lohanul nr. 03

Lohanul, nr. 3 Aprilie 2008

1

S.O.S. – PLANETA ALBASTRĂ!IUBIND NATURA, TE IUBEŞTI

PE TINE Cozma Dana-Angelica

POLUAREA ATMOSFEREI În numărul 2 al revistei am început să vorbesc despre poluare.

În acest număr voi vorbi despre poluarea atmosferei. Poluarea mediului ambiant este una dintre problemele cele

mai actuale şi cele mai importante ale omenirii. Această problemă afost tratată cu îngăduinţă până acum 15-20 de ani, dar în condiţiile dezvoltării tehnico-ştiinţifice, pe de o parte, şi a tendinţei obţinerii unei rate cât mai mari a profitului, pe de altă parte, problema prote-jării naturii a devenit o preocupare majoră atât pentru oamenii de ştiinţă din diverse domenii cât şi pentru oamenii politici.

Pe lângă sursele majore de poluare accidentală petrecute în Italia, India sau Ucraina, există activităţi poluante curente şi conti-nue, mai agresive (poluări industriale).

Agenţii poluanţi afectează nu numai zona în care sunt pro-duşi. De exemplu, degajarea pulberilor radioactive în urma acci-dentului de la Cernobâl a afectat o mare parte din Europa. Dioxidulde carbon care rezultă în urma arderii combustibililor fosili afec-

Din cuprins Pagina 3

Relieful depresiunii Huşilor Vicu Merlan

Pagina 4

O reconstituire necesară Valeriu Neştian

Pagina 8

Alimente otrăvite dr. Vasile Popovici

Pagina 10

Poezie Maranatha Eugenia Faraon

Pagina 12

Războiul geofizic col. dr. Emil Străinu

Pagina 15

În lumea copilăriei Tatiana Corciovei Bobârnat Gabriela

Pagina 20

Antologie „Statornice clipe“ de Ion Machidon Olariu Elena

RRReeevvviiissstttăăă cccuuullltttuuurrraaalll---şşştttiiiiiinnnţţţiiifffiiicccăăă FFFooonnndddaaatttooorrr VVViiicccuuu MMMeeerrrlllaaannn

AAAnnnuuulll IIIIII,,, nnnrrr... 333,,, aaappprrriiillliiieee 222000000888 RRReeevvviiissstttăăă tttrrriiimmmeeessstttrrriiiaaalllăăă

Lohanul, nr. 3 Aprilie 2008 2

tează clima prin aşa-numitul efect deseră.

Ploaia acidă, rezultată din de-versarea în atmosferă a noxelor in-dustriale modifică echilibrul ecologic.

EFECTUL DE SERĂ Se produce ca urmare a captării

de către dioxidul de carbon ori altesubstanţe aflate în atmosferă a radiaţi-ilor ultraviolete.

PLOILE ACIDE Au apărut pentru prima dată în

Scandinavia. Acum sunt o problemăstringentă a majorităţii ţărilor indus-trializate. Peştii dispar din lacuri, su-prafeţele clădirilor şi statuile dinmarmură sunt corodate, pădurile seusucă. În mod natural, apa de ploaieacidă are un caracter slab acid, datori-tă reacţiei sale cu dioxidul de carbon.Ploile acide sunt rezultatul reacţieioxizilor de sulf şi de azot cu apa.Aceşti oxizi se formează în diverseprocese industriale, arderea combus-tibililor în centrale electrice, în mo-toarele cu ardere internă ş.a.

COMBATEREA POLUĂRII ATMOSFERICE Combaterea comportă trei eta-

pe: –depistarea surselor de poluare; –controlul analitic al acestor

surse; –măsuri de combatere a poluării

pe termen scurt, mediu şi lung. Sursele de poluare pot fi:

—Surse industriale: - gazele uzinelor chimice care

conţin oxizi de azot, SO2, SO3, H2S,hidrocarburi, pulberi metalice;

- gazele de eşapament care con-ţin CO, CO2, hidrocarburi nearse,compuşi ai plumbului

- fumul centralelor termoelec-trice. —Amoniacul şi alte substanţe volati-le provenite din dejecţie. —Fumul de ţigară

1 APRILIE ZIUA INTERNAŢIONALĂ A PĂSĂRILOR Poate nici una din speciile ce ne

înconjoară nu ne impresionează maimult, prin forme, colorit, mişcări,sunete şi cântece, ca păsările. Zboruleste o posibilitate de deplasare în aer.Dar nu numai păsările zboară, ci şililiecii sau unele insecte.

Zborul păsărilor i-a determinatpe oameni să încerce să se ridice şi eiîn văzduh. La început şi-au construitdiferite feluri de aripi, apoi, treptat,aparate de zbor perfecţionate. Planoa-rele, de exemplu, seamănă cu păsărileîn zborul lor.

,,Oricât de mare ar fi pădurea,

tot are nevoie de o privighetoare casă-i dea strălucire’’.

15 APRILIE – ZIUA PĂDURIIPădurile prin varietatea lor de

culori şi forme, înfrumuseţează peisa-jul unei regiuni şi cuprinsul aşezăriloromeneşti.

Frunzele şi florile planteloremană în aer substanţe care distrugmicroorganismele dăunătoare.

Arborii, sub influenţa luminii,curăţă şi oxigenează aerul. Vegetaţiapădurilor are capacitatea de a înde-părta în parte chiar şi unele efecte alepulberilor radioactive.

Cea mai mare parte a izvoarelorminerale îşi datorează existenţa pre-cipitaţiilor căzute în zonele împăduri-te care filtrându-se prin solul de pă-dure se mineralizează şi apoi izvorăscla suprafaţă.

În adăpostul pădurii trăiesc omulţime de vieţuitoare.

Medicina a arătat că orice con-tact al omului cu zonele împădurite(,,plămânii verzi’’ ai mediului) exer-cită o influenţă binefăcătoare asupraorganismului.

Copii, ori de câte ori aveţi prile-jul, faceţi drumeţii prin pădure! Res-piraţi aerul proaspăt cu nesaţ şi bucu-raţi-vă de frumuseţile fără seamăn pecare natura ni le oferă cu atâta gene-rozitate!

Fiţi cu băgare de seamă! Unadevărat iubitor al naturii nu va stricanimic din ceea ce ea a creat.Ocrotiţi natura! Ea este casa noastră!

17 APRILIE ZIUA MONDIALĂ A SĂNĂTĂŢII În privinţa strămoşilor noştri

daci, s-au făcut multe cercetări. Dininformaţiile culese până acum, rezultăcă dacii erau oameni viguroşi, de sta-tură înaltă, cu pielea albă, părulblond- castaniu şi ochi albaştri.

Mâncau cumpătat: puţină carne,iar dintre cereale consumau grâu şimei; beau foarte mult lapte şi puţinvin.

Preoţii- medici care se bucuraude mare prestigiu în rândul dacilor, îiînvăţau pe aceştia cum să respecteregulile de igienă şi profilaxie. Regu-lile de igienă erau recitate sau cântateîn cor sub conducerea preoţilor –medici şi apoi aplicate în viaţă.

Buni observatori ai naturii, eifoloseau corespunzător virtuţile vin-decătoare ale unor plante.

Dacii tratau durerile de stomacprin aplicarea pe abdomen a unui vasdin lut umplut cu apă caldă

Rănilor infectate le grăbeauvindecarea cu o cenuşă provenită dela unul din vulcanii din zona MăriiMediterane.

Cunoşteau şi foloseau virtuţile

vindecătoare ale apelor termale. De pe vremea dacilor datează localităţile balneare Geoagiu, Călan şi Hercula-ne.

Copii! Să păstrăm exemplul să-nătos al dacilor!

,,Sănătatea pierdută nu o putem găsi la obiecte pierdute.’’

22 APRILIE ZIUA PĂMÂNTULUI Pământul este una dintre cele

nouă planete ale Sistemului Solar (Mercur, Venus, Pământ, Marte, Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun, Plu-to).

Văzut din Cosmos el seamănă cu o mărgea albastră pe care uneori se disting mările, oceanele, lanţurile muntoase şi fluviile mari.

Pe Pământ trăiesc în jur de 6 miliarde de oameni. Asemenea omu-lui şi pământul are bolile lui: unele mai grave decât altele.

