Despre Juramantul Hipocratic

Conf. univ. dr. GC Curca

ipocrat considerat parintele medicinii, n. in secolul V i.H (460-377 i.H.) in insula Cos a fost discipol al lui Pitagora; ca toti pitagorienii el considera ca frumusetea este

obiectiva, independenta de observator, o creatie divina, iar lumea ordonata de numere si marimi, haosul insemnand uratenie. Tot astfel boala prin pierderea ordinii este o uratenie si trebuie vindecata.

H

Hipocrat este considerat promotorul teoriei fiziopatologice umorale, primul care a considerat ca bolile constituie o dizarmonie in alcatuirea si functionarea corpului ce au toate, o cauza obiectiva, biologica, particulara de la bolnav la bolnav.

Hipocrat pune in Grecia anului 420 iH bazele primei scoli medicale cunoscute despre care exista referinte scrise , scoala care se aduna in jurul practicii medicale la patul bolnavului, ce s-ar numi astazi practica clinica, in care pune accentul pe prognosticul, evolutia si preventia bolilor si mai putin pe diagnostic pe care Hipocrat il considera mai putin relevant din punct de vedere practic cat timp evolutia si binele pacientului nu pot fi intotdeauna ameliorate.

Pentru o buna pratica medicala clinica, Hipocrat a considerat ca sunt necesare doua lucruri: persoana medicului care sa fie inzestrat cu 3 virtuti: stiinta, rigoare si disciplina,

medicina fiind o profesiune ce necesita chemare [1] un exercitiu profesional la patul bolnavului bazat pe observatie si documentare

Scoala Hipocratica are succes si devine renumita. Corpus Hippocraticum este principala colectie hipocratica de lucrari medicale, dintre care unele ii apartin lui Hipocrat iar altele doar continuatorilor si scolii sale, dupa cum pare sa fie chiar cazul celebrului Juramant hipocratic.

Chiar daca nu este cunoscut astazi daca Juramantul Hipocratic a fost scris de Hipocrat insusi sau de medicii care au practicat dupa preceptele sale dupa moartea sa, Juramantul exprima faptul ca admisibilitatea in corpul profesional trebuie castigata si pastrata prin moralitate, codul etic, denumit ceea ce astazi este numit ca Juramantul Hipocratic, devenind normativul de referinta. Astfel, in concept, s-a generat prima organizatie socio-profesionala medicala, de fapt s-a creat breasla medicala.

Juramantul reprezinta declaratia de intentie la intrarea in practica [2] si are ca rol dincolo de traditie ca sa certifice pentru sine si pentru breasla valorile umaniste si de competenta ale profesiunii precum si onorabilitatea celui admis.

1

Corpus Hippocraticum va influenta medicina sute de ani dupa moartea lui Hipocrat fiind preluat mai intai in lumea islamica, redescoperit de Galen in jurul anilor 150 si raspandit apoi in perioada medievala in intreaga Europa; incepand secolul 18 devine baza eticii medicale.

Juramantul Hipocratic ne vorbeste inca peste ani [2] si pastreaza pentru noi cel putin sapte valori incontestabile, care trebuie cunoscute si recunoscute:

1.Sustine principiile egalitatii oamenilor in fata bolii in plina perioada a antichitatii in care diviziunea claselor sociale si inegalitatea oamenilor era un dat social. Sa nu uitam ca Aristotel intemeiaza in aceeasi perioada principiul justitiei distributive care potrivit acelor timpuri rasuna „celor egali, egal iar celor inegali, inegal”. Este uimitor si inaltator cum medicii ce intrau in corpul profesional conjurau valoarea egala a fiintei umane si se angajau sa practice potrivit acelorasi valori umaniste fara discriminare si fara a lua in considerare normele de drept ori de fapt ale societatilor timpurilor lor. Aceasta „aroganta” decurge din spiritul de dreptate si moralitate si este deopotriva o expresie a libertatii civice si profesionale pe care societatea noastra trebuie sa o recunoasca printr-o plecaciune adresate democratiei1 antichitatii si eticii virtutii promovate de aceasta.

2.Sustine apartenenta de grup a celor ce jura principiile Juramantului la un grup socio-profesional ce va constitui peste timpuri o elita intelectuala, profesionala si sociala respectata si astfel a corpului profesional

3. Genereaza initierea formarii constiintei profesionale ca un continuum spiritual alimentat si imbogatit de catre fiecare medic prin propria sa constiinta

4. A generat normele morale ale comportamentului profesional in practica medicala avand ca scop binele pacientului (beneficenta) si vindecarea lui

5. Sustine principiul raspunderii fata de actiunile proprii

6. A constituit baza etica a relatiei medic-pacient si prin aceasta a eticii medicale ce isi dovedeste vechimea cu probabilitate de circa 2500 de ani

7.A generat unitatea medicilor, principiile colegialitatii si ale sprijinului reciproc cat si spiritul de breasla

La noi nu a ajuns Juramantul original ci doar versiuni ale acestuia. Versiunea cea mai veche, scrisa pe hartie de papyrus este datata in anul 300 dH [3] in greaca ionica. In secolul 18

1 Termen folosit pentru prima data de Herodot in secolul V iH.

2

Juramantul a fost recunoscut ca principala norma etica profesionala in medicina Europeana [2]. Poate cea mai corecta traducere in engleza a acestei variante vechi de fapt de circa 900 de ii apartine prin munca sa istoriografica lui Ludwig Edelstein din 1943 [4,5].

