Pai piciorul metric este ritmul poeziei si poate fi: troheul, iambul, amfibrahul.

Notiuni de versificatie (Versul, Strofa, Masura, Rima, Ritmul)

Notiuni de versificatieVersificatia sau prozodia (gr. prosodia = intonare, accentuare) este o stiinta. Ea studiaza cantitatea sau durata vocalelor si a silabelor, in diferite parti constructive ale cuvntului (in limite care utilizeaza o metrica calitativa. In general, insa, prin versificatie se intelege ansamblul de tehnici pe care il presupune scrierea versurilor si rima. Versificatia, spre deosebire de proza, incnta pe cititor. Deci, prin prozodie sau versificatie, se intelege ansamblul de reguli, pe care, in timp, poetii le-au statuat in scrierea poeziilor.1. VERSUL - este un rnd dintr-o poezie, in care sunt respectate regulile referitoare la ritm, rima si masura. Acesta este versul clasic. In afara de acest gen de vers, mai exista:a) Versul liber - care este un rnd dintr-o poezie, in care regulile enuntate mai sus sunt aplicate dupa cum doreste poetul, netinnd cont de unele dintre acestea;b) Versul alb este versul fara rima.

2. STROFA - apare in versificatia moderna si numeste o grupare de versuri delimitate grafic printr-un spatiu alb. Numarul versurilor dintr-o strofa difera, incepnd cu strofe formate dintr-un singur vers si ajungnd pna la o strofa cu 12 versuri.Dupa numarul de versuri din care sunt alcatuite strofele, pot fi : monovers (un vers), distih (soua versuri), tertet (trei versuri), catren (patru versuri), cvinarie (cinci versuri), sextina (sase versuri), septet (sapte versuri), octava (opt versuri), nona (noua versuri), decima (zece versuri). stanta este tot o strofa in care versurile sunt legate prin inteles si printr-o anumita rima. specifica Renasterii italiene, o stanta poate avea un numar de versuri variind intre trei si douazeci.

3. MASURA - este numarul silabelor dintr-un vers. Masura poate fi de la patru silabe, pna la 15-16 silabe, si chiar mai multe. Masura si ritmul sunt atribute importante ale versificatiei. De regula, intr-o poezie, versurile au aceeasi masura. Exista, totusi, si versuri cu o masuradiferita, mai ales in fabule.

4. RIMA - consta in a face sa coincida silabele de la sfrsitul a doua sau mai mulote versuri. Aceasta potrivire incepe cu ultima vocala accentuata.Cnd rima este imperfecta, ea poarta numele de asonanta. In aceasta situatie, se potrivesc ultimele vocale ale versurilor si, aproximativ, consoanele. Considerata, in literatura culta, drept o licenta poetica, in poezia populara, asonanta este foarte des intlnita.Dupa felul cum rimeaza versurile, exista mai multe tipuri de rima:- Monorima -- consta intr-o rima ce apare succesiv la mai multe versuri si este specifica poeziei populare.- Imperecheata sau succesiva -- apare atunci cnd versurile rimeaza doua cte doua - primul cu al doilea, al treilea cu al patrulea s.a.m.d.- Incrucisata sau alternativa -- apare atunci cnd primul vers al unui catren rimeaza cu al treilea, iar al doilea rimeaza cu al patrulea.- Imbratisata -- rimeaza primul vers cu al patruleasi al doilea cu al treilea. Este un tip de rima mai rar folosit de poeti.- Variata sau amestecata -- apare, deseori, in fabule, unde poetii recurg la imbinarea diverselor tipuri de rima, nerespectndu-se o anumita ordine a acestora.Pentru multi, rima este sinonima cu poezia, fiindca rima, combinata cu ritmul, este cea care da muzicalitate oeziei. Rima este cea care grupeaza versurile in strofe, indicnd si sfrsitul versurilor. De cele mai multe ori, cuvntul-rima este si cel mai important din versul repsectiv.Dupa silaba accentuata din rima, aceasta opate fi simpla sau complexa. Rima simpla poate fi masculina, atunci cnd accentul cade pe ultima silaba, sau feminina, atunci cnd accentul pica pe penultima silaba.

5. RITMUL - miscare regulata si masurata, care se defineste ca fiind succesiunea regulata a unor silabe neaccentuate, dar si a pauzelor dintr-un vers.Unitatea metrica este un grup de silabe accentuate si neaccentuate ( / ) si ( U ) si care se repeta la intervale regulate intr-un vers. Cel mai adesea, in limba romneasca se folosesc unitatile metrice numite troheu, iamb si amfibrah, iar ritmul corespunzator este trohaic, iambic si amfibrahic. Formele ritmului sunt binare.Trohaic - atunci cnd unitatea metrica este troheul - / U. Ritmul trohaic este specific poeziei populare, pentru ca este cobortor si vioi, dar apare si inpoezia culta.Iambic - atunci cnd unitatea metrica este iambul U /. Iambul este un ritm suitor, care, prin nota lui grava, este potrivit pentru acele specii ale poeziei culte in care poetii dau glas unor sentimente puternice si tulburatoare, precum in elegie sau meditatie.Formele ritmului mai pot fi ternare: dactilic (picior trisilabic / U U ), anapestic ( U U /) si amfibrahic ( U / U ). Ritmul amfinrahic presupune o succesiune de picioare trisilabice, in care a doua silaba, accentuata, este incadrata de doua silabe neaccentuate.

O analiza de care poezia romaneasca are nevoie in Romania Literara. Versificatie si metrica la origini.