Vulcanii îi mai rănesc scoarţa din când în când, acoperindu-i pădu-rile cu cenuşă şi lavă. Seceta şi vântu-rile îi usucă pădurile şi iarba, transformându-i multe suprafeţe în pustiuri. Inundaţiile acoperă cu mâl casele şi gospodăriile oamenilor.

De toate aceste boli suferă Pă-mântul şi noi alături de el.

Pământul ne poartă în spinare ca pe copiii lui, ne adăposteşte, ne hrăneşte şi ne bucură privirea cu fru-museţile sale.

24 APRILIE ZIUA MONDIALĂ A ANIMALELOR DE LABORATOR Este interzisă folosirea în scop

ştiinţific sau experimental a animale-lor sălbatice.

Convenţia Europeană privind conservarea vieţii sălbatice şi a habi-tatelor naturale din Europa interzice comerţul cu specii sălbatice de faună sau floră şi obligă la conservarea spe-ciilor migratoare de animale sălbati-ce.

Astfel Legea 471/2002 impune ca în unităţile ştiinţifice experimenta-le să se folosească numai animale de crescătorie.

Această activitate este necesară pentru:

–obţinerea, fabricarea, testarea siguranţei medicamentelor;

–obţinerea, fabricarea, testarea alimentelor sau tratarea unor boli;

–depistarea, reglarea sau modi-ficarea condiţiilor de funcţionare a organismului uman.


3

Relieful depresiunii Huşilor

VICU MERLAN

Depresiunea Huşilor, alcătuitădin Valea Prutului, Valea Grecului,Valea lui Ivan, Valea Benţa - Recea,Drăslăvăţ - Gura Văii, ValeaLohanului şi interfluviile acestora,face parte din latura estică a PodişuluiCentral Moldovenesc ce are în acestsector, un relief variat, cu unele por-ţiuni foarte accidentate(Culmea nor-dica a Lohanului, Dealul Vulpii).Întreaga regiune este tributară VăiiPrutului(mai puţin Valea Lohanuluicare confluează cu cea a Crasnei la Sde satul Târzii).

Relieful depresionar este alcătu-it din podişuri sculpturale, cu frag-mentare sub formă de dealuri cu văiînguste, însoţite de versanţi afectaţide intense procese active, în specialde alunecări. Depresiunea Huşiloreste delimitata de Valea Prutului la Epe o direcţie aproximativă N-S iar laV de o culme principală(CulmeaLohanului) cu orientare NV-SE.

Aspectul actual al reliefului esterezultatul unor îndelungate proceseinterne combinate cu cele externe.

Relieful cu forme puţin acciden-tate a ajuns în aceasta faza datoritădenudaţiei. În această categorie in-cludem culmile largi şi versanţii neu-niform de lungi.

Depresiunea Huşilor este flan-cată de un şir de cueste (relief cu unversant abrupt denumit frontul decuesta şi unul domol - partea dorsalaa cuestei) în partea centrala între Râpişi Şopârleni şi pe latura vestica întreArsura şi Voloseni-Budu. Cuesteledin partea vestica sunt incluse în ca-tegoria celor inverse deoarece dorsalaacestora se continua cu un front decuesta spre Valea pârâului Lohan.Frontul de cuestă se inversează faţăde înşiruirea normală a acestora, ast-fel încât cuestele interfluviului Lohanse prefaţează „faţă în faţă“ cu cele dedincolo de Valea Crasnei şiLohanului. Cuesta Lohanului estetraversată la limita dintre muchie şidorsală de şoseaua judeţeană Iaşi-Huşi(prin Dolheşti). Cuestele de peValea pârâului Sitoaia, au frontul pepartea dreaptă(spre E) iar dorsalele

acestora coboară până pe Valea pârâ-ului Pâhneşti-Duda. Toate aceste cueste sunt străpunse din loc în loc devăile secundare ale unor mici pârâuri.

În partea de N-NE, NV, V şi SV relieful predominant este alcătuit dinplatourile înalte ale Podişului CentralMoldovenesc. Între aceste punctesunt altitudini ce scad sub 100-200 m, ceea ce demonstrează că zona a fostsau încă mai este supusă unor scu-fundări tectonice. În acest cadru ge-omorfologic se încadrează teritoriulDepresiunii Huşilor care suprapune ocuvetă tectonică de tip depresionar încare apele de suprafaţă îşi croiesc albiile convergent spre latura sud-estică între Gura Văii şi Stănileşti. Înperimetrul platourilor înalte ale Cul-mii Lohan - Voloseni - Budu suprafa-ţa este aproape orizontală sau puţinînclinată spre văile pârâurilor înveci-nate. Lăţimea masivă a acestor plato-uri cvasiplane, variază între câtevasute de metri până la 1-2 km (Dealul Voloseni - Rusca şi Arsura -Armăşeni - Buneşti). Din această zonă diverg culmile interfluviale alepârâurilor depresiunii Huşilor(culmeaMogoşeşti - Furnicosu, culmea Fun-dătura - Râpi - Şopârleni, culmea Pâhneşti - Dealul Galbena, culmea Duda - Recea, culmea Epureni - Dric, culmea Rusca - Coţoi (Moţoc), cul-mea Voloseni - Gura Văii şi culmea Budu - Gura Văii - Stănileşti).

Platourile înalte sunt mărginite de versanţi cu înclinare de 15˚-20˚ în partea inferioară, a căror pantă semicşorează spre bază, unde se facelegătura cu cel de al doilea nivel deplatouri. Primul nivel reprezintă vâr-furile înalte de peste 350 m(Arsura -Dealul Poiana Mare 407 m, Huşi -Dobrina 365 m), iar cel de al doileacoboară sub această limită altitudina-lă(Dealul lui David - 330 m, Dealul Movilelor ş.a.). Includem şi un altreilea nivel care coboară treptat sub250 m(Dealul Mare - 226 m, Dealul Făgădău - 150 m ş.a.

În general interfluviile de la E de Culmea Lohanului, ca prelungiriale bordurii estice a Podişului CentralMoldovenesc au pe traseul lor(NV-SE) mici petece de platouri cu pantecuprinse între 5˚-7˚ până la sub 150 m

altitudine(la S de Pogănesti şi în par-tea de E a satului Voloseni spre Gura Văii).

Afluenţii văilor principale au modelat obârşii sub formă de pâlnii largi care separă între ele petecele de platou, fiind o continuitate a reliefului înalt al platourilor superioare, acestea apar ca nişte contraforturi sau pris-pe(Dealul Mare, Dealul Coţoi, Dealul Rusca - Voloseni).

Cornişă de desprindere: Bobeşti -

Lohan

Alunecările de teren au o mare răspândire în perimetrul fronturilor de cuestă(partea vestica a satului Mihail Kogălniceanu, în partea de SV a satu-lui Voloseni, în partea de V a satului Gura Văii şi Stănileşti etc. De obicei aceste alunecări apar sub nivelul plă-cilor de calcar, ca urmare a pânzei de apă şi a argilelor de la acest nivel.

Alunecările active din perime-trul fronturilor de cuestă sunt stabili-zate în zona vetrelor de sat prin lu-crări de ameliorare funciară sau prin plantaţii de pomi fructiferi. Aceste alunecări sunt activate mai ales în anii deosebit de ploioşi. Eroziunea solului a avut o intensitate mult mai mare înainte de 1990 când terenurile erau defrişate şi folosite intensiv în circuitul agricol. Astăzi multe tere-nuri în pârloagă oferă posibilitatea refacerii litogenezei, respectiv a bio-topului.

Sunt şi situaţii când prin alune-cările masive din anii anteriori, tere-nurile au ajuns la un echilibru izostazic şi astfel alunecările au fost stopate, rămânând în urma lor doar un relief puternic fragmentat(de exem-plu, la V de Pâhneşti, la Cimitirul Vechi, în nordul satului Duda etc.). Toate aceste dealuri sunt afectate puternic de eroziune făcând excepţie doar cele împădurite. Eroziunea este facilitată de slaba rezistenţă a faciesu-lui nisipos de la partea superioară a versanţilor.


Ogaşele şi ravenele sunt frec-vente şi active pe platourile înaltedar şi pe cele de la nivelul inferior.Văile pârâurilor sunt sculptate în nivelul platourilor inferioare. AtâtValea Prutului cât şi cea a pârâuluiHuşului - dincolo de iazul Recea,prezintă un şes neted înclinat cu pan-te sub 1˚ spre aval.

