Un model de referinta in :?tiintacomlll1icarii, prin amploarea constructiei teoretice :?ia implicatiilor ideologice, a fost fonnulat de JurgenHabermas, eminent teprezentant al ultimei generatiia Scolii de la Frankfurt. Preocupat mai intiii deproblemele con:?tiinlei :?i ratiunii, in traditiaCUIlOscutaa filosofiei germane, Habermas a evoluatspre 0 teorie centrata pe comunicarea umana, ca loc~itemei pentru intelegerea ralionalitatii :?i structuriiactilll1ii umane. Structurile actilll1ii, la randul lor,vor juea rolul unor veritabile eategorii filosofiee(a:?a stau luerurile, de exemplu, in lucrareaCunoa~tere ~i interes).

Comunicarea sociala I-a preocupat peHabermas incepfmd cu luerarea Strukturwandel derOffentlichkeit; aceasta dimensiune a "spatiuluipublic" eonstituit prin comunicarea sociaIa' este,dupa Habermas, esentiala societatii burgheze, :?iea afost ignorata de teoreticienii :?iideologii traditionali.Burghezia, exersandu-~i talentele in spatiul privat, atransportat efectele lor in societatea civila, astfelincat s-a constituit 0 sfera publica politica. Aceastas-a realizat prin intermediul presei, al cluburilor, alpietei blll1urilor culturale. S~a nascut astfel ~i opiniapublica, eu rolul de a media intre Stat ~i nevoilesociale. Ea are mlul "critic", fiind reprezentantamodema a "Ratiunii". Aparuta ca 0 expresie aexercitiului critic al ratiunii, opinia publica a

suportat un declin· considerabil in socieHitilecontemporane sub inflo.enta celei de "a treia culfuri"(cultura de masa), a organizarii vietii politice in·ritmul sondajelor ~i al administrarii infonnatiei. .

Odatii ce mijloacele de informare in masaaudevenit agenti ai integrarii in normele etatisteinstlUmente de manipulare investite cu functiisocia]e bine determinate, reprezentand grup~risocia]e carora statuI le-a transferat 0 parte dinputerea sa, "sfera publica" s-a degradat, functiacritica a opiniei a disparut, aceasta fiind aservitaideologiilor dominante. Ratiunea criticii a fastsubordonata ratiunii instrumentale. "Spatiul public"reprezinta . incercarea lui Haberinas de a gandiaceasta dubla realitate (a statului de drept 'devenit 0

institutie supusa unei functionalitati instrumentale),aceste doua aspecte ale opiniei publice care suntimportante pentru a intelege insa~i "logica .modemitatii" .

"Idealurile umanismului burghez, care punin evidenta cum se contin una pe alta sferaintima ~i sfera publica ~i cum se articuleaziipe conceptete-cheie de subiectivitate, derealizare de sine, de formare rationala avointei ~i opiniei ca ~i pe conceptul deautodeterminare individuala ~i politica, auimpregnat atat de mult institutiile statuluic?nstitutional ca ele au fost· respinse,dmcolo de 0 realitate constitutional a care Iecontrazicea in acela~i timp,' ca potentialutopice. Dinamica dezvoltarii istoricetrebuia sa se hraneascii din aceastii tensiuneintre Idee ~i Reali tate. Aceasta forma degandire nu conduce, lolu~i, lntr-un feliluzoriu, uumai ]a 0 idealizare a sferei

pub lice burgheze care depa~e~te sensulmetodologic al idealizarii inscris informarea ideaJ-tipica a acestor termeni; ease sprijina, cel putin implicit, ~i pe anumitepresupozitii fundamentale ale. filosofieiistoriei, dezmintite mai tarziu de barbariilecivilizate ale secoJului XX. Cand idealurileburgheze sunt suprimate, cand con~tiintadevine cinicii, aceste norme ~i orientarinormative cu privire la critica ideologiditrebuie sa se arate a fi de acord; daca seface referie la ele, sa nu se prabu~easca"(1).

