coala Postliceal FEG, Iai

coala Postliceal FEG, IaiReferat la Nursing Pleativ

Tema

ngrijirea i susinerea bolnavului aflat n stadiul terminal

Vizitiu Oana

AMG III A

Generaliti

Ingrijirile paliative reprezinta ingrijirile necesare in fazele ireversibile in care boala nu mai raspunde la tratamentul curativ.Ingrijirile paliative urmaresc combaterea simptomelor care afecteaza starea generala a bolnavului, asa cum ar fi durerea, dispneea, varsaturile, anorexici, slabirea in greutate, anxietatea, depresia si declinul.

Ingrijirile terminale reprezinta ingrijirile care se acorda bolnavilor in fazele de sfarsit ale bolilor, dinaintea mortii.Ingrijirile paliative si terminale sunt importante pentru mf, deoarece majoritatea bolnavilor vor sa moara acasa. De aceea majoritatea bolnavilor ajunsi in acest stadiu refuza internarea sau daca sunt internati in spital solicita externarea.Ideea unui astfel de ajutor, ca form a tratamentului paliativ, a aprut n anii 60 ai secolului XX la Londra, cnd Cecily Saunders a propus crearea unui grup de ajutor multidisciplinar nu doar pentru a prelungi durata de via a persoanelor bolnave de cancer, dar i pentru a uura durerea lor.

Aceast form de ngrijire urma s fie acordat bolnavilor la domiciliu pentru alinarea durerii fizice, care poate distorsiona procesul psihologic i spiritual de la sfritul vieii.Confruntarea morii face parte din profesia de medic. Indiferent de prognostic medicul ncearc s salveze viaa bolnavului sau cel puin s o imbunatateasca, s o uureze pentru o perioada. Pe lang cunotinele de specialitate el are nevoie i de abiliti speciale de ntelegere a nevoilor emoionale ale pacientului.

E foarte greu ca medic s accepi c nu mai poti face nimic pentru un pacient, sa accepti ideea ca va muri. i totusi, chiar si in acest nedorit si nefericit moment, mai poti face ceva pentru bolnav. Poti sa-l ajuti sa accepte, sa plece impacat.

Iar asta se intampla atunci cand bolnavul are ocazia sa stie ce il asteapta si poate sa-si incheie anumite lucruri, sa-si ia ramas bun de la rude si prieteni, sa lase o amintire.

Practic, ar trebui ca pacientii sa fie informati cu privire la starea lor, la prognostic, la apropierea momentului mortii. E un mod de a le arata respectul si increderea ca pot face fata situatiei si au dreptul sa-si organizeze ultima perioada a vietii. Adesea, rudele incearca sa-i ascunda pacientului adevarul si cer si medicului sa faca la fel. Cei din jur se tem ca pacientul va suferi prea mult. Desigur, relatiile sunt afectate, dar asta poate avea si un rezultat pozitiv, atunci cand pacientul isi exprima emotiile le permite si celorlalti sa o faca. Bolnavul se simte iubit, iar cei din jur pot comunica suferinta, pot pentru ultima data sa spuna anumite lucruri si nu sa le nege tot restul vietii lor.

In fata unui prognostic sumbru vor fi rude sau prieteni care se vor retrage si asta pentru ca au propriile dificultati in a face fata situatiei. Asta nu trebuie insa sa impiedice medicul sa comunice pacientului starea in care se afla si sa incerce sa comunice cu el si despre moarte. S-ar putea ca medicul sa fie singura persoana care are curajul de a vorbi deschis despre acest subiect, dandu-i astfel si pacientului sansa de a-si exprima punctul de vedere, de a solicita anumite lucruri, de a-si exprima emotiile, gandurile.Nevoi fizice, emoionale, spirituale, socialeFiecare om in timpul vietii trebuie sa functioneze in cel putin 3 sarcini importante: munca, relatiile sociale (prietenii) si relatia intima (familia). La acestea se adauga relatia cu sinele si sarcina spirituala. Functionarea in aceste sarcini nu trebuie anulata in momentul in care bolnavul este intr-o faza terminala. Iar medicul il poate incuraja sa functioneze. Desigur nu va mai putea indeplini ca altadata aceste sarcini, dar le poate adapta posibilitatilor sale de miscare, exprimare.

Se intampla uneori ca familia sa se blocheze in suferinta si sa nu mai poata oferi bolnavului suportul emotional. Medicul poate insa sa comunice mai mult cu el. Sa vada cum gandeste si ce anume il incurca. Sa-i identifice calitatile care-l pot ajuta sa faca fata sarcinilor descrise, sa identifice gandurile negative si sa-l sprijine sa gaseasca noi solutii, posibilitati de a face fata provocarii mortii.

E important de vazut ce crede bolnavul despre sensul vietii, nemurire, locul individului in univers. Multi se nasc si traiesc cu convingerea ca nu exista nimic dupa moarte. Aceasta credinta ar trebui evaluata si, daca este dispus sa o schimbe, medicul il poate incuraja.

