ectopie de canin

7/24/2019 Ectopie de Canin

http://slidepdf.com/reader/full/ectopie-de-canin 1/79

1

Cuprins

I. Introducere.............................................................................................................3

II.

Partea Generală.....................................................................................................4II.1.DEFINIŢIA ECTOPIEI................................................................................... 4

II.1.1.Noţiuni de bază ale dezvoltării ADM ca elemente de orientare spre

diagnosticu şi terapia anomaliilor dento-maxilare...................................................4

II.1.2.Asocierea ectopiei de canin cu DDM primar sau secundar ...............5

II.1.3.Rezorbţia radiculară la dinţi temporari...............................................6

II.1.4.Mineralizarea dinţilor temporari....................................................... 6

II.1.5.Terminologie......................................................................................7

II.1.6.Frecvenţa............................................................................................7

II.2.ETIOLOGIE......................................................................................................9

II.2.1.Factori generali.................................................................................10

II.2.2.Factori loco-regionali.......................................................................10

II.3.COMPLICAŢII...............................................................................................15

II.4.ASPECTE CLINICE ŞI DIAGNOSTIC....................................................... 16

II.4.1.Examinarea pacientului....................................................................16

II.4.2.Examinări complementare............................................................... 20

II.4.3.Examenul antropologic.................................................................. 20

II.4.4.Examen radiologic...........................................................................21

II.5.TRATAMENTUL ECTOPIEI DE CANIN................................................... 22

II.5.1.Tratamentul interceptiv................................................................... 23

II.5.2.Tratamentul curativ......................................................................... 26

II.5.2.1.Tratamentul ortodontic......................................................26

II.5.2.2.Tratamentul chirurgical-ortodontic.................................. 32

II.5.2.3.Tratamentul chirurgical.................................................... 35

II.6.CONTENŢIA.................................................................................................36

II.7.RECIDIVA.................................................................................................... 36

III. Partea specială ...................................................................................................39

III.1.STIUDIU STATISTIC................................................................................. 39



2

III.1.1. Material şi Discuţii........................................................................ 42

III.1.2. Rezultate şi discuţii........................................................................42

III.2. STUDIU CLINIC .........................................................................................44

IV. Concluzii ....................................................................................................................74

V. Bibliografie................................................................................................................. 76



3

I.

Introducere

Ectopia de canin reprezintă una din provocările adresate ortodonţiei prin

varietatea formelor sale clinice, prin frecvenţele asociate cu alte anomalii şi numeroasele

variante terapeutice.

Dezvoltarea aparatului dento-maxilar este expresia conjugată a controlului genetic

propriu fiecărui indvid şi al unor factori dobândiţi care pot acţiona compensator sau pot

creea anomalii.

Stabilizarea obiectivelor planului de tratament succede unui proces cumulativ de

date şi unei judecăţi complexe şi motivate asupra starii de sănătate a pacientului,a

factorilor etiopatogenetici implicaţi în anomalie,a gradului de dificultate a cazului şi

şanselor de stabilitate a rezultatelor.

Scopul terapiei caninului ectopic nu trebuie să se limiteze stric la forma ci şi la

funcţie,rezultatul constatând în dobândirea unui echilibru care să permită funcţiile să se

desfaşoare favorabil şi în timp cât mai lung.

Ortodonţia modernă se bazează pe conjugarea metodelor ortodontice,ortopedice şi

ale chirurgiei ortognatice pentru a raspunde exigenţele tot mai numeroase ale pacienţilor.

Prezenţa lucrări işi propune o trecere în revista a opţiunilor terapeutice pe care

practicianul ortodont le are în faţă unei ectopii de canini izolate sau,cel maifrecvent,asociată cu anomalii dento-maxilare, precum şi a dificultăţilor şi eşecurilor care

ar putea deriva din aceasta.

În studiu am cuprins şi câteva cazuri pe care le-am considerat reprezentative

pentru obiectivele propuse.



4

II.Partea Generala

II.1. Definţia Ectopiei

Ectopia de canin este o anomalie de poziţie dentară (a unui dinte complet erupt

sau parţial erupt), în afara arcadei dentare,în poziţia vestibulară. Sub denumirea generică

de distopie sunt prezentate atât ectopiile cât şi entopiile,respectiv erupţia vestibulară şi

ceea orală a unui dinte. Studiată în contextul anomaliilor dentoalveolare cu spaţiu

insuficient pentru erupţia normală a dinţilor permanenţi, ectopia se poate defini ca o

incronguenţă între volumul dinţilor şi cel al arcadelor (1). Erupţia dinţilor pâna la stadiul

funcţional de contact ocluzal,poate întâmpina multe obstacole ce ţin de dezvoltarea sau

migrarea dintelui respectiv, de spaţiu disponibil pe arcadă, rămâne inclus sau va erupe

ectopic, fapt ce explică frecvenţa mai crescută a ectopiei de canin superior (5).

II.1.1. Noţiuni de bază ale dezvoltării ADM ca elemente de orientare spre

diagnosticu şi terapia anomaliilor dento-maxilare

Interpretarea dinamică a etiologiei,diagnosticului,prognosticului şi tratamentul

oricărei anomalii dento-maxilare, este dificilă şi incompletă în absenţa cunoaşterii unornoţiuni elementare despre dezvoltarea ADM.

Succesul terapiei ortodontice depinde şi de:

surprinderea modificărilor dento-maxilare în perioada creşterii şi dezvoltării

ADM;

de capacitate şi pregătirea medicului în a prevederea congruenţelor dintre arcade

şi dinţi permanenţi; potenţialul de creştere al arcadei alveolare;

dimensiunea dinţilor permanenţi neerupţi;

relaţia dimensională dintre permanenţi şi temporari (11).

Acestea ar fi doar câteva aspecte în lipsa cunoaşterii dezvoltării celor două maxilare,

nu ar conduce la un diagnostic corect şi la atitudine terapeutică concretă şi validă.



5

Care este potenţialul de creştere al mandibulei şi maxilarului?

Corpul mandibulei nu va creşte înainte, ci distal, pentru a oferi spaţiu molarilor

permanenţi ce vor erupe din 6 în 6 ani. Astfel, se va produce o rezorbţie a marginii

anterioare a condilului,coronoidei şi ramurii ascendente, concomitent cu depunerea unor

straturi succesive de os periostal la nivelul părţi posterioare a acestora. Efectul va fi acela

al creşterii lungimii dentare, necesar erupţiei molarilor în direcţia verticală.

Creşterea în laţime este rezultazul creşterii osului alveolar, concomitent cu rezorbţia

uşoară pe faţa internă a corpului şi ramurii ascendente a mandibulei.

La maxilar, dezvoltarea se produce prin osificare periostală, apoziţie de suprafaţă,

rezorbţie moderată, crestere suturală (fronto-zigomato-şi- pterigomaxilară) ce orientează

cresterea maxilarului în jos şi înainte.

II.1.2. Asocierea ectopiei caniului cu DDM primar sau secundar

De cele mai multe ori, ectopia apare în contextul unei anomalii dento_maxilare:

dizmonii dento_maxilară primară sau secundară macrodonţiei, disalveoliilor,

malpozitiilor dentare. Dizarmonia dento_maxilară cu înghesuire se defineşte prin

insuficienţa disponibilitate a perimetrului arcadei, necesar alinierii corecte a dinţilor.

Anomaliile dento_alveolare se clasifică în funcţie de forma clinică: primară,

tranzitorie şi secundară disalveoliilor (endoalveolii şi retroalvolii).

Forma primară este determinată de asocierea tulburărilor de creştere a arcadelor

şi dinţilor şi poate fi compensată prin proalveolii sau exoalveolii sau agravată de

endoalveolii şi retroalveolii. In DDM primar sunt incriminate două cauze:

o Disconcordanţa dintre vârsta osoasă şi vârsta dentară, maxilarele isuficient

dezvoltate, cu consecinţa erupţiei în poziţia incorectă a dinţilor;

o

Prezenţa stimulată pe arcadă a incisivilor permanenţi mai mari decât incisivitemporari şi a molarilor temporari mai mari decât ai premolarilor,situaţie ce

poate duce la înghesuirii ale grupului frontal datorită existenţei pe arcadă a

unor dinţi al cărui diametru mezio_distal depaşeste lungima arcadei.



6

Tulburările sunt ireversibile iar alinierea se poate rezolva spontan odată cu

erupţia PM şi câştigarea spaţiului pe arcadă.

Şcoala bucureşteană clasifică dizarmoniile dento_maxilare în DDM primar,

secundar şi tranzitoriu. Cel primar se asociază cu macrodonţie si mai mare decât 35 mm,

cel secundar este consecutiv tulburărilor de creştere direcţională, dizarmoniilor alveolare

endo sau retroalveolie, anomalie de poziţie rotaţii, dinţi supranumerarii, iar cel tranzitoriu

se datorează discordanţei între vârsta osoasă şi vârsta dentară, în sensul unei erupţii

precoce pe arcadă insuficient dezvoltate (4).

Deşi factorii care concurează la producerea ectopiei pot acţiona premergător

anomaliei,se manifestă la o vârstă relativ întârzâiată, astfel încât şcoala franceză o

încadrează la DDM ulterior vârstei de 12 ani.

II.1.3. Rezorbţia radiculară la dinţi temporari

La caninul superior rizaliza se instalează mult mai tarziu. Astfel la grupele 4-5ani

ea nu poate fi pusă în evidenţă; redusă la grupa de la 6 ani (4,82%); 8 din 166 de cazuri

prezintă radacinile resorbite pâna la 1/3 şi nu numai într-un singur caz e resorbţia pâna la

½. La caninul inferior, rezorbţia este vizibil radiologic numai la grupele 6-7ani şi la

aceasta în proporţie redusă; 7,2% (11 din 135) la 6 ani şi la 16,9% (16 din 95) la 7 ani. În

afară de două excepţii,nu depaşeşte 1/3 din lungimea radacinii. La caninii superiori şi

inf eriori proporţiile sunt senibil egal pentru forma oblică şi cea orizontală (5).

II.1.4.Mineralizarea dinţilor temporari

Caninul superior este dintele cu cea mai îndelungată perioadă de mineralizare. La

vârsta de 3 ani, mineralizarea a atins 1/3 in 75% din cazuri şi 2/3 in 25% din cazuri la

baieţi. La fete 60% în studiu de 1/3 şi 40% in 2/3.

Trecerea de la vârsta de 3 ani la 4 se caracteriează printr -un ritm lent. Atât la fete

cât şi la baieţi nu a fost gasit nici un canin a cărui coroană să fie complet mineralizată.



7

Ritmul mineralizarii creşte mult între 5 şi 6 ani; la baieţi 63,5% coroana e complet

mineralizată, iar la fete 87,4% coroana mineralizată (5).

II.1.5. Terminologie:

Termenul comun este de distopie, rar folosit şi se întalege anomalia caracterizată

prin poziţia unui dinte (complet erupt sau parţial erupt) înafară sau înauntrul liniei arcadei

dentare. Când poziţia dintelui distopic este vestibulară faţă de linia arcadei se numeşte

ectopie, iar când este oral se numeste entopie.

II.1.6. Frecvenţa

Curba frecvenţei ectopiilor de canin superiori ar putea servi ca un indicator în

colectivitaţi, asupra afectarii anticipate prin carie a dinţilor temporari din această zonă şi a

eficienţei asistenţei stomatologice. Dintre cei trei dinţi temporari, importanţa ceea mai

mare, prin valoarea şi poziţia sa, o are molarul 2 temporar. Când acesta se distinge

înaintea de erupţia molarului de 6 ani, practic nu avem mijloace de a combate

meziogresiunea molarului de 6 ani (5). Erupţia fiecarui dinte are loc intr -o anumităsuccesiune şi la o anumită vârstă care poate varia în raport cu tipul rasial, regional,

constituţional sau poate fi influenţată de actiunea unor factori patologici.

Dinţii permanenţi erup între 6 şi 12 ani, intervalul lor de erupţie fiind aproximativ

un an pentru dinţii de înlocuire. Pentru dinţi permanenţi de completare intervalul este de

6 ani, molarul prim erupe la 6 ani, molarul 2 la 12 ani, iar molarul 3 la 18 ani.

Ordinea de erupţie este diferită în arcada superioară faţa de cea inferioră :

La maxilar: 6, 1, 2, 4, 5, 3, 7

6,1, 2, 4, 3, 5, 7

La mandibulă: 6, 1, 2, 3, 4, 5, 7

1, 6, 2, 3, 4, 5, 7

1, 6, 2, 3, 4, 5, 7



8

Procesul de înlocuire este condiţionată de diferenţele de marime între dinţii

temporari şi permanenţi. Incisivii permanenţi sunt mai mari decât cei temporari: suma

diametrelor mezio-distale fiind de 4 ori mai mare la mandibula şi 5,5 la maxilar. Aparitia

tremelor şi diastemelor fiziloigice asigură un spatiu necesar de înlocure pentru o

înlocuire armonioasă. În zona molarilor temporari diametrele m-d sunt mai mari decât

cele ale premolarilor cu 1,5 mm pentru arcada maxilară şi 2,5 mm pentru arcada

mandibulară.

Înlocuirea zonei de sprijin are anumite particularităţi deoarice fenomenele se

petrec intr-o porţiune a arcadei delimitată atât mezial cât şi distal de dinţi permanenţi,

incisivul lateral şi molarul de 6 ani, care au o tendinţă de migrare şi micsorare a

spaţiului,de aceea pastrarea integritaţii dinţilor temporari în zona de sprijin, până la

înlocuirea lor fiziologică, este obilgatorie, asigurând şi functia de menţinator de spatiu.

Compromiterea zonei de sprijin prin procese carioase va duce la tulburări de

erupţie şi lipsa spatiului de incadrare pentru ultimii dinţi de înlocuire, de obicei canini

superiori şi premolari doi inferiorii (11). Deci, când acest spaţiu nu este suficient, va avea

de suferit ultimul dinte din fiecare serie, care fie va ramâne inclus, fie că erupe alaturi de

arcada dentară, în ectopie. Aşa se aplică frecvenţa crescută a copiilor şi incluziilor de

canin pentru arcada superiora (5).

Prevalenţa este de aproximativ 1,5% ca şi caninul să erupă palatinal decât

vestibular (30). În populaţia caucaziană (Gorlin et al. 1990): absenţa congenitală a

caninului 0,3%, incluzia de canin superior 1-2% din care 8% este bilateral, incluzia

inferioră 0,35%, rezorbţia incisivilor laterali permanenţi 0,7%, la vârstele cuprinse intre

10-13 ani (30).

Datorită cronologiei erupţiei dinţilor permanenţi, a perioadei lungi de dezvoltare

şi a drumului lung pe care trebuie să-l strabată în timpul erupţiei sale, ectopia interesează

în marea majoritate a cazurilor caninului superior.