Metrica, exil, modele si cod poetic romanesc

Despre cultul personalitii i alte mitologii cu primii poei romniFeb. 22util1 commentCum se ntmpla prin 1848 influena francez, care urmase celei greceti de prin jucriile poeziei timpurii romneti, urmat apoi de nebunia german i de strduinele de sincronizare cu poeticile americane care nici azi nu s-au dus pn la capt de-a binelea, n secolul XVII, influena principal pentru poezia romneasc a fost polonez. Dosoftei nsui pentru a gsi o formul romneasc pentru prozodia psalmilor a comparat rezulatul su i cu monumentalele traduceri leeti fcute deJan Kochanowskicu un secol mai devreme.Primul fragment, l-am ales din Miron Costin (1633-1691) din poemul compus n 1671-73 care se ncheie cu epilogul:Ia aminte dar, o, oame, cine eti pe lume?/Ca o spum plutitoare rmi fr nume./ Una fapta, ce-i rmne, buna, te lete,/ n ceriu cu fericie n veci le mrete// foarte plcut celor care srim n sus la elemente de cult al personalitii mprumutate prin orice domeniu, de la literatur pn la felierea pinii.n ce privete publicarea, Miron Costin i-a vzut incluse n ediiadin 1679 aPsaltirii(care relua la Iai traducerea romneasc publicat de prietenul su, Dosoftei, n Polonia)compunerea despre originea Neamulu ri Moldovii. El era pomenit ca Miron, preacinstitul mare vornic de ara de Josu (titlul n slav veche). Versurile sale completau acum Stihurile n stema Moldovei semnate de Dosoftei. Dar la aceasta o s revin mai jos.()Moartea, vrjmaa, ntr-un chip calc toate cas,Domneti i-mprteti, pre mine nu las:Pre bogai i sraci, cei frumoi i tare.O, vrjma, priiatin ea pre nimeni n-are,Natem, murim, odat cu cei ce s trece,Cum n-ar fi fostu n veci daca s petrece.Paimini suntu anii i zilile noastre.Sfinii ingeri, ferice de viiaa voastr.Vieuim i viiaa iaste netiut,i pn la ce vreme iasta giuruit,Aa ne poart lumea, aa amgete.Aa nal, surp i batjocorete.Fericit viiaa fr de valuri multe,Cu griji i neticneal avuiia pute.Vieuii n ferice, carii mai puineGriji purtai de-a lumii; voi lcuii bine.Vacul nostru cu-mprumut dat n datorie.Ceriul de gndurile noastre bate jocurie.Miron Costin Viaa lumii

Pentru c tot am pomenit de Dosoftei, este interesant de descifrat n reproducerea dup ediia original cuvintele romneti. nc i mai provocator mi se pare faptul c atunci cnd zice c scrie versuri n stem, Dosoftei vorbete chiar la propriu despre o ilustrare poetic a imaginii stemei, dup cum se vede n reproducerea cu care am nceput aceast postare.Capul cel de bur a hiar vestit,Smneadz putere ri nesmintit.Pre ctu-i de mare hiara i buiac,Coarnele-i pune la pmnt pleacDe pre chip s vede burul ce-i placeC-ar vrea-n toat vremea s stea ara-n paceDomnul Duca vod de la Hs. areagiutoriu pre stem i ferin tare,Vinstita cruce i-n ceas de nvala lui Hs. maic i da sprijineal.

Poezia(accepti ale termenului; evolutie)