Analiza critica anterioara a· trebuit caunnare sa lase locul unei noi orientari constructive.Tredind printr-o "pragmatica universala" (schitatain Cunoa$tere $i interes), gandirea lui Habermas s-aadancit intr-un proiect mult mai ambitios alcercetarii comunicarii umane:

"Am propus fundamentele normative aleunei teorii critice a societatii la un nivelmai profund. Teoria actiunii comunicativetrebuie sa degajeze un potential derationalitate inscris in insa~i practica decdmunicare cotidiana. In acest fel, teoriacurata terenul pentlU 0 ~tiinta socialii,procedand inlr-un fel reconstructiv,identificand procese .generale derationalitate culturala ~i sociala ~iintorcandu-se spre cele care se desfli~oaradincolo de societatile modeme. Astfel, numai este yorba de a ciiuta potentialenormative numai in formarea sfereipub lice, a~a cum se manifesta ea in cadrulunei epoci specifice. Constrangereastilizarii trasaturilor tipice ale uneirationalitati comunicationale incamata in

institupi a fost indepartata, in avantajulunei modalitati empirice, .care rezolvi\tensiunea instautata in acest contrast intfenorma ~i realitate" (2).

In al sau opus magnum. Teoria aCliuniicomunicative (2 vol., 1981), Habennas incearcaastfel sa construiasca 0 teorie general a a ratiunii ~iarationali~atii soc~etatii, integrand contributii, ~iperspective teoretlee extrem de diferite (dar evitandchipurile, impasurile aeestora): ideea "lumii traite/;(Lebenswelt) ~i relatia ei cu sistemul; tedriile luiMarx, Weber, Lukacs ~i Adomo, Mead, Durkheimsau Parsons. Scopul lui marturisit este acela de apune bazele conceptuale ale unei noi "Ratiunicrit~ee", autonome, adaptate timpului no~tru.Prolectul este de talia Criticii raliunii pure a luiKant, ambitios, comparabil tematic cu autoriIl de laKbnnigsberg prin glisarea de la "critica ratiunii" la"ratiunea critica", care nu reprezinta doa; 0 HOUaperspectiva speculativa asupra .ratiunii, ci 0

transformare a obiectivelor, temeiurilor ~ifunctionalitatii acesteia. Este astfel continuata ideea~olii cle la Frankfurt asupra "teoriei ciitice" asoCietatii, care nu se reduce la 0 "analizaconceptuaHi" a societapi, ci propune 0 reconstructienormativa cu sens transformational in pla~ulrealitati sociale. Nivelul situarii "criticii" devine insamai pro fund, ceea ce conduce la 0 reconstruetie

.filosofica a perspectivei ~colii de Ia Frankfurt"(Horkheimer, Adorno).

Dintr-o teorie criticii a unui tip de societategandirea lui Habermas a evoluat spre 0 teorie-cadr~a in~eleger~i generale a rationalitatii sociale, petem.eml ~cpunii comunicative. Altfel spus, de la 0

soclOlogle critica, Habennas a trecut la 0 fiIosofiesociala.

Cum serie Ch. Bouehindhomme inintoducerea sa Ia traducerea franceza a cartii IuiBabermas MoralCi ~i comunicare. "Habennas apropus un gen de 'cura autoreflexiva' (dupa modelulexplicit al unei psihanalitici) a societatiicontemporane. cu scopul de a gasi veritabileleinterese practice cognitive ~i de a elibera astfe1spatiul public - spatiul social - de paraziti ideologicicare pertutba comunicarea". Pentru aceasta eranecesar un "inceput de la zero", avand ca obiectivdeterminarea pozitiva a idealului unei comuniciirinedeformate, cu alte cuvinte, punerea formei stabileaunei Ratiuni comunicationale (3).