Albiile unor pârâuri au foststăvilite în anumite locuri de diguriartificiale, care în timp au ca rezultatcolmatarea iazurilor cu aluviuni dinamonte şi lateral(la S de Valea Gre-cului, Valea Şopârleni, Gura Văii,Voloseni, la S de satul Bobeşti, la Sde satul Budu ş.a.).

Versanţii celorlalte văi sunt

asimetrici; de exemplu, la NV desatul Valea Grecului, în punctul „LaStâncă“ versantul drept este puternicînclinat la partea superioară(aproapede „creasta“ cuestei). La eroziuneaacestora o contribuţie însemnată oare şi surparea sub acţiunea gravita-ţiei blocurilor de gresie sau calcar oria nisipurilor cimentate sau a loessu-lui care se desprinde columnar, fiindsubminate de apele de pe platou,adăugându-se intervenţia omului prinexploatarea pietrei pentru construcţiisau a lutului.

Mic dicţionar ecologic Alfabetul mediului Calendarul naturii = suma ob-

servaţiilor fenologice ordonate crono-logic de-a lungul unui an,

Calotă de pâclă poluantă = aglomerare de gaze cu formă caracte-ristică, conţinând produse poluante, localizate deasupra unei anumite zo-ne(oraş, comună, etc.)

Captivitate = stare de izolare a unor organisme animale de mediul lor natural şi de menţinere a lor în condi-ţii create de om sub formă de grădini sau parcuri zoologice etc.

Carenţă = insuficienţă sau lipsa dintr-un ecosistem a unei substanţe indispensabile nutriţiei unor organis-me.

Catastrofă naturală = feno-men natural cu acţiune în general de scurtă durată, dar puternic distructi-vă(cutremure, uragane, inundaţii, etc).

Celula = unitate morfo-funcţională şi genetică a materiei vii, reprezentând partea constitutivă a organismelor multicelulare şi mo-nocelulare

Bibliografie: www.didactic.ro Ecologie - suport didactic clase-

le III-IV- Alexandra Vidu, Lucia-Maria Predeţeanu Ed. Eve Press Edu-cativ

Terra Magazin

Valeriu Neştian

Luni, 6 martie 1950, elevuldintr-a X-a de la Liceul “Cuza Vo-dă” Huşi care pe-atunci eram, e scosîn recreaţia mare din sala de clasade la etajul 1, aripa vestica a clădiriişcolii, de către pedagogul de servi-ciu, Petru Marinov:

-Eşti chemat la UTM. Trebuies-ajungi acu’!

Fără să am cine ştie ce pre-simţire sumbră, ies în strada aproa-pe pustie-era o “zi a babei” călduţă,mohorâtă, uscată, traversez totuşiîngândurat parcul din fata. SediulJudeţean UTM se afla moderna casanaţionalizata a avocatului DumitruPoroşnicu, ex-prefect liberal deFălciu, la intrarea în strada CuzaVodă. În dreptul fostei biblioteci aoraşului, mă ajunge din urma unvlăjgan, necunoscut mie, modestîmbrăcat şi oarecum agitat.Apucându-mă de un braţ, mă opreş-te şi mă întreabă conspirativ:

-Eşti Nestian Victor? -Nu! Nestian Valeriu, răs-

pund speriat. -Hai înapoi, la poliţie! îmi zi-

ce hojmalăul, pe un ton aparentcalm, dar ferm, poruncitor.

Mă-întorc maşinal. Dincolode porcuşorul de altădată din faţafostei locuinţe a medicului stomato-

log Adămeşteanu, de la începutulstrăzii Cişman, zăresc jeepul Securi-tăţii huşene, parcat în colţ regula-mentar pe dreapta.

Ajunşi la improvizata dubaneagra, individul, uitându-se hoţeşteîmprejur, mă-mbrânceşte grăbitîntre doi ofiţeri în uniforma cu epo-let albaştri, aşezaţi pe bancheta dinspatele şoferului. Apoi dispare ca onăluca.

Cei doi erau: locotenentulVasile Murgoci (absolvent al Gim-naziului Comercial Huşi), şeful“brigăzii mobile” a poliţiei politicejudeţene, şi sublocotenentul PavelCernichevici - identificat ulterior-trimis special de Regionala Iaşi aNKVD-ului reperist pentru a seocupa de “complotul banditesc con-trarevoluţionar” de la liceul huşean.

Jeepul o ia în goana mare pela uzina electrică, ocoleşte în pantăstrada Castroian, traversează sforăi-tor bulevardul Gării(azi 1 Decem-brie), trece pe lângă localul celvechi al Şcolii Profesionale de Feteşi pătrunde în curtea sediului “Ser-viciului Judeţean de SecuritateFălciu”, unde, în urcuş, motorul furapid ambalat. Clădirea sinistră dela extremitatea de apus a străzii M.Kogălniceanu, odinioară a jandar-meriei, renovată după 1990, a căpă-tat actualmente o destinaţie umanăşi e mascată în dosul unei construc-ţii noi, stil vilă. Dar ea poate încă să

depună mărturie “documentara” despre lucruri zguduitoare, puţin credibile ge-neraţiilor tinere şi mature ale ceasului istoric de azi…

În biroul comandantului “organu-lui” represiv, cpt. Ştefan Bucur (huşean get-beget), a trebuit să fac faţă unei an-chete dure-fără violenţă fizica însa!- cu privire la “Grupul clandestin anticomu-nist”, pe care-l constituisem într-o seara posomorâtă de toamnă(24 noiembrie 1949) în cadrul unei întruniri tainice de colegi şi prieteni din parcul de la liceu. Despre care, “braţul pedepsitor al revo-luţiei” avea cunoştinţă “sigură” de la persoane “de încredere” din anturajul nostru. La capătul multor ore de între-bări, ameninţări(inclusiv cu împuşcarea ca la Katyn), declaraţii verbale şi scrise, am fost transportat de aceeaşi caralii, cuaceeaşi maşina lugubră (cunoscu-

O reconstituire necesară


5

tă/recunoscută de mai toţi huşenii“mari” şi “mici”), tocmai la Dric,Guseu lepădat cu brutalitate, în noap-te, pe caldarâm, faţă în faţă cu cimiti-rul “Sf. Toma”.

La plecarea din “fieful” institu-ţiei de pe strada Kogălniceanu, mi s-asmuls un “angajament”, cum ca nuvoi divulga nimănui şi nicicând(şic)despre astă reţinere “preventivă”, căvoi dizolva organizaţia subversiva dela liceu şi orice fel de activitate ilega-lă fiind de la sine înţeles insistenţa, şica mă voi pune, la nevoie, la dispozi-ţia “organelor noastre”(HALAL!).Ceea ce, îndată după“consumarea” evenimentului, n-amrespectat…

Da’ cine eram noi? Un micgrup de liceeni(cu vârste cuprinseîntre 14 şi 18 primăveri pe care in-stinctual ne-a îndemnat să luam preaîn serios malefica sovietizare a ţăriitocmai când pentru noi viata abiaîncepea. Acesta forma de manifestarecuprindea, în toata naivitatea ei, darcu întreg entuziasm tineresc, un re-flex sufletesc ce transpare din tradiţiaoraşului dintre vii. În plina teroareroşie numărul celor peste 1.000.000de români trimişi în lagăre şi închi-sori sau deportaţi însuma zeci de miide elevi şi studenţi, mii şi mii de pro-fesori/învăţători şi pe toţi miniştrii înviaţa a educaţiei naţionale de până înaugust 1944, adică până la “elibera-re”… -

Dacă infamanta „operă” de de-formare, de robotizare a unor minţi şiinimi fragede n-a reuşit(ghinionuldiavolul roşu!) daca parţial la Liceul„Cuza Vodă”, asta se datorează unorprofesori minunaţi şi colegi de şcoaladeosebiţi, care, prin caracterul lor şidemnitatea atitudinii intelectule, în-fruntând riscuri mari, şi-au dovedit, îngrele situaţii, iubirea de aproapele, deadevăr şi slobozenie. Fiind altoraexemplu şi stimulent, întărind mora-lul, încrederea în forţele spiritualeomeneşti în permanenţa românismu-lui. Lor trebuie să le mulţumim iarăşişi iarăşi, recunoscători pentru oste-neala, curajul, priceperea de a formape învăţăcei în calitatea naturala ro-mâni-români. În această ordine deconsideraţii, îi putem pomeni, dintredascălii, noştri de-atunci, pe: pr. dr.M. Bejenaru, domnişoara Ungureanu(vajnică opozantă a ciclismului roşu),distinsele doamne Tamara Gâde, Ele-na Chirica, Linde, pe noncomformiş-tii Vasile Racoviţă, Const. Iovu, pe-dagogul Albert Frenţ