Poeziaeste creatia literara care exprima ori sugereaza o idee, o emotie, un sentiment, o stare sufleteasca, apeland la imagini artistice, la cuvinte cu sens figurat, avand - din punct de vedere formal - armonie si ritm. Poezia poate apartinegenului epic, daca arefir narativsi exprima ideile autoruluiindirect, prin intermediul personajelor sau genului liric daca exprima in moddirectsentimentele, starile, ideile, atitudinile, conceptiile scriitorului, modul de expunere fiinddescrierea.Liriculeste o formaartistica,prin care poetul "se comunica", asa cum definea Tudor Vianu limbajul poetic al ideilor si sentimentelor exprimate direct.Comunicarea in textul poeticeste definita atat de eul liric, cat si de raportul dintre autor si eul liric: Poezia moderna impersonalizeaza comunicarea, introducand un nou concept, "eul liric" sau "eul poetic", cunoscut si ca lirism subiectiv. Acesta nu trebuie confundat cu "eul empiric", adica biografia si nici cu "eul psihologic", care apartine simtirii personale a autorului. Eul poetic este "vocea interioara" a creatorului de poezie, detasat de lume si de realitatea inconjuratoare. Cea mai plastica definitie a eului liric a dat-o poetul francez Rimbaud: "Eu este un altul", in sensul instrainarii poetului de ideea de confesiune, ci dimpotriva, mergand catre obiectivarea creatiei. In studiul intitulat sugestiv "Poetica", Aristotel diferentia, pentru prima oara, discursul oratoric de evocarea imaginara, care se bazeaza pe imitatia realului, adica "mimesis". Poetica trateaza - asadar - aspectele generale, legate de natura si de functiile textului literar, atat pentru creatiile in versuri, cat si pentru cele in proza. Principiul mimesis-ului a generat sistemul de norme specifice operelor literare, prozodia, procedeele stilistice, reperele estetice si filozofice care se regasesc intr-un text literar. In studiul intitulat "Atitudinea si formele eului in lirica lui Eminescu", in afara de "eul poetic", Tudor Vianu a definit inca doua tipuri de liric: lirica "mastilor"se manifesta in poezia in care poetul isi exprima ideile, sentimentele, conceptiile "sub o masca straina", asa cum se intampla in poemul "Luceafarul", Eminescu ilustrand ideile sub masca astrului sau a Demiurgului. In cazul liricii mastilor, se manifesta "un eu mai indraznet, mai viu colorat, mai radical in judecatile si simtirile sale". Exemplul prin care sustine acest nou concept este poezia "Rugaciunea unui dac" de Mihai Eminescu lirica "rolurilor"in care poetul se identifica, se contopeste cu un personaj, "asa cum face totdeauna creatorul de caractere dramatice si epice"; respectivul personaj nu reflecta, intotalitate, sentimentele poetului, desi acesta nu le respinge, ba chiar "le sustine si pe acestea", dar pe care le-a remarcat manifestandu-se in jurul sau si le releva in poezie. Lirica rolurilor reliefeaza "un eu care se joaca si care experimenteaza posibilitati dintre cele mai indepartate ale sale". Exemplul dat este poemul "Inger si demon" de Mihai Eminescu.George Calinescu, in "Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent", remarca o particularitate inedita a poeziei lui GeorgeCosbuc si anume lirismul obiectiv. Prin aceasta noua tehnica lirica se realizeaza o poezie obiectiva, in afara constiintei poetului si independent de ea, cu alte cuvinte, comunicarea starilor, sentimentelor ideilor acestuia se face prin intermediul altor personaje, dar atitudinea creatorului ramane lirica. In idilele pastorale, construite ca "niste monoloage", se manifesta "lirismul in forma aceasta obiectiva", Cosbuc realizand "o poezie teatrala, asa cum exists un teatru de poezie".Elementele de versificatiestructureaza forma poeziei si se refera la: strofa, vers, vers alb, masura metrica, rima si ritm.Prozodiaeste o ramura a poeticii, care se ocupa cu studiul tehnicii versificatiei, avand in vedere sistemul de pronuntare a silabelor - accentuate si neaccentuate, lungi si scurte - referindu-se, deci, la metrica si versificatie.Strofaeste subdiviziunea unei poezii, diferentiindu-se dupa numarul de versuri care o compun: monovers, distih, tertet (tertina), catren, cvinarie, sextina (senarie) si polimorfa (7-12 versuri). Unele creatii lirice nu sunt structurate pe strofe, in special cele apartinand literaturii populare.Versul (stihul)este un rand dintr-o poezie, in care se manifests toate regulile de prozodie: ritmul, rima si masura.Rimaeste tehnica versificatiei referitoare la potrivirea sunetelor la final de vers si confers poeziei muzicalitate.In functie de prezenta accentului pe silabele care alcatuiesc rima, aceasta poate fi:1. feminina - accentul cade pe penultima silaba: "Peste varf deramurele / Trec in stoluri randunele" (M.Eminescu);2. masculina - accentul cade pe ultima silaba: "La pasa vine un arab/Cu ochii stinsi, cu glasul slab" (G.Cosbuc).Dupa succesiunea in poezie, rima poate fi:1. imperecheata (a a b b);2. incrucisata (aba b);3. imbratisata (abb a);4. inlantuita (a b a);5. mixta sau variata (imbinarea versurilor rimate diferit);6. semirima (xax a): "Pe aceeasi ulcioara / Bate luna la feresti / Numai tu de dupa gratii / Vecinic mi te mai ivesti. ";7. monorima (a a a a);8. vers alb (fara rima).Ritmul este succesiunea silabelor accentuate si neaccentuate dintr-un vers, din a caror imbinare rezulta piciorul metric sau masura versului:1. ritmul trohaic - format din doua silabe: prima accentuata si adoua neaccentuata;2. ritmul iambic - format din doua silabe: prima neaccentuata, iar adoua accentuate;3. ritmul amfibrahic - format din trei silabe: prima accentuata, adoua neaccentuata, ultima accentuata;4. ritmul dactilic - format din trei silabe: prima accentuata iarcelelalte doua neaccentuate;5. ritmul anapest - format din trei silabe: primele douaneaccentuate, ultima accentuata. Limbajul si expresivitatea textului poeticse caracterizeaza prin sensul conotativ, figurat al cuvintelor, prin caracterul original, prin inovatia si unicitatea expresiei, precum si printr-o bogatie lexicala de neologisme, arhaisme, regionalisme. Functia principal a limbajului artistic este cea estetica, de aceea se folosesc procedee artistice si figuri de stil. Clasificarea acestora se face dupa criterii lingvistice: figuri sintactice si de constructie: enumeratia, repetitia, paralelismul sintactic, refrenul, simetria, antiteza, interogatia retorica, exclamatia retorica, invocatia retorica, chiasmul (dubia antiteza), inversiunea; figuri semantice(de semnificatie): epitetul, comparatia, metafora, oximoronul, sinestezia, simbolul, personificarea, hiperbola; figuri de sunetaliteratia, onomatopeea, asonanta;Evolutia creatiilor liricePrimele productii liriceau fost celereligioase, care s-au manifestat in secolulal XIV-leasi au apartinut lui Grigore Tamblac si ucenicilor calugarului Nicodim de la Tismana. Dar primele cantari bisericesti au fost cele create de Filotei, logofatul lui Mircea cel Batran, creatii care se intonau la sarbatorile sfintilor, mucenicilor si ale Maicii Domnului. Primul poet religios a fost Dosoftei, care a si tiparit creatiile lirice religioase: "Psaltirea pre versuri tocmita" (1673), "Viata si petrecerea sfintilor". El a fost urmat de Miron Costin care a creat poemul de factura filozofica "Viaja lumii" (1673). Din secolul al XVII-lea poezia religioasa continua prin creatii folclorice, mai ales sub forma de colinde, pana in secolul al XIX-lea, cand ideile ortodoxismului romanesc se manifesta in elegiile lui Grigore Alexandrescu si in unele poezii cu tematica religioasa scrise de Eminescu, Goga si Cosbuc. Lirica religioasa ortodoxa ia un avant deosebit in perioada interbelica, prin poetii reprezentativi pentru literatura moderna: Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Vasile Voiculescu, Ion Pillat si Nichifor Crainic. Un rol important in promovarea ideilor ortodoxismului autohton l-a avut revista "Gandirea", aparuta la Cluj in 1921, sub directia lui Cezar Petrescu si D.l.Cucu si al carei mentor a fost Nichifor Crainic. Poezia religioasa cea mai veche si cu cea mai larga arie de raspandire este psalmul, creatie cu caracter religios care poate avea ca formula artistica rugaciunea, imnul (oda) si elegia, toate acestea fiind adresari directe catre Dumnezeu, prin care omul isi exprima cucernicia, smerenia si speranta in izbavire divina pentru pacatele savarsite in timpul vietii.Inceputurile poeziei romanestistau sub influenta iluminismului, curent ideologic si cultural european, s-a manifestat si in Tarile Romane, cu predilectie in secolul al XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea, perioada ce a constituit o epoca de tranzitie in toate domeniile vietii culturale, avand puternice influente asuprainceputurilor literaturii romane. Istoria literaturii romane fixeaza inceputurile poeziei romanesti in jurul anului 1800, iar primii nostri poeti sunt boieri care facusera studii in strainatate, unde au intrat in contact cu literatura occidentala din care au preluat maniera lirica pentru creatiile lor. Poezia acestei etape de inceput are ca surse de inspire lirica medievaia si renascentista, dar se manifesta si influente ale literaturii romantice, prin efuziunea sentimentelor (efuziune = manifestare puternica a unor sentimente frumoase, nobile, caldura sufleteasca), prin meditatii asupra timpului, asupra mortii si prin preocupare pentru dezvoltarea limbii romane. De altfel, este celebru catrenul testamentar al lui Ienachita Vacarescu privind importanta limbii nationale si dragostea de neam si tara: "Urmasior mei Vacaresti!/ Las voua mostenire/ Cresterea limbii romanesti/ s-a patriei cinstire". Poetii Vacaresti (Ienachita, Alecu, Nicolae si Iancu), Matei Millo si Costache Conachi, Anton Pann marcheaza momentul cunoscut in istoria literaturii ca poezie premodernti, in care predomina sentimentalismul erotic si patriotic inflacarat, intr-o versificatie apropiata de cea a creatiei populare. In diferite epoci literare au fost concepute norme proprii pentru curentele literare manifestate cu pregnanta in perioada respectiva, fiecare fiind reprezentat de scriitori deveniti canonici pentru ideile si maniera artistica promovate. Curentele literare manifestate de-a lungul vremii au fost teoretizate prin stabilirea specificului fiecaruia, a normelor si ideilor caracteristice. Astfel, "Arta poetica" a lui Boileau stabileste principiile clasicismului, iar "Prefata" de la drama "Cromwell" a lui Victor Hugo pe cele aleromantismului. In literatura romana, cel care a formulat pentru prima oara o definitie a poeziei si a explicat specificul acesteia a fost Titu Maiorescu, in studiul "O cercetare critica asupra poeziei romane la 1867". Criticul considera ca poezia este o arta si de aceea ea trebuie "sa exprime frumosul", spre deosebire de stiinta, "care se ocupa de adevar". Titu Maiorescu diferentiaza adevarul de frumos, evidentiind faptul ca poezia "cuprinde idei manifestate in materie sensibila." Creatia lirica trebuie sa indeplineasca doua conditii, una "materiala" - mijloace si procedee artistice - si cealalta "ideala" - sentimente, emotii si idei ale conceptiei poetice.Simbolismula constituit un moment cu totul aparte pentru poezie, deoarece sugestia verbala se opune romantismului in care emotia excesiva devenise obositoare, ceea ce a facut posibila aparitia unui alt curent literar, parnasianismul, care se manifesta prin perfectiunea formala si impersonalitatea rece a ideilor poetice. Depasirea normelor si tehnicilor compozitionale in lirica romaneasca s-a facut prin aparitic modernismului, care a pus accentul pe ideatica filozofica, pe versul liber promovand poezia eliberata de orice fel de constrangeri formale.