Dupa Boboc incidenţa este urmatoarea:

ectopia superioară 61%

entopia superioară 24%

ectopia bimaxilară 9%

ectopia inferioară 5%



9

ectopia inferioară 1 %

Ectopia interesează în general dinţi permanenţi în urmatoarea ordine a erupţiei:

la mandibulă:

o molarii de minte

o caninii

o premolarii

la maxilar:

o caninii

o premolarii

o incisivii

Excepţional există ectopia molarului doi. Ca şi diferenţă pe sexe se pare că la

femei frecvenţa este mai mare.

Caninul în erupţie sau complet erupt este de obicei mezio-vestibulo-versat unii

sau bilateral, în marea majoritate a cazurilor cu spaţiu micşorat sau absent. Restul arcadei

poate să nu prezinte modificari însă de obicei se asociază cu modificari ale grupului

incisiv (inghesuirii, retruzii).

Ectopia de canin poate fi prevazută în toate cazurile de DDM primar sau

secundar, de aceea pastrarea integrităţii zonei de sprijin, urmarirea procesului de

înlocuire, poate constitui masuri preventive pentru malpoziţia caninului. Având în vedereşi importanţa caninului în relaţiile sale inter şi interarcadice, rezistenţa sa la carie, valoare

protetică la vârsta adultă, se va încerca prin mijloace ortodontice sau ortodontico-

chirurgicale aducerea caninului în arcadă şi realizarea unor rapoarte ocluzal functionale.

II.2. Etiologie

Creştera şi dezvoltarea aparatului dento-maxilar şi a organismului în totalitatesunt supuse acţiunii factorilor generali (ereditari, factori neuro-endocrini, metabolici) care

determină potenţialul, cantitatea, durata şi ritmul de crestere, dar şi factori loco-regionali,

care pot influenţa mai ales direcţia de crestere.



10

II.2.1. Factori generali

1. Ereditatea

Într -un studiu unde erau incluse familiile (parinţi, fraţi) copii lor ce erau diagnosticaţi

cu ectopia caninilor maxilari (Zilberman et.al.1990) demonstrează alaturi de anodonţia

incisivului lateral şi dentiţiei întarziate, strânsa legatură genetica.

În anodonţie sunt recunoscute că sunt determinate genetic: (16)

forma şi volumul dinţilor maxilari:

cronologia erupţiei dentare ;

unele tulburari numerice (hipodonţia sau dinţi numerarii) (10)

2.

Factori endocrini:

Cadent şi Bouyssou fac observaţii asemanatoare la hipotiroidism (în special la cei cu

mixedem), în sindromul adipozo-genital, iar Von Kucera în hipovitaminoza D şi la

oligofreni. Epupţia accelerată s-ar intalni în hipotiroida experimentală spontană

(Mmidelbourg et al.1959) sau în cazuri rare de hipergonadisme infantile. (Rusthon 1949)

(5)

3. Factori metabolicii

Metabolismul Ca şi P intervine, într -o anumită masură, în apariţia dizarmoniei dento-

maxilare, prin influenţa pe care o are în formarea unui ţesut osos sănătos, dur.Maleabilitatea oaselor maxilare prin lipsa calciului facilitează actiunea factorilor

disfunctionali loco-regionali, cu posibiltatea apariţiei unor modificari severe de crestere,

cu reducerea perimetrului alveolar necesar unei încadrari dentare armonioase. Firu atrage

atenţia şi asupra efectului carenţelor lipidice din alimente ce atrag dupa sine un deficit de

absorţie a vitaminelor A, D, E, cu influenţa negativă asupra creşterii somatice. În special

în carenţele de vitamina A procesele alveolare prezintă o calcifiere defectuoasă şi

tulburari în dezvoltare generând DDM cu înghesuiri. (15)

II.2.2. Factori loco-regionali

1. Factori neuro_musculari

a). Masticaţia este actul mecanic al digestiei bucale care se realizează prin

miscarile ritmice ale madibulei. Forţele rezultate în timpul masticaţiei reprezintă un



11

important stimul pentru dezvoltarea armonioasă a maxilarelor, care devin rezistente şi cu

siteme trabeculare bine formate. Forţele care se exercită asupra dinţilor în timpul

masticaţiei au tendinţa de a mezializa axul lor. Integritatea arcadelor dentare cu pastrarea

punctelor de contact are ca urmare neutralizarea forţelor de mezializare. Prin miscările

efectuate de limbă în timpul masticaţiei şi prin înclinarea fiziologică a axelor dinţilor

superiori rezultă şi forţe care au tendinţa de a vestibulariza axul dintilor. Aceaste forţe

sunt neutralizate de actiunea muşchilor buccinatori pentru zona laterală şi muschi

orbiculari pentru zona frontală. Orice dezechilibru care apare între aceste forţe duce la

apariţia unor anomalii dento-maxilare. Masticaţia leneşă este însotită de hipotonia

muşchilor mobilizatori ai mandibulei care se va dezvolta insuficient. (21)

b). Degluţia: este funcţia prin care se realizează trecerea bolului alimentar din

cavitatea bucala prin faringe şi esofag până în stomac. În degluţilor atipice vârful limbiise poate sprijini pe feţele palatinale ale frontalilor superiori ducând la apariţia unor

protruzii superioare. Totodată, prin alungire, limba se subţiaza, pierzând contactul cu

dinţi laterali, care ramân sub acţiunea musculaturii labio- jugale şi sunt palatinizaţi. (21)

Când torusul labial este scazut se produce o vestibularizare incisivă cu o inocluzie

sagitală (clasa a 2 subdiviziunea 1). În această categorie se încadreaza însa cel mai bine

acele cazuri caracterizate prin înclinarea vestibulară a dinţilor superiori cât si a

inferiorilor cu spaţii între ei şi cu raportul de ocluzie normală, în timpul degluţiei, se

observă prin spaţiile dintre dinţi cum limba presează asupra acradei, în special în regiunea

arcadei inferioare, determinând cu timpul deplasarea vestibulară a dintilor. (5)

c). Respiraţia. Tulburarile aparute în pasajul aerian pot avea ca rezultat instalarea

unei insuficienţe respiratorii nazale şi adaptarea unui mod nefiziologic de respiraţie =

respiraţie orală. (10) Gura fiind deschisă, se adaugă lipsa de eficienţă a buzei superioare,

ce nu mai poate neutraliza forţele laterale de îngustare a arcadei superioare şi incisivii

superiori se deplasează în prodenţie (Korner, Euler, Misch, Kunnert). (5)

Manifestările maxilo-faciale ale respiraţiei bucale sunt multiple: atrofia

maxilarului superior, compresiei de maxilar, extruzia frontalilor inferiori cu denivelarea

planului de ocluzie, ocluzie distalizată cu inocluzie sagitală frontală. (21)

d). Fonaţia: există o dispută între ortodonţi si logopezi privind rolul primar şi

secundar al tulburarilor fonetice în etiopatogenia anomaliilor dento-maxilare. Poziţia



12

limbii, buzelor, obrajilor, în pronunţia anumitor foneme este deosebit de importantă în

păstrarea sau perturbarea culoarului dentar. Tulburari în păstrarea dentalelor, sifilantelor,

duc la presiuni anormale ale limbii pe anumite grupe dentare, fără a putea fi

contrabalansate de chinga labio- jugală sau între interpoziţii între arcade şi chiar dacă

calitatea sunetului nu este influenţată, pot aparea modificari ale arcadelor dento-alveolare,

care vor întreţine apoi un cerc vicios agravând anomalia. (5)

2). Factori dentari:

a). Cronologia erupţie dinţilor permanenţi, r elaţia între dimensiunea mezio-

distală a dinţilor temporari şi permanenţi.

Înlocuirea dinţilor temporari au o importanţă deosebită în apreciera prognosticlui

dezvoltarii şi armonizării arcadelor alveolo-dentare. În perioada înlocuirii zonei de sprijinse va putea aprecia dacă o înghesiure dentară deja existentă la grupul frontal se va rezolva

spontan, se va accentua sau va ramane constantă şi daca ea va aparea şi la arcadele

laterale.

Relaţia între dimensiunea temporarilor şi a dinţilor permanenţi la maxilar este

urmatoare:incisivii permanenţi sunt cu aproximativ 2 mm mai mari decât temporarii,

erupţia lor într -un spaţiu mai îngust putând genera înghesuiri fr ontale. Aceasta poate fi

tranzitorie sau nu, în funcţie de înlocuirea zonei de sprijin. PM1 are aproximativ aceeaşi

dimensiune ca a molarului prim temporar, deci locul lui e asigurat pe arcadă. Caninul

permanent este cu cca 1,5 mm mai mare decat C temporar , pe când PM2 este cu 2 mm

mai mic decât molarul 2 temporar şi de aceea ordinea de erupţie este importantă.

Desfasurarea optimă a înlocuirii zonei de sprijin este urmatoarea: dupa eruptia

PM1 9-10 ani urmeaza o pauză de aproximativ un an timp în care C temporar cade şi

apare iminenţa erupţie a C permanent. În timpul erupţiei acesteia într -un spaţiu însa prea

mic se pierde şi al doilea molar temporar astfel că sub impulsul eruptiv al C permanent

PM1 se va distaliza 1-2 mm pentru a-i face loc. Erupe apoi PM 2 înaintea C permanent

atunci toată rezerva PM2 va fi ocupată prin mezializare M1. Dinţii permanenţii în erupţie

migrează foarte repede (1mm/lună) mai ales că erupe şi M1. Drept urmare C nu mai are

spaţiu asigurând şi deci va erupe ectopic.



13

În general difernţa dintre suma diametrelor mezio-distale ale dinţilor din zona de

sprijin este de 3 mm în favoarea dinţilor temporari, dupa Boboc, 0,9-1,5 dupa Stanciu,

Dorobaţ, Nance aprecind-o la 0,9 mm. Acest surplus care apare în urma înlocuirii zonei

de sprijin poate fi folosit pentru rezolvarea unor înghesuirii frontale, dacă ordinea de

erupţie în zona de sprijin e ca ceea optima. (26) (5)

La mandibulă:

R elaţia dintre dinţi permanenţi şi temporari este mai favorabilă în ceea ce priveşte

rezerva de sprijin. Grupul incisiv îsi păstrează, de regulă dimensiunea mezio-distală

neexistând probleme de spatiu. Molarul 2 temporar e mul mai mic decât, PM 2, iar

molarul 1 temporar e şi el mai mare decât PM1. Ramâne astfel o rezervă de 4 mm dupa

BOBOC, 1,7 mm dupa Nance si 1,7-2,4 dupa Stanciu si Dorobaţ.

Dacă cronologia erupţiei e ceea corecta (C, PM1, PM2) există suficient spaţiu pentru încadrarea armonioasă a permanenţilor şi pentru mezializarea moloarilor

mezializare ce va asigura raportul lor neutral. Modificarile din secvenţa erupţiei pot fi

mult mai mari şi pot înteresa şi M2 care poate să erupă înaintea dinţilor din zona de

sprijin şi accentuată în felul acesta mezializarea lui M1 determinată parţial şi de pierdera

precoce a molarilor temporarai. Situaţia ceea mai frecenta o reprezintă pierdera precoce a

molarului 2 temporar cu mezializarea M1, ce ocupă spaţiu pentru PM2 care va erupe in

lingopoziţie sau, mai rar va ramâne inclus.

b). Pierdera prematură a dinţilor temporari. Aceasta se poate realiza din mai

multe cauze. Ceea mai frecvent este extracţia generată de complicaţiile carioase ale

dinţilor din zona de sprijin. Modificarile depind de momentul pierderii dinţilor temporari.

Dacă extracţiile se fac cu puţin timp înaintea pierderii fiziologice urmarile sunt minime.

Nu mai că extracţia este precoce (adică 1,5 - 2ani înainte de vasta de înlocuire) spaţiul se

va micşora sau se va închide complet prin migrarea dinţilor vecini în spaţiul edentat.

Pierderea precoce a incisivilor temporari ca şi primul molar temporar nu prezintă

importanţă mare. Foarte însemnate însa sunt consecinţele pierderii ale molarului 2

temporar.

Efectele sunt:

migrarea orizontală a dinţilor vecini, cu închiderea bresei (predomină mezio-

gersiunea)



14

datorită mezio-gresiunii lui M1 spaţiu necesar pentru C si PM se reduce şi la

maxilar C va erupe ectopic iar la mandibulă PM2, va erupe în lingopoziţie sau va

ramane inclus.

Înafară de extracţia dinţilor din zona de sprijin, consecinţele nefavorabile apar şi în

caz de extracţie a M1; ei trebuie pastraţi deoarice menţin înaltimea ocluziei asigurând

dezvoltarea arcadelor. După Knantorowitz, consecinţele extracţiilor molarului de 6 ani

sunt în funcţie de vârsta la care se fac: M1 se va extrage 6-8 ani va avea loc distalizarea

dinţilor situaţi mezial, până la marimea unui PM. M2 va erupe mezial, migrând corporal

şi va închide spaţiul ramas.

Dacă M1 se va extrage între 10-12 ani şi mai ales când, M2 a erupt deja spaţiul se va

micşora mai mult prin versiunea dinţilor vecini, decât prin gresiune, care va fi în

perspective nefavorabilă protezari conjuncte.

Deplasarile sunt mai accentuate la arcada superioară decât la ceea inferioră şi

migrarea mezială a M2 este mai mare decât cea distală a PM, mai ales în prezenţa unui

DDM. Dintre cei doi PM şi al doilea are posibilitaţi de distalizare considerabile. PM1 nu

migreaza decat după ce PM2 sa deplasat mult de poziţia iniţială.

Pe langă consecinţele dentare ale extracţiei întalnim frecvenţa şi consecinţeşe

maxilare. În extracţiile multiple apar tulburari în dezvoltarea arcadelor în toate direcţiile:

Îngustarea transversală, scurtarea sagitală şi chiar înfragnaţia dacă extracţia estefacută înaintea ca PM să ajungă în planul de ocluzie.

Migrarea mezială a dinţilor situaţi distal de breşă face să se piardă necesitatea

cresterii în lungimea arcadei, în vedera erupţiei ultimilor dinţi.

Extracţia unilaterală precoce de M sau PM se repercută şi asupra grupului frontal

prin devierea liniei mediane înspre partea extracţiei, încă un semn al scurtarii

arcadei.

În concluzie, extracţiile precoce efectuate în perioada de crestere prin închiderea

parţială sau totală a bresei care, transmisă din aprope în aproape tulbură rapoartele

interdentare pot interesa cresterea maxilar ă şi chiar fizionomia copilului. Oprirea cresterii

va fi cu atât mai pronunţată cu cât individu este mai tânar şi cu cât extracţia se face pe

dinţi partial calcifiaţi în stadiul de germene.

Rezorbţia radiculară precoce e o altă cauză a pierderi premature a dinţilor temporari.



