1. Operatii cu ferestre Windows

Atunci când deschidem un program, un fişier sau un folder, acesta apare pe ecran într-o casetă sau un cadru denumit fereastră (window, în limba engleză). De aici provine numele sistemului de ope-rareWindows . Deoarece ferestre sunt peste tot în Windows, este important să înţelegem cum se mu-tă, se modifică dimensiunea sau se închid ferestrele.

Partile unei ferestreDeşi conţinutul fiecărei ferestre este diferit, toate ferestrele au în comun unele lucruri. În pri-

mul rând, ferestrele apar întotdeauna pe desktop, principala zonă de lucru a ecranului. De asemenea, majoritatea ferestrelor au aceleaşi părţi de bază:

Părţile unei ferestre obişnuite: Bara de titlu. Afişează numele documentului şi al programului (sau numele folderului,

dacă lucrăm într-un folder). Butoanele Minimizare, Maximizare şi Închidere. Aceste butoane ascund fereastra, o mă-

resc pentru a acoperi întregul ecran şi, respectiv, o închid (urmează imediat mai multe detalii)

Bara de meniuri. Conţine elemente pe care se face clic pentru opţiuni într-un program. Bara de defilare. Vă permite să defilaţi prin conţinutul ferestrei pentru a vedea informaţii

care sunt momentan în afara zonei vizibile. Borduri şi colţuri. Acestea se pot glisa cu indicatorul mouse-ului pentru a modifica di-

mensiunea ferestrei. Alte ferestre pot avea butoane, casete sau bare suplimentare. Dar acestea au, de obicei, şi părţile de bază.

Deplasarea unei ferestre

Pentru a deplasa o fereastră, indicăm cu indicatorul mouse-ului spre bara de titlu a acesteia. Apoi glisăm fereastra către amplasarea dorită. (A glisa înseamnă a indica spre un element, ţinând apăsat butonul mouse-ului, mutând elementul cu indicatorul, apoi eliberând butonului mouse-ului.)

Remarcă: O fereastră maximizată nu poate fi deplasată.

Modificarea dimensiunii unei ferestre Pentru ca fereastra să apară pe tot ecranul, faceţi clic pe butonul (Maximizare) din colţul

dreapta-sus al acesteia sau faceţi dublu clic pe bara de titlu a ferestrei. După maximizare acest

buton ia forma , (Restore) aceasta însemnând că fereastra nu mai poate fi mărită, şi nici de-plasată. Maximizarea poate fi făcută şi prin executarea comenzii Maximize din meniul System din colţul stânga-sus al ferestrei.

Pentru a restabili o fereastră maximizată la dimensiunea sa anterioară, faceţi clic pe butonul Res-tore (acesta apare în locul butonului Maximizare). Sau faceţi dublu clic pe bara de titlu a feres-trei.

Pentru a redimensiona o fereastră (a o face mai mică sau mai mare), indicaţi spre oricare bor-dură sau colţ al ferestrei. Atunci când indicatorul mouse-ului devine o săgeată cu două capete (figura 1), glisaţi bordura sau colţul pentru a strâmta sau a lărgi fereastra.

Figura 1.

Glisaţi bordura sau colţul unei ferestre pentru a-l redimensiona. Remarcă: O fereastră maximizată nu poate fi redimensionată. Trebuie mai întâi să o restabiliţi la di-mensiunea ei anterioară.

Notă: Deşi majoritatea ferestrelor pot fi maximizate şi redimensionate, există unele ferestre care au o dimensiune fixă, cum ar fi casetele de dialog.

Ascunderea unei ferestreAscunderea unei ferestre este denumită minimizare. Dacă dorim să îndepărtăm temporar o fe-

reastră, fără să o închidem, trebuie să o minimizăm, acţionând butonul , din colţul dreapta-sus al ferestrei. Fereastra dispare de pe desktop şi este vizibilă numai sub forma unui buton pe bara de acti-vităţi, bara orizontală lungă din partea de jos a ecranului (vezi fig.2). Minimizarea se poate efectua şi prin executarea comenzii Minimize din meniul System al ferestrei.