Ei, da! Ce voiam noi care alcă-

tuim, pompos zis, un nucleu de acţiu-ne, rezistenţă, de nesupunere: 1) Sămenţinem în liceu şi în afara lui ostare de spirit de neaplicare; 2) Săîntreţineam o scânteie de nădejde înmijlocul elevilor, temeluită pe con-vingerea ca sistemul comunisto-ateunu-i veşnic(un pariu pe care pare-secă l-am câştigat!); 3) Să tulburăm„chermesa” neruşinată, românofobă,xenocrată a celor „fără Neam şi fărăDumnezeu”, după expresia inspirată ageneralului N. Rădescu. Ca atare,întreprinderea avea mai multe conota-ţii( auto) educative decât politice.Fără gând de violenţa, răzbunare,răsplată.

Căci, între alte rele, şedinţoma-nia ne jefuia timpul, ne năclăia minţi-le şi ne schimosea anotimpurile deliceeni cursanţi şi cotizanţi la o reto-rica impusa, tâmp oficiată în limbajulbolşevic de lemn. Limba rusa deveni-se obligatorie, istoria P.C.(b) şi geo-grafia URSS ajunseseră materie deliceu printr-o abilă rotire de sens, devaloare, N Iorga fu jalnic înlocuit cuM. Roller, Mihai Eminescu cu A.Toma, I. Şimionescu cu Miciurin,„Răscoala” cu „Mitrea Cocor” s. a.m. d. Generalul Eisenhover,Churchill, generalul De Gaulle, Titoş.a. erau „fascişti”. Manualele şcolaretraduse din ruseşte. Pe un teren detroglodism cultural-didactic, profeso-rul era strict obligat să blameze fărădrept de apel lucrări apărute în pe-rioada interbelică; iar elevul să ledeteste, fără să le fi citit ori văzutmăcar.

Dialog cu trecutul se cerea a fiîntemeiat pe fals, pe omisiuni tenden-ţioase, pe invenţia tezistă. Era în aceldeceniu denumit eufemistic „obse-dant” (în realitatea sângeroasă, fiind-că în anii 50, sute de mii de românivertebraţi au pierit în temniţa, ”colo-nii de muncă” în anchete şi aresturisecuristice), când repudierile, in-terpretările sociologizante, vulgare,neştiinţifice, proletcultiste(alt eufe-mism mânuit dibaci de foşti amoreziai lui Stalin, Gh. Dej, Anei Pauker),identificările mecaniciste făceau dinEminescu „reprezentantul feudalită-ţii” şi din Mircea Eliade un „nazist”!Pedagogia lui Makarenko - litera deEvanghelie...

Îmi amintesc cu câtă jenă (şiuşoara ironie), profesoara noastră deromână se căznea la ora despre IonCreanga, de pildă, să ne facă să desci-fram în „Capra cu trei iezi” pe femeiade la ţară, săracă şi văduvă, cu treicopii, ucişi de un chibur, şi să vedem,

oroarea!, în Cocoşul din „Punguţa cu doi bani” pe exploatarea hapsână. Ne aflăm în isterica etapă a ascuţirii lup-tei de clasă a zdrobirii elementelor duşmănoase, a colectivizării forţate; şi în liceu se găseau „ ochi şi urechi” ale scârnavnicului „organ” poliţie-nesc...! Ce vremuri, Doamne!, când a călca peste cadavre, a denunţa, a adu-la pentru a obţine profituri şi a-ţi asi-gura un „viitor fericit”(se-nţelege –comunist!) însemna să fii „tare”, nu mediocru, prost, nul, bun de fixat în insectarele istoriei.

Altminterea, noi căutam să sfi-dam o anume „înţelepciune” populară de larg consum, vorbe de duh precum „ omul e sub vremi!, ” fă-te prieten cu dracu’ până treci puntea!, „cum o vrea Dumnezeu!”, „nu poţi schimba lumea!”, ”vreţi să vă sinucideţi inu-til?”, „cămaşa e mai aproape decât haina”. Dar credeam în inteligentul dicton” apa trece, pietrele rămân” numai prin vrednicia omului.

În fond, concret, ce ”isprăvi fă-ceam noi? Mai întâi ne-am documen-tat din publicaţie ” burgheze” interzi-se, dosite pe la unele case de-ale noastre, din emisiuni în limba româ-nă(evident bruiată) de la posturi „ca-pitaliste” de radio („Vocea Americii”, Radio Naţional Spania, Radio Paris, B.B.C., Ankara, RAI-„Europa Libe-ră” nu se înfiinţase în anii 1949-1950); am stat de vorba cu personali-tăţi accentuate.

Unul dintre aceştia, Victor Corbut, fost prefect de Fălciu, ne atrăgea atenţia asupra primejdiei defetismului, existent din vechi timpuri. În 1683, când Viena era asediată de turci, bunăoară, scepticii din lăuntrul oraşului răspândeau parola” mai bine sub turci decât sub Papa! După cel de-al doilea război mondial, intelectuali de stânga comunistoizi din Occident trâmbiţau slogan” mai bine comunist decât mort”. Voinţa de supravieţuire, dar ceresc, este ea puternică, da, nu autoputernică! De asemenea, cruda realitate înconjurătoare, vizavi de propaganda demagogică, în baza reflecţiei de-abia înmugurite, ne determină să nu dăm crezare acţiuni-lor partinice menite să creeze o su-gestie de masă, o psihoza a răului făcut în numele binelui. Şi deci o justificare a ”necesităţii istorice” a terorii şi a dictaturii, condiţia esenţia-le a ”fericirii poporului”, ca să stabi-lească puterea lui de rezistenţă morală spirituală.

Pe alt versant al felului nostru de a vedea nefiind materialişti con


siderăm că ideile, concepţiile, credin-ţele care formează viziunea generalădespre Dumnezeu, lume, viaţă, moar-te determină tipul de economie, desocietate, modul de existenţă pe care-l adoptăm ca indivizi-şi nu invers.Citisem pe Nichifor Crainic (cel din„Puncte cardinale în haos”) şi recep-tăm” spiritul european” ca fiind” con-cretizat în pământ naţional pentrufiecare popor şi cer creştin pentru toţilaolaltă”.

Practic, dimineaţa, atunci cândcondiţiile erau propice, boico-tam(după mintea noastră) lectura co-lectivă cotidiană în clasă a editorialu-lui din ”Scânteia sau minilecţia pemarginea ”Cursului scurt de istorie”bolşevică al lui Stalin. În recreaţiicomentăm în cerc restrâns veşti laordinea zilei. Nu de puţine ori dă-deam jos de pe pereţi tablouri ale”clasicilor marxism- leninismului”, alecăpeteniilor „de partid şi guvern”. Deputeam, devastam în secret ”colţulroşu” de pe săli, rupeam broşurele,articole de la gazete de perete, scriampe ziduri exterioare ale liceului” Joscomunismul!” ş.a. ”Sabotam” şedinţeUTM, adunări politico-ideologice,prin întreruperea curentului electricde la tabloul de siguranţă din corido-rul liceului: tata, membru( bine-văzut) PMR, era directorul şcolii şilocuiam în casă anume rezervată de-alături. Astfel, mă furişam, în clădirealiceului, de regulă seara, noaptea, şiaveam undă verde pentru asemenea”năzdrăvănii”. Într-o duminică dimi-neaţă, cu cheile şcoli m-am strecuratîn secretariat( acolo trona” celebru”Romulus Puiu) şi am bătut multiplicatla maşina de scris un” manifest”, carechema la ”rezistenţă şi luptă”... Laadăpostul întunericului nocturn, el furăspândit prin centrul şi în unele car-tiere ale oraşului.