15

Numeroşi autori au studiat aceste fenomene printre care: Scwartz, Kokhaus, Izard.

Rezorbţia este determinată de volumul, poziţia şi direcţia de erupţie a dinţilor permanenţi

relaţii care apar modificate mai ales în endoalveolii şi macrodonţie.

Semnul clinic ce caracterizează DDM-ul primar la dentaţia mixtă este eliminarea prin

rezorbţie a incisivului lateral şi central temporar de catre incisivul central permanent.

Doi dini situaţi permanenţi elimină de pe arcadă trei dinţi temporari caninul

permanent va erupe ectopic din cauza lipsei de spaţiu. (10)

Traumatismele: pierdera precoce a dinţilor temporari se poate realiza în urma

traumatismelor. Cei mai predispuşi sunt dinţi frontali.

c). Dintele în erupţie. Leziunea germenului dentar permanent provocată de un

traumatism, anchiloze.odontoame, constituie cauze ce pot determina erupţia anoramală

situaţia germenului dentar prea profound legată de un guberculum dentis prea oblic nu permite străbaterea lamei osoase în bune condiţii şi dintele va ramane în timpul migrarii

sale intr-o poziţie ectopică.

d). Caria dinţilor temporari. Distrucţia prin carie a feţelor meziale şi distale ale

dinţilor temporari, obturaţiile ce refac deficitar diametrul mezio-distal, favorizează mezio

şi disto-gresiuni ale dinţilor aproximali cu scurtarea arcadei. În consecinţă M1

mezializându-se spaţiul oferit de zona de sprijin se va reface în dauna ultimilor dinţi

permanenţi de înlocuire (Csuperior, PM2 inferior). (31)

e). Diniţi supranumerari: Supranumerarii incluşi, fie împiedică erupţia dinţilor

peramnenţi fie obligă să erupă în malpoziţie. Malpoziţiile la frontalii superiori sunt

frecvent produse de supranumerari incluşi. Supranumerarii erup frecvent ocupă locul

permanţilor obligându-i să erupă ectopic, rotaţi.

II.3. Complicaţii

Principalul risc pare a fi rezorbţia rădacinilor dinţilor adiacenţi, de obicei incisivi

laterali. S-a estimat că 0.6-8%dintre copii cu vârstele cuprinse între 10 -13 ani au incisivi

laterali permanenţi resorbiţi datorită ectopiei de canin.



16

Folosind CT-ul resorbţia radacinilor s-a detectat la 48% dintre incisivi laterali

adiacenţi caninilor ectopici maxilari. S-a demonstrat că rezorbtia incisivilor laterali

datorită caninilor ectopici rareori începând dupa 14 ani şi foarte frecvent între 11-12 ani.

O alta cosecinţă este resorbţia coronară 14% şi frecvenţa degenerari chistice 9.5%. (18)

Un studiu respectiv pe 26 de pacienţi cu resorbţia radiculară a incisivilor format

din 9 baieţi si 17 fete cu o vârstă medie de 12.5 ani, evidenţiază că dintr -un total de 35 de

canini resorbiţi, 26 sunt incisivi laterali şi 9 incisivi centrali a 32 de canini malpozitionaţi.

Din totalul celor 32 de canini malpozitionaţi 43,8% erupţi entopici şi 37,5 ectopici restul

de 8,7% eruptie normala. (23)

Complicaţiile includ:

estetica slab;

rezorbţie radiculară a incisivilor laterali, frecventă de 12,5%

rezorbţie internă/externă a caninului;

infecţie asociată erupţie parţială;

migrarea dintilor adiacenţi;

chiste dentare.

II.4. Aspecte clinice şi diagnostic

II.4.1. Examinarea pacientului

Examinarea clinica a pacientului reprezintă ceea mai importantă etapă în vederea

punerii unui diagnostic corect, în timp ce metodele complementare de investigaţie au

doar un rol adjuvant. Astfel trebuie avut in vedere:

a). Anamneza: În ortodonţie anamneza este obligatorie, ca şi în oricare

specialitate medicală, aceasta orientăndu-se asupar unor date ca:motivul prezentarii,

atecedentele heredo-colaterale. Atecedente personale fiziologice şi atecedente personale

patologice. De asemenea, ne interesează predispoziţia în familie pentru carii,

parodontopatii, unele anomalii dento-maxilare.

Din atecedentele personale fiziologice ne interesează date referitoare la nastere,

tipul de alimentaţie, vârsta şi ordinea de erupţie a dinţilor.



17

Din atecedentele personale patologice ne interesează prezenţa unor malformaţii

congenitale, tulburari de nutriţie suferite în primul an de viaţă, rahitism, tratamente

medicamentoase, urmate sau în curs, alergii, afecţiunii nazo-faringiene, vegetaţii

adenoidiene, amigdalite repetate, obiceiuri vicioase (suptul degetului, buzelor, limbii,

înterpunerea unor obiecte între arcadele dentare).

Motivul prezentarii, cum se întamplă în mod frecvent în ortodonţie, este

reprezentat de tulburari ale fizionomiei: buza superioară poate proemina în dreptul

dintelui ectopic ,adaugându-se în plus aspectul inestetic în momentul surâsului şi al

vorbirii. (11)

b). Examenul psihologic: date privind dezvoltarea psihică pot fi relatate de părinţi,

care pot cunoaşte quatientul IQ al copilului sau probleme de retard mental. Ele se pot

înregistra şi pe parcursul interogatoriului direct sau prin informaţii privind rezultatelecopilului în procesul de învăţamânt. Ortodontul va analiza contextual psihologic pentru a

determina dacă motivaţia primara este directă sau indirectă şi modul cum se

concretizează precum şi pentru a aprecia contextual afectiv şi social (20). Există fişe

psihologice sau fişe psihosociale care se completează de catre parinţi sau de catre

pacienţi. (11)

c). Examenul general: Aprecierea stadiului de dezvoltare a aparatului dento-

maxilar se face în stransă corelaţie cu dezvoltarea generală a organismului. Ortodontul va

face un examen general sumar al pacientului, ocazie cu care poate depista sechele de

rahitism, modificari ale coloanei vertebrale, aceasta putând avea o legatură cu anomalia

prezentă. Dezvoltarea somatică a copilului se va aprecia în raport cu vârsta, sex, tipul

constituţional. (11)

d). Examenul facial: În cazul ectopiei de canin este evidentă deformarea regiuni

labiale de la acest nivel, vizibilitatea dinţilor în malpoziţie în cazul deplasarii vestibulare

şi aspectul de edentaţie în cazul deplasari palatinale. Se va aprecia forma feţei, simetria

şanţurilor faciale, proporţionalitatea etajelor feţei, aspectul tegumentelor, deschiderea

fantei labiale, raportul buzelor, musculatura facială, ATM. (11)

e). Examenul endobucal: În cadrul examenului endobucal se vor urmari aspecte

precum:



18

examinarea partilor moi: inspectând mucoasa gingivală, labială, jugală, planseul,

palatul şi orofaringele. La nivelul mucoasei jugale în dreptul molarului 2, se va

cauta papila canalului Stenon, iar pe mucoasa sublinguală, de o parte şi de alta a

frenului limbii, orificiile canalului Warthon şi glandei sublinguale. Se notează

apelul lor şi caracterul salivei, limpede, purulentă, vâscoasa, apoasa. Se

examinează aspectul şi inserţia frenurilor labiale şi linguale, prezenţa unor bride,

volumul forma, poziţia limbii, cât şi aspectul mucoasei linguale.

apelul dinţilor se face sistematic în fiecare hemiarcadă, apreciind ulterior tipul

edentaţiei (temporară.mixtă sau definitivă) şi al dentiţiei (concordantă vârstei

dentare cu ceea a copilului, precoce sau întarzaiată).

Prin inspecţie şi palparea cu sonda se examinează fiecare suprafaţă dentară, pentru a

evidenţia prezenţa unor displazii, procese carioase sau obturaţii, leziuni traumatice.

Prin percuţia axială şi paraaxială se va controla sensibilitatea parodontiului apical şi

marginal. Se va aprecia mobilitatea dentara, normală în perioada de înlocuire a dinţilor

temporari sau patologică.

Se noteaza abrazia patologică sau fiziologică, cât şi modificarile de poziţie

unidentare, versiuni, rotaţii, gresiunii, precizând direcţia deplasării şi prezenţa sau absenţa

spaţiului.

În dentaţia mixtă, în faza 1 (6-9) ani, incisivii pot erupe înghesuiţi, suprapusi, rotaţi.

examinarea parodontiului: va urmarii existenţa unor congestii, edeme, sângerari

spontane sau provocate, prezenţa tartrului supra şi subgingival, retracţii gingivale,

pungi parodontale, mobilitaţi patologice, migrări dentare.

examenul monomaxilar: va evolua poziţia caninului, în erupţie sau complet erupt,

caninul fiind de obicei mezio-vestibulo-versat, uni sau bilateral, cu spatiu rareori

păstrat, în marea majoritate a cazurilor spaţiu fiind micsorat sau absent.

examenul static al ocluziei:va aprecia relaţiile ocluzale în toate cele trei planuri, la

molarii primi canini şi incisivi.

examenul funcţional al ocluziei: va analiza poziţia de repaus drumul de închidere

până la cuspidarea maxima, mişcarea de propulsie. retropulsie şi mişcările de

lateralitate evaluându-se tipurile de gihidaj, prezenţa interferenţelor active sau

pasive. În majoritatea timpului din ciclul de 24 de ore, mandibula se gaseşte în



19

poziţia de repaus, iar dinţii celor doua arcade există un spaţiu liber, spaţial de

inocluzie fiziologică,spatiu de repaus sau free way space (22).

Daca în momentul contactului interdentar iniţial intercuspidarea este completă,

consideram că poziţia neuro musculară este în armonie cu contactele dento-dentare, deci

IM coincide cu RC, situaţie în care vorbim, de ocluzie centrică. Uneori contactul iniţial,

contactul premature, provoacă o deviere mandibulară şi o inchidere în doi timpi,

mentonul şi punctual interincisiv inferior deplasandu-se lateral sau anterior ajungandu-se

lateral sau anterior, la o poziţie de IM de convienienţă habituală care nu este în armonie

cu poziţia neuro-muscular de închidere şi cu ghidajul condilian. Poate aparea astfel:

laterodeviaţii mandibulare, ocluzii încrucisate unilaterale, ocluzii inverse frontale, ocluzii

mezializate.

Examinarea mişcarii de propulsie

Gidajul anterior: solicităm pacientului să realizeze o miscare de glisare a

incisivilor inferiori pe feţele palatinale ale incisivilor superiori din poziţia de

intercuspidare maximă până la poziţia de cap la cap. Gidajul anterior este susţnut de

feţele palatinale ale incisivilor centrali superiori, la care se adaugă uneori şi incisivi

laterali, situaţie ideală.

El trebuie să permite dezocluzia imediată şi totală a dinţilor posteriori, care este

dependentă de gradul de supraacoperire şi marimea treptei sagitale. Se va verifica dacă

linia mediana este deviată în ocluzie şi se va observa dacă devierea se corectează sau nu

în repaus. Daca gidajul anterior este suportat de un singur incisiv aceasta constituie o

interferenţa propulsive active, care poate enterva devierea mandibulei, dintele fiind

suprapus consecinţelor traumei ocluzale, abrazie patologică, migrari, leziuni parodontale.

Dacă apar obstacole posterior şi nu o dezocluzie imediată şi totală, acestea sunt

considerate interferenţe pasive, care trebuiesc corectate pentru că pot antrena devieri ale

mandibulei, spasme musculare, tulburari ale ATM.

Examinarea mişcarii de lateralitate

Cerem pacientului să efectueze miscări de lateralitate dreapta şi stanga, păstrând

contactul între dinţi. Partea spre care se deplasează mandibula devine active, lucratoare,

cealaltă este pasiva, nelucratoare. La majoritatea indivizilor 57% miscarea de lateralitate



20

este susţinută numai de canin. Conducerea canină trebuie să produca dezocluzie imediată

şi totală a tuturor celorlalţi dinţi, cu excepţia caninilor care participă la gidaj. Conducerea

de grup lateral frecvent la indivizii la care caninul este situat ectopic, la realizarea acestui

tip de gidaj participă toti cuspizii vestibulari ai prelolarilor şi molarilor mandibulari ce

alunecă pe versantul intern al cuspizilor vestibulari ai premolarilor şi molarilor maxilari

antagonişti. Daca un alt dinte şi nu caninul suportă o parte sau întreaga miscare de

lateralitate, este vorba de interferenţa laterală active, care generează o traumă ocluzală,

suportată greu de incisivul lateral, gidajul antero-lateral sau de premolarul prim.

Interferenţe pasive în mscarile de lateralitate sunt situate în general pe dinţii

posteriori, cu consecinţe grave asupra parodontiului dinţilor în cauză, cu producerea de

disfuncţii musculare sau articulare. (11)

Examenul funcţiilor

Funcţia de autoîntreţinere este afectată deoarice înghesuirile dentare cu ectopie de

canin nu permit o igenizare corectă. Perturbarea ei poate determina inflamaţii gingivale,

retracţii abrazii patologice, mobilitate dentara, spasme şi dureri musculare, dureri,

cracmente, crepitaţii. Fizionomia este afectată în surăs şi vorbire, cu efecte negative

asupra psihicului pacientului în cazul dizarmoniilor grave.

II.4.2.Examinari complementare

II.4.2.1.Studiu de model:

Aceasta metoda desi este una mai veche este si azi utilizată frecvent având un rol

important în stabilirea principiilor de tratament.

II.4.2.2.Examenul antropologic:

Se efectuează masurătorii în vederea stabilirii următorilor indici: indice cefalic,

indicele facial şi indicii alveolo-maxilari, obtinându-se date referioare la direcţia şi rata

de crestere a fiecarui individ.



21

II.4.2.3.Examenul fotostatic:

Are un rol esenţial în evaluarea esteticii şi stabilirea unui diagnostic şi a unui plan

de tratament al anomaliei detectate.

Cu ajutorul examenului fotostatic se poate evidenţia aspecul facial şi modificarile

intervenite de-al lungul tratamentului. Se vor avea în vedere o analiză din norma frontală

şi una din normă laterală.

II.4.2.4.Examenul radiologic:

Acest examen este de multe ori indispensabil pentru confirmarea anumitor

diagnostice.Cele mai utilizate examinari radiolgice în ortodontie sunt:

Ortopantomografia (O P T) care este foarte cores punzatoare, inclunzând aproape întreg

masivul facial. Se poate observa :

cele două arcade alveolo-dentare în ocluzia habituală;

bazele osoase;

sinusurile maxilare;

mandibula în totalitate;

ariculaţia temporo-mandibulară; Dezavantajul îl constituie mascarea regiuni incisive, datorită tehnici, cât şi a

suprapunerii colanei cervicale (11).