De~i vasta, lucrarea Teoria aCfiuniicomunicativenu ofera decat 0 schita sau, dupa cumspune Habermas, "cadrul uneicritici a ratiuriii".Proiectul kantian e reluat la nivelul perspectiivelorfilosofice, antropologice ~i logico-lingvisticecontemporane. Intentia lui este insa de a degaja 0

"raponalitate formala", a ciirei forma nu apare decatin exercitiul lingvistic ~i deci in actul sau actiuneacomunicationala. Aceastii rationalitate va fiexprimata de 0 "logica evolutiva" care, de~i formala,vrea sa structureze in acela~i timp logica cunoa~terii .(pusa in evidenta de epistemologia ~i istoria~tiintei), istoria teoretica (pus a in evidentii de. istoriafilosofiei), etica discutiei (corelatia dintre etica ~imoralitatea sociala). Temeiul acestei structuriiriintegratoare il formeaza ideea (preluata de la Mead)coliform ciireia limbajul este in acela~ timp fundalul~i forma sociabilitatii ~i; prin aceasta, ccinditiapragmatie-transcendentalii a oricarei societatiumane.

G.H. Mead considera ca limbajul estesimultan factor de individuare ~i de socializare ~i, inacest fel, el este principiul sintetic al oricareisocietati, in masura in care doar prin el societatea sementine in unitatea ei - sincronic, prin actiunilecomunicationale ce caracterizeaza interactiunile

sociale - diacronic, prin actiunile comunicationaleprin care se realizeaza educatia,. La aces teaHabennas a adaugat ideea lui Wittgenstein dupiicare Raliunea este co-originara cu limbqjuI. Acestedoua perspective se sus!in n::ciprioc, deoareceRatiunea este, dupa Habermas, in mod necesar Unprincipiu sintetic,. Caractenil 'sintetizant aIlimbajului, de mediu de individuatie dar ~i degeneralizare, "societizare" este, dupa Habermasintim coreIat cu ideea insa~i de comunicare,. c~actele comunicative ca punti de trecere de la~ndividual la social, de creuzet al unificarii ~imtercomprehensiunii.

ProcesuI comunicativ pune astfel in lucruact~ normative fondatoare, constitutive pentruRat1unea practica. Prin ratiunea comunicativa seconstituie relatia cu lumea a indivizilor, se statueaziirolul,lor In lume, se unifica cunoa~terea cu actiunea,mentmandu-se spiritul critic1 orientat spre social, alteoriei Scolii de la Frankfurt. Dupa cum scrieHabermas,

'~Marx, In 1857, a stabilit in ce senscategoria muncH este un concept universalaplicabil tuturor societatilor... In acee~imanierii, va trebui sa aratam, cu teoria meaa comuniciirii, cum capitalismul avanseaziiIn realizarea obiectiva a conditiilor pentruca noi sa putem recunoa~te ciiuniversalitatea nu doar se afla In structurilede inteligibilitate ale limbajului, dar ca ease ofera Intr-un mod adecvat ca 0 critidi cenu se mai poate funda pe 0 fiIosofie aistoriei" (4).

Habermas propune un demers In douiietape: ~e~de 0, pa~~e, e~ trece de Ja 0 conceptieteleologlca a actmnu (aqlUnea orientata de scopuri)spre conceplul actiunii COl11unicalive ~i al lumii

vietii; pe de aWl parte, el Incearca sa unifice acestateorie a lumii vietii cu teoria sistemelor, bazandu-sepe, lucrarile lui G.H. Mead ~i E. Durkheim.Impotriva individualismului dominant In epoca,Habermas, pe urmele' lui Mead, considera caindividul nu se poate disocia de societate, de limbaj,de culturii. Numai In mediul social intentiile ~iinteresele individuale sunt suseeptibile deinterpretare, de discutie critidi ~i de sehimbare.