Most viewed articles inTermenicategory

RomantismulTraditionalismulEnigma OtilieiSimbolismulModernismul

Most recent articles inTermenicategory

Lupul si mielulNorocul draculuiJunimeaFat-Frumos din lacrima - caracterizareDrama

/////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

Prozodia i fonologiade Cristian Vasiliu

# Detalii# Link creatie:

Introduceren urm cu cteva zile, n subsolul unei poezii semnate de dl. Ioan Peia, s-au schimbat cteva opinii privind metrica. Descoperind c, n ciuda evidenei, mi lipsete argumentul, mi-am remprosptat cunotinele prin reluarea lecturii tratatului de metric al dlui Mihai Dinu ("E uor a scrie versuri...") (lectur recomandat de regretatul George Pruteanu). Acest articol nu este astfel dect un ecou (sau rezumat, daca vrei!) al acestei lucrri.

Deoarece am s ncerc o abordare minimalist-tiintific a prozodiei (tehnica ntocmirii versurilor) clasice (adic a versurilor cu ritm, msur i rim) i a legturii acesteia cu fonologia, voi formula mai jos doar definiii, axiome i teoreme. Pentru aprofundarea noiunilor, cartea mai sus menionat este foarte util.

Versul Propun o definiie mai vag:"Versul este un numr de cuvinte asezate unul lang altul, dup legi hotrte i n anumite condiiuni" (G.G. Ionescu-Gion "Manualul de petic romn" 1885)sau"Versul face dintr-o grup de uniti articulatorii minimale (silabele) o unitate ordonat". (W. Kayser - "Opera literar.O introducere n tiina literaturii.)

deoarece "nici msura,(...), nici regularitatea ritmic,(...), nici rima,(...), nici criteriul unitii sintactice,(...), nu pot aspira la statutul de condiie sine-qua-non a existenei versului." (M.D., pag. 13-14)

Reinem ca legitim ntrebarea: Totui, "cum delimitam versurile?" (titlul unui capitol din cartea mai sus amintit), n finalul cruia se enun teorema (teoria) conform creia, "n sistemul versificaiei noastre elementul decisiv n delimitarea versurilor este (...) unul de natur accentual." (MD. pag. 20).

Completm deci definiia versurilor (de factur clasic): "serii, mai lungi sau mai scurte de silabe delimitate de ictusuri forte" (M.D pag 140). (Nu vreau s pctuiesc n acest punct prin folosirea unor termeni neclarificai: ictus forte (conform DEX) (n versificaia antic) Pronunare intensificat a silabei accentuate.) Voi reveni asupra acestui aspect n capitolul despre macroritm.

Ritmul

Iat definiia scolastic a ritmului: "Ritmul se nate din alternana dup un plan anume a silabelor accentuate i atone"(M.D.), definiie care, nefiind n totalitate fals (dup cum nici Mecanica Clasic a lui Newton nu este n totalitate fals), tinde s fie asimilat ca atare.