Teleradiografia: este cel mai fidel mijloc de investigare care, alaturi de examenul clinc,

fotostatic şi studiul de model, ajută la precizarea unui diagnostic de anomalie dento-

maxilară.

Pe langa aceste tehnici şi tipuri de radiografii în ultima perioada au aparut unele

metode de actualitate care deşi sunt mai costisitoare au o acurateţe şi o indicaţie mult prea

buna.

Una dintre aceste metode este CT-ul (computer tomography) care deşi este

puţin mai folosită în cabinetele dentare şi în clinicile de ortodonţie este cea mai complexă

examinare datorită metodelor grafice tridimensionale ce pot fi întocmite în urma



22

explorarii. Aceaste metode redau fidel atât morfologia dinţilor cât şi contactele acestora

cu vecinii.

În cazul explorarilor CT dispar marjele de eroare care sunt prezente în cazul

radiografiilor (0-3) mm, astfel că masurătorile se pot face cu precizie.

Prin intermediul său se poate preciza poziţia exactă a caninului şi prezenţa

rezorbţiei la nivelul incisivului lateral superior. Rezorbţia rădăcini incisivului lateral e

dificil de observat pe radiografii retroalveolare sau pe O P T-uri, mai ales cand rezorbtia

este localizată vestibular sau lingual, dar şi datorită suprapunerii caninului ectopic peste

radacina incisivului lateral (12). Chiar şi rezorbţia pânâ la nivelul pulpei poate să nu fie

observată pe fimele intraorale.

O alta metoda este M R I (magnetic resonance imaging) care este folosită pentru

localizarea caninului (Kural 1977).

Totuşi aceaste metode sunt folosite destul de rar datorită costurilor lor ridicate.

II.5.Tratamentul ectopie de canin

A.Fratu(2002) descrie două categorii de obiective în tratamentul disarmoniei

dento-alveolare cu înghesuiriri: principale, secundare. Obiectivele principale:

a). Obictive ocuzale-obtinerea unei ocluzii bune statice şi dinamice mentionează

urmatoarele criterii de alinierea dinţilor pe arcada alveolară.aproximale să fie la acelaşi

nivel, axele dentare să prezinte un anumit grad nivelarea curbei de ocluzie;

b). Obiectivele estetice -ameliorarea aspectului facial: poziţia buzelor în raportele

dintre ele, profilul facial fizionomic, surâsul, alinierea corectă a dinţilor;

c). Stabilizarea rezultatelor pe o perioada îndelungată, care prevede: presiuni

nedorite, intercuspidare dinţilor, cresterea reziduală, morfologia parodonţiului

Obiectivele secundare (particulare) sunt: normalizarea respiraţiei nazale, fonaţia în urmacorecţiei malpoziţiilor dentare, închiderea breşelor postextracţionale prin intermediul

aparatelor fixe va evita necesitatea unui tratament protetic. (18)



23

Principii generale :

Îndepartarea cauzei conduce la anularea efectului, obţinerea şi menţinerea

echilibrului între forma şi funcţie reprezentând criterii care asigură evoluţia

componentelor aparatului dento-maxilar ;

Terapia funcţională actionează în virtutea principiului conform căruia înlaturarea

perturbărilor functiilor sau schimbarea mediului funcţional duc la modificarea

formei şi la echilibrarea spontană a balanţei forma-funcţie ;

Ideal este tratamentul profilactic-ortodontic, care are la bază prevenirea

anomaliilor prin îndepărtarea cauzelor;

Se recurge la terapii profound etiologic care urmează să asigure pe durata

tratamentului şi după aceea integritatea ţesuturilor dentare, parodontale;

Cu cât diagnosticarea anomaliei se face mai timpuriu, cu atât tratamentul, prin

îndepartarea agentului cauzal, va avea un mai mare succes;

Direcţia şi rata de crestere a structurilor secheletale pot fi modificate prin

utilizarea mijloacelor ortopedice, ortodontice, chirurgicale, ţinându-se seama

evident de faptul că un tipar predeterminat genetic poate fi influenţat în mică

masură; impune asocierea tratamentului ortodontic cu cel chirurgical şi nu rareori

cu cel protetic.

În condiţiile în care se prevăd recidive, se renunţă la tratament, întrucâtstabilitatea este. Tratamentul ortodontic, este strict individual;

Amploarea anomaliei e cerinţa esentială;

În condiţiile în care se prevăd recidive, se renunţă la tratament, întrucât

stabilitatea este cerinţa esenţială;

Garanţia succesului o dă numai controlul stabilitaţii dupa contentie.

II.5.1.Tratamentul interceptiv

Cuprinde un ansambu de măsuri şi mijloace instituite în vederea opririi cursului

dezvoltării unei abateri de la normal.



24

Obiective:

depistarea dezechilibrelor scheletare minore, îndepărtarea agenţilor determinanţi,

asgurând condiţiile optime de dezvoltare şi menţinătoare a relaţiilor normale,

dimensional şi direcţional, între bazele maxilarelor şi baza caninului;

depistarea dereglărilor în perioada de exfoliere a dinţilor temporari şi de erupţie a

dinţilor permanenţi;

depistarea dezechilibrelor ocluzo-articulare şi reechilibrarea ocluziei;

tratamentul obiceiurilor şi reechilibrarea funcţiilor;

a). Profilaxia prenatală:

regim de viaţă a femeii gravide;

evitarea stresului fizic şi psihic;

evitarea travaliului prelungit;

b). Profilaxia prenatală:

alimentaţia naturală a copilului;

igiena orala a sugarlui:badijonarea cu ceai de musetel.

c). Profilaxia în perioada de mic copil şi prescolar:

igiena orala;

profilaxia nutriţională şi funcţională; Profilaxia funcţională se concretizează prin acţiuni de combatere a obiceiurilor

vicioase: respiraţia orală, sugerea degetului, degluţia de tip infantil.

Gutiera ocluzală cu ţepi fixate pe dinţi frontali inferiori, placa vestibulară, pot fi

considerate aparate ortodontice simple, cu mare valoare în terapia preventivă, cotribuind

la îndepartarea obiceiurilor de supt.

Scutul lingual din acrilat sau din grilaj de sârmă pe o placă palatinală este cel mai

indicat în terapia preventivă pentru combaterea interpoziţiei limbii între dinţi în repaus

sau în timpul degluţiei. (16)

d). Profilaxia în prima perioadă a dentaţiei mixte.

În cazurile în care arcada este interpusă prin carii aproximale,în absenţa unor dinţi

din zona de sprijin, erupţia molarului prim permanent va produce o scurtare puternică a

arcadei datorită mezializarii, aparând astfel incongruenţa în zona laterala. O buna



25

prevenţie presupune redarea integrităţi arcadei şi supravegerea evoluţiei molarului 1 până

la ocluderea cu antagonistul. Sarcina ortodonţiei preventive este de a veghea la

respectarea timpului şi a simetriei desfăşurarii evenimentelor, reprezentate de rizaliza

radiculară, exfolierea dintilor temporari şi evoluţia dinţilor permanenti până la planul de

ocluzie.

e). Proxilaxia în a doua perioadă a dentaţiei mixte

Tipare de rezorbţii aberante oferă şi caninul temporar. Acest fapt determină

incluzia dintelui permanent sau erupţia malpoziţionată cu consecinţe grave asupra

echilibrului dento-alveolar, ocluzala, dinamici mandibulare,precum şi funcţia estetică.

Controlul periodic, constând dintr -un examen clinic riguros cu bilanţ de date bazate

pe studii de model şi examen radiolgic, trebuie să asigure îndepartarea în timp a dinţilor

temporari retenţionaţi pe arcadă. O atenţie deosebită se va acorda menţinerii integritaţifuncţiei de masticaţie şi starea de sanatate odontală.

Mentinatoare de spaţiu

Menţinatoarele de spaţiu sunt utilizate în scopul refacerii echilibrului

morfofuncţional al arcadei şi ocluziei dentare.

Caracteristici:

să refacă cât mai mult posibil integritatea morfofuncţională a arcadei;

să impiedice migrarea orizontală a dinţilor ce măresc breşa şi migrarea verticală aantagoniştilor;

să nu jeneze dezvoltarea arcadelor;

să nu irite parodonţiul marginal a dinţilor existenţi;

să favorizeze erupţia dinţilor succesionali de la nivelul breşei;

sa fie cât mai comod pentru pacient;

Clasificarea:

a). Mentinatoare de spaţiu fixe la ambele extremitaţi: elementul comun este

fixarea lor numai pe unul din dinţii ce marginesc breşa (de obicei distal).

b). Mentinatoare de spaţiu mobile: intr-o singură construcţie permit prevenirea

migrarilor de la nivelul mai multor breşe situate pe aceeaşi arcadă; nu jenează dezvoltarea

aradei, de exemplu: proteza de retenţie de tip K E M EN Y (6).



26

Tratamentul ectopiei de canin depinde de varsta dentară (stabilită radiologic) şi de

prezenţa sau absenţa spaţiului (perimetria). Dacă caninul ectopic este în erupţie spatiul

necesar încadrarii este prezent, sunt suficiente presiunile digitale pentru încadrarea lui

corectă. Cu cât varsta dentară este mai mică şi apexul neformat cu atât mai uşor va fi

dirijat caninul într -o poziţie corectă. (10)

II.5.2.Tratamentul curativ

Principiu: succesul şi stabilitatea rezultatului ortodontic depinde de echilibrul de

forţe dinaintea trantamentului, din timpul acestuia, cât şi cel creat constient, la sfarşitul

lui. (26)

În privinţa defectului de spaţiu existent se deosebesc trei situaţii:

a). Dacă deficitul de spaţiu este mic de 1-2 mm poate fi luat în considerare măsuri

conservative de creare de spaţiu (dilatarea, distalizare, protruzie)

b). La un deficit de 3 mm numite cazuri limite, decizia este îngreunată. Mijloacele

conservative nu ofera destul spaţiu, iar cele chirurgicale pot lăsa un exces de spaţiu care

necesit închidere, deficit de realizat daca radacinile sunt formate.

c). La un deficit de 4-5 mm realizarea spaţiului de canin este posibilă doar prin

extracţie. (10)

II.5.2.1.Tratamentul ortodontic

El urmareşte dirijarea direcţiei de crestere şi redresarea dinţilor în vederea

obţinerii unei corectarii în dimensiunea şi în rapoartele elementelor aparatului dento-

maxilar. (16)

1. Largirea arcadei:

Introducerea indicelui Pont ca element de diagnostic în ortodonţie poate fi corelată ca

o justificare teoretică a ideii de largire a arcadelor pentru a creea spaţiu dinţilor

malpoziţionaţi.În faţa imposibilitaţii de a modifica dimensiunile dinţilor sau numarul

lor,largirea apare ca singura soluţie terapeutică.

Largirea arcadelor se poate face prin patru metode: dilatarea, expansiunea, dijuncţie şi

largire asimetrică. (10)



27

a). Dilatarea: se realizează atunci când DDM-ul este secundar unei endoalveolii,

largirea transversală a arcadei asigurând spaţiul necesar încadrarii armonioase a

caninului.

O placă monomaxilară cu şurub, sectionată median va af potrivită = placa palatinală.

Ea este compusă din baza, elemente de ancorare şi elemente de actiune. La maxilarul

superior placa acoperă palatală, urmărind fidel feţele palatinale ale tuturor dinţilor ,

păstrând în triunghiurile interde pendente sub punctul de contact, sub forma unor

prelungirii cu rol de mentinerea placii şi extinzându-se posterior pana la limita care

uneste feţele distale ale ultimilor molari. Pentru a asigura confortul purtării şi în funcţie

de situaţia clinică poate fi răscroită posterior pe lina mediană. Trebuie răscroită de

asemeni în zona elementelor active. Poate fi sectionată în doua sau mai multe

fragmente,unite prin şurub sau arcuri COFFIN.

La un maxilar inferior, placa linguală vine în contact intim cu rebordul alveolar,

urmarind festonul gingival pâna la nivelul ultimului molar prezent. Poate fi urmată cu fire

de otel inoxidabil. (10)

Ancorarea se face cu croşete: Schwartz, Adams, Sthal, croşetul simplu, inel

orthodontic (care are rol de corşet circular ) şi gutieră acrilică. (10)

Şurubul de tip FISCHER sau KAPP îşi îndepărtează braţele sale în doua sensuri

opuse cu ajutorul unui glivent fixat în placa palatinală sau linguală. Aceşte şuruburi sunt

standardizate astfel încat prin rotarea completă se realizează o departare a celor două

valve din placa despicată. Pe o placa se pot aşeza 1-2 şuruburi. Tipul de şurub se alege în

funcţie de modificarile dorite. El poate actiona pe dinţi izolaţi, grupuri dentare, arcade,

sutura medio- palatină. Placa se sectionează în funcţie de montarea şurubului.

Daca se doreşte o dilatare transversală simetrică, şurubul se va monta transversal, iar

placa se va secţiona sagital pe linia mediană. (10)

Arcul COFFIN este un arc palatinal cu reda fragmentele placii şi de a influenţa prin

intermediul bazei deplasarilor dentare. Are forma unei lire şi se confectionează din sârmă

de otel inoxidabil, elastică de 1,2 mm grosime. Se intinde simetric paramedian cu

extremitatea anterioară la nivelul unui plan transversal ce trece prin feţele meziale ale

primilor premolarii şi extremitatea posterioară, bucla principală, la nivelul intersecţiei

liniei mediane cu o tangentă la feţele distale ale molarilor de 6 ani. Activarea arcului se



28

face la nivelul buclei posterioare cu maxim 1 mm iar largirea arcadei va fi preponderentă

în zona arcadei. (10)

Expansiunea arcadei se realizează în situaţiile în care pe langă endoalveolie este

prezentă şi o retruzie, se impun modificari transversale şi sagitale, astfel înca este nevoie

de o expansiune radiară, care poate fi obţinută cu o placa cu două şuruburi, sectionată în

Y sau cu un şurub tridemensional, sau cu un şurub în V. (10)

c). Dijuncţia , ruperea suturii intermaxilare este indicată la tinerii cu forme grave, asociată

cu endognaţie maxilară şi ocluzie încrucişată bimaxilară. Dijuncţia rapidă este cea mai

utilizată de Ottolenqui, Barnes, Goddard Brown, Pullen, Huet, Dericsweier Chateau şi se

caraterizează prin faptul că desfacerea suturii palatine se efectuează în 8-20 zile, urmată

de o perioadă de contenţie variabilă în 40 -60 zile pana la definitivarea rezultatului.

Cel mai raspândit este aparatul Derichsweiler care se compune din inele cimenate pe premolarul 1 si molarul 1, pe lote palatinale de obicei acrilice unite prin şurub, care

este montat invers decât la placile mobile astfel încat să permita mai comod activarea sa

în cavitatea bucală.

d). Largirea asimetrică a unui segment de arcadă în zona înghesuirii se poate realizea o

placă palatină cu şurub, sectionată atipic. (10)

Tratamentul ectopiei de canin se realizează în doua etape:largirea arcadei şi

alinierea dinţilor. Largirea se obtine cu elemente de actiune descrise anterior, iar alinierea

dinţilor prin elemente de acţiune: arcul vestibular şi arcuri secundare.