De sărbătorile religioase, mer-geam ostentativ la biserică, la celnaţionale(1 Decembrie, 24 ianuarie,27 martie), ne întruneam la Dobrina,la Dric, la Ochi. Între altele, recitam”Deşteaptă-te, Române!”, ”Hora Uni-rii”, ”Imnul regal”. ”Românului îiplace”, ”Cu noi este Dumnezeu” ş.a.De fiece dată, făceam unapel(simbolic) al elevilor şi studenţi-lor ex-liceeni la Huşi, aflători în de-tenţie în acel moment: Titi Voluşniuc,Eugen Otparlic, Nelu Leon, VictorStan, Sergiu Profir, George Idriceanu,Const. Acatincăi, Marinică Dobre ş.a.Copilării?

Aceste fapte au creat spontan oanume stare de spirit în opinia publi-

că locală(şi nu numai).Dar au şi alte-rat” aparatul”. Securişti în uniformăori în haine civile dădeau târcoaleliceului. La şedinţe UTM, pristovoiiAxon, Niculuţă, Schneer, Ştefan Di-ma, Eiusdem Frinae, „asigurau” peelevii participanţi că, în curând, vordeveni comsomolişti în R.S.S. Româ-nă (!) şi făceau, ameninţător, aluziila” banda de liceeni reacţionări”, careurmează a fi nimicită de poporulmuncitor. În cadrul unui ”miting” deprotest faţă de acţiunile imperialisteale Franţei aflate sub preşedinţia”banditului” Vincent Auriol, ce a avutloc pe 22 februarie 1950 în sala arhi-plină a cinematografului( numit peatunci ruseşte ”Rodina”, un politrucs-a răţoit de la tribună, informândasistenţa despre” acţiunile criminale”desfăşurate în ajun la liceu. „ Acţiunicriminale”? Haida-da! Profitând decondiţii optime, distrusesem câtevaafişiere, portrete de ”mari conducă-tori”, materiale de la gazete de perete,„ panoul de onoare” cu utemişti rabi-aţi etc.

Un strop de culoare poate colo-ra o mare întinsă.

După două săptămâni primamea arestare...

Claturişti, politruci, activişti,cameleoni, şcolari ori extraşcolari,bugetari sau extra bugetari, care cu 10ani în urma slujeau cu maxim devo-tament străjeria lui Carol al II-lea,apoi. din spatele frontului războiulantibolşevic din Răsărit acum făceautot posibilul pentru a fi remarcaţi în“contribuţia preţioasa” la tentative decomunizare, de aterizare forţata,evidenţiindu-se prin colaboraţionismnenuanţat cu profesorii.

Mai departe. Pe 9 martie, şedin-ţa "de demascare" pe clasa, în scopulcompromiterii. Am fost atacat decătre militanţi UTM din afara liceu-lui, sub acuzaţia, foarte grava pevremea aceea, ca "mă învârt în medi-ul banditesc".(N.B.). Pe atunci, elevii,cetăţenii în general, erau împărţiţi, înlimbaj oficial, în "tovarăşi", adicămembrii UTM şi PMR, şi "bandiţi",majoritatea celor potenţiali "duşmaniai poporului"!) Colegi de clasa mi-auaplicat lovituri sub centura. Pesemne,aşa li s-a ordonat. Nici unul nu m-aapărat sau măcar nu a nuanţat "acuza-ţiile". Înţelegeau, probabil, ca nu erade glumă! Aproape toţi m-au părăsit.Vigilenţi, intransigenţi, necruţători,dovedindu-se şi de data asta cei cuorigine sociala, şi mai ales etnica,"sănătoasă"...La ieşirea din adunare,mi-au întors spatele. Eu, fireşte, o

băgasem în mâneca. După aceea, bănuiţi a unelti la

ordinea sociala stabilită prin puterea tancurilor şi/sau a trădare, vânzare, deveniserăm non-persoane. Nu ne mai vedeam colegii nenumăraţi. Grija de a ne ocoli demonstra că, totuşi ne simţeau prezenta. Dar spre a se feri, se strecurau pe lângă noi "ciumaţii", ca pe lângă o primejdie ori o necură-ţie. Au fost şi excepţii, prieteni imuni fricii şi stăpâni pe şine. Întreaga grati-tudine!

Puţin timp trecu, şi tata fu înlo-cuit din funcţia de director, sub pre-textul “lipsei de comunicări suficien-te(?) cu organizaţia unica, revoluţio-nara a tineretului şcolar din liceu “. Zarurile fu aruncate!

Era tot mai vizibil ca suntem “Filaţi”, supravegheaţi, provocaţi de către “Cosangene” peceriste, de “feţi-frumoşi” stalinişti. La o serata “netovărăşească” din localul unei scoli de pe bulevardul 1 Mai, s-au dat în petic ofiţeri operative cu ochi al-baştri, năvălind în sala şi efectuând –aşa, ca să fie, diversionat, – o razie “de rutină”… Iar la balul din aprilie de la fostul tribunal, însuşi Murgoci, m-a scos din sala, discret şi, sub un tei înverzit de pe strada Teilor, m-a muştruluit de mi-a ieşit fulgii: De ce nu-mi bag minţile în cap? De ce nu ne vedem de treaba? Nu ştiu prover-bul cu capul şi sabia? Frânghia ajun-seseră la ţăruş, ce mai…

În propriul Dosar penal (nr. 270, 9 volume, 3181 de file), consul-tat la mine acu’ câţiva ani în urmă la CNSAS Bucureşti, am găsit o “notă-raport” semnificativă a Securităţii huşene, ”scandalizată” că de Paşti (9 aprilie) bisericile, în noaptea Învierii, erau pline de elevi, ca şi la deniile premergătoare; dar la 1 Mai, din cei aproximativ 300 de liceeni, la mani-festaţia publică din buricul oraşului n-au participat decât vreo 50-60 de elevi ai acestei instituţii de învăţă-mânt. Ştabul “organului” adnotase pe coltul filei “Ce fac cadrele didactice, biroul, UTM? Pactizează, sunt com-plici ai bandiţilor?” Aferim!(Pe-atunci, tinerilor li se “recomanda” să nu frecventeze biserica, să nu colin-de). Noi însa nu ne gândeam la “ ziua solidarităţii internaţionale a muncito-rilor din întreaga lume”. Noi ne gân-deam la apropiatul lui 10 Mai, sărbă-toarea naţionala româneasca de înain-te de 1948. Şi puneam la cale, ”acum ori niciodată!”, o tărăşenie “dialecti-ca” inedita… Dar vorba lui Constantin Noica, n-a fost să fie,


7

punct şi de la capăt. În noaptea de sâmbăta spre

duminica 6/7 mai 1950, care figurea-ză printre cele mai active din istoriasecurităţii din Huşi, când dube negreau circulat pâna-n zori de-a lunguloraşului şi-n sate din judeţ, au fostarestaţi, după percheziţii domiciliaresuperficiale, elevii, fii de: -PreotViorel Penişoară, azi remarcabil sce-narist la Teatrul Naţional Craiova; -Învăţători Jenică Ghibănescu, ajunsulterior profesor; Oct. Murgulescu, peurma salariat la IGO Huşi; Liviu Chi-riac, ing. CFR; -profesori: MihaiRacoviţă, devenit apoi medic veteri-nar; Mihai Bălan, tot medic; VictorMoraru, ing. Agronom; - moşier Ge-orge Otparlic, ing. la Paris, figuraemblematica a exilului românesc;exprimar al Huşului: Traian Frenţ, încontinuarea puşcăriei(angajat în con-strucţii); -chiaburi: Grigore Şurpanu,şi el ajuns profesor; Tanţa Moişina,mezina grupului, ulterior activitateaprofesionala în Germania; -fost jan-darm Alex Râpeanu, contabil a fostpe urma; -funcţionari publici Const.Blăniţa, sanitar; Jan Romila inginer;Cezar Carp, profesor; condiţii socialemai modeste Vasile Benea, lucrătorconstrucţii; Traian Parfene, idem;Vasile Caraiman, principalul denun-ţător al nostru(nume de cod “Cerna”),pus în libertate în zorii zilei de 7 mai,pentru a nu-şi dezminţi chemarea(“mîşia”), a ajuns ofiţer superior deSecuritate în Bucureşti; cu subsemna-tul, fac în total 20!