Pentru fiecare, moartea poate avea o alta semnificatie: poate sa insemne un inceput, o tranzitie sau un sfarsit. Kalish spunea ca poate fi vazuta ca o rasplata sau ca o pedeapsa. Ca poate fi vazuta sub aspectul pierderii: controlului, corpului, familiei, sinelui, prietenilor. De asemenea, poate fi vazuta ca un castig: al experientei, constientei, relatiei cu Dumnezeu sau castigarea eliberarii de durere si stres. Sunt pacienti care vor sa incerce si alte metode de tratament. Daca au sperante nu trebuie neaparat sa le fie luate, in lipsa lor vor ramane doar cu frica. Pentru multi medici e dificil de acceptat interesul pacientilor fata de metode alternative de tratament. Insa, atata timp cat analizele de laborator nu evidentiaza o inrautatire a starii de sanatate a pacientului ca urmare a incercarii unui alt fel tratament, nu ar trebui sa existe o interdictie sau un comportament dezaprobator. Tratamentele incercate de ei si care au dat rezultate pot fi recomandate apoi si altor pacienti.

Atitudinea medicului fata de bolnav trebuie sa ramana constant incurajatoare, iar comunicarea nu trebuie sa lipseasca in nici un moment. Opinia generala este ca unul dintre ultimele simturi care se pierd este auzul, astfel medicul trebuie sa se poarte mereu in preajma bolnavului ca si cum ar intelege tot, chiar daca nu da semne ca o face.

Ingrijirile paliative pun urmatoarele problema:

A.Stabilirea diagnosticului de faza ireversibila

B.Comunicarea acestui lucru bolnavului si familieiC.Asigurarea unui sfarsit demn

D.Combaterea simptomelor care afecteaza calitatea vietii

E.Ingrijirea si alimentatia bolnavului

F.Sustinerea psihica a bolnavului si a familieiG.Respectarea autonomiei bolnavului

H.Respectarea bolilor in vigoare

I.Colaborarea cu familia

J.Colaborarea cu ceilalti factori interesati

Terapia paliativ

Obiectivul principal al terapiei paliative este asigurarea calitii vieii pacientului cu cancer. Calitatea vieii este dificil de definit, una dintre cele mai rspndite este cea formulat de David Cella, potrivit creia calitatea vieii reprezint evaluarea pacienilor i satisfaciei acestora n ceea ce privete funcionarea actual n activitatea lor zilnic, n comparaie cu ceea ce acetia percep ca un posibil ideal n via.

O alt definiie ce aparine OMS este: calitatea vieii reprezint percepia individului asupra poziiei sale n via n contextul sistemului valoric i cultural n care triete i relaia sa cu scopurile, speranele i standardele la care aspir. Calitatea vieii este un concept influenat n moduri multiple de sntatea fizic a persoanei, de statusul psihologic, nivel de independen, relaiile sociale i relaiile cu mediul nconjurtor. Calitatea vieii sau starea de bine este compus din dou elemente:-capacitatea de activitate zilnic, care reflect starea de bine fizic i psihosocial.-satisfacia pacientuluifa de nivelul su de funcionalitate i fa de controlul bolii sau simptomele asociate tratamentului.

Terapia paliativ a fost recunoscut ca o specialitate medical abia n anii 80, fiind definit ca studiul i managementul pacienilor cu o boal activ i avansat, pentru care prognosticul este rezervat i obiectivul principal este calitatea vieii i, uneori, prelungirea supravieuirii.

Durerea este unul din simptomele cele mai frecvente n cancer. n evoluia tumorii, aproximativ 2/3 sunt mute, fr s produc o schimbare vizibil sau un semn de alarm. Peste 90% dintre pacienii cu cancer aflat n stadiu terminal sau metastazat sufer de dureri importante, acute sau cronice, datorate infiltrrii neoplazice. n 20% dintre cazuri durerea poate fi atribuit tratamentului (chirurgical, radioterapie sau chimioterapie).

Durerea insuficient controlat altereaz considerabil calitatea vieii pacientului, mai ales dac sperana sa de via este de cteva luni. Definirea durerii ncepe de la simpla explicaie a acestui simptom ca pur fenomen fiziologic pn la imaginea obinuit cu caracter multidimensional. Expresia clinic a durerii poate fin influenat de factori culturali, sociali, comportamentali. Din acest motiv, tratamentul corect al durerii necesit o abordare a pacientului ca persoan. Tratamentul durerii se face conform celor trei trepte ale analgeziei, recomandate de ctre Organizaia Mondial a Sntii (OMS):1. tratamentul durerii uoare se utilizeaz analgezice non-opioide, precum acetaminofen (paracetamol), aspirin sau alte antiinflamatoare nesteriodiene (AINS): ibuprofen, ketoprofen, diclofenac. La acestea se pot aduga medicamente adjuvante, non-analgezice (antidepresive), n funcie de persoana fiecrui pacient.