Arcul vestibular este cel mai frecvent utilizat pentru alinierea sau retrudarea

grupului frontal superior sau inferior, disalizarea şi încadrarea caninului. Poate fi utilizată

de asemenea pentru derotare, în cuplu de forţă cu un arc secundar cu sediul oral. Prezintă

o porţiune centrală, curba principală, se urmareşte curba arcadei şi doua bucle de activare

care pornesc de la faţa mezial, a caninului spre fundul de sac vestibular cu înaltime 5-6

mm unde sunt modelate de obicei în formă de U şi apoi coborârea trecând peste arcadă

prin nişa printre canini şi primul premolar, fixandu-se în placa printr -un sistem de retenţie

ondulat.

Arcul vestibular cu bucla în T este un arc din sârmă de 0,6-0,7 mm grosime

indicată pentru distalizarea şi oralizarea caninului. Forma buclei poate fi modificată în

M.Finger.



29

Arcul vestibular se confectionează din sârma din 0,5-0,6mm, şi poate forma de S

sau 8. Aceste arcuri se sprijină pe faţa palatinală a dintelui. Arcul în formă de ciupercă se

foloşeste pentru protrudarea incisivilor şi r ealizarea unei curburi armonioase prin

alinierea dintilor.

Arcul în ac de siguranţă este folosit frecvent pentru încadrarea caninilor erupţi în

mezio-vestibulo-înfra-versiune. Se cofectionează din sârmă de 0,7 mm. Extremitatea

liberă vine în contact cu faţa mezială a caninului la nivelul coletului, urcă spre vestibular

formează un helix, trece spre planul ocluzal pentru a intra în placa prin nişa dintre cei doi

premolari. Se activează de la nivelul buclei. Deplasarile trebuie să fie aproximativ 1mm

pe luna.

Distalizarea dintilor laterali

Distalizarea este cotraindicată în prezenţa unui DDM primar, pentru că apartulburari de erupţie a molarului 2 şi 3 sau recidive a unor anomalii tratate. În astfel de

situaţii problema distalizarii se pune în cazul în care se indică extracţia lui sapte.

Distalizarea se face cu placi prevazute cu şurub de secţionare în zona lui 6,

frecvent se realizează cu forţe extraorale de tipul Headger -ul. Pentru molarii inferiori

poate fi folsit lip-bumperul. (10)

Dintre apratele mobiliza bile se utilizeaza o placţă palatinală sau linguală în care se

adaugă arcuri secundare în diapzon care realizează contactul cu faţa mezială a dintelui.

Ancorarea se realizează cu corşet în semisăgeată, care iese din placa distală de

ultimul molar. Pentru distalizarea dinţilor rezultatele mai sigure sunt aparatele intraorale

abţinute folosind urmatoarea conduită terapeutică:începerea tratamentului cu un aparat

fix cu acţiune mai energica arc oral cu acţiune sagitală agregată prin inel pe M1

permanent de partea ce trebuie deplasată şi gutiera de partea opusa. Distalizarea molarilor

se aplică o placă Schwartz de distalizare ce are rol dublu: de contenţie pentru molar şi de

continuare a distalizarii pentru restul dinţilor. (7)

Placa Schwartz pentru distalizarea dinţilor laterali şi resturi auxiliare şi

semisageţi. Partea activă are un singur umăr situate pe faţa mezială a dintelui care trebuie

deplasat. Placa mai prezintă în 1/3 orală a aceleaşi feţe meziale în acţiune conjunctă cu

semisageata croşetului. (7)



30

Tratamentul ectopiei de canin prin aparate fixe: dupa Ricketts pentru deplasarea

eficientă a unui dinte trebuie analizate patru principii:

Mărimea suprafeţei radiculare implicate, mai precis, suprafaţa expusă deplasarii

(vestibulo-orală sau mezio-distală), într-o deplasare sagitală, suprafaţa

transversală apare o secţiune dacă este vorba de o intruzie;

Marimea forţei, plecandu-se pentru forţe lejere şi continue, care să susţină aportul

sanguin necesar raspunsului fiziolgic;

Suportul osos cortical;

Suportul muscular, reflectată de tipil facial;

Deplasarea caninilor nu este o problema simplă;

Radacina lungă opune o mare rezistenţă la translaţie, aparând frecvent rotaţii sau

versiuni, în situaţiile în care caninii au avut o poziţie corectă şi trebuie doar

distalizaţi;

Fortele usoare folosite in faza de nivelare nu antreneaza deplasarea caninului;

Forţele mari favorizează efecte secundare de rotaţie şi versiune, dificil de

remediat;

Hasund recomandă pe arcuri rotunde de 0,16, elastice de ¼ şi numai dupa

introducerea ar cului pătrat, trecerea la elastice mai groase. Pe masura reducerii distanţei,

în timpul distalizarii, se poate ajunge la elastice de 3/16.

Dacă se aplica forţe prea mari pe canin, Reitan a arătat că apariţia ţesutului de

hialinizare reduce considerabil deplasarea dentară şi este necesar o rezorbţie internă

înainte ca o nouă mişcare să fie posibilă.

Smith R.si Storey experimentând resorturi de retracţie a caninilor, au concluzionat că

există o valoare optima în variaţia forţei care produce un nivel maxim de deplasare a

caninilor, 1500-200g.

O retracţie corporală poate fi facută cu aparate fixe, cu arcuri segmentare, dar în

special cu arcuri totale,la care se poate asocia şi forţe extraorale de tipul arcului cu carlig

J.

Arcuri segmentare: se întind de la tubuşorul situat pe primul molar, la canin

îndeplinind atât funcţia de retracţie cât şi ceea de aliniere a caninului. Retracţia se poate



31

face paralel cu alinierea şi nivelarea incisivilor sub acţiunea unui arc de baza Utility Arch

în tehnica bioprogresivă a lui Ricketts.

Iniţial poate fi necesar un arc de sârmă rotundă, pentru a obţine angajarea deplină în

braketuri. Apoi, se trece la un arc de sârmă pătrată ,0.16 x 0.16 pentru o redresare mai

bună a caninilor, urmată de arcuri dreptunghiulare în funcţie de marimea slotului. Arcul

este prevazut cu o buclă de închidere care poate avea forme variate. Bucla se plasează

aproape de canin, pentru a putea fi activate progresiv prin îndoirea capătului ce iese din

tubusor, pe masură ce caninul se distalizează.

Arcuri totale: retracţia caninului dea lungul unui arc total nu trebuie începută până

nu ajunge la un arc de 0.16, deoarece diametrele mai mici sunt arcurile multistandard

permit înclinarea excesive.

Posibilitaţi de a produce forţe de retracţie:

a). Tracţiuni el astice. Pot fi aplicate ligaturi elastice direct pe braketul caninului

sau la cârlige plasate mezial de braketul caninului sau bucla elastică din latex pot fi

ataşate la braţele prevazute pe braketul caninului, fie pe ligature lui (ligature kobayasi)

sau pe carlige culisante (silding hooks).

b). Arcuri spiralate: (Coil springs) ce să introduce pe arcul principal se comprima

mezial de canin, îndoind capetele distale ale arcului pentru a nu deplasa grupul anterior

solidarizat pe ligature în opt;

c). Foţele extraorale: sunt metode eficiente de retracţie a caninului, dea lungul

arcului, eliminând deplasarile anterioare ale dinţilor posteriori,ca retracţie la retracţia

caninului. Se folosesc carlige în J, care se prind peste arc angajând porţiunea mezială a

braketului pe canin, un head-gear straight-pull pentru arcada inferioara sau high-pull

pentru arcada superioara;

d). Arcuri active cu bucle : Se poate face retracţia caninului cu arcuri cu bucle,

caninul deplasandu-se odata cu arcul activate. (9)

2. Protrudarea frontalilor

Aceasta metodă poate fi utilizată doar în cazurile cu deficit de spaţiu de 2-3 mm.O

condiţie esentiala. Este existenţa unei baze apicale bine dezvoltate care să permită

marirea perimetrului arcadei. Aceasta metodă se foloseste pentru retrudarea frontalilor şi



32

dau rezultate bune arcurile palatine şi linguale. Acestea pot fi de diferite tipuri: arcul în

ciupercă, arcuri în S, opt şi semiopt.

3. Şlefuirea feţelor aproximale ale dinţilor temporari

În înghesuirile uşoare cu miscarea spaţiului pentru incisivii laterali şlefuirea feţelor

meziale ale caninilor temporari poate furniza spaţiu necesar încadrarii. Şlefuirea feţelor

meziale ale molarilor temporari secunzi poate asigura încadrarea caninilor.

Şlefuirea nu se face mai mult decât jumatate din grosimea smalţului. Cunoscând

grosimea smalţului pe feţele proximale ale frontalilor se apreciază obţinerea unui spaţiu

de aproximativ 3 mm. După şlefuire se indică fluorizarea suprafeţelor respective.

II.5.2.2. Tratamentul chirurgical -ortodontic

Extracţia dentară

Indicaţii:

disarmonii dento-alveolare cu incongruenţă dentară;

proalveolo-denţia superioara,inferioară sau bimaxilară, cu baza apicală mica;

prognaţia mandibulară;

Extracţia seriată sau dirijată

Liffer recomandă extracţia incisivilor laterali şi a caninilor de lapte în cazurile în careincisivi laterali şi centrali erup în malpoziţie, datorită lipsei de spaţiu. Kyeelgreen

recomandă extracţia seriată a incisivilor laterali, a caninilor, premolarilor molarilor de

lapte şi a primilor premolari, pentru a dirija erupţia dinţilor permanenţi corespunzatori şi

a preveni astfel apariţia unei disarmonii dento-alveolare.

Hoty şi Cauhepe :

până la 6 ani nu putem vorbi de extracţie seriată;

între 7-8 ani efectuăm extracţia incisivului lateral superior sau inferior temporar,

pentru a permite o erupţie normală a incisivilor centali permanenţi, care sunt în

malpoziţie prin lipsa de spaţiu. În această perioadă de timp putem extrage şi

primii molari permanenţi, dacă aceaştia prezintă leziuni coronare foarte grave;

între 9-10 ani trebuie extraşi primi molari superiori şi eventual inferior, în cazuri

de dizarmonii dento-alveolare cu incongruenţe, unde există şi o macrodonţie



33

evidentă şi unde lipsa de spaţiu pentru erupţia caninilor permanenţi depăseşte

5mm (legea de 5mm a lui Nance).

Toţi aceşti copii trebuie controlaţi şi eventual trataţi ortodontic pentru a nu permite

mezializarea primului molar de la pte şi apoi a primului premolar. Când această lipsă de

spaţiu este de 3-4 mm, atât tratamentul conservator cât şi cel chir urgical poate aduce o

aliniere satisfacatoare a dintilor înghesuiţi, cu condiţia ca tratamentul ortodontic să fie

bine condus. În cazul în care lipsa de spaţiu este sub 3mm, extracţia dentară seriată nu

este recomandată(16).

Pentru Kjellgre, Houston şi Tulley extracţia în serie se desfasoară în trei etape:

Se extrag la vârsta de 8 ani şi jumatate 9 ani cei patru canini deciduali creându-se

condiţii favorabile pentru evoluţia grupului incisiv;

Un an mai tarziu se extrag molarii primii deciduali (când primii premolari au

jumatate din radacina formată), accelerând, timpul de erupţie a primului premolar.

În această perioadă se acordă toată atenţia secvenţei de erupţie a grpului premolar -

canin-mandibular. Caninul inferior poate erupe anterior primului premolar. În

această situaţie primul premolar PM1 impactează caninul permanent şi molarul al

doilea temporar.

Extracţia acestuia din urmă trebuie facută cu prudenţa existând ricul mezializarii

molarului prim permanent. Se extrag premolarii primi în momentul erupţiei caninului permanent. (16)

Efectuarea extracţiei seriate la pacienţi cu un grad relative mic de înhgesuire poate

simplifica tratamentul mai tarziu deşi va fi necesar totuşi aplicarea unui aparat ortodontic

fix. În alte cazuri extractia seriata ofera suficient spatiu pentru alinierea dintilor fără a mai

fi necesar o terapie ortodontica fixă sau mobilizabilă. Aceste cazuri sunt încă rare şi nu

oferă siguranţa succesului terapeutic. (2)

Germectomia: se adresază primilor premolari şi molari de minte fie ca o metodă

preventiv în disarmonia dento-alveolara, fie ca o metodă preortodontică, pentru a obţine

un spaţiu suplimentar sau pentru a permite o distalizare a dinţilor în acelaşi scop de a

obţine spaţiu.

Când germenul PM1 se suprapune pe incisivi laterali sau pe canini, într -o disarmonie

dento-alveolara în formare, germectomia premolarilor devine necesară pentru a preveni



34

formarea sau agravarea acestei disarmonii. În acelaşi sens se poate vorbi şi de

germectomia premolarilor secunzi. După germectomie este necesară însă descoperirea

caninului şi ancorarea lui, pentru a dirija ortodontic erupţia lui normală pe arcadă. (16)

Germectomia se practică şi pentru a grabi evoluţia, asigurând un ax normal caninului.

Germectomia M3, mult mai dificilă în ceea ce priveşte execuţia, atunci când dintele este

situat profound, se face în scopul prevenirii înghesuirilor dentare. (7)

Extracţia dentară în scop ortodontic

Pentru extracţie trebuie avute în vedere cateva principii:

Extracţia trebuie sa se facă cât mai aproape posibil de focarul de înghesuire;

Sunt dinţi care în general nu se extrag din considerente estetice (frontali superiori)

sau din considerente protetice (caninii);

Se preferă extracţia unui dinte foarte cariat chiar daca nu este în focarul de

înghesuire;

Se va aprecia consecinţele pe care extracţia dintelui respectiv le are din punctual

de vedere al asigurari echilibrului morfofuncţional cu arcada antagonistă;

Premolarul prim

Indicaţia de extracţie în scop ortodontic a PM1 este ceea mai frecventă, recomandată

fiind în anomalii de clasa 1 sau 2 a Angle, condiţia de bază fiind aceea că, anterior

extracţiei, să se realizeze echilibrul dento-alveolar pe mandibulă. Când extracţia primului premolar se practică pentru alinierea caninului, alegerea

momentului este esenţială. În această privinţă Houston şi Tulley recomandă ca extracţia

PM1 să se facă în momentul erupţiei caninului, în timp ce Bredy recomandă ca momentul

extracţiei să se controleze cu evoluţia caninului şi PM2. Bruckl,Bredy şi Reichel indică

extracţia PM1, în funcţie de starea ocluziei. În cazurile cu spaţiu la limită, este indicată ca

postextracţional să se aplice un menţinator de spaţiu, controlul fiind riguros efectuat la

maxim 3 luni (16).

