Analiza mixului de politici macroeconomice cu ajutorul modeluluiMundell-Fleming

Robert Mundell, laureat al Premiului Nobel in economie, a demonstrat importanta regimurilor cursului de schimb pentru o economie nationala, parerea lui fiind ca cea mai buna cale de integrare intr-o uniune monetara este prin cursurile de schimb fixe. Decizia de a avea curs de schimb fix are avantaje, dar si dezavantaje. O tara poate sa absoarba efectele perturbante ale socurilor asimetrice modificandu-si cursul de schimb. Pe de alta parte, prin eliminarea cursurilor de schibm se poate elimina, incetul cu incetul, si implicarea guvernelor in controlul inflatiei. Costurile si beneficiile pe care le poate avea o tara care adera la o zona in care cursurile de schimb sunt fixe depind de masura in care propria economie se poate integra si face fata concurentei economiilor potentialilor parteneri. In cazul in care cursul de schimb este flotant, politica monetara devine puternica, iar politica fiscala slaba. Inversul este valabil cand exista un curs de schimb fix.

Eficienta politicilor monetare si fiscale in modelul Mundell-Fleming

curs de schimb fix => politica monetara ineficienta => politica fiscala eficientacurs de schimb flexibil => politica monetara eficienta => politica fiscala ineficienta Mundell-Fleming este un simplu model keynesist, in care preturile sunt date. Anticiparile sunt statice, respectiv nu este prevazuta o realiniere. Deoarece preturile si salariile sunt date, nu exista un compromis intre somaj si inflatie (nu exista curba Phillips). Factorii de decizie sunt interesati in general de urmarirea unui nivel ridicat de ocupare a fortei de munca, fara sa se puna problema inflatiei in acest model. In acest context, se pune problema eficientei politicii monetare, respectiv fiscale, in conditii de mobilitate restrictionata/libera a capitalului. Se presupune ca introducerea mobilitatii neliitate a capitalului reprezinta o trecere catre piata unica. Echilibrul general al economiei corespunde acelei combinatii dintre rata dobanzii si nivelul venitului, capabila sa asigure atat echilibrul intern, cat si echilibrul exterm

A.Politici expansioniste intr-un regim al cursului de schimb fix

In cazul cursului de schimb fix, necunoscutele in modelul Mundell-Fleming sunt rata dobanzii, venitul si balanta de plati; stocul de moneda se ajusteaza gradual pentru a restabili echilibrul extern; o ajustare a stocului monetar va deplasa curba LM; orice deficit al BP implica o vanzare de valuta de catre banca centrala, ceea ce va determina scaderea masei monetare si deplasarea LM spre stanga.

a)Politica monetara expansionistaPolitica monetara poate fi un instrument folositor, utilizat pentru a amortiza perturbarile care afecteaza economia. De exemplu, in cazul unei crize economice, o politica monetara de relaxare (expansionista) poate impulsiona reluarea cresterii economice. Ca toate instrumentele, politica monetara poate fi totusi utlizata in mod necorespunzator. Tiparirea banilor in scopul acoperirii deficitelor bugetare reprezinta un motiv suficient pentru care unele tari decid sa-si lege propriile maini si sa adopte o anumita forma de fixitate. Pe termen scurt, variabilele reale din economie pot fi influentate de cele monetare, ceea ce face ca utilizarea politicii monetare si a cursului de schimb sa poate rezolva eventuale fluctuatii ciclice nedorite. Pe termen lung ne confruntam cu urmatoarele: principiul neutralitatii monetare si principiul paritatii puterii de cumparare. Neutralitatea monedei descrie situatia in care modificarile in variabilele nominale nu afecteaza variabilele reale, deoarece o crestere a ofertei de bani are, pe termen lung, drept efect cresterea preturilor. Principiul neutralitatii se extinde de asemenea si la cursurile de schimb , iar acest aspect este cunoscut ca principiul paritatii puterii de cumparare. Astfel, conform principiului paritatii puterii de cumparare, cursul de schimb al tarii, unde preturile au crescut mai mult se va deprecia fata de moneda celeilalte tari cu o rata echivalenta. Daca pe termen lung politica monetara este neutra, pe termen scurt, modificarea variabilelor nominale poate influenta variabilele reale. Eficienta/ineficienta politicii monetare asupra variabilelor reale dintr-o economie este analizata cu ajutorul modelului Mundell-Fleming in continuare.