2. tratamentul durerii moderate sau care nu rspunde la medicaia din prima treapt se utilizeaz combinaii de acetaminofen, aspirin sau alte AINS cu un opioid slab i efect rapid (codein, tramadol sau propoxifen). Antiinflamtoarele se mai pot asocia i cu un opioid puternic dar n doze reduse (morfin, oxicodon). La aceste medicamente se pot aduga substane adjuvante, n funcie de starea pacientului.

3. tratamentul durerii severe sau care nu rspunde la medicaia din a doua treapt se utilizeaz opioide puternice. Cel mai frecvent se utilizeaz morfina. Opioizii puternici se pot asocia cu analgezice din prima treapt de medicaie, dar niciodat cu opioide din a doua treapt.

Modaliti de acordare a ngrijirilor paliativengrijirea paliativ este o noiune foarte complex care prevede o varietate de intervenii pentru a mbunti calitatea vieii pacienilor i a familiilor lor, fiind o activitate interdisciplinar multi profesional ce se adapteaz nevoilor pacientului, fr a neglija ngrijitorii neformali, ca, de exemplu, membrii familiei.

Aceste intervenii reprezint nite modaliti generale de ngrijire la domiciliu, ngrijire n uniti cu paturi specializate hospice-uri, centre i secii de zi, ambulatorii, cmine rezideniale sau uniti de plasament temporar. Acestea sunt servicii comprehensive i adecvate sistemului de sntate, orientate spre satisfacerea necesitilor n continu schimbare ale bolnavilor i familiilor acestora.A. ngrijirea la domiciliuAceasta prevede diverse tipuri de ngrijiri ale pacienilor cu HIV/SIDA la domiciliu, accesibile pentru bolnavi i familiile acestora, ndreptate la:

- diagnosticarea i ngrijirea clinic, inclusiv controlul durerilor i al altor simptome,

prevenirea infeciilor oportuniste etc;

- administrarea medicamentelor i implementarea altor intervenii clinice la domiciliu;

- ngrijirea medical de baz, inclusiv meninerea igienei personale i n locuin, prevenirea rspndirii infeciei HIV;

- ndrumarea i nsoirea pacientului n alte instituii medicale pentru diagnosticare, ngrijire i tratament, etc;

- asigurarea comunicrii, inclusiv educarea pacientului privind msurile de prevenire a

rspndirii infeciei HIV, aderare la tratament ;

- antrenarea la lucrul n echipa multidisciplinar pentru a soluiona problemele de ordin

fiziologic, psihologic i spiritual al pacieniilor;

alte proceduri de acordare a unei ngrijiri calitative.

B. ngrijirea n instituiile medicaleInstituiile medicale (staionar sau ambulator) ofer o ngrijire mai avansat pentru pacienii HIV pozitivi care include accesul la serviciile medicale de baz oferite de specialiti calificai n diagnosticarea i tratamentul simptomelor acute sau cronice ale infeciei HIV. Specialitii din aceste instituii stabilesc legtura de mai departe cu ngrijitorii la domiciliu.

C. ngrijirea n hospicengrijirea n hospice este organizat pentru a ajuta persoanele n stri grave, n stadiul terminal al infeciei HIV/SIDA sau n ultimele clipe ale vieii.

ngrijirea n hospice prevede aciuni intensive de alinare a durerii, precum i controlul altor simptome, suportul bolnavului n ultimul stadiu al bolii i a familiei sale, inclusiv n cazul decesului.

ngrijirea n hospice este util n asigurarea ngrijirii de rgaz, cnd ngrijitorii au nevoie de pauz, sau cnd persoanei i-a fost prescris un nou regim de tratament paliativ primar.

ngrijirea n hospice este binevenit, n particular, pentru persoanele singuratice, celora cu rspuns ntrziat la tratament sau persoanelor greu de controlat, cum ar fi n cazurile asociate cu insuficien cerebral sever sau durere necontrolat.

ngrijirea n aceste instituii este asigurat de personal medical calificat, care posed cunotine n infecia HIV i instruit n ngrijiri paliative.

Concluzii:

Merita a fi subliniate 4 notiuni:a).Mai mult de un decea dindoua se petrece astazi la o persoana in varsta de75 de anisau mai mult.b).70% din decese si chiar mai mult, in marile aglomerari urbane, nu mai au loc ladomiciliu intr-o ambianta familiala ci la spital sau intr-o institutie sanitara de tip camindebatrani, unde profesinistii trebuie sa seformeze pentru insotirea muribunzilor.c).Diversitatea varstelor si a situatiilor patologice conduce din ce in ce mai mult laindividualizareaunorspecificitati:ingrijiripaleativecancerologice,ingrijiripaleativepentru pacientii cu SIDA, ingrijiri paleative in cursul bolilor neurologice cu evolutie fatala. Deci ni se pare pertinent sa propunem individualizarea, valorizarea si instituireaingrijirilor paleative gerontologice.d).Dar realizarea insotirilor si a ingrijirilor paleative necesita indiscutabil in afara deformare, si stabiliarea comunicarii, a concertarii si a coordonarii tuturor profesionistilorce intervin in jurul pacientului, pe scurt, instaurarea unei cooperari autentice de echipamultidisciplinara