Alegerea PM1 superior pentru extracţie în scop ortodontic este adesea deoarice

permite deplasarea caninilor în spaţiile rezultate, urmată, daca este cazul, de alinierea

incisivilor înghesuiţi sau de reducerea prodenţiei; sunt dinţi mai vulnerabili, din punct de

vedere al rezistenţei la carie şi având doua radacini, deseori în baionetă, tratamentul

conservativ se face mai dificil (6).



35

După 11 ani recomandăm extracţia dinţilor cu valoare funcţională redusă, dinţii care

prezintă distrucţii coronare mari şi dinţii ce se află în focarul anomaliei.

În raport cu valoarea functională a dinţilor putem spune că primi premolari au ceea

mai mică valoare, urmată de premolari secunzi, incisivul central şi lateral inferior,

incisivul lateral superior. În mod cu totul exceptional se extrag canini sau molarii de 6

ani, situaţi la capatul principalilor stâlpi de presiune, în cazurile în care distrucţia lor

coronară este mai mare. Alegerea dintelui de extras în arcadă inferioră cu incongruenţă

frontală se face tinând cont de poziţia apexului incisivilor centrali sau laterali. Incisivul ce

se află în focarul de incongruenţă se extrage, deoarice dinţi vecini se vor adresa în ocluzie

corectă, printr-o simpla migrare coronară.

În concluzie, extracţia dentară trebuie să ţină cont de principiul spaţiului obţinut în

vederea alinierii armonioase a dinţilor pe arcadă. În al doilea rând trebuie să ţinem seamăîn alegerea dintelui de extras, de valoarea funcţională a dintelui distrucţia coronară şi

raportul cu zona unde se află anomalia. (16)

II.5.2.3. Tratamentul chirurgical

Ectopia de canin trebuie tratată ortodontic şi ortopedic dar şi chirurgical, datorită

rolului fizionomic şi functional al acestuia.

Metodele de maleabilizare cel mai mult folosite sunt:

Frezajul alveolar işi găseşte indicaţia majoră în malpoziţiile medii sau grave

sagitale, în care se urmareşte mezializarea sau distalizarea accelerată a unui dinte

erupt ectopic, prin desfinţarea integrală a suportului osos, ce ar trebui să sufere un

proces de resorbţie, sub acţiunea unei forţe ortodontice;

Corticotunelizarea- principiu constă în perforarea corticalei, după ce aceasta a fost

descoperită prin decolarea unui lambou de fibromucoasă şi a spongioasei până

aproape de radacină;

corticoseptotomia urmareşte desfintarea corticalei şi a septurilor interdentare, pe o

lugime de 4/5 din lungimea dinţilor, după care se aplică aparatul ortodontic;

Derotarea chirurgicală este o metodă rapidă, utilizată în malpoziţii axiale

(Kerkhause, Bruhn, Holland, Thoma). Momentul chirurgical trebuie ales cu doi



36

ani înaintea închiderii apexului dentar apexul lor permite rotaţii fără lezari ale

pachetului vasculonervos apical.

Bascularea chirurgicală permite redresarea imediată a unui dinte în malpoziţie, la

vârsta la care tratamentul ortoodontic nu mai are indicaţia;

După vârsta de 12 ani, când plasticitatea osului alveolar scade, modificarile de poziţie

a dintilor (ectopii, rotarii, înclinarii), vor benifecia de un tratament conservativ eficent şi

mai rapid, dacă sunt precedate de intervenţii chirurgicale ce maleabilizează ţesutul osos şi

reduce rezistenţa la mobilzarea dinţilor în malpoziţie. Asemenea intervenţii

sunt:tunelizarea alveolară periradiculară, septotomia mezio-distala. (8)

II.6. Contenţia

Contenţia reprezintă ansamblu de masuri, tehnici şi mijloace care se instituie încontinuare un tratament activ. Scopul contenţiei este de a stabiliza rezultaltele

tratamentului activ.

Obiectivele urmarite sunt:

Realizar ea stabilitaţii dinţilor printr -o reorganizare solidă a structurilor dento-

parodontale;

Obţinerea unui echilibru ocluzal permanent;

Prevenirea sau limitarea unei patogenii care poate să apară sau care există; Dobândirea echilibrului între matricele musculare funcţionlae şi schelet;

Durata contenţiei depinde de felul anomaliei tratate, de vârsta de crestere la care se

intervine, de amploarea echilibrelor tratate şi de calitatea echilibrului de la sfârşitul

tratamentului activ. (6)

Aparatul caracteristic este placa de contenţie (cunoscută şi sub denumirea de placă

Hawley). Ea lasă libertatea totală miscarilor fiziologice a dinţilor, permite mici retuşări în

scopul dirijării unor deplasări dentare în vederea unui echilibru final. (6)

II.7. Recidiva

Recidiva în tratamentul ortodontic este reacţia firească a organismului de restabilire a

homeostaziei prezente înainte de tratament. În cele mai multe cazuri, recidiva este

expresia dezechilibrului dintre forma şi funcţie. (7)



37

Cauzele recidivelor: Starea de plasticitate osoasă;

Parţile moi supraalveolare sunt antrenate mai lent în procesul restructurarii şi

deplasarii mezio-distale şi prezintă o tendinţă mare de revenire la situaţia iniţială;

Persistenţa unor cauze care au dus la instalarea anomaliilor dento-maxilare şi care

nu au fost decelate şi îndepartate;

Apariţia unor cauze noi:procesul mezializant al erupţiei unor dinţi;

Apariţia unor discordante între poziţia dinţilor sau a mandibulei şi linia de

neutralizare a forţelor musculare antagoniste;

Rezultantele radiculare şi apicale, orizontale ale antagonismelor cuspidiene; (6)

Prima este clasica contenţie cu placuţa ortodontică, care antrenează o expansiune

apicală secundară şi o usoara recidivă coronară. Ultima acţiune fiind prevazută, o putem

neutraliza efectuând o hiperexpansiune de 2-3mm. Pentru contenţie se recomandă placa

Hawley formată dintro placuţă palatinală, crosete Stahl şi un arc vestibular. Ea lasa

libertate totală miscarilor fiziologice ale dinţilor, perminte mici retuşări în scopul dirijarii

unor deplasari dentare în vederea unei echilibrări finale. Trebuie purtată în permanenţă

timp de 4-6 luni, apoi se r areşte purtarea aparatului ziua, ajungându-se să fie purtat numai

noaptea şi pe urmă saptamanal, o noapte pe saptamană aproximativ un an.

Dacă tratamentul activ a fost condus cu placi, acestea pot fi folosite şi pentrucontenţie, punând în repaus toate elementele elastice şi oprind activarea şurubului.

A doua metodă, ce perminte restabilirea axelor interdentare, este şlefuirea selective a

cuspizilor. Şlefuirea se face mai ales la cuspizi linguali superiori şi posteriori.

În timpul contenţiei se va face o investigaţie radiologică, pentru precizarea prezenţei

şi poziţiei mugurilor molarilor de minte şi eventual germectomia lor preventivă.

Tratamentul ectopiei de canin prin extracţie dă rezultate mai stabile (se evită

vestibulo _versiunea şi modificarea relaţiilor transversale intercuspidiene). (43)

Pentru încheierea tratamentului ortodontic s-a introdus activatorul-monoblocului cu

şurub median în cazurile în care s-a produs o reechilibrare spontană şi nu sunt asigurate

condiţiile contenţiei naturale. Cu acest aparat aplicat în etapa finală a tratamentului

ortodontic se obţin rezultate bune, care se datoresc, pe de altă parte, posibilitaţilor de

actiune complexă pe care le are, iar pe de altă parte, faptul că se adresează unui A.D.M în



38

plina ”framântare” morfofuncţional produsă de aparatele ortodontice ce l-au precedat şi

care au o acţiune mai energică. Dacă tratamentul s-a realizat de la început cu monoblocul

pericolul recidivei este mai diminuat, deoarece largirea se face concomitent cu

restrucuturarea funcţională (dirijarea creşterii şi dezvoltarii maxilarelor sub acţiunea

componentei musculare funcţionale). (36)

Elementele care favorizează stabilizarea contenţiei şi corecţiei sunt:

largirea să se facă pentru a facilita echilibrul cuspidian natural şi restrucurarea

osoasă;

largirea în timpul creşterii şi în acelaşi sens cu ea;

este bine să se facă hipercorecţie pentru ca dupa recidiva parţială să se ajungă la

un echilibru:

mioterapia asociată pentru reechilibrarea musculară;

suprimarea factorului etiologic ;

realizarea finală a echilibrului articular;

De obicei, când largirea sa obţinut cu aparate fixe, dijuncţie, pericolul de recidivă este

mai mare şi de aceea contenţia aplicată imediat dupa îndepartarea aparatului de lungă

durată.



39

III. Partea Specială

III.1. Studiu statistic

III.1.1. Material şi metodă

Am selecţionat din cazuistica Clinicii de Ortodonţie din Cluj-Napoca un lot de

350 de pacienţi, cu vârstă cuprinsă intre 10 şi 15 ani, diagnosticaţi cu diferite forme de

DDM cu înghesuiri asociate cu ectopia de canin , ce prezentau (unele cazuri finalizate ,iar

altele aflându_se încă în tratament)am folosit metode de analiză statistica şi am luat în

considerare urmatoarele criterii:

Repartizarea cazurilor în funcţie de vârstă;

Repartizarea cazurilor în funcţie de sex ;

Repartizarea cazurilor în functie de tipul de tratament aplicat:

o cu extracţii

o fără extracţii

Repartizarea cazurilor în funcţie de evoluţie;

Repartizarea cazurilor în funcţie de DDM asociate;

Repartizarea cazurilor în funcţie de vârstă:

Referitor la vârsta din ani menţionaţi mai recent, din cele 350 de cazuri, cei mai

mulţi pacienţi au prezentat varsta de 10 ani urmaţi de cei de 11, 12, 15 ani .O cauză a

acestei diferenţe de ani este datorită faptului ca, în perioada de vârstă 10-12 ani, toţi copii

sunt aduşi de parinţi lor , ei nu acordă mare însemnătate afecţiunilor pe care le prezintă,

iar la 15 ani sunt deja singuri înteresaţi de tratarea afectiunilor , fiind preocupaţi la

această vârstă de aspectul fizic general şi deci şi de aspectul fac ial (aspectul arcadelor

dentare, care sunt vizibile în surâs şi vorbire).

O altă explicaţie pentru maxim la vârsta de 12 ani este faptul că la 12 ani sunt

complet erupţi caninii superiori maxilari, acestia fiind cel mai frecvent malpoziţionaţi.



40

1

11

9

4

3 3

1

0

2

4

6

8

10

12

10 ani 11 ani 12 ani 13 ani 14 ani 15 ani pes te 15

ani

Tab.1.Repartizarea cazurilor în funcţie de vârstă

Repartizarea cazurilor în funcţie de DDM asociate

Acest studiu al incidenţei DDM cu înghesuire relevă creşterea frecvenţei

anomaliei şi atrage un semnal de alarmă asupra importanţei cunoaşteri etiologiei,

aspectelor clinice, dar mai ales profilaxiei şi mai apoi tratamentului DDM-ului cu

înghesuiri.

Tab 2. Repartizarea cazurilor în funcţie de DDM asociate



41

În continuare studiul s -a analizat forma clinică a DDM cu inghesuire,descoperind pe

lângă forma clasică urmatoarele asocieri :

DDM cu protruzie si înghesuire;

DDM cu protruzie, inghesuire şi ocluzie distalizată;

DDM cu înghesuire şi angrenaj invers;

DDM cu înghesuire şi ocluzie încrucişată;

DDM cu înghesuire şi ocluzie deschisă;

DDM cu înghesuire şi canin ectopic;

DDM cu înghesuire, canin ectopic şi angrenaj invers;

DDM cu înghesuire şi dinţi supranumerari;

DDM superior cu înghesuire şi progenie;

Repartiţia cazurilor în funcţie de sex

Luând în considerare repartiţia pe sexe cele mai multe fişe erau ale pacienţilor de

sex masculin, într-un raport de aproximativ 3 /1 baieţi/fete, ceea ce ne indică faptul ca

fetele au o preocupare mai crescută decât băieţii pentru aspectul facial.

75%

25%

feminin mas c ulin

Tab.3.Repartizarea cazurilor în funcţie de sex



42

Repartizarea cazurilor în funcţie de evoluţie

Evoluţia a fost favorabilă în cele mai multe cazuri cu un procent de 47% in marea

majoritate a cazurilor, în 41% din cazuri evolutie negativa datorita faptului ca pacientul

nu sa mai prezentat la control am mai prezentat în studiu că 3% sau prezentat tardiv la

control, 6% pierdut din studiu, iar 3% au o evoluţie pozitivă.

6%3%

41%

3%

47%

pierdut din s tudiu

prezentare tardivă la

control

evoluţie negativă

evoluţie poz itivă

evoluţie foarte bună

Tab.5.Repartizarea cazurilor în funcţie de evoluţie

III.1.2. Rezultate şi discuţii

În funcţie de tipul de tratament, am selecţionat cazurile studiate în două grupe, şi

anume: cele tratate prin extracţi dentare in scop ortodontic şi cele fără extracţii dentare.

Cazurile rezolvate prin extracţii dentare in scop ortodontic sunt mult mai des întâlnite,din

cauza situaţiilor frecvente în care lipsa de spaţiu este semnificativă şi datorită stabilităţii

mai mari în timp a rezultatului obţinut după tratament.Astfel,rezultatele obţinute în urma

statistici sunt:45,45% pentru cazurile prin extracţii dentare in scop ortodontic şi 54,55%

pentru cele fără extracţii dentare.