Deşi eram organizaţi, chipurile,în sistem piramidal, doua “linii in-formative “ securistice rezolvau “ecu-aţiile” fără mare efort! Ne-au identifi-cat uşor. Totuşi, i-am putut lăsanedepistaţi pe câţiva dintre adepţiigrupului(noroc orb?). Printre aceştiamerită menţionaţi liceenii( de la Cuza–Vodă) Dumitru Ochiu, fiu de ţăranidin Deleni - Huşi, care-a trecut clan-destin graniţa iugoslavă şi de-acolo înGermania occidentală. A participatalături de legendarul OliviuBeldeanu, la atacul împotriva Legaţi-ei reperiste de la Berna, o cloaca aspionajului sovietic, din noaptea de14 spre 15 februarie 1955; IonChirilă, fecior de preot din Tătărăni-Fălciu, cu acelaşi destin a lui MiticăOchiu. Cuvântul de ordine, ca al gue-rilei: “Lupta continuă!” Dar asta ealta poveste…

N-am adoptat maxima marchi-zei Antoinette de Pompadour, favori-te lui Ludovic al XV-lea: “după mi-ne(NOI), potopul!”, manifestând ego-

ism, nepăsare de ce va urma. Ampredate ştafeta,(aprinsa înaintea noas-tră în acel” fund al Moldovei”) altoramai vrednici poate decât noi. Au fostreperaţi şi ei însă arestaţi la 5 mai1951, lotul 2, în frunte cu Em.Balbuzan, I. Bălan, Gh. Raileanu,Listica Miron -total 14 elevi. Au fostînaintaţi în justiţia militară, după lotul1, la Galaţi. Precizez că nu toţi eraude la Cuza Vodă.

Activarea ulterior, în strictaconspirativitate, şi alte “grupuscule “aici nedivulgate şi, har Cerului!,nedeconspirate. Tânărul învaţă dinexperienţă, nu?!? De la VladimirStreinu citire: “Romanul, veşnic per-secutat de istorie a putut face pe pros-tul de multe ori, fără să fie şi aceastaau văzut-o toţi cei care l-au crezutneajutorat, observând uneori-spresuferinţa duşmanilor lui până la urma,ca el ştia să facă pe prostul numai câttrebuie, pentru a putea vedea în isto-rie”.

Dincolo de zidurile văzute şinevăzute ale arestului din spatele Se-curităţii (azi demolat), nu se făcuseziua(7 mai 1950) şi, în pofida aver-tismentelor şi precauţiilor luate, târ-gul huia: au fost arestaţi ăst-noapteelevi de liceu! Cu duba neagra. Şi dela ţară. Mulţi. Câţi? “10”, vorbeauunii. “Ba nu, ca şi pe al lui…, şi pe allui…, şi pe al lui fac 20”, se numărape degete. “20 precis, confirma unbine-informat, căci mi-a spusŞtefăneasca, cea cu casa în colţul devizavi de Securitate.” Sunt încarceraţi50!" Altul, amic cu un galonat, decre-ta tot în şoaptă: "Nu! Defăimări. Zvo-nuri chiabureşti, alarmişti. Au fostduşi la poliţie(şic) câţiva huliganitâlhărind la Recea...ţărani ce vânduse-ră în iarmaroc produse"(!).

Pe străzi, unde agenţii mişunau,se şuşotea: "Vezi, vezi ce-ţi fac copi-ii? Ferească sfântul! "Trebuie ţinuţimai din scurt băieţii istea!" "Da e şi ofata între dânşii!" "Trei sunt, nuuna..." Adevăruri mutilate în zvonuri.Colegi de-ai noştri, care se simţeau cumusca pe căciula, stăteau acasă, îndosul perdelelor, şi meditau: "Cui îiva veni oare rândul? "Ii mănâncăSiberia!", asta era leit motivul impus.

La liceu, în cancelarie, atmos-feră de priveghi. În afara ştiuţilor"inflandereti" de soarta elevilor, cudiscreţia cuvenită mai toţi profesoriinoştri adoptau nepartinic pro sau con-tra actului "just" al "organelor" .Maitârziu, la o şedinţă, un inspector şco-lar l-a criticat tare pe tata că n-a ştiutsă-şi crească şi să-şi educe copilul. Iar

la festivitatea de sfârşit a anului şco-lar, directorul liceului...a exprimat public regretul că "vreo câţiva elevi ai liceului au pătat imaginea progresivă a şcolii". Restul devenea tabu...

În clase, bunii colegi ne com-pătimeau sincer, dar în taina. Ceilalţi "tovarăşi", de-al de Beceanu, Netty Leibovici, Mihai Sleru, Bugeag, Cily Iaconsohn, jubilau, noi fiind un fel de sabie a lui Damocles: "Nu mai văd ei soarele. Acolo le cântă cucu..." N-a cutezat nimeni să se solidarizeze cu.......arestaţi. N-au făcut-o nici co-legii-studenţi, când am fost exmatri-culat din facultate după revoluţia ma-ghiară din 1956. Asta e! Vreun timid protest ori solicitat de explicaţii? Zero nu se putea, nu se voia. Ne-a indignat însa amarnic faptul că, la 23 august,liceeni duşi de hăţuri de către mizera-bili activişti "democrato-populari", trecând prin faţa securităţii unde eram deţinuţi, scandau: "Cei stau în închi-sori/sunt bandiţi şi trădători! Moarte lor, moarte lor. Altfel, îşi "stricau" dosarul şi viitorul boit în ros-purpuriu, ori ce nu?) În albastru de secu'?

Au urmat apoi "clasicele" an-chete, cu întreg tacâmul lor parşiv oricâtă tăcere(uitare) se voieşte a se organiza în jurul lor, torţionarii şi -13 elevilor de la "Cuza Vodă" se cuvine cunoscuţi. Nu să se spele resemnat creierele şi sângele de pe mâini cri-minale. Ei se numesc locotenent Avram Iuclea, seful biroului de an-chetă(ulterior condamnat pentru atro-cităţi, comise în timpul războiului, împotriva coreligionarilor săi în lagă-rele transnistriene), subl. Italo Dematei, serg. maj. Gh. Vieru. Spirite democratice, fioroşi şi sadici deopo-trivă. Căci dacă au avut tăria ori slă-biciunea să tortureze nişte minori, trebuie să aibă tăria ori slăbiciunea să apară la judecata de apoi a conştiinţei. Moartea unora ca aceştia n-are cum să acopere răul făcut. Ci să aminteas-că celorlalţi iar acelora care nu ştiu să le spună ceea ce s-a petrecut, ca să capete încredere ca nimic nu poate rămâne tăinuit. Tânăra generaţie pre-zentă, viitoare, are nevoie de certitu-dinea ca răul nu e veşnic, este doar un accident.

Au fost, la poliţia politică din Huşi, şi alţi chinuitori. Dar aceştia, "spiriduşi" zeloşi, învârteau docil smoala din cazanul fierbinte, ferindu-se, cu multă băgare de seama, să nu se topească şi ei (ideea ne vine de la poetul basarabean Dumitru


Matcovschi). Înainte de ancheta şi în nenoro-

citul răstimp al ei, la mai toţi ne erateama. Mie în orice caz, deoarece, încalitate de "coordonator" al GCA,aveam nişte anchete şi legături (su-periore), pe care le-am ţinut cu dinţiisă nu le divulg. Deşi mare scofală nufăceam noi...Eram convinşi, nu doarteoretic, că n-avem vocaţie, pregătire,ca să înfruntăm ancheta, universulconcentraţionar!

Lucrurile s-au agravat, lumeahuşeană a fost afectată, când cincidintre noi, izolaţi într-o celula dindosul arestului securităţii am eva-dat(la 15 iulie 1950). Ce voiam săfacem? Să încercam trecerea frontie-rei la Tito sau să ne alăturăm mişcăriide rezistenţă naţională armată dinmunţi, activă şi eficientă în acea vre-me. După o săptămână am fost captu-raţi.

A urmat procesul de tipstalinist (am primit pedepse între 1 şi6 ani), închisorile-între care închisoa-rea închisorilor, Aiudul-Canalul, la-gărul de muncă forţată de la minelede plumb din Maramureş. Strans înmenghină la rearestare, un camaradde detenţie, declara(fapt nereal) că, înlagărul "Peninsula", am activat subte-ran intens şi ca (neadevăr) aş fi primitmisiune de la capi radicali ai con-damnaţilor anticomunişti, să reorga-nizez, după ieşirea din închisoare,reţea clandestină.

De aceea, la 13 ianuarie1956(eram student în Iaşi), mi s-adeschis Dosar de urmărire informati-vă (nr.2917, 5 volume, mii de file),sub numele de cod, succesive, "Nisto-rescu Victor", "Huşanu", "Valer".Dosar neînchis decât în 1989! Chiarşi după stabilirea în Iaşi(1968), Secu-ritatea din oraşul natal mă ţinea substrictă observaţie. Ei şi? Nu-i puţinlucru, măcar pentru amorul propriu,să trăiesc 40 de ani cu secu" la uşă.

Numele codificate ale numero-şilor noştri informatori sunt fistichii:"Scrutător", "Violeta" "Bârlad", "In-formator 170"(!), "Dumitrescu","Valentin", "Georgică", "Bujor","Cobzaru"(!), "Ioniţă" etc. Caseleconspirative aveau denumiri parfuma-te "romantic", "Liliacul", "Podgoria","Apostol", "Albiţa", "Pădureni","Didina", "Aurora", "Bujorul"ş.a.m.d. Potrivit dosarului pensiuneaZibacinski, de pe strada Cuza Vodă,socotita "duplicitară" -aidoma aşa-zisei cantine a Securităţii de pe ace-

eaşi stradă -se distingea în chip speci-al: acolo, agenţi, "colaboratori", "re-zidenţi" îşi vărsau icrele toxice, încadenţa cvasi-zilnică.

La ce-a folosit acţiunea noas-tră? Am încercat să creăm pe dinăun-tru, adică în noi înşine şi la alţii dinjur, un zid protector care să ne fereas-că, să ne apere de mutilare spiritual-morala, să ne păstreze aşa cum eram -romani creştini; ca să nu devenim acel homo sovieticus, maşina subumana multiplicata în milioane defăpturi. Chit ca eram consideraţi deunii "încăpăţinaţi", "târzielnici". Şi înbuna măsură, am reuşit. În căutareademna a seninului de după furtună, aceasta n-a escamotat furtuna, ci şi-a asimilat-o, mistuind-o întru limpezire matura.

Fie-ne permis ca la capătul acestor nepreţioase şi neacademicereconstituiri, să-mi îndrept gândul către acei profesori şi colegi verticali, care nu şi-au vândut aproapele pe 30 de arginti sau dreptul la onoare pe un blid de linte, şi n-au îngăduit să li se pună zgarda şi botniţa de dragul oase-lor şi lăturilor. Fie aceste cuvinte unmodest omagiu pentru părinţii răpo-saţi, al căror suflet m-a urmărit an de an şi ceas de ceas, tremurând la fieca-re lovitura pe care-o primeam, în acea întunecata perioada istorica pentrumajoritatea românilor, şi tresărind lafiecare primejdie în care soarta m-a aruncat! Până la Judecata de Apoi aistoriei şi a providenţei, un statorniccrez robust, proclamat şi de poetul Odisseas Elytis: "Toate frunţile sus -Iar ca sentiment un diamant".

Dr. Vasile Popovici

Ministerul Sănătăţii a elaborat o lista cuprinzând câteva zeci de E-uri care nu ar fi periculoase pentru sănătatea populaţiei. Dar exista peste o mie de astfel de substanţe ce sunt introduse în alimente şi băuturi, în special răcoritoare. În vreme ce în state din UE, SUA, Canada şi ţări foste componente ale URSS, multe dintre acestea au fost interzise, la noi sunt folosite fără nici o restricţie de producătorii au-tohtoni. Iar alimentele importate nici măcar nu sunt controlate - pe etichetele acestora nemaifiind men-ţionat conţinutul de E-uri -, de vre-me ce provin de la firme cu un re-nume internaţional mai mare sau mai mic.

O vreme, legislaţia româ-nească a prevăzut ca toate E-urile utilizate în compoziţia alimentelor şi băuturilor să fie inscripţionate pe etichete. La aceasta decizie s-a re-venit ulterior, în urma protestelor şi presiunilor exercitate de producăto-rii şi importatorii de astfel de pro-duse. Moment în care s-a apelat la publicitatea înşelătoare, care induce în eroare cumpărătorul. În loc de litera E urmata de un nu-măr(indicativ prin care consumato-rul poate afla despre ce aditiv ali-mentar este vorba şi ce riscuri im-plica consumarea acestuia), pe eti-chete a început să se menţioneze doar "afânători", "arome identic naturale", "conservanţi" şi alţi ase-menea termeni generici. Situaţie care persista şi în ziua de azi.

Produse instant Printre cele mai nocive pro-

duse care sunt consumate se numă-ra cele instant. Potrivit dr. Pavel Chirilă, "compoziţia reala a unei supe instant consta în: amidon mo-dificat, sare, pudra de tomate, citrat de sodiu, diacetat de sodiu, sirop de

Alimente otrăvite


9

glucoza, ulei hidrogenat, pudra deceapa, guma Guar, ribonucleotide desodiu, proteina hidrolizata vegetala,anti-caking agents, yeats extracts,acid adipic, caseinat, chinolina,carmoizina, emulsifianti(disodiummonofosfat, gliceril monosteara,polifosfat de sodiu, condimente, aro-me, îndulcitori artificiali şiantioxidanţi". După cum se poateobserva, nu prea aveam de-a face cu ocompoziţie naturala, ci cu substanţede sinteza greu asimilate de organis-mul uman. Un alt exemplu ar fi cele-bra cafea instant "Jacobs", comercia-lizata în tara noastră de SC KraftFoods România, Braşov. Potrivit in-scripţiei de pe ambalaj, aceasta n-arconţine, în afara de minimum 2,5%cafeina, nimic altceva decât cafeanaturala. Cine este atât de naiv încâtsă creadă că respectivul produs devi-ne solubil instantaneu, fără ca încompoziţie să să se afle şi altesubstanţe chimice de sinteza, se înşe-lă amarnic. De asemenea, cunoscutulcondiment "Vegeta" conţine potenţa-torii de aromă: glutamat de sodiu şibenzonat de sodiu, amidon de po-rumb şi este colorat cu riboflavina.Iar condimentul "Delikat" este garni-sit, în plus, cu guanilat de sodiu,maltodextrina din cartofi şiacidificant: acid citric.

Cele mai periculoase otrăvuri E 621 -glutamat de sodiu, E 330

- acid citric(care poate fi întâlnit şi înmajoritatea cosmeticelor ori medica-mentelor care se eliberează fără reţe-tă), E 211 - benzoat de sodiu, E 131 -colorant bleu patent, E 142 - colorantverde, E 213 - benzoat de calciu, E214 - hidrobenzoat de etil, E 215 -hidrobenzoat de etil sodic, E 216 -hidrobenzoat de propil, E 217 - sareade sodiu a hidrobenzoatului de propil,E 239 - hexametilen tertamina şi E123 - amaranth sunt consideraţi despecialişti cei mai cancerigeni aditivialimentari. După cum se poate obser-va, în produsele menţionate anteriorîntâlnim, fără a se specifica indicati-vul exact - atât E 621, E 330, E 211,cat şi E 101 - riboflavina. PotrivitMinisterului Alimentaţiei din SUA,glutamatul de sodiu ucide celulelenervoase, provocând bolileAlzheimer şi Parkinson. Totodată,acidul citric folosit pe scara industria-lă generează grave afecţiuni ale apa-

ratului bucal, colorantul bleu patentprovoacă anumite forme de cancer,iar riboflavina - alergii, în special lacopii şi bolnavi. Oncologii mai aver-tizează asupra următoarelor otrăvuridin alimente, interzise în multe taricivilizate, nu şi la noi: E 120 - acidcarmic(erupţii cutanate), E 124 - co-lorant roşu panceau(tumori ale glan-dei tiroide), E 230 bifenil(dăunătorpielii), E 102 - tetrazina (alergii), E110 - colorant galben(alergii), E 210 -acid benzoic (cancer), E 212 - ben-zoat de potasiu(cancer) şi, din păcate,multe altele.

Cosmetizarea cărnii La fel stau lucrurile şi în ceea ce

priveşte carnea. Înainte de comercia-lizare, mulţi producători injecteazăpuii cu o soluţie ce conţine sare înproporţie de 16%. Culoarea produsu-lui se schimba datorita deshidratării, aconcentrării pigmentului sanguin şi atransformării hemoglobinei înmethemoglobina, în stratul periferic,pe adâncimea în care pătrunde oxige-nul.

Cu cât congelarea este mai len-tă, cu atât carnea devine mai închisala culoare. Astfel, pentru un aspectplăcut, consumatorul plăteşte sarea lapreţ de pui, fără să ia seama că produ-sul a fost tratat chimic cu substanţe desinteza. Aici trebuie spus că uneleabatoare, care nu folosesc asemeneapractici, etichetează expres pe amba-laj menţiunea "Produs neinjectat".Situaţia este aceeaşi şi în ceea ce pri-veşte carnea de porc, viţel şi vacă.Pentru a se ameliora, chipurile, pro-dusele inferioare calitativ, acesteasunt cosmetizate, modificându-seaspectul şi chiar gustul real. Lista E-urilor permise în ţara noastră în in-dustria cărnii cuprinde peste 70 deaditivi. Menţionam doar câţiva dintreaceştia: acid citric monohidrat - agentde reglare aciditate, sechestrat; acidpentru înmuierea şoriciului; ameste-curi de condimente pentru decor; azo-tat/nitrit de sodiu, pentru formarea şistabilizarea culorii în produsul finit;benzoat de sodiu - conservant cu ac-ţiune puternică folosit şi pentru peşte-le uscat semiconservat; agent de în-groşare compus din amestec dehidrocoloizi: guma Guar şi gumaXanthan; E 450 şi E 451 - fosfaţi pen-tru salamuri; E 300, E 301, E 471 şi E575 - potenţiatori de gust şi aromă; E

621 glutamat de sodiu, intensificator de gust picant, delicatese; diverse produse pentru injectări, compuse dintr-o sumedenie de E-uri în ames-tec, stabilizatori, emulgatori, regula-tori de prospeţime etc.

Apa la preţ de salam La fabricarea salamului de vară,

spre exemplu, se folosesc: carne de porc, vită, pasăre, organe de porc, apă, proteina vegetală, antioxidanţi(izoascorbat de sodiu), lactat de sodiu, sare, zahar, condi-mente, conservant(nitrit de sodiu), stabilizatori(polifosfaţi) şi colo-rant(acid carminic E 120).

Nitritul de sodiu E 250 produce boli cardio-vasculare, în stomac putându-se combina cu alte substanţe, ceea ce duce la formarea de nitrozamine. Pastrama tratată cu aceasta substanţă are un ridicat poten-ţial cancerigen. Producătorii de carne şi produse din carne mai înşeală con-sumatorii şi prin utilizarea în produs a unei cantităţi de apă ce depăşeşte limita admisă de 66%. Care apă nu poate fi stabilizată decât prin injecta-rea unor substanţe de sinteza folosite în exces. La sfârşitul anului trecut, Oficiul pentru Protecţia Consumato-rului Iaşi a retras de pe piaţa salamul afumat "Victoria", produs de firma Aldis, deoarece conţinea 71,5% apă. Un alt pericol pentru sănătatea con-sumatorilor îl reprezintă creşterea animalelor - ce nu văd lumina soare-lui - în mari aglomerări, pentru a se îngrăşa mai repede. În hrana şi corpul acestora se introduc hormoni de creş-tere, antibiotice, vaccinuri, sedative şi vitamine. Astfel, nu este de mirare că după consumarea unor produse din carne provenite de la asemenea ani-male îşi fac apariţia alergiile, obezita-tea, hepatita toxică şi alte afecţiuni grave.

(după www.ziua.ro)


Poezie EUGENIA FARAON

SĂRUT ARIPA TA DALBĂ O, Îngeraşul meu, pana mea dalbă, aburul meu de lumină, îţi mulţumesc… Roagă Preasfânta Treime să-mi deschidă inima ca pe o floare uriaşă, dar delicată, ca să cuprindă tot Cerul în mulţumiri şi recunoştinţă, să fiu o corolă de inspiraţie a Iubirii, o mireasmă răspândită pe câmp. ATELIER LĂUNTRIC I Eugenia Faraon Cerşetorul din colţ îţi vorbeşte direct. Curăţă-mi Doamne rugina vorbelor din suflet, pentru a te oglindi! De ce simt doar uneori prezenţa Ta, nu te aud cioplind din greu, dezrădăcinând la rădăcini şi cioturi? Aruncă-mi, Doamne, camuflajul afirmării proprii pentru a te auzi, deznoadă-mi limba inimii pentru a se ruga. Cu moartea pe moarte călcând peste cea care-am fost Învie Doamne în inima mea, schimb-o în tabernacol! Amin. ATELIER LĂUNTRIC II Eram mai mult eu, eram prea mult eu, eram încă…eu, Tu cum să te faci auzit? Apoi Te-ai strecurat, ecou îndepărtat, lăuntrică şoptire Duh Sfânt şi tainică ţâşnire de rază a Privirii. Bezna eului ca roua topită se retrage grea, se crapă de ziuă în inima mea…

MARANATHA (“cu candelele aprinse”)

EUGENIA FARAON

“Duhul şi Mireasa zic: “Vino.”… şi cine aude să zică “Vino!”. “Da,Eu vin curând, zice Domnul(Ap22, 17-20). La Nuşfalău – un sat din jud. Sălaj, unde se adună oamenii pe muntele Sf. Treimi pentru a posti şi a seruga împreună cu vizionarii - pelerinii se salută în acest mod: “Maranatha”, cu un zâmbet contagios şi o deschidere sufletească nu prea întâlnită în altecomunităţi creştine! Sunt comunităţi care ispăşesc pentru păcatele omenirii ce nu conştientizează că păcatele fiecăruia se răsfrânge asupra tuturor, pre-cum virtuţile şi rugăciunile fiecărui om irigă, ca nişte vase comunicante Tru-pul Mistic al lui Cristos, contribuind la mântuirea personală şi universală. De asemenea, orice acceptare a evenimentelor imprevizibile ale vieţii, a suferin-ţelor fiecăruia, poate repara datoriile păcatelor mărturîşite, dar care trebuieşterse de pe suflete, în acest mod pregătind reîntoarcerea glorioasă a lui Isusîntre noi. Această chemare, “Maranatha”, fiind specifică Adventului, m-am întrebat ce semnificaţie are pentru cei de la Nuşfalău - care trăiesc Evanghe-lia la modul cel mai concret posibil - familiarizaţi fiind cu mesajele Cerului prin pr. Csilik Janos şi mama Eva, carismaticii care primesc, fiecare în mod diferit, aceste mesaje în cele trei zile de Apariţii lunare: I Vineri(a lui Isus); ISâmbătă(a Sf. Fecioare) şi I Duminică(a Preasf. Treimi)?! Am realizat sensul acestui salut din moto-ul Comunităţii de la Nuşfalău: “Fă binele, evită răul, aşteaptă-l pregătit pe Domnul.”, asumat de fiecare din cei care ispăşesc pen-tru câte o rană din cele cinci Răni Sfinte ale Domnului prin oferirea fiecăreiclipe de viaţă(cu durerile şi bucuriile ei!), prin oferirea Sf. Sânge al lui Isus şi a Sf. Lacrimi ale Fecioarei Maria. Moto comunicat şi Sfântului Părinte, PapaBenedict al XVI–lea, cu ocazia pelerinajului făcut la Vatican, prilej cu care “a primit binecuvântarea Să” pentru lucrarea încredinţată de Dumnezeu. (“Regina Pacis”, august 2005). De altfel însăşi Maica ne avertizează în mesa-jul din5 martie: “Isus, Fiul meu cel Sfânt, care vă iubeşte foarte mult, vrea săse întoarcă pe Pământ şi va aduce o asemenea bucurie cum nu a mai fost dela începutul lumii. Pentru această bucurie trebuie să vă pregătesc inimile.” Poate o să vă intrige că am ieşit din tiparul scrierilor despre Crăciun – cu pomul împodobit, cu colinde etc. – dar de ce să limităm venirea lui Isus în mijlocul nostru doar la Întruparea Să, şi să nu întrezărim bucuria “revederii” Sale! Continui să vă relatez despre acea comunitate care se