Figura 2

Pentru a face ca o fereastră minimizată să apară din nou pe desktop, facem clic pe butonul său din bara de activităţi. Fereastra apare exact cum era înainte să o minimizăm.

inchiderea unei ferestreÎnchiderea unei ferestre o elimină de pe desktop şi de pe bara de activităţi. Dacă am terminat luc-

rul cu un program sau un document şi nu trebuie să ne întoarcem imediat la acesta, îl putem închi-

de.Pentru a închide o fereastră, facem clic pe butonul , sau executăm comanda Close din meniul System.

Notă: Dacă închidem un document fără a salva modificările făcute, apare un mesaj care ne oferă opţiunea de a salva modificările (executând comanda Save sau Save As din meniul File).

Remarcă: Minimizarea şi închiderea unei ferestre de aplicaţie reprezintă două acţiuni diferite. În cazul minimizării, fereastra, reducându-sela butonul de pe bara de sarcini, rămâne încărcată în me-moria de bază (RAM). În cazul închiderii, ferestra dispare de pe ecran, astfel fiind exclusă din me-moria calculatorului. Pentru a nu supraîncărca RAM-ul, vom închide de fiecare dată aplicaţiiile cu care nu intenţionăm să mai lucrăm. De asemenea vom evita lansarea repetată a unei aplicaţii, dacă aceasta se execută deja.

Comutarea între ferestreDacă deschidem mai multe programe sau documente, desktopul poate deveni rapid aglomerat de

ferestre. A ţine evidenţa ferestrelor pe care le-am deschis nu este întotdeauna uşor, deoarece anumite ferestre le pot acoperi pe altele, complet sau parţial. Utilizarea barei de activităţi. Bara de activităţi furnizează o modalitate de a organiza toate feres-trele. Fiecare fereastră are un buton corespunzător pe bara de activităţi. Pentru a comuta la altă fere-astră, facem clic pur şi simplu pe butonul său de pe bara de activităţi. Fereastra apare în faţa tuturor celorlalte ferestre, devenind fereastra activă, cea în care lucrăm în prezent.

Dacă facem clic pe butonul Calculator de pe bara de activităţi, fereastra acestuia este adusă în faţă (fig.3).

Figura3.

Pentru a identifica cu uşurinţă o fereastră, indicăm spre butonul acesteia de pe bara de activităţi. Apare o mică imagine, denumită imagine redusă, care ne arată o versiune în miniatură a ferestrei. Această examinare este utilă îndeosebi atunci când nu reuşim să identificăm o fereastră numai după titlu. Dacă bara de activităţi devine supraaglomerată de butoane, atunci butoanele pentru acelaşi pro-gram se grupează într-un singur buton (fig. 4). Faceţi clic pe buton pentru a vedea un meniu cu ele-

mentele din grup, apoi selectaţi un element pentru a-l face fereastră activă.

Figura 4. Trei ferestre Paint grupate într-un singur buton pe bara de activităţi

Utilizarea tastelor ALT+TAB Comutăm la fereastra anterioară apăsând ALT+TAB sau, dacă dorim să trecem prin toate feres-

trele deschise şi prin desktop ţinem apăsat ALT apăsând repetat TAB. Eliberăm ALT pentru a afişa fereastra selectată.

Casete de dialog

O casetă de dialog (fig. 5) este un tip special de fereastră care ne pune o întrebare, ne permite să selectăm opţiuni pentru a îndeplini o activitate sau ne furnizează informaţii. Observăm deseori case-te de dialog atunci când un program sau Windows are nevoie de un răspuns din partea noastră pentru a continua.

Figura 5.

Spre deosebire de ferestrele obişnuite, majoritatea casetelor de dialog nu pot fi maximizate, mi-nimizate sau redimensionate. Însă pot fi mutate.

2. Operatii cu dosare si fisiere

Sistemul de fişiere al sistemului de operare Windows Xp nu a suferit careva schimbări în compara-ţie cu versiunile anterioare, fiind construit pe principiul clasic: arborescent. Nici modul de gestiune a

fişierelor şi dosarelor nu este unul deosebit, în acest scop utilizându-se cunoscutele aplicaţii My Com-puter şi Windows Explorer. Deosebirile rezidă doar în aspectul ferestrelor, dar mai ales în posibilitatea de a efectua diferite operaţii cu obiecte direct din fereastra aplicaţiei My Computer. De asemenea pen-tru fiecare obiect sunt afişate proprietăţile lui. În rest, principalele operaţii cu fişiere şi dosare sunt ana-logice cu cele ale sistemului de operare Windows 2000. Astfel, informaţiile (programe, documente, imagini, secvenţe audio) se păstrează sub formă de fişiere.