43

54,55%

45,45%

c u ex tra c ţii fă ră ex tra c ţii

Tab.4.Repartizarea în funcţie de tipul de tratament aplicat



44

CAZUISTICĂ

Cazul 1

Pacient:

V.T

sex: M

varstă: 13ani D

Domiciliul:str Razboiului 31

scoala: Generala Horea

Data prezentarii: 04.09.2009Motivul prezentarii: afectarea fizionomiei, masticaţiei

A.H.C: naştere eutotică, la termen

A.P.P: bronşita la 5 ani

I.B.A: tulburarile sunt observate în timpul dentaţiei mixte de catre familie care se

adresează specialistului ortodont



45

Examen general:

stare de sanatate nemodificată de afecţiuni de ordin general

din punct de vedere al dezvoltarii somatice: normosom

din punct de vedere comportamental:cooperant

Examen loco-regional:

1. Examen exobucal:

a). Inspecţie:

NORMA FRONTALĂ:

forma feţei: ovală

simetrie: pastrată

proporţia etajelor feţei: etajul inferior micşorat

şanţuri faciale: mentonier sters

fanta labială: închisă

NORMĂ LATERALĂ:

profil: convex

buze în treapat pozitivă

b). Palparea:

contururi osoase integre, fără mobilitate patologica sau formaţiuni

patologice/deformări

puncte de emergenţă trigeminală, sinusale şi mastoidiene nedureroase

formaţiuni ganglionare: nepalpabile

A.T.M

amplitudinea deschiderii gurii: normal

deschiderea gurii este continua în arc de cerc

excursia condililor simetrică, de amplitudine normală

fără dureri, cracmente, crepitaţii sau deformari/salturi articulare

2. Examen endobucal:

Arcadele dentare,

starea de igienă: satisfacatoare (nu s-a efectuat indicele de placă)



46

Examenul vestibuluilui bucal: mucoasa şanţului de aspect şi coloraţie normală liber, fără

formaţiuni patologice frenuri şi bride mediu inserate la mandibulă şi maxilar .

mucoasa jugală, labială, a bolţi palatine, a planşeului bucal de aspect şi coloraţie

normală

bolta palatină: adâncă

planşeu: fără modificari patologice

mucoasa valului palatin: coloraţie normală

orofaringele şi pilierii amigdalieni: fără modificari patologice

limba: volum şi formă normală, poziţie joasă pe planşeu, mucoasa linguală de

aspect şi coloraţie normală, fren lingual jos inserat

saliva: calitativă şi cantitativă normală

orificiul Stenon şi al glandei submaxilare de aspect şi coloraţie normală

Examenul arcadelor dentare:

forma:

o arcada superioară: hiperbolă

o arcada inferioară: semielipsă

o dentaţie: permanentă

Apelul diţilor:

Modificari unidentare:

4.4, 1.1, 2.4 disto-rotat

Examen monomaxilar:

Grup frontal superior



47

Sagital: retruzie

Transversal: înghesuiri

Vertical: infrapoziţie

Grup lateral superior:

Sagital: mezializare asimetrică stânga

Transversal: înghesuire asimetrică stânga

Vertical: denivelarea planului de ocluzie

Grup frontal inferior:

Sagital: normal

Transversal: înghesuire

Vertical: suprapoziţie

Grup lateral inferior:

Sagital: mezializare simetrică

Transversal: înghesuire

Vertical: denivelarea planului de ocluzie

Examenul ocluziei statice:

Incisivii:

sagital: treaptă sagitală 0-3mm

transversal: laterodeviaţie dreapta

vertical: acoperire 1/3

Canini (dreapta stanga)

Dreapta

o S: distalizare 1 cuspid

o T: N

o V: acoperire 1

Stanga:

o S: n

o T: n

o V: acoperire 1/3

Molari (dreapta, stanga)



48

Dreapta

o S: mezializare ½ cuspid

o T: ocluzie inversă

o V: -

Stanga:

o S: n

o T: ocluzie inversă

o V:-

Examenul ocluziei dinamice:

teste de propulsie: positive

spaţiu de inocluzie fiziologică: 1-2 mm

Examenul grupelor musculare:

orbiculari: normotoni

limba: hipertonă, de culoare şi aspect normal

obrajii: normotoni, fără parafuncţii

muschii ridicatorii şi coboratori ai mandibulei: normotoni

muschi propulsatori: normotoni

muschi retropulsatori: normotoni

Examenul funcţiilor:

fizionomia: afectată în surâs si vorbire

fonatia: modificată

degluitia: infantilă

respiratie: orală

masticatie: tip mixt (tocator şi frecător)

autointretinere: prezintă leziuni carioase la nivelul lui 3.6, 4.6

Examinari complementare:

a. Examen radiologic:

Avem la dispoziţie OPT pe care se poate observa:



49

1.3, 3.3 integri, cu rădacinile formate, apexurile orientate spre distal si nu sunt

închise

prezenţa mugurilor molarilor de minte: 2.8

Diagnostic

Ortodontic:

Morfologic: DDM bimaxilar grav secundar maxilarului îngust, retruzie, pierderea

prematură a zonei de sprijin) 1.3, 2.3 ectopicii

Funcţional: afectarea fizionomiei, autoîntreţinerii, fonaţiei şi masticaţiei Etiologie: genetic, pierderea zonei de sprijin, extracţii asimetric

Tratament:

Obiective - terapeutice:

crearea de spaţiu pentru încadr area lui 1.3, 2.3

alinierea şi nivelarea planului de ocluzie

închiderea spaţiilor postextracţionale

finisare şi retrudare Mijloace terapeutice: extracţia lui 1.6, 2.4, 3.6, 4.6, distalizarea şi alinier a caninilor și s-a

aplicat aparat fix cu tractiune elastică pentru distalizarea lui 1.3, 2.3.



50

Cazul 2

Pacient:

B.I

sex: F

vârsta: 19 ani

domiciliul: str Sesului nr 19, Cluj

şcoala: Liceul Gheorghe Sincai

condiţii socio-economice: mama este inginer asigurari, tata inginer asigurari

Movivul prezentării:a fectarea funcţiei fizionomice în surâs şi vorbire

Data prezentării: 10.12.2008A.H.C: mama aceeaşi anomalie

A.P.P: Epilepsie sub tratament, Amigdalită

I.B.A: tulburările sunt observate în timpul dentiţiei mixte de catre familie care se

adresează specialistului ortodont.

Examenul general:



51

stare de sănătate nemodificată de afectiuni de ordin general

din punct de vedere al dezvoltarii somatice: normosom

din punct de vedere comportamental: cooperant

Examen loco_general:

1. Examen exobucal:

a) Inspecţie:

NORMĂ LATERALĂ:


simetrie: păstrată

proporţii etajele feţei: etajul inf uşor mărit

şanţuri faciale: normale

fanta labială: inchisă

NORMĂ LATERALĂ

profil: convex

Buze în treaptă pozitivă

b) Palparea:

contururi osoase integre, fără mobilitate patologică sau formaţiuni patologice

puncte de emergenţa trigeminale, sinusale şi mastoide nedureroase


A.T.M:


deschiderea gurii este continua in arc de cerc

excursia condililor simetr ică,de amplitudine normală

fară dureri, cracmente, crepitaţii sau deformări, salturi articulare


starea de igienă: satisfacatoare

examenul vestibulului bucala: mucoasa şanţului bucal de aspect şi coloraţie

normală, liber,fără formaţiuni patologi, frenuri şi bride mediu inserate la

mandibulă şi maxilar , mucoasa jugală, labială a bolţi palatine, a planşeului bucal

de aspect şi coloraţie normală



52


planşeu: fara modificari patologice

mucoasa vălului palatin: coloraţie normală

orofaringele şi pilieri amigdalieni:fără modificări patologice

limba:

o volum şi formă normală

o poziţie joasă pe planşeu

o mucoasa jugală de aspect şi coloraţie normală

o fren lingual normal inserat

saliva: canitativ şi cantitativ normal

oriciciul Stenon si al glandei submandibulare de aspect si coloraţie normală


forma:

o arcada superioară: hiperbolă

o arcada inferioară: semielipsă

dentaţia: permanenta

Apelul dinţolor:


2.1, 2.4 mezio-rotat

2.3-vestibulo-gresiune cu spaţiu îngustat

Examen monomaxilar:


sagital: retruzie



53

transversal: inghesuire

vertical: N


sagital: N

transversal: N

vertical: N


sagital: retruzie

transversal: înghesuire

vertical: suprapoziţie


sagital: mezializare asimetrică

transversal: N

vertical: N

Examenul static al ocluziei:

Incisivii:

sagital: treaptă sagitală de 4mm

transversal: linia interinvisivă deviată de 4mm

vertical: suprapoziţie totală

Canin de dreapta:

sagital: N

transversal: circumscriere

vertical: N

Canin de stânga:

sagital: N

transversal: angrenaj invers

vertical: N

Molar dreapta, stanga

sagital: N



54

transversal: N

vertical: N


teste de propulsie: pozitiv

spaţiu de inocluzie: 1-2mm


orbiculari: hipertoni

limba: hipertonă, de culoare şi aspect normale

obraji: normotoni, fără parafuncţii

muschii ridicatori şi coborâtori ai mandibulei: normotoni

muschii propulsori: normotoni

muschi retropulsori:normotoni

Ecamenul functional:


fizionomia: afectata în surâs

fonaţia neafectată

degluţia: atipică

respiraţia: orală

masticaţie: tip mixt

autointreţinerea: afectată

Examinari complementare:



2.3 integru, cu rădăcina completă cu apexul închis şi orientat spre distal

prezenţa mugurilor molarilor de minte 1.8, 2.8, 3.8,4.8



55

Diagnostic:

Ortodontic:

Morfologic:

o DDM bimaxilar cu înghesuire secundar retruziei

o Ectopie 2.3

Functional: afectarea functiilor de fizionomie, masticaţie şi autoîntreţinere

Etiologic: Maxilar ingust cu retruzie

Tratament:

Obiective:

crearea de spaţiu pentru incadrarea lui 2.3

realizarea saltului articular

asigurarea rapoartelor stabile

Mijloace:

extractia lui 4.2 in scop ortodontic

aplicare de aparat fix pentru dilatare si aliniere

Pacienta a solicitat indepărtarea aparatului.



56

Cazul 3

Pacient

P.B

sex: F

↑vârsta: 13 ani

domiciliul: str.Ciortea nr.5

şcoala:Liceul Balturi Istvan

condiţii socio-economice: mama inginer, tata inginer

Data prezentării: 03.10.2009

Motivul prezentării: afectarea funcţiei fizionomice în surâs şi vorbire

A:H.C: nesimnificative

A:P.P: afecţiuni ORL: Veg adenoidiană

I.B.A: tulbulările sunt observate în timpul dentaţiei mixte de catre familie care se


Examenul general:

din punct de vedere al dezvoltării somatice: normosom



57


Examen loco_regional:


a) Inspecţia:

NORMA FRONTALA:


simetrie: pastrată

proporţii etajele feţeii: etaj inferior marit uşor

şanţuri faciale: labio-mentonier şters


NORMĂ LATERALĂ:

profil: convex

buze în treaptă pozitivă

b). Palparea:

contururi osoase integre, fară mobilitate patologică sau formaţiuni patologice

puncte de emergenţă tigeminală, sinusală şi mastiodiene nedureroase


A.T.M:


deschidera gurii este în arc de cerc


fară dureri, cracmente, crepitaţii sau deformari

Examen endobucal:

starea de igienă: satisfacătoare

examenul vestibuluilui bucal: normal

mucoasa şanţului bucal de aspect şi coloraţie normală

liber, fără formaţiuni patologice

frenuri şi bride mediu inserat la mandibula şi maxilar

mucoasa jugală, labială, a bolţii palatine, a planşeului bucal de aspect şi coloraţie

normală



58


planşeu: fară modificări patologice

mucoasa vălului palatin: coloraţie normală

orofaringele şi pilierii amigdalieni: fără modificări patologice

limba:




saliva: cantitativ şi calitativ normal

orif.Stenon şi al gl.submaxilare de aspect şi coloraţie normală


Forma:

arcada sup: hiperbolă

arcada inf: semielipsă

dentaţie: permanentă

Apelul dinţilor:


1.2, 2.2 in palatopoziţie

1.3, 2.3-vestibulo-gresiune cu spaţiu îngustat

Angrenaj invers 1.2-4.3, 2.2-3.3



59

Examen monomaxilar

Grup frontal superior:

sagital: N


vertical: N


sagital: N


vertical:N


sagital: N


vertical: N


sagital: N

transversal: îngustare hemiarcada 4

vertical: N

Examen static al ocluziei:

Canini dreapta,stânga: vertical - infrapoziţie

Incisivii: vertical - acoperire 1mm

Molarii dreapta, stânga: rapoarte normale

Examenul ocluziei dinamice: teste de propulsie: pozitive


orbiculari: hipertoni

limba: normotonă, de culoare şi aspect normal

obrajii: normotoni, fără parafuncţii muschii ridicători şi coborâtori ai mandibulei: normotoni

muschi propulsori: normotoni

muschi retropulsori: normotoni



60

Examen funcţional:


fizionomia: afectată în surâs şi vorbire

fonaţia: neafectată

degluţia: atipică

respiraţia: orală

masticaţia: tip mixt (tocător şi frecător)

autointreţinerea: afectată

Examinari Complementare:

a. Examen radiologic: Pe OPT se observa prezenţa mugurilor molarilor de minte

1.8, 2.8, 3.8, 4.8

Diagnostic:

Ortodontic:

Morfologic:

DDM maxilar secundar îngustării maxilarului

1.3,2.3 canini ectopici, angrenaj invers 1.2-4.3, 2.2-3.3

Funcţional: afectarea funcţiilor de fizionomiei, autoîntreţinere şi masticaţie

Etiologic: maxilar ingust



61

Trarament

Obiective:

crearea de spaţiu prin dilatarea transversală a maxilarului

realizarea saltului articular

încadrarea caninilor

Mijloace: aplicare de aparat mobilizabil superior control şi activar

Pacienta nu se mai prezintă la control.