In cazul absentei mobilitatii capitalurilor, punctul A corespunde echilibrului general al economiei. O politica monetara expansionista va deplasa la dreapta curba LM. Noul echilibru intern este in punctul B. Efectele politicii monetare, precum si modalitatile de asigurare a echilibrului economiei pot fi sintetizate astfel:-contul curent este deficitar la nivelul echilibrului intern B, exercitand presiuni, in sensul dreprecierii cursului de schimb;-pentru a mentine un curs de schimb fix, BC cumpara moneda nationala, in schimbul valutei cerute pe piata valutara;-masa monetara se reduce, iar curba LM se va deplasa catre stanga, panca cand va atinge pct. A;-politica monetara nu are nici un efect asupra venitului

Si in cazul mobilitatii perfecte a capitalurilor, eficacitatea politicii monetare este nula. Politica monetara genereaza o reducere a rezervelor valutare , determinand un deficit al contului curent. Efectele vor fi urmatoarele:-echilibrul intern, generat de deplasarea LM corespunde unui deficit al balantei de plati;-reducerea ratei dobanzii (in pct B) determina o iesire a capitalurilor-cursul de schimb tinde sa se deprecieze;-banca centrala cumpara moneda nationala pentru a mentine cursul fix;-LM se deplaseaza spre stanga pana la echilibrul initial (punctul A). In aceasta situatie politica monetara este ineficienta;

b)Politica fiscala expansionista Modificand cheltuielile publice sau impozitele, guvernul afecteaza cheltuielile totale: cresterea cheltuielilor publice sau reducerea impozitelor duce la cresterea cererii, iar IS se deplaseaza spre dreapta. In absenta modificarilor in politica monetara, LM ramane nemodificata.

In cazul absentei mobilitatii capitalurilor, echilibrul intern, obtinut prin deplasarea IS, corespunde unui deficit al contului curent (in B creste venitul, cresc importurile). BC cumpara moneda nationala, pentru a impiedica deprecierea monedei. Curba LM se deplaseaza spre stanga, pana dispare deficitul contului curent (punctul C). Politica bugetare nu are nici un efect asupra venitului; in plus, cresterea ratei dobanzii (r2) va afecta investitiile private.

In cazul mobilitatii perfecte a capitalurilor, deplasarea curbei IS determina majorarea venitului si a ratei dobanzii punctul B. O rata mai mare a dobanzii atrage capitaluri , iar cursul de schimb se va aprecia. Punctul B corespunde unei situatii de excedent al balantei de plati. Pentru a mentine cursul fix, banca centrala cumpara valuta, iar masa monetara va spori; LM se deplaseaza spre dreapta, iar rata dobanzii se reduce si va deveni egala cu rata internationala a dobanzii (la nivelul r0). In aceasta situatie, politica bugetara este eficienta.

In concluzie ,efectul unei politici fiscale expansioniste asupra venitului este cu atat mai mare, cu cat mobilitatea capitalurilor este mai ridicata. Astfel , excedentul balantei capitalurilor (generat de o majorare a ratei dobanzii interne) va recompensa deficitul contului curent (cauzat de majorarea importurilor), rezultand un excedent al balantei de plati (LM se va deplasa catre dreapta). Daca mobilitatea capitalurilor este redusa, atunci va exista un deficit al balantei de plati, care va presa in directia deprecierii monedei nationale. Masa monetara se va reduce, LM se va deplasa spre stanga, iar efectul asupra venitului va fi mai redus. Analiza impactului politicilor monetare si bugetare , intr-un regim al cursului fix de schimb , arata ca pentru a realiza echilibrul intern , trebuie utilizata politica bugetara (mai putin, in situatiile in care mobilitatea capitalurilor este redusa). Politica monetara urmareste numai realizarea echilibrului internm, ea fiind ineficienta pe plan intern.