Astfel, Habermas I~i eentreaza eforturile indireetia uhei teorii a rationalita~i eomunicative,intersubiective, intemeiata pe Intelegerea reciproca,pe 0 recunoa~tere libera, 0 autodeterminare, care, seaseamana eu idealul ilurninist al opiniei publiceburgheze de la inceputuriIe ei. In discursulcomunicativ, conversational, Habermas afla un modde a depa~i argu111entelefundationaliste, oricare ar fifonna sau intentia lor. Aeesta ar putea duce maideparte veehiul proiect (neterminat) al modemitatii,al gandirii, iluministe; se mentin astfel idealurile ~iangajarile fata de valorile adevarului (consensulrational), criticii, care ,ar putea fi Insa articulatepomind de la un model de baza al "situatiei devorbire idealii", care ,ar functiona ca temei normativpentm sfera publica, In care participantii,neconstran~i, sa dezbata ~i sa articuleze normele ~ivalorile'sociale; mediul aetiunii comunicative arjustifica atM 0 "moralii a discutiei" cat ~i ideileregulative ale unei "ratiuni emancipatoare",autodetenninative, critice ~i autorealizante.Societatea "tine" astfel de .actele de comunicare; elesunt form~late initial pentru lumea vietii ~itranspuse asupra sistemului soC?ialprin intennediuIstructurii generale, evidentiate de studiulfenomenologic al vietii "elementare".

"Punctol de vedere al Lebenswelt-uluiau'age toate procesele sociale in fasciculeleluminoase ale procesului cooperativ de interpretare

..., ceea ce ne face sa consimlim la trei fictiuni: VOrnpresupune autonomia actorilor, auton0l!lia culturii ~itransparenta comunicarii" (5). Aceste constrangeriar defini 0 situatie ideala-limita, structuranecontorsionaUi a lumii vietii, care se realizeaza insistemul social sub presiunea deformatoare a"instrumentelor de pilotaj": tehnicile de comunicare~i instrumentele de informare, cazute In mainile ~isub dominatia unor actori politici. Din legatlirinaturale ale unitiitii lumii vietii, mass mediadevininstrumente reificate (instriiinate ~i autonotile), Inservicul unei ratiuni oprimante. Habermas nu vedeIn noua tehnologie a comunicarii decat un nou tip deinstrumente ale oprimarii. Nimic despre natura lorrevolutionara ("tehnologii ale spiritului"), despreparadigmele teoretice subiacente ~tiintelorcomuniciirii, despre inteligenta artificiala sau~tiintele cognitiei. Pare ca Habermas s-a instalatintr~o critica clasicista a noii comunicari, formulataIn termeni ultra-generali.

Interesat de comunicarea rationala, atat Infaza sa "critica", ca reprezentant al noii generatii a~colii de la Frankfurt, cat ~i In cea constmctiva,Habermas pastreaza idee a reconstruiriipresupozitiilor unei comuniciiri ideale, care sapermita "masurarea" distorsiunilor ~i a gradului deirationalitate induse de comunitatile sociale reale.

Cautarea acestui model ideal alcomunicarn nedistorsionate a fost permanentinsotiHi de 0 credintii emancipatoare. In lectia sainauguralii de la Universitatea din Frankfurt (1968),Habermas spunea: "Structura limbajului, iata 0

exigenta de emancipare care ni se pune. Cu primafraza pronuntata se instituie ~i 0 vointa de consensuniversal ~i fara constrangeri care se exprima :raraambiguitate". In acela~i fel se pot Intelege ~iurmiitoarele co~sideratii ale lui Habermas din Drept~idemocrafie. IntreJapte ~inorme:

"Teoria discutiei este 0 incercare de areconstrui aceasta viziune, astfel Incat eapoate sa-~i afirme autonomia .~anor:rnat.ivain acela~i timp fata de reductnle sCIenhste~i fata de asimiliirile estetice ... D~-a l~ngulunui secol care, mai mult decat oncarealtul, ne-a facut sa recunoa~tem chinurilenonratinuii existente,nici 0 incredere Intr-oratiun~ esentialista nu a supravietuit. Cuatit mai mult, 0 modemitate care a devenitcon~tienta de contingentele sale nu se poateidentifica nici Cll 0 ratiune procedural a,nici, ceea ce revine la acela~i lucru, cu 0ratiune ce se angajea~a in. ~~oceseimpotriva ei insa~i. Crihca ratmnn est~in:raptuita de catre insa~i ratiunea: acestelambiguitati a titlurilor kantiene Ii datoramdescoperirea radical antiplatoniciana .afaptului ca nu exista nimic de ordmsuperior sau inferior la care sa putem apela,noi, care ne aflam angajati in fonnele deviata structuratede limbaj" (6).