62

Cazul 4

Pacient:

T.A

sex: M

vârsta: 11 ani

domiciliul: str.Panseluţelor, nr.8, Turda

şcoala: generala Gheorghe Şincai

condiţii socio-economice: mama casnică, tata poliţia comunitară


Motivul prezentării: afectarea funcţiei fiziomomice în surâs şi vorbire

A.H.C: mama prezintă DDM cu înghesuire bimaxilară

A.P.P: fără imprtanţă

I.B.A: tulburarile sunt observate în timpul dentaţie permanente de către familie car e se


Examen general:

starea de sanatate nemodificata de afecţiuni de ordin general

din punct de vedere al dezvltării: normosom



63


Examen loco-regional

1. Examen exobucal:

Inspecţia:

NORMĂ FRONTALĂ:



proporţia ejajelor feţei: normal

şanţuri facile: normal conturate

fanta labială: întredeschisă

NORMĂ LATERALĂ:

profil: convex

buze în treaptă pozitiva

Palparea:

contururi osoase integre, fără mobilitate patologica

puncte de emergenţa trigeminală şi mastoidiene nedureroase

formaţiuni ganglionare: nepalpabili

A.T.M:

amplitudinea deschiderii gurii: normală

deschiderea gurii este continuă în arc de cerc

excursia condililor simetrică,de amplitudine normală

fără dureri, cracmente, crepitaţi sau deformări


starea de igiena: satisfacatoare

examenul vestibulului bucală

o

mucoasa şanţului bucal de aspect şi coloraţie normală

o liber, fără formaţiuni patologice

o frenuri şi bride mediu inserate la mandibula şi maxilar

o mucoasa jugală, labială a boltii palatine.a planşeului bucal de aspect

normal



64

bolta palatină: adânca

planşeu: fară modificări patologice



limba:



o mucoasa jugală de aspect şi coloraţie normală

o fren lingual jos inserat

saliva: calitativ şi cantitativ normal

orif.Stenon şi al glandei submax. de aspect şi coloraţie normală


forma:

o arcada sup: hiperbolă

o

arcada inf: elipsă

dentaţie: mixta

Apelul dintilor:

Modificări unidentare:

3.2-entopie in lingo- poziţie

Examen monomaxilar:

Grup frontal superior:

sagital: N



65


vertical: infrapoziţie


sagital: N

transversal: N

vertical: N


sagital: N

transversal: îngustare gravă

vertical: N


sagital: N

transversal: N

vertical: N

Examenul ocluziei statice:

Incisivii:

sagital: treaptă sagitală 3-7mm

transversal: devierea liniei interincisive spre stânga 3mm

vertical:acoperire 2-3mm

Canini dreapta, stânga: N

Molarii dreapt,. stânga: N


teste de propulsie: pozitive

spaţiu de inocluzie fiziologică: 3-4mm



limba: hipertona, de culoare şi aspect normal

obrajii: normotoni, fară parafuncţii

muschii ridicătorii şi voborâtori ai mandibulei: normotoni

muschi propulsori: normotoni



66

muschi retropulsatori: normotoni


fizionomia: afectată în surâs şi vorbire prin canini ectopici şi înghesuiri dentare

fonaţia: nemodificată

degluţia: atipică

respiraţia: mixtă

masticaţie: mixtă

Examinări Complementare:


Avem OPT pe care se poate observa: 1.3 si 2.3 integri, cu radacinile formate şi apexurile

închise in prezenţa mugurilor molarilor de minte 1.8, 2.8, 3.8, 4.8

Diagnostic:

Ortodontic:

Morfologic:

DDM maxilar secundar supranumerar

Incisivi laterali supranumerari

1.3, 2.3 - canini ectopici

entopic în lingopoziţie



67

Funcţional: afectarea funcţiei fizionomice, autaîntreţinere şi masticatorii

Etiologic: maxilar ingust

Tratament:

Obiective terapeutice:

creearea de spaţiu în arcada inferioară

eliminarea dinţilor supranumerari

alinierea şi încadrarea caninilor

Mijloace terapeutice:

extracţia 3.2 în scop ortodontic

supranumerar extracţie

aplicare aparat fix superior şi inferior



68

Cazul 5

Pacient:

V.N

sex: F

vârstă:11 ani

domiciliul: str.Ioan Meşter Cluj

şcoala: Ion Creangă

condiţii socio-economice: mama îngrijitoare grădiniţă, tata CFR


Motivul prezentării: afectarea funcţiei fizionomice în surâs şi vorbire

A.H.C: nesimnificative

A.P.P: nesimnificative

I.B.A: tulburările sunt observate în timpul dentaţiei permanente de catre f amilie care se


Examen general:

stare de sănătate nemodificată de afecţiuni de ordin general

din punct de vedere al dez.somatice: normosom



69


Examen loco-regional:

1.Examen exobucal:

Inspecţie:

NORMĂ FRONTALĂ

forma feţe: ovală


proporţii etajele feţei: etajul inferior uşor mărit

şanţuri faciale: normal conturate


NORMĂ LATERALĂ:

profil: convex

buze în treaptă pozitivă

Palparea:

contururi osoase integre, fără mobilitate patologică sau formaţiuni patologice

puncte de emergenţă trigeminale, sinusale şi mastoide nedureroase


A.T.M:

amplitudinea deschiderii guri: normal

deschiderea gurii este continuă în arc de cerc


fară dureri, cracmente, crepitaţii sau deformari

Examen endobucal:

starea de igiena: nu s-a efectuat indicele de placă

examenul vestibulului bucal:

o mucoasa şantului de aspect şi coloraţie normală

o liber, fără formaţiuni patologice

o frenuri şi bride mediu inserate la mandibulă şi maxilar



70

mucoasa jugala, labială, a bolţi palatine, a planşeului bucal de aspect şi coloraţie

normală

bolta palatina: normală

planşeul: fără modificări patologice



limba:

o volum şi formă normal


o mucoasa linguală de aspect şi coloraţie normală


saliva: calitativ şi cantitativ normal

orif Stenon şi al gl.submax. de aspect şi coloraţie normală


forma:

o arcada sup: parabolă

o arcada inf: parabolă

dentaţie: permanentă

dentiţie: concordantă cu vârsta cronologică

Apelul dinţilor:


1.2 - angrenaj invers



71

1.2, 2.3 - ectopie de canin

Examen monomaxilar:


sagital: N

transversal: N

vertical: infrapoziţie


sagital: N

transversal: îngustare

vertical: N


sagital: retruzie


vertical: suprapoziţie


sagital: N


vertical: devierea planului de ocluzie

Examenul ocluzie statice:

Incisivii:

sagital: circumscriere cap-cap 2.1, 2.2

transversal: linia interincisiva deviată spre stg

vertical: acoperire 2mm

Canini dreapta:

sagital: N

transversal: tt-5mm

vertical: inocluzie verticală tranzitorie

Caninii stanga:

sagital: N

transversal: tt-3mm



72

vertical: inocluzie verticală

Molarii dreapta:

sagital: N

transversal: N

vertical: cuspid-fosă

Molarii stanga:

sagital: N

transversal: N

vertical: cuspid-fosă



limba: hipertonă, de culoare şi aspect normal

obrajii: normotoni, fără parafuncţii

muşchii ridicători şi coborâtori ai mandibulei: normotoni

muşchi propulsori: normotoni

muşchi retropulsori: normotoni

Examenul funcţiilor

fizionomia: afectată în surâs şi vorbire prin canini ectopici şi înghesuiri dentare

fonaţia: neafectată

degluţia: tip adult

respiraţia :nazală

masticaţia: tip activ -tocător

Examinări Complementare:



carie profunda fără deschiderea camerei pulpare

1.3, 2.3, integri, cu radacină formată şi apexul închis

prezenţa mugurilor molarilor de minte 1.8, 2.8, 3.8, 4.8

3.3, 4.3. integri cu rădăcinile formate şi apexul închis



73

Diagnostic:

Ortodontic:

Morfologic:

DDM bimaxilar cu înghesuire

1.3, 2.3 ectopici

3.3, 4.3 ectopici

angrenaj invers

Funcţional:afectarea fizionomiei, masticaţiei, autoîntreţineri

Etiologic: maxilar îngust

Tratament:

Obiective terapeutice:

creearea de spaţiu pentru încadrarea spaţiului pentru canini

realizarea saltului articular 1.2

alinierea dinţilor

nivelarea planului de ocluzie

Mijloace terapeutice:

pentru obţinerea spaţiului extracţia în scop ortodontic 1.4, 2.4, 3.4, 4.4

s-a aplicat superior aparat fix +bară palatinală

La momentul actual pacienta se află sub tratament.



74

IV.Concluzii

1. Datorită cronologiei erupţiei dinţilor permanenţi,a perioadei lungi de dezvoltare

şi a drumului lung pe care trebuie să-l străbată în timpul erupţiei sale, ectopia înteresează

în marea majoritate a cazurilor caninul superior.

2. Fiind localizat la curbura arcadei şi având fiecare o coroană puternică şi o

rădăcină bine dezvoltată, caninii deţin în cadrul aparatului dento-maxilar un rol important

atât din punct de vedere fizionomic cât şi funcţional. De aceea este importantă

poziţionarea lui corectă pe arcadă, deci depistarea anomaliei cât mai precoce şi instituirea

unui tratament corespunzător.

3. Caninul în eru pţie sau complet erup de obicei mezio-vestibulo-versat uni sau

bilateral, în majoritatea cazurilor este cu spaţiu micşorat sau absent.

4. Tratamentele laborioase, extracţiile în scop ortodontic, scot în evidenţă

necesitatea măsurilor profilactice şi interceptive motivate şi de prezenţa factorilor

etiopatogenetici pe primul loc a compromiterii zonei de sprijin.

5. Simptomatologia ectopiei de canin variază de la afectarea funcţiei fizionomice

şi autoîntreţineri până la complicaţii septice şi blocaje articulare cu afectarea articulaţiei

temporo-mandibulare.

6. Din punct de vedere al tratamentului el poate fi conservativ prin crearea de

spaţiu şi încadrarea caninului prin tracţiuni ortodontice sau radical prin extracţii ,

închiderea spaţiilor şi cosmetizarea premolarului prim.

7. Frecvenţa crescută a DDM cu înghesuire secundar cariilor şi extracţiilor

premature a dinţilor temporarii din zona de sprijin atenţionează asupra posibilităţii de

prevenire a acestei anomalii printr-o mai mare atenţie acordată igienei bucale şi a

integrităţii zonei de sprijin. Neglijenţa parinţilor faţă de statusul odontal al dinţilor

temporarii care se schimbă obligă medical la o dispensarizare riguroasă a copiilor,

începând cu vârstele cele mai f ragede.

8. Preponderenţa DDM inferior faţă de cel superior constituie un semnal pentru

medicii stomatologii, având în vedere că pacienţii se adresează, în general ortodontului

pentru rezolvarea înghesuirilor grupului frontal superior, care e mai vizibil, neglijând



75

înghesuirile de la nivelul mandibulei. Acestea determină ulterior afectarea parodontală a

dinţilor prin traumă ocluzală şi autoîntreţinere deficitară.



76

V.Bibliografie

1. Cocârlă , E, 1995-Ortodonţie, Tipografie: UMF Cluj-Napoca;

2. Gheorghe Boboc, 1971 - Anomalii deno-maxilare.Ed. Medicală Bucureşti;

3. Cocârlă Elvira 2000 - Stomatologie-Pediatrică, Ed. Medicală Universitară Iuliu-

Haţeganu, Cluj-Napoca pag 37-40; 70-72; 94;99; 100; 120-125; 132-135; 143-145; 355;

371;

4. Verescu V şi Colaboratorii 2000 - Ortodonţie şi Ortopedie dento-facială, Ed.Mirton,

Timiş;

5. Gheorghe Boboc - Aparatul dento-maxilar. Formarea şi dezvoltarea, Ed.Medicală,

Bucureşti, 2003, pag 60, 83, 93-94, 97, 108, 215, 229, 323, 358;

6. Boboc Gheorghe - Tratamentul anomaliilor dento-maxilare. Principii şi Metode pag

330, 333, 336, 518, 231, 232;

7. Boboc Gheorghe - Aparate ortodontice - Principii şi metode, Ed. Medicală, Bucureşti,

1974, pag.142-145, 375, 390, 393;

8. Bulibaşa C. Chirurgie orală şi maxilo-facială, Ed.Medicală. Bucureşti, 2001,

pag.1269-1270;

9. Cocârlă Elvira - Aparate ortodontice fixe, tehnici moderne, Ed.Medicală, Universitară

Iuliu Haţeganu Cluj Napoca 2002, pag.144-157;10. Cocârlă Elvira - Stomatologie Pediatrică, Ed.Medicală Universitară Iuliu Haţeganu,

Cluj Napoca, 200, pag.1-4, 37-38, 59, 94, 98, 115-116, 142-143;

11. Cocârlă Elvira - Ortodonţie, Tipografia UMF Cluj, 1995, pag.45, 58-59, 61-64-67,

75-76, 88, 99, 105, 166, 180, 181, 229, 230, 235;

12. Ecricson S., Kurol J. - Incisor resorpţion caused by maxillary cuspid. A radographic

study, Angle Ortodontist, 1987; 57; 332-346;

13.Fildan F.Hedeşiu M. - Radiologie stomatologică vol I, Ed. Medicală Universitară

Iuliu Haţeganu Cluj Napoca 2003, pag.33-37, 65-66;

14.Fildan F. - Radiologie stomatolgică Patologie dento-maxilo-facială, Ed. Medicală

Universitară Iuliu Haţeganu Cluj Napoca, 2003, pag.248;

15. Firu P. Introducerea în studiul anomaliilor dento-maxilare, Ed.Academia Bucureşti

1982;



77

16. Firu P. - Stomatologie infantilă, Ed.Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1971,

pag.319, 253-254, 319-320, 246-247, 317-319, 248, 279, 122-130;

17. Gănuţă N.Bucur Alexandru - Chirurgie Maxilo Facială – Curs, Ed.Medicală

Naţională 2003, pag.454-455;

18. Gheorghe Mihaelovici – Diagnosticul şi tratamentul dizarmonie dento-alveolare cu

înghesuire;

19. Grivu O. - Ortodonţie, Ed.Mirton, Timişoara 1998, pag.22-67;

20. Grivu O. - Ortodonţie şi ortopedie dento-facială, Ed.Mirton, Timişoara pag.58-69;

21. Grivu O., Cristoloveanu R. - Stomatologie Pediatrică, Ed.Didactică şi Pediatrică,

Bucureşti, 1975, pag.73-75, 80-88, 173-175;

22. Ioniţă Sergiu, Petre Alexandru - Ocluzia dentară, Ed.Didactică şi Pediatrică

Bucureşti pag. 84;

23. Maxillary incisor root resortion in relation to the ectopic canine:a review of 26

patients RJ Rimes, CNT Mitchell and DR Willmot Department of Ortodontics, Charles

Clifford Dental Hospital, Sheffeld, UK European journal of ortodontics;

24. Milescu V. Examenul clinic în ortodonţie şi ortopedie dento-facială, Ed.Cerna,

Bucureşti, 1996;

25. Richardson, g, Russell, k, - A review of impacted permanent maxillary cuspids-

diagnostic and prevention,jurnal Canadian dental Inspectie association 2000 66: 497-501;

26. Stanciu D, Scânteie, Dorobâţ V. - Ortodonţie, Ed.Medicală,Bucureşti 1991, pag.34-

112, 248;

27. Serbănescu A. - Posibilităţi de apreciere a deficitului de spaţiu în anomaliile

dento_maxilare,Ed.Risoprint, Cluj Napoca, 2001, pag 16, 17, 34, 38, 40;

28. The Orthodontics treatment of Impacted Teeth Adrian Becker Bos, Los RCS, 000 Re

ps Clinical Associat E Professor, Deăar tment of Orthodontics, Hebrew University

Hadassah School of Dental Medicine, Found ed by Alpha Omega Fraternity, Jerusalem,

Israel pag.120-146;

29. The managment of the palatally ectopic maxillary canine: 2004;

30. The managment of the palatally ectopic maxillary canine: 2004, Authors:

Mitchell,Laura, Title: An Introduction to Ortodontics ,2nd Edition, Copyright 2001

Oxford University;



78

31. Zarnea L - Pedodonţie, Ed.Didactică şi Pedagocică,1993, pag.15-76;

32. Firu P, Cojocaru C, Itcou R, 1991 - Prevenirea dizarmoniilor dento-alveolo-

maxilare la copii, Ed.Medicală Bucureşti, pag.28-30, 46.

:

:

ectopie de canin

Documents