M.D. identific dou mari direcii greite de abordare:(n "Ritm i rim n poezia romneasc" - M.D.):

"idealismul" ce susine c acest plan, (sau tipar metric) pre-existent este realizat ulterior prin "succesiunea regulat a silabelor accentuate i neaccentuate dintr-un vers" ("Dicionar de terminologie poetic" Gh. Ghi, C. Fierscu) (M.D. - pag 34)

i

"materialismul" ce se grbete s conchid c nu "exist ... (un) pattern metric transtextual (planul de care vorbeam mai sus)" (M.D. - pag 36), ci el este realizat prin intermediul accentelor, individualiznd astfel fiecare vers.Mergnd n aceast direcie se poate ajunge i la un extremism de tipul celui enunat de ctre metricianul ieean Mihai Bordeianu - teoria bizar a "poliritmiei" versului romanesc sau de tipul celui enunat de ctre Ionel Funeriu, care respinge "cu totul conceptul de picior metric, postulnd c versul sau, respectiv, emistihul (n msurile cezurate) ar reprezenta cea mai mic unitate metric a poeziei romneti"(M.D. pag 51).

Iat cum ncearc M.D. s mpace cele dou direcii :"Perspectiva cea mai echilibrat ni se pare,(...) , una ... dualist. Ea const n recunoaterea importanei ambelor planuri, att cel concret, direct observabil, al textului, ct i cel al structurii metrice ascuns n spatele celui dinti." Ritmul apare astfel la mbinarea ntre un plan pre-existent i realitatea textual. Se observ c accentul duce doar la recunoaterea ritmului; ulterior "ritmul nu este generat de accent ci l impune" (M.D. pag 55).

Se poate deci conchide c exist o legtur ambivalent dintre ritm i accent.

Rima

n principiu aici exist un consens asupra definiiei cuvntului rim: "Rima este ntocmai sunarea (potrivirea) a dou cuvinte de la sfritul unor versuri, sau a silabelor de la finitul cuvintelor ce sfresc versuri" (M.D. pag 217). Am ales aceast definiie nu numai pentru c este formulat nepretenios, ci i pentru c aduce lmurirea: "sfritul unor versuri". Dou cuvinte nu rimeaz pur i simplu, ci doar n contextul unei poezii n care s-ar situa la sfritul versurilor.

Aceast definiie este corect dar nu este complet. "Identitatea acustic a unor silabe este insuficent pentru a da natere rimei" (M.D. pag 60). Aici intervine i accentul, dar, atenie, cuvintele rimeaz nu numai pentru c silabele finale au accente similare, ci i pentru c aceste accente se transform n ictusuri forte (cel al clauzulei sau cel al cezurii). Deci ritmul scoate n eviden rima ("Dar nu rima marcheaz finele versului, ci finele versului puncteaz rima" - Mihai Bordeianu).

"Practic rima este o rezultant a ritmului i a msurii. Caracterul ei (oxiton, paroxiton, proparaxiton, proproparaxiton (sau hiperdactilic), etc) e strict determinat de modul n care se combin ritmul i msura." (M.D. pag 60)

Msura

S-ar prea c lucrurile aici sunt mai simple: "Prin msur se nelege lungimea versurilor exprimat n unitti metrice" (M.D. pag 78). Suntem tentai s utilizm ca unitate metric numrul de silabe, deoarece ritmul este determinat de prezena accentului, iar silabele sunt purttoare de accent.

Conform prerii lui M.D."ar fi ns prea simplu, i, de fapt, inexact s afirmm c n poezia romneasc izometria a cedat locul izosilabismului"(M.D. - pag 81). Eu nsumi am ridicat aceast problem n momentul n care am descoperit c regula versului iambic endecasilabic a sonetului are lacune: fr s se schimbe ritmul, un vers cu rim masculina dintr-un sonet este decasilabic. Pentru simplificarea analizei prozodice M.D. propune "reconsiderarea noiunii de picior metric" (pag. 86) drept unitate pentru evindenierea i analiza ritmului. n acest caz versul unui sonet trebuie s fie pentametru iambic (cu cele dou variante: acatalectic i hipercatalectic)

("Poetica greco-latin califica drept acatalectic versul ce coninea un numr ntreg de picioare. Trunchierea piciorului final producea un vers catalectic, dup cum adugarea unei silabe, ddea natere versului hipercatalectic." (M.D. pag 86))

Tipuri de ritmuri (cadene/picioare metrice)

Voi relua mai jos doar definiiile clasice (http://www.poezie.ro/index.php/technique/1810400/Ritmul_este... de Ivan Dragos Lucian) ale termenilor pe care M.D. i pstreaz n tratatul su ("definiii tradiionale" este poate mai corect, innd seama c de fapt M.D. mbogete accepiunea notiunilor i nu le schimb). (Voi lsa deoparte termeni precum: ritm cretic, ritm coriambic, ritm mesomacric sau ritm hipermesomacric i vom vorbi doar de ritm iambic, ritm trohaic, ritm anapestic, ritm dactilic, ritm amfibrahic, ritm peonic I, II, III si IV) :

RITMURI BINARE, n care unitatea metric (piciorul metric) este format din 2 silabe. Termenul Troheu provine din fr. Trochee, gr. Trohaios, alergator, ritmul trohaic fiind aleit, dinamic, intalnit mai ales in poezia popular, potrivit pentru dans. Ritmul trohaic, cu unitate metric numit troheu, prima silab fiind accentuat, iar a dou neaccentuat :Doin, / doin, / cantec / dulce (Doina)_V / _V / _V / _V /Mult mi-e/ dor i / i mult mi-e/ sete_ V/ _V/ _V / _ V/S vd/ frunza-n / codru / venic/_V / _ V / _V/ _ VRitmul iambic, cu piciorul metric numit iamb, este caracterizat prin faptul c cea de-a dou silab este accentuat. Iambul provine din fr. Iambe, lat. Iambus, gr. Iambos, de la iambo, preoteas a cultului zeiei Demeter. Iambul creeaz un ritm ascendant, lin, specific poeziei culte, ndeosebi elegiilor i meditaiilor, folosit frecvent de Eminescu, de unde i referine poetice asupra lui : Iambii suitor, troheii, saltaretele dactile. Ritmul iambic, prin nota s grav, este adecvat sentimentelor adnci, tulburtoare din elegii i meditaiiIn vaduri ape repezi curg ( G. Cosbuc)V_/ V_ / V_/ V_/A fost / oda / t ca-n / povesti/A fost / ca nici o / dat (M. Eminescu, Luceafarul)