In acest material informativ este prezentata o traducere literara in limba romana foarte apropiata de traducerea in engleza a lui L. Edelstein 1943 [4,5] din greaca ionica si pe care o recomand spre a fi citita cu atentie.

Manuscris bizantin din secolul 12 [6]

Exista deopotriva numeroase variante de Juramant de la facultate de medicina la facultate de medicina si de la universitate de medicina la universitate de medicina: din aceasta perspectiva universitatile de medicina se impart in (1) universitati traditionale in care se depune Juramantul Hipocratic in forma sa cat mai apropiata de cea originala (mai ales in Europa), (2) universitati in care se depune un Juramant Hipocratic modernizat, (3) universitati in care se depune Declaratia de la Geneva 1948 ce a fost emisa de catre Asociatia Medicala Mondiala, WMA, dupa procesul medicilor de la Nurenberg din acelasi an si care constituie forma moderna de Juramant profesional, (4) universitati in care se depune un Juramant propriu diferit de cel Hipocratic si Declaratia de la Geneva, si in sfarsit (5) universitati in care nu se depune nic i un juramant la terminarea studiilor.

Este meritoriu si in spiritul nobilei traditii profesionale medicale europene ca UMFCD foloseste momentul festiv al terminarii studiilor pentru a organiza sustinerea Juramantului Hipocratic in integralitatea sa si in forma sa cea mai apropiata de varianta originala.

Prin aceasta UMFCD reafirma atasamentul fata de valorile etice si profesionale pe care le declama Juramantul Hipocratic inca de la crearea sa si pe care am incercat sa le schitez cat si apartenenta la universitatile traditionale si cu traditie in invatamantul medical din lume.

“Jur pe Apollo medicul, Asclepius, Hygeia si Panacea, si iau ca martori pe toti zeii si zeitele, ca voi pastra dupa abilitatile si judecata mea urmatorul juramant si intelegere:

Sa il consider pe profesorul care m-a invatat aceasta arta egal cu parintii mei; sa impart cu el traiul meu, si atunci cand va fi in datorie de plata, daca va fi nevoie, sa contribui pentru a-l ajuta; sa ii consider pe copii sai ca pe fratii mei pe linie barbateasca si sa-i invat aceasta arta daca vor dori, fara taxe ori fara vreun acord scris, si invatandu-i , sa impart cunoasterea acestei arte catre fii mei, catre fii profesorilor mei si catre discipolii care au

3

prestat un juramant dupa legile medicale, dar nu si catre altii.

Voi folosi prescriptii pentru a ajuta pe cel bolnav dupa abilitatile si cunostiintele mele; dar si ca sa tin departe orice vatamare si injustitie.

De asemenea nu voi da nici o substanta letala chiar daca mi se cere si nici nu voi sfatui în această privință. Tot așa nu voi da unei femei remedii pentru a induce avortul. Voi pastra in puritate si curatenie viata si arta mea.

Nu voi folosi cutitul, nici chiar pentru cei cu pietre, dar voi permite sa o faca celor care practica aceasta munca.

Si in oricate case as putea sa intru, voi intra spre binele bolnavului, tinandu-ma departe de orice injustitie din vina mea ori prin inselaciune abtinandu-ma de la placerile iubirii cu femei sau barbati, fie ei liberi sau sclavi.

Tot ceea ce voi vedea sau auzi in timpul tratamentului sau in afara lui in legatura cu viata aceluia si care nu trebuie vorbit in nici un fel in afara, nu voi vorbi, cu privire la cele ce nu se pot spune.

Daca va fi sa tin acest juramant cu credinta, fie sa ma bucur de viata si practica artei mele respectat de catre toti oamenii in toate timpurile; dar daca il voi incalca sau voi jura stramb, contrariul sa mi se intample". (traducere literara [7] dupa Edelstein, L. [4,5]) .

Referinte bibliografice [1] Pellegrino Ed, Pellegrino AA. Humanism and ethics in roman medicine: Translation and commentary on a text of Scribonius Largus. Lit. Med. 1988;7;22-38 and Hamilton JS. Scribonius Largus on the medical profession. Bull Hist. Med. 1986;60;209-16[2]Steven H. Miles, The Hippocratic oath and the ethics of medicine, Oxford University Press 2004, p.3[3]Nutton V. What’s in the Oath? J R Coll Phys Lond 1995;29;518-24 [4] The Hippocratic oath: text, translation and interpretation By Ludwig Edelstein Page 56 ISBN 978-0-8018-0184-6 (1943)[5] The Hippocratic Oath: Text. Translation. and Interpretation. by Ludwig Edelstein, Supplements to the Bulletin of the History of Medicine. no. 1, 1943).[6] http://en.wikipedia.org/wiki/Hippocratic_Oath [7] GC Curca. Elemente de etică medicală. Norme de etica in practica medicala. Principiile bioeticii. In tipar, Casa Cartii de Stiinta, 2013, p. 231-232

31.12.2012

4