B.Politici expansioniste intr-un regim al cursului de schimb flexibil

In cazul cursului de schimb flexibil, necunoscutele sunt rata dobanzii, venitul si rata de schimb. Rata de schimb se ajusteaza pentru a restabili echilibrul extern; o ajustare a ratei de schimb va deplasa curbele IS si BP; un deficit al BP va cauza o depreciere a monedei nationale, ceea ce va deplasa spre dreapta curbele IS si BP.a)Politica monetara. Cazul absentei mobilitatii capitalurilor.

Punctul A corespunde echilibrului general initial. Curba LM se deplaseaza la dreapta, iar noul echilibru intern este B; in B se inregistreaza o tendinta spre deficit al contului curent. Deficitul determina presiuni asupra deprecierii monedei. Exporturile devin competitive, iar IS se deplaseaza la dreapta, in punctul C. Deprecierea monedei imbunatateste contul curent si termina deplasarea BP spre dreapta, pana cand se restabileste echilibrul extern (C). Politica monetara este eficienta in realizarea echilibrului intern.

In cazul mobilitatii perfecte a capitalurilor, politica monetara expansionista determina deplasarea economiei in punctul B (echilibrul intern). In punctul B exista o tendinta spre deficit al contului curent (au crescut importurile), si spre deficit al balantei capitalurilor (reducerea ratei dobanzii in B, sub nivelul celei internationale egala cu r0, genereaza iesiri de capitaluri). Consecinta este deprecierea monedei nationale. Curba IS se deplaseaza la dreapta pana in punctul C, acolo unde iesirile de capitaluri inceteaza, restabilindu-se echilibrul extern; politica monetara este eficienta in acest caz.

b)Politica fiscala

Cazul absentei mobilitatii capitalurilor. Curba IS se deplaseaza la dreapta, echilibrul intern stabilindu-se in punctul B; cresterea venitului (Y1>Y0) determina cresterea importurilor si o tendinta spre deficit al contului curent; deprecierea cursului de schimb determina deplasarea IS1 spre IS2; echilibrul intern este stabilit in punctul C ; cresterea exporturilor imbunatateste soldul contului curent si curba BP se deplaseaza spre dreapta ; punctul C corespunde si echilibrului extern (acel punct in care s-a compensat cresterea exporturilor generata de deprecierea monedei)cu majorarea importurilor (la cresterea venitului); politica bugetara este eficienta.

In cazul mobilitatii perfecte a capitalurilor, o politica bugetara expansionista determina stabilirea echilibrului intern in punctul B. Rata dobanzii este superioara ratei internationale (egala cu r0) si va atrage fluxuri de capitaluri; se inregistreaza o tendinta de excedent a balantei capitalurilor, ceea ce va determina aprecierea monedei nationale. Exporturile devin mai scumpe si prin urmare, curba IS se va deplasa inapoi catre IS0; deplasarea continua pana cand se echilibreaza excedentul balantei capitalurilor cu deficitul contului curent, la nivelul ratei internationale a dobanzii (punctul initial A). In acest caz, politica bugetara este ineficienta. Efectul asupra venitului al unei politici fiscale expansioniste este cu atat mai semnificativ, cu cat mobilitatea capitalurilor este mai redusa. Astfel, deplasarea initiala a curbei IS va determina un deficit al contului curent care nu este compensat de un excedent al balantei capitalurilor, daca sensibilitatea acestora la rata dobanzii este redusa. Prin urmare, se va deprecia moneda nationala, care, la randul ei, determina deplasarea spre dreapta a curbei IS, la un nivel mai ridicat al venitului. Daca gradul de mobilitate este ridicat atunci va exista tendinta unui excedent al balantei de plati, care va presa in sensul aprecierii monedei nationale. IS se va deplasa catre stanga, reducand efectul initial asupra venitului. Acest efect dispare daca rata dobanzii interne este egala cu rata dobanzii internationale (mobilitate perfecta a capitalurilor).