RITMURI TERNARE:a.) Dactilic, bazat pe un dactil _VV. Termenul de dactil provine din fr. Dactyle, lat. Dactylus , gr. Daktylos, deget i formeaza un ritm descendent, care atenueaz armonia sonor a versului.Ard deprtrile (M. Eminescu)_VV / _VVZise iar / ei chio/ tir var/tos i gro/zav rsu/na ( Homer, Iliada)b.) Anapestic, numit i ritm antidactilic, cu ultima silab accentuat VV_c.) Ritmul amfibrahic, bazat pe un amfibrah, V_V, iar termenul provine din fr. Amphibraque, gr. Amphi, din dou pari, brachys, scurt i creeaz un ritm unduitor, larg, deschis, al spaiilor cosmice, fiind folosit frecvent de Eminescu. Ritmul amfibrahic este adecvat poeziilor i poemelor cu coninut narativ, de legend, de evocare sau visare.n linitea serii (M. Eminescu)V_V / V_V

RITMURI CUATERNARE, sunt acele ritmuri bazate pe unitile ritmicede 4 silabe, dintre care una poart accentul. Peonul ca termen provine din gr. Paian, dup numele Paianios, Tmduitorul, dat lui Apollo. Forma in antichitate un ritm solemn, folosit mai ales in imnurile pagane. Eminescu ii aprecia valoarea eufonica: Si-I diamante, peonul, indraznetula) Peon I, _VVVValurile, vnturile (M. Eminescu)_VVV / _VVVb) Peon II, V_VVc) Peon III, VV_Vd) Peon IV, VVV_

Plecnd de la observaia statistic conform creia "n limba romna cam o silab din trei este accentuat" (M.D. pag 64), devine evident c pentru ritmurile binare i cuaternare este practic imposibil de realizat o caden nealterat. Putem nelege n acest context de ce abordarea "idealitilor" este una fals, fiind combtut de realitatea nsi. Chiar i "capodopera eminescian de talia Scrisoarea III nu conine nici mcar un distih care s respecte riguros regula ritmului trohaic" (M.D. pag 64). Deoarece nu se poate nici accepta inexistena picioarelor metrice i nici teoreia poliritmiei (n acest caz nu mai putem diferenia un fragment de proz de unul n versuri!), M.D. trage concluzia c pentru realizarea ritmului se pot eluda anumite accente sugerate de regula ritmului (n cazul iambului i al troheiului) sau se pot accepta accente intermediare n plus fa de cele sugerate de regula ritmului (n cazul peonilor). Devine astfel "greu decidabil dac rimul unei poezii este iambic sau peonic II, trohaic sau peonic III" (M.D. pag 65). Ritmurile ternare (innd seama de remarca de la nceputul paragrafului) sunt mult mai uor de meninut chiar i n cazul poeziilor de o ntindere considerabil. (Acestea fiind spuse, este de ateptat ca diagnoza ritmic a poeziei dlui Ioan Peia s nu pun mari dificultti i s nu ntlnim silabe atone n locul n care ritmul sugereaz prezena unei silabe accentuate).

M.D. propune pentru definirea mai lax a ritmurilor, modulul aritmetic al rangurilor silabelor accentuate.

(n teoria numerelor, se consider c dou numere ntregi oarecare X i Y sunt congruente modulo N, ceea ce se scrie:X Y(mod N)dac diferena lor |X-Y| este divizibil cu N) (M.D. pag 61)

Astfel :

Fie Rv = { r(1), r(2), , r(i), r(n-1), r(n) } mulimea rangurilor silabelor accentuate din versul v.

Dac oricare ar fi i, subzist r(i) 0 (mod 2), atunci ritmul versului este iambic.

Dac oricare ar fi i, subzist r(i) 1 (mod 2), atunci ritmul versului este trohaic.

Dac oricare ar fi i, subzist r(i) 0(mod 3), atunci ritmul versului este anapaestic.

Dac oricare ar fi i, subzist r(i) 1(mod 3), atunci ritmul versului este dactylic.

Dac oricare ar fi i, subzist r(i) 2 (mod 3), atunci ritmul versului este amfibrahic.

Dac oricare ar fi i, subzist r(i) 0 (mod 4), atunci ritmul versului este peon IV.

Dac oricare ar fi i, subzist r(i) 1(mod 4), atunci ritmul versului este peon I.

Dac oricare ar fi i, subzist r(i) 2 (mod 4), atunci ritmul versului este peon II.

Dac oricare ar fi i, subzist r(i) 3 (mod 4) , atunci ritmul versului este peon III.

Aceste definiii se gsesc n cartea lui M.D. la pag. 70.

Macroritm

M.D. stabilete existena, n cazul limbii romne, a unui alt nivel (superior) de analiz ritmic, un nivel la care opoziia dintre diferite ritmuri se anuleaz n favoarea unei periodiciti mai cuprinztoare, a unui macroritm care i le subordoneaz(M.D. pag 70). Este vorba de ritmicitatea apariiei picioarelor metrice cu ictus forte printre picioare metrice de care vorbeam mai sus. Elementul fonic hotrtor pe baza cruia are loc () recunoastere(a) (macroritmului) este ictusul forte (M.D. pag 74). De aici concluzia c "versul nu este, aa cum s-a afirmat unitatea minimal n detectarea ritmului, ci n detectarea macroritmului, cadena superioar, prezent numai n versificaia cu accent mobil"(M.D. pag 75).