Fişierul este o colecţie de date structurată, având următoarele caracteristici de bază: numele fişierului, unic în dosarul din care face parte; tipul fişierului; locaţia (amplasarea) pe suportul de date; dimensiune (mărime) în funcţie de conţinut; data şi ora creării/modificării/accesării; atribute ce ţin de modul de utilizare şi vizualizare.

La alcătuirea numelui pot fi folosite litere ale alfabetului (mici şi majuscule), spaţii (spaţiul nu poate fi primul în denumire), cifre (0-9), semne ($, _, -, #, !, %, (, ), [, ], {, } etc.). Nu se admite folo-sirea unor semne rezervate (>, <, ?, :, ”, /, *). Deşi nu este interzisă, trebuie evitată folosirea semne-lor diacritice (ă, â, î, ş, ţ), la fel şi a literelor alfabetului chirilic (din considerente de compatibilitate cu alte sisteme). În funcţie de programul care a creat fişierul, sistemul adaugă la numele de bază al fişierului o succesiune din câteva litere (de regulă 3), numită extensie. Numele de bază şi extensia se separă printr-un punct. De regulă, extensia nu este vizibilă, dar în caz de necesitate ea poate fi afişa-tă. Numărul semnelor care alcătuiesc numele fişierului (inclusiv spaţiul şi extensia) trebuie să fie cu-prins în intervalul 1-225. Exemple: a) Dare de seama b) fotografia_prietenei.jpg c) grupa CIB!!! d) Lista studentilor eminenti.doc

Dosare Pe un suport de date pot să existe, concomitent mii de fişiere. În scopul ordonării şi clasificării fişierelor ele se grupează, conform unor anumitor criterii, în mulţimi distincte, numite dosare (engl. folders). Pentru noţiunea de dosar unii autori folosesc şi termenul de mapă. În unele sisteme de ope-rare (MS DOS, UNIX) dosarele se numesc directoare. Gruparea fişierelor o efectuează, de regulă, utilizatroul, dar în unele cazuri (cum ar fi instalarea unor aplicaţii) ea se efectuează de către sistem în mod automat. Dosarele pot conţine, la rândul lor, alte dosare şi/sau fişiere. Se obţine astfel o structură arborescentă de dosare şi fişiere, numită sistem de fişiere (vezi pagina următoare fig. 6). Denumirile dosarelor se formează, pornind de la aceeaşi regulă ca şi pentru denumirile fişiere-lor. Dosarul de nivel superior al sistemului de fişiere este numit dosar-rădăcină (engl.- root direc-tory) şi este identificat prin oblică stânga „\”. În el se plasează toate dosarele şi fişierele de pe supor-tul de date specificat prin litera respecivă. Astfel, notaţia D:\ semnifică dosarul-rădăcină al suportu-lui de date D:. Dosarele de ultim nivel conţin, în mod normal, unul sau mai multe fişiere, dar pot fi şi vide.

Gestiunea fisierelor si dosarelor

Gestiunea fişierelor ş dosarelor presupune crearea, copierea, deplasarea, excluderea acestora, precum şi alte operaţii pe care le vom descrie mai jos.

Pentru gestiunea fişierelor şi dosarelor în Windows 2000 sunt prevăzute doua aplicaţii: My Com-puter şi Windows Explorer. Deşi îndeplinesc, în fond, aceleaşi acţiuni, aceste aplicaţii afişează infor-

maţia în mod diferit. Comutarea între aceste două operaţii se face prin acţionarea butonului Folders care se află pe bara de insrumente a fiecărei aplicaţii.

Figura 6. Sistemul arborescent de fişiere Lansarea aplicatiei Windows ExplorerLansarea aplicaţiei Windows Explorer se face executând un clic pe pictograma cu acelaşi nume

din meniul.Start. Ca rezultat obţinem o fereastră asemănătoare cu cea din figura 7. Fereastra aplicaţiei Windows Explorer constă din două panouri: cel din stânga, în care se afişea-ză structura arborescentă a obiectelor, şi cel din dreapta, în care se afişează conţinutul dosarului cu-rent.