Habermas are ca obiectiv, in teoria sa aactivitatii comunicative, construirea unei con~ept~igenerale asupra interpretari.i,. _ .. refenntel~semnificatiei adeviirului sau valIdltatll care sapriveasca' i; acela~i timp atat ra~une~ t~or~tica(cunoa~terea rationaHi, logica), cat ~l. dlfe~lteleforme ale ratiunii practice (moral a ~l aetmneaumanii sociala). Conceptia sa cuprinziitoare,intemeiata pe ideea "situatiei ideale a vorbirii"(desprinsa din analiza lumii vietii, a vietii natu~ale aoamenilor angajati in activitatea de comUl11care,presupunand di activitatea de comunic~~e ar~ ~O,~

intre cetiiteni in cadrul unei culturi proprn socleta!llcivile, pe'care Habennas 0 numea "sp.ati~l public"),forma reflectata a activitatii comunlcatlOnale, nuintentioneaza sa fie 0 teoriespecialii, un model

teoretic particular al comunidirii, ci ia comunicareadrept "loc teoretic" pentru explicarea rationalitatiiumane ~i sociale. "Universalul concretal lui HegelI~i gase~te astfel sublimarea Intr-o structura acomunicarii purificata de oI'ice element substantial"(7). Doctrina lui Habermas se vrea 0 analizafilosofica a (totalitatii!!) presupozitiilor discutieirationale ~i libere a ratiunii teoretice ~i practice, caresa conduca la un nou instrument analitic dereprezentare - modelul situatieiideale a vorbirii (Uij

dialog mai degrabii decat un omnilog, in 'care nu .exista diferente sau restrictii, in care, deexemplu,un filosof nu are· mai mare autoritate decat un"Iaic:'). Consensul rational al participantilor activi laaceasta discutie va servi drept garantie de validitatepentru normele comunitatii ~i de adevar pentrupropozitiile ei de cunoa~tere.

Teoria actiunii comunicative vrea astfel sadegajeze un· model formal ~i universal, care saformuleze "presupozitiile transcendentale" .(presupozitii structurale) ale gandirii si actiunii. PrinacesHi intentie ea se inscrie mai degrabii intr-oabordare filosofica a comunicarii. Am exjJUs-o inacest cadru luand in considerare, pe de 0 parte,faptul di, din punct de vedere filosofic, teoria saramane la stadiul unor intentii generale, iar pe dealta, faptul ca atracti vitatea ei pentru teoreticieniicomunicarii sociale ~i pentru cei interesati de relatiateoriei comunicarii cu sociologia politica este multmai mare decat pentru cei interesati de implicatiilegeneral-filosofice. Tezele lui Habermas auinfluentat mai mult pe cei interesati de regandirea innoi termeni a rolului mijloacelor de informare inmasa in aparitia opiniilor, in circulatia ideilor ~i inviata politica decat pe metafizicieni. Nu intamplator,Habermas este unul dintre putinii filosofi sausociologi care au intervenit in discutia publica aunor propbleme de mare urgenta, cum ar 11 aceea

generata de revi~io~i~t~~ de dreap~a aiHolocaustului. Dintre gandltoru contemporam, el seaseamana in aceasta privnta doar cu N.Chomsky insustinerea unei traditii a criticii principi~le arealitatilor politice actuale, orientaUi excluslv deadevar.

1. J.Habermas, L'Espace public, trente ansapres, Preface a L'Espace public, Ed. 1992, p. 6.2. Idem.3. Ch. Bouchindhome, J.Habermas, Morale etcommunication, Ed. dU Cerf, 1986, p.12.4. J.Habermas, Der Philosophisches Discurs der

. Modeme, Frankfurt, a.m.1985, p. 29. .5. J.Habermas, TMorie de l'agir

communicationel, tome 2, Fayard, Paris, 1987,p. 163-164. .'

6. J.Habermas, Droit et Democratze, Galhmard,Paris, 1997, P 11.

7. Ibidem, p.251.