Cu alte cuvinte, notnd cu

P(0) piciorul metric normali cuP(1) piciorul metric n care este prezent ictusul forte, avem :

Dipodii : vers - P(0)P(1)

Tripodii : vers - P(0)P(0)P(1)

Tetrapodii : vers P(0)P(0)P(0)P(1)

Pentapodii : vers P(0)P(0)P(0)P(0)P(1) desi M.D. se strduiete s demonstreze c nu pentametrul iambic ar fi macroritmul sonetului romanesc, eu rmn totui la aceasta concluzie.

Cezura

Mult vreme cezura a avut o definiie bizar, legat de necesitile fiziologice de a ntrerupe fluxul sonor cu o pauz, ca i cum poezia nu se poate asimila i respectiv transmite dect prin declamaie.

"Pentru metricianul dogmatic, cezura este o pauz de respiraie plasat undeva n interiorul versului" (M.D. - pag 131). Simim oarecum instinctiv c cezura segmenteaz versul (n limba romn) dup un numr ntreg de picioare metrice i la frontiera dintre cuvinte. "A afirma ns c oriunde exist coincidena ntre frontiera dintre picioare i frontiera dintre cuvinte este vorba de cezur ar fi cu totul greit" (M.D. - pag 133). Emistihurile (cel stng - aristeron i cel drept - dexion) pot fi tratate din punct de vedere ritmic ca orice alt vers i putem afirma c tocmai necesitile ritmice duc la apariia cezurii, ca i n cazul versului.

Vom ncerca s rspundem, plecnd de la implicarea ritmului n apariia cezurii, i la ntrebarea dac "versificaia romn accept sau nu cezurile mobile(?)" (M.D. - pag 131) i mai ales la ntrebarea: ce determin apariia cezurii. Am s ncep cu rspunsul la cea de-a doua ntrebare: macroritmul, lsndu-l pe M.D. s-i argumenteze teoria:"Amplasarea () (cezurii) nu este aleatorie, la fel cum, n versul de factur clasic, nici lungimea versului nu este ntmpltoare. Ambele sunt strict determinate de formula metric aleas de poet, tocmai pentru c organizarea sub forma de versuri (...) se bazeaz pe revenirea unui element recursiv, care este, (...) ictusul forte. Att finalul versului, ct i pozitia cezurii sunt prestabilite prin planul metric iniial i, de aceea, cititorul le anticipeaz cu uurin apariia nc nainte ca aceasta s se produc."(M.D. - pag 139)

neleas astfel cezura devine un concept pur metric.

i totui care este diferena dintre emistih i vers? Din punct de vedere metric nu putem distinge ntre vers i emistih; ambele "sunt serii, mai lungi sau mai scurte de silabe (mai exact ar fi de picioare metrice dup umila mea prere, n cazul n care discutm despre vers clasic), delimitate de ictusuri forte" (M.D pag 140). Iat de ce, nici nu am dedicat o seciune separat emistihului.

Totui am putea gsi i elemente obiective n preferia autorilor pentru o anumit transcriere grafic:- preponderena cezurilor feminine ("frecvena considerabil mai mare a cezurilor feminine n comparaie cu aceea a clauzulelor de acelai gen" (M.D. - pag 141)- "recurgerea sau nerecurgerea la rim" (M.D. pag 153) (Not: A nu se trage de aici concluzia eronat c rima marcheaz sfritul unui vers vezi capitolul despre rim)

Mai adaug aici o alt observaie interesant privind ritmurile ternare (cazul poeziei scrise de dl. Ioan Peia): Mihai Dragomirescu remarca faptul c, n cazul ritmurilor ternare, pauza dintre picioare se comport aproape ca o mini cezur, deoarece "cadena este mult mai marcat, fiindc, cu infime excepii, toate poziiile teoretic accentuate sunt i practic accentuate. (M.D. pag 130)

Accentul

Am stabilit c picioarele metrice sunt alctuite din silabe (i c macroritmul este format din serii de picioare metrice), dar nu vom intra n amnunte privind desprirea n silabe morfologic sau fonetic a cuvintelor, dei acest lucru prezint de asemenea relevan n condiiile n care metricienii tind ctre o abordare ne-natural atunci cnd investigheaz ritmic o poezie clasic. Vom aborda doar problema accentului.

"Nimeni nu poate nega () faptul c, printre multele trsturi ce disting ntre ele silabele limbii romne, exist i una care are de spus un cuvnt hotrtor n compunerea versurilor, i anume, accentul. n principiu, limbile cunosc dou mari tipuri de accent : muzical/tonic i de intensitate/dinamic. Primul afecteaz frecvena sunetelor pronunate, constnd ntr-o ridicare a glasului cu o cvint, pe cand cel de-al doilea amplitudinea lor i presupune o rostire de cteva ori mai intens dect n cazul silabelor neaccentuate. " (M.D. pag 31)"n romnete, intensitatea silabelor accentuate este de circa patru ori mai mare dect a celor atone." (Este interesant de constatat i faptul c "accentul produce i o crestere de circa dou ori a duratei silabei"(M.D. pag 32), lucru care ns nu afecteaz ritmul unei poezii.)

Avnd n vedere c am stabilit criteriile de analiz ritmic, mai rmne s cdem de-acord i asupra regulilor generale de plasare a accentului n limba romna. (Reamintim ns c ritmul indic accentul, datorit "prezenei unei ateptri generate n contiina receptorului denumit impuls metric" - inerie ritmic (J. Hrabak) i nu invers.)