Analiza impactului politicilor monetare si bugetare intr-un regim al cursului de schimb flexibil sugereaza ca politica monetara este eficienta in realizarea echilibrului intern, iar politica bugetara este cu atat mai eficienta, cu cat mobilitatea capitalurilor este mai redusa. Se presupune ca echilibrul extern se realizeaza automat prin modificarea cursului de schimb. Daca gradul de flexibilitate al cursului de schimb in reglarea echilibrului balantei de plati este redus, atunci politicile interne vor fi afectate de existenta unui dezechilibru extern. Anumite elemente- cheie ale modelului nu sunt sprijinite de analiza empirica; preturile si salariile sunt considerate fixe, astfel ca nu exista o constrangere inflationista a politicilor expansioniste; nu evidentiaza impactul deficitului bugetar si al datoriei publice asupra elaborarii politicilor macroeconomice. Specialistii considera ca s-ar putea sa fie necesara o noua paradigma. Modelul clasic pe termen scurt Mundell-Fleming sugereaza ca politica fiscala expansionista in prezenta mobilitatii capitalului este vantajoasa pentru venit si ocuparea fortei de munca, in cazul unui regim al cursului de schimb fix si al unor anticipari statice. Politica monetara este eficienta, in schimb, in cazul unui regim cursului de schimb flexibil, eficienta este marita de mobilitatea capitalului. Cu alte cuvinte, modelul Mundell- Fleming demonstreaza ca o combinatie intre regimului cursului de schimb si absenta sau prezenta mobilitatii capitalului are un impact profund asupra eficientei politicilor montere si fiscale.

Macroeconomia neoclasica se bazeaza pe 4 idei principale:-acorda atentie explicita ofertei-pune in discutie problema modelarii schimbarii preturilor si a salariilor, precum si gradul de rigiditate al acestora la alte variabile;-ia in considerare anticiparile rationale privind preturile , ratele dobanzii , ratele de schimb si salariile-abordeaza problema credibilitatii politicilor anuntate de autoritateCurs de schimb fix anticipat/neanticipat => expansiune fiscala eficienta/eficienta sau expansiune monetara ineficienta/ineficienta Curs de schimb flexibil anticipat/neanticipat => expansiune fiscala eficienta/eficienta sau expansiune monetara ineficienta/eficienta (temporar) Potrivit acestei abordari, politica monetara este, in cea mai mare parte, ineficienta; in conditiile unor cursuri de schimb fixe si cu o paritate data a ratei dobanzii , masa monetara interna nu se poate modifica; in cazul unor rate de schimb flexibile, cand politica monetara este anticipata, se realizeaza inflatie, precum si depreciere nominala in aceeasi perioada. Politica monetara este eficienta temporar- doar daca nu este anticipatal acest lucru este indus de o rata a dobanzii mai scazute si de o depreciere reala, care poate afecta productia, in masura in care salariile nu au fost revizuite; daca salariile sunt ajustate automat sau in perioada urmatoare , efectul asupra productiei este anulat. In schimb politica fiscala este permanent eficienta, motivul fiind acela ca raportul de schimb se modifica pe calea unei aprecieri reale. In cazul unor rate de schimb fixe, acest lucru poate abea loc printr-o crestere a preturilor bunurilor interne, iar in cazul unor rate de schimb flexibile, se realizeaza prin apreciere nominala.