Nivelul cel mai înalt în ierarhia sistemului de fişiere îl constituie suprafaţa de lucru (Desktop). Urmează, în ordine, My Computer, unităţi de disc, apoi dosarele discului activ. Activizarea unei uni-tăţi de disc se face prin executarea unui clic pe pictograma respectivă; în mod analog pot fi deschise dosarele. La deschiderea unui dosar, reprezentat în panoul din stânga, conţinutul lui se afişează în panoul din dreapta Dacă un dosar conţine alte dosare, pictograma lui este precedată de semnul . Pentru a desfă-şura conţinutul dosarului, este suficient să executăm un clic pe acest semn. Dosarele desfăşurate sunt precedate de semnul , iar dosarul curent deschis este reprezentat prin pictograma . Dacă picto-grama unui dosar nu este prcedată de nici un semn, înseamnă că dosarul conţine doar obiecte ele-mentare (fişiere) sau nu conţine nimic. Bara verticală care separă panoul stâng de cel drept poate fi deplasată, permiţând modificarea suprafeţelor celor două panouri.

Dosar Dosar Dosarfişier fişier............

fişier fişier...........

fişier fişier .........

Dosar Dosar

Dosar DosarDosar

fişier fişier.........

fişierfişier.........

fişierfişier............

fişierfişier.............

Dosarul rădăcină al suportului de date (C:\, D:\, E:\)

. Figura 7. Fereastra aplicaţiei Windows Explorer

Bara cu instrumente a aplicaţiei Windows Explorer conţine un şir de pictograme, semnificaţiile cărora sunt următoarele:

Back to... - înapoi, la acţiunea precedentă;

Indică nivelul (discul, dosarul) curent;

Forward to... – înainte, la acţiunea următoare;

Folders – comutarea între operaţia Windows Explorer şi My Computer;

search – caută dosare (fişiere) în caz că nu le putem găsi;

Up on level – trecerea cu un nivel mai sus în structura arborescentă a discului;

View – schimbă modul de prezentare a pictogramelor obiectelor.În cazul în care are loc schimbarea unităţii de disc flexibil, conţinutul ferestrei trebuie reactu-

alizat pentru a vedea conţinutul nou. Pentru aceasta apăsăm tasta F5. În continuare vom examina operaţiile de bază asupra obiectelor Windows.

Crearea Pentru a crea un dosar nou, indicăm, în primul rînd, locaţia (locul amplasării) noului dosar. Un

dosar poate fi creat în cadrul dosarului rădăcină al unităţii de disc curente sau în orice alt dosar al acestei unităţi de disc. După specificarea locului, executăm un clic-dreapta pe suprafaţa liberă a pa-noului din dreapta a ferestrei Windows Explorer, apoi din meniul contextual selectăm New/Folder. În continuare indicăm numele dosarului şi apăsăm tasta Enter. Dosarele pot fi create şi pe suprafaţa de lucru; în acest caz apăsarea butonului drept se execută pe această suprafaţă.

Fişierele noi secreează, de regulă, în aplicaţiile respective (Excel, Word, Paint etc.), deşi putem creea fişiere noi prin analogie cu crearea dosarelor. În acest scop stabilim locul creării fişierului, apoi executăm un clic-dreapta şi din meniul contextual selectăm New. În coninuare indicăm tipul fi-şierului (documentului) şi numele lui, după care apăsăm tasta Enter. Desigur, fişierele astfel create sunt goale, informaţia urmând a fi introdusă ulterior în aplicaţiile respective.

Selectarea Pentru a executa diferite operaţii cu obiectele Windows, este necesar de a le selecta. Selectarea

unui fişier sau dosar se face prin executarea unui clic pe el. Dacă dorim să selectăm un grup conse-cutiv de obiecte, apoi, ţinând apăsată tasta Shift, executăm un clic pe ultimul dintre ele. Acelşi efect se poate obţine prin descrierea cu ajutorul mouse-ului a unui dreptunghi care cuprinde obiectele ne-cesare.

Pentru a selecta mai multe obiecte, executăm câte un clic pe fiecare, ţinând apăsată tasta Ctrl. Această metodă poate fi combinată cu cea de mai sus. În toate cazurile obiectele selectate îşi modi-fică culoarea.

Copierea Copierea este cea mai utilizată procedură de manipulare cu dosarele şi fişierele (obiectele). În

cele ce urmează sunt descrise câteva din multiplele metode de copiere.1. Copierea prin intermediul memoriei Clipboard

a) Se selectează obiectul (obiectele) care urmează a fi copiate;b) Se execută comanda Copy din meniul Edit sau se apasă combinaţia de taste

Ctrl+C;c) Se indică locul (discul, dosarul) unde urmează a fi copiate obiectele;d) Se execută comanda Paste din meniul Edit sau se apasă combinaţia de taste

Ctrl+v.2. Copierea prin metoda Drag and Drop

a) Se selectează obiectul (obiectele) care urmează a fi copiate;b) Se poziţionează cursorul mouse-ului în zona obiectelor selectate;c) Se apasă butonul stâng al mouse-uluişi, ţinând apăsată tasta Ctrl, tragem obiecte-

le selectate peste dosarul în care dorim să le copiem (poziţionăm, de fapt, vârful săgeţii mouse-ului pe dosarul respectiv);

d) Eliberăm butonul mouse-ului.Remarcă: Dacă dosarul destinaţie nu este vizibil, copierea prin metoda a doua este mai dificilă.

Deplasarea Deplasarea are ca rezultat copierea obiectelor în locul destinaţie şi ştergerea lor din locul iniţial.

Şi în acest caz există mai multe metode de deplasare, dintre care vom examina următoarele:1. Deplasarea prin intermediul memoriei Clipboard

a) Se selectează obiectul (obiectele) care urmează a fi deplasate;b) Se execută comanda Cut din meniul Edit sau se apasă combinaţia de taste

Ctrl+X;c) Se indică locul (discul, dosarul) unde urmează a fi deplasate fişierele; d) Se execută comanda Paste din meniul Edit sau se apasă combinaţia de taste

Ctrl+V;

2. Deplasarea prin metoda Drag and Drop. Această metodă este asemănătoare cu cea des-crisă mai sus pentru operaţia copierii, cu deosebirea că în timpul retragerii mouse-ului, nu se apasă nici o tastă.

După cum s-a menţionat, există şi alte modalităţi de copiere sau deplasare a obiectelor. De exemplu, comenzile Copy, Cut şi Paste pot fi acţionate şi prin acţionarea butoanelor respective din bara de instrumente. De asemenea, aceste comenzi pot fi selectate din meniul contextual care apare ca rezultat al apăsării butonului drept al mouse-ului (indicatorul mouse-ului trebuie să fie poziţionat pe oricare din obiectele selectate).

stergereaExistă două modalităţi de ştergere a obiectelor:

1. Ştergerea cu deplasarea obiectelor în coşul de reciclare (Recycle Bin) şi cu posibilitatea de a fi restabilite ulterior.

În acest scop obiectele care urmează a fi excluse se selectează, apoi se apasă tasta Delete. Obţinem o casetă de avertizare (fig. 8)

Figura 8. Ştergerea a 3 fişiere cu deplasarea lor în Recycle Bin.Dacă se acţionează butonul Yes, fişierele selectate vor fi şterse din dosarul curent, dar vor fi plasate în coşul de reciclare din care ulterior pot fi restabilite la locul iniţial. Pentru a renunţa la ştergere ac-ţionăm butonul No.

2. Ştergere difinitivă (fără posibilitatea de a fi restabilite ulterior).Această metodă se utilizează în cazul în care suntem siguri în intenţia de a şterge obiecte, fără nece-sitatea de a le recupera. Ca şi în cazul precedent, selectăm obiectele care urmează a fi lichidate, apoi apăsăm combinaţia de taste Shift+Delete. Obţinem o casetă de avertizare (fig.9) Dacă se acţionează butonul Yes, fişierele selectate vor fi şterse definitiv din dosarul curent, fără a mai putea fi restabilite vre-o dată. Pentru a renunţa la ştergere, acţionăm butonul No.

Figura 9. Ştergerea difinitivă a 2 fişiere. Restabilirea obiectelor sterse Vom examina în continuare procedura de restabilire a obiectelor din coşul de reciclare. Trebuie să menţionăm de la bun început că în urma ştergerii obiectelor cu deplasarea lor în coşul de recicla-re, spaţiul, ocupat de ele, nu se eliberează. Pictograma coşului de reciclare poate avea următorul aspect:

Coşul nu conţine obiecte;

Coşul conţine obiecte;

Când dorim să recuperăm unul sau câteva obiecte şterse anterior, executăm un dublu clic pe pictog-rama Recycle Bin. În fereastra care apare selectăm obiectele pe care dorim să le restabilim, apoi în meniul File acţionăm opţiunea Restore (restabileşte). Ca rezultat, obiectele vor fi restabilite în locul de unde au fost şterse. Capacitatea coşului de reciclare nu este nelimitată, astfel încât în urma opera-ţiilor de ştergere a obiectelor, coşul se umple treptat. Utilizatorul poate interveni, eliminând definitiv acele obiecte de care cu siguranţă nu mai are nevoie. Pentru aceasta se selectează obiectele respecti-ve, apoi se apasă tasta Delete. Dacă nu se efectuează această procedură, sistemul va arunca singur obiectele stocate anterior, pentru a face loc celor de dată mai recentă.

RedenumireaÎn cazul în care dorim să modificăm denumirea unui fişier (dosar), executăm un clic dreapta pe el şi din meniul contextual selectăm opţiunea Rename. După ce am indicat numele nou, apăsăm tasta Enter sau executăm un clic în afara obiectului.

Afisarea proprietatilor obiectelorUtilizatorul poate oricând obţine informaţii referitoare la obiect, aducînd cursorul mouse-ului pe su-prafaţa pictogramei, însă dacă este necesar să modificăm, sau să aflăm ceva mai multe detalii, exe-cutăm un clic dreapta pe el şi selectăm opţiunea Properties din meniul contextual. Ca rezultat, se ob-ţine o casetă de proprietăţi în care putem modifica unele proprietăţi ale obiectelor, selectând şi modi-

ficând opţiunile respective. Afisarea rapida a continutului documentuluiExecutarea unui dublu-clic pe pictograma unui obiect poate conduce la rezultate diferite în funcţie de tipul obiectului. Aceleaşi rezultate pot fi obţinute şi prin selectarea comenzii Open din meniul contextual care apare la executarea unui clic dreapta pe suprafaţa pictogramei. Dacă în acest meniu este prezentă comanda Open With, obiectul (fişierul) reprezentat de pictogramă poate fi deschis în cadrul altei aplicaţii, diferită de cea care a creat obiectul respectiv (dar compatibilă cu ea). În acest

caz se-lectăm aplicaţia necesară din caseta de dialog care apare, sau indicăm un alt program (aplica-ţie) în care ar putea fi deschis fişierul. De exemplu, un document (fişier) creat în Word poate fi des-chis în Word Pad, indicând denumirea aplicaţiei respectve. La fel, un desen (fişier) creat în Paint poate fi deschis în Photoeditor sau Photoshop. Dacă fişierul nu poate fi deschis în aplicaţia dată, apare o casetă de avertisment cu un mesaj adecvat.

Lansarea în excutie a programelorÎn cazul în care fişierul este de tip executabil, efectuarea unui dublu-clic pe pictograma lui sau executarea comenzii Open din meniul contextual implică lansarea în execuţie a programului respectiv.

Crearea unei comenzi rapideComenzile rapide („scurtăturile”) reprezintă pictograme care fac referinţă la alte obiecte Windows (fişiere, dosare, unităţi periferice etc.). De regulă, comenzile rapide sunt amplasate pe suprafaţa de lucru, deşi ele pot fi create şi în cadrul unui dosar. Pentru a crea şi amplasa o „scurtătură” pe supra-faţa de lucru, executăm următoarele acţiuni:

1. Selectăm obiectul pentru care urmează a fi creată comanda rapidă.2. Tragem obiectul selectat pe suprafaţa de lucru, ţinând apăsat butonul drept al mouse-ului.

Această acţiune poate fi executată şi cu ajutorul butonului stâng, dar în acest caz se ţin apăsate tastele Ctrl+Shift. Desigur, vom avea grijă ca suprafaţa de lucru să fie vizibilă, redimensionând şi reamplasând în acest scop ferestrele de pe ecran. Din meniul contextu-al care apare slectăm comanda Create Shortcut(s) Here.

3. Modificăm, dacă e cazul, numele pictogramei comenzii rapide. Pentru aceasta executăm un clic-dreapta pe pictogramă şi selectăm comanda Rename din meniul contextual, apoi introducem numele nou.

4. Modificăm, dacă e cazul, aspectul pictogramei. Pentru aceasta executăm un clic-dreapta pe pictogramă şi alegem opţiunea Properties din meniul contextual. După aceea în caseta de dialog care apare selectăm opţiunea Program, apoi acţionăm butonul Change Icon. În continuare, selectăm desenul dorit pentru pictogramă.

5. Reamplasăm, dacă e cazul, pictograma pe suprafaţa de lucru.Desigur, obiectul asociat continuă să rămână în locul iniţial, pe suprafaţa de lucru aflându-se

doar „scurtătura” care conţine referinţa la acel obiect.

Stergerea unei comenzi rapideÎn cazul când nu mai avem nevoie de o comandă rapidă, aceasta poate fi ştearsă de pe suprafaţa

de lucru. În acest scop selectăm pictograma respectivă şi apăsăm tatsta Delete pentru a o transfera în coşul de reciclare sau combinaţia de taste Shift+Delete pentru a o şterge definitiv. Desigur, şterge-rea „scurtăturii” de pe suprafaţa de lucru nu afectează în nici un fel obiectul asociat, acesta continu-ând să rămână în locul iniţial. Dacă ştergem obiectul asociat, „scurtătura” continuă să rămână pe su-prafaţa de lucru, fiind, de fapt, inutilă.

Concluzie

În urma studierii operaţiilor asupra dosarelor şi fişierelor putem constata cât de organizat putem introduce în calculator diferite tipuri de informaţii, clasificându-le şi aranjându-le după propria do-rinţă, mai mult decât atât, la instalarea unor aplicaţii, gruparea fişierelor se efectuează de către sis-tem în mod automat. Deasemeni, ni se oferă posibilitatea de a le supune diferitor operaţii, cum ar fi: copierea, deplasarea, ştergerea difinitivă sau deplasarea în coşul de reciclare, redenumirea, crearea unei „scurtături”, restabilirea din coşul de reciclare ş.a. Aceste operaţii ne permit de a modifica într-un mod optim oricând structura unui dosar, în caz de necesitate.

Analizând operaţiile care pot fi efectuate asupra ferestrelor al sistemului operaţional Windows, putem constata nivelul performant de organizare a acestora. Ele ne oferă avantajul de a opera cu mai multe ferstre simultan, scutindu-ne de necesitatea de a efectua nişte operaţii în plus.

Calculatoarele sunt cea mai complexă operă a raţiunii umane, completează şi fortifică conside-rabil, uneori greu de imaginat, capacităţile intelectuale.

Cuprins:

Operaţii cu ferestre Windows Părţile unei ferestre..................................................................................................1 Deplasarea unei ferstre.............................................................................................2 Modificarea unei ferestre..........................................................................................2

Ascunderea unei ferstre.............................................................................................2Închiderea unei ferestre.............................................................................................3Comutarea între ferestre............................................................................................3Utilizarea tastelor Alt+Tab........................................................................................4Casete de dialog.........................................................................................................4

Operaţii cu dosare şi fişiere Fişierul.......................................................................................................................5 Dosare.......................................................................................................................5

Gestiunea fişierelor şi dosarelor................................................................................6 Lansarea aplicaţiei Windows Explorer......................................................................6 Crearea dosarelor fişierelor........................................................................................8 Selectarea dosarelor şi fişierelor................................................................................8 Copierea dosarelor şi fişierelor..................................................................................8 Deplasarea dosarelor şi fişierelor...............................................................................9 Ştergerea dosarelor şi fişierelor.................................................................................9 Restabilirea obiectelor şterse....................................................................................10 Redenumirea dosarelor şi fişierelor..........................................................................10Afişarea proprietăţilor obiectelor...............................................................................10Afişarea rapidă a conţinutului documentului.............................................................11Lansarea în execuţie a programului............................................................................11Crearea unei comenzi rapide......................................................................................11Ştergerea unei comenzi rapide....................................................................................11Concluzie....................................................................................................................12Bibliografie.................................................................................................................13

Bibliografie:

Internet:http://www.referatele.com/referate/noi/informatica/sistemului-de-operar632471813.php

Ion Bolun, Bazele informaticii aplicate, Iaşi, 2005,– pag 212-215, 225-235, 278.

Ministerul Educaţiei şi Tineretului din Republica Moldova Universitatea de Stat „B. P. Haşdeu” din Cahul Facultatea Economie, Informatică şi Matematică Catedra de inginerie şi ştiinţe aplicate

Pe tema:Operatii cu ferestre Windows. Operatii cu dosare si Fisiere

Efectuat: Cundev Olesea, Gr. IM-0801Controlat: Lector superior Preuniversitar,

Constantin Oleacov