- Sunt purttoare de accent :o Cuvintele pline (substantive, adjective, verbe, adverbe, pronume posesive i interogative)o Interjeciile- Nu sunt accentuate :o Pronumele relativeo Conjunciileo Prepozitiileo Verbele auxiliareo Adverbele relative

Mai mult:- n fraza, prepoziiile nu poart accent- Adverbul nu este ntotdeauna accentuat

(M.D pag 40 41 si pag 50)

Nu putem ns analiza accentul cuvintelor, extrgndu-le din context i punndu-le n eprubete separate. Trebuie s inem seama i de fenomenele naturale ale limbii romne, att de melodice i flexibile. n condiiile frazrii, exist teoretic probabilitatea de ocuren a dou silabe accentuate alturate (spondei). Limba romna are ns "oroare de spondei" (M.D. pag 43), astfel c, n aceste cazuri, una dintre cele doua silabe se atonizeaz. De asemenea, n contextul unui vers, datorit "presiunii pe care planul ritmic subiacent textului l exercit asupra nivelului verbal" (M.D. pag 43), simim nevoia s mutm un accent sau chiar s reducem intensitatea unui accent. Nu ndrznesc s afirm ns c regulile prezentate mai sus au mai mult o natur probabilistic dect determinist; susin doar c regulile sunt valabile n cazul n care nu exist alte presiuni de ordin melodic/ritmic asupra planului textual i c analiza ritmic n cazul versurilor nu trebuie s plece n mod fundamental de la plasarea accentelor conform acestora.

n urmtorul articol voi utiliza aceste instrumente pentru a analiza din punct de vedere ritmic poezia dlui Ioan Peia.

Ritm (vers)De la Wikipedia, enciclopedia liberRitmulunui vers este succesiunea regulat a picioarelor metrice.Structura ritmic a unui vers ("metrica") este dat de piciorul metric (unitatea ritmic care este repetat regulat) i msur (numrul de silabe sau picioare ntr-un vers).Cuprins[ascunde] 1Ritmul versului 1.1n greaca veche i latin 1.2n francez 1.3n romn 2Exemple pentru diferite lucrri 3Alte exemple 4Note 5BibliografieRitmul versului[modificare|modificare surs]n greaca veche i latin[modificare|modificare surs]n greaca veche i latin silabele pot fi lungi sau scurte i accentuate sau neaccentuate. n metrica clasic piciorul metric este determinat de lungimea silabelor (nu de accent).[1][2]Picior metric = silaba lung = silaba scurtNumeDescriere subiectivObservaii generaleEchivalent n romn

troheualertFoaieverde...

iamblin ascendent

dactil (gr. daktylos, "deget")depinde

anapestregulat

amfibrah (gr. amphi, "din ambele pri", brachys, "scurt")larg, deschis

ereticregulat

spondeufrecvent in metrica clasic

tribrah (gr. brachys, "scurt")stabil

coriamb=troheu+iambsincopatSara pedeal...

peon 1solemnValurile,vanturile ...

peon 2solemn

peon 3solemn

peon 4solemn

mesomacrucvinar (picior de cinci silabe)

hipermesomacrusenar (picior de ase silabe)

Poemul epic (Homer, Virgiliu) utilizeaz hexametrul dactil n forma:[3] U | U | U | U | | ,unde () este o silab lung, () o silab scurt, U poate fi o silab lung () sau dou scurte ( ) iar bara vertical (|) separ dou silabe.Ovidiu a folosit un cuplet (distih) elegiac format dintr-un hexametru dactil i un pentametru dactil (bara dubl (||) separ dou cuvinte, nu doar silabe): U | U | U | U | | U | U | || | | Multe alte combinaii au fost utilizate in tragediile i comediile autorilor clasici (Eschil, Sofocle, Euripide, Aristofan), ca i in poezia liric i coral clasic.n francez[modificare|modificare surs]n franceza modern accentul este foarte slab[4]i, spre deosebire de greac i latin, silabele au aceeai durat. Din acest motiv, ritmul este determinat exclusiv de numrul de silabe ntr-un vers (vesificaie cantitativ), iar lucrrile n versuri au evoluat n complexitate n special prin combinaii, uneori foarte complexe, de rim i strof (formele fixe).Versul in metru alexandrin[5]are aproximativ 10-12 silabe, find imprtit de cezur n diferite moduri (6+6, 4+8, etc.). Versul in metru alexandrin fost utilizat i n limba romn n secolul al XIX-lea.n romn[modificare|modificare surs]Romna este un caz intermediar ntre francez (practic neaccentuat) i italian (accentuat puternic). Astfel, ritmurile din metrica clasic au un rol important, cu silaba lung nlocuit de cea accentuat, iar cea scurt de silaba neaccentuat.[6]Exemple pentru diferite lucrri[modificare|modificare surs]Autor (lucrare, perioad)LimbaRitmExemplu

Dante (Comedia Divin, 1307-1321)italianversuri de 11 silabe (endecasilabice), cu accent pe a 6-aNelmezzodelcammindinostravita...[7]

Shakespeare (Hamlet, 1599-1601)englezpentametru iambicTobeornottobe... ()[8]

La Fontaine (Fabule, 1668-1693)francez12 silabe alexandrin, fr accentJe conclus quil faut quon sentraide.[9]

Goethe (Faust, 1808)germanaccentul cade la intervale regulateUndwassollichdagegendirerfullen?[10]

Alte exemple[modificare|modificare surs]"Laculcodrilor albastru ( )/Nuferigalbeni l ncarc;( )/Tresrindn cercurialbe ( )/Elcutremur obarc. ( )"Un peon ntre doi trohei (t+p1+t) creeaz un ritm nelinitit, de premoniie.Note[modificare|modificare surs]1. ^In ungar i finlandez silabele au durate diferite (ca n latin i greaca veche). Accentul este puternic dar automat pe prima silab.2. ^Un caz cu totul aparte sunt limbile chinez, norvegian i suedez n care nlimea unei silabe este important.3. ^In metrica clasic se numrau picioarele metrice, nu silabele: de exemplu hexametrul dactil are ase picioare, fiecare de 2-3 silabe.4. ^Franceza i provensala Evului Mediu erau posibil accentuate datorit influenei latinei.5. ^De la Alexandria, vestit n antichitate pentru epigrame.6. ^Cele mai vechi versuri n romn (cu excepia poeziei populare), de Miron Costin si Dosoftei, dateaz din secolul al XVII-lea.7. ^"La jumtatea drumului vieii noastre..."8. ^"A fi sau a nu fi..."9. ^"Concluzia mea este c oamenii trebuie s se ajute unii pe alii." (din fabula Mgarul i cinele).10. ^"i ce doreti de la mine n schimb?" (Faust ctre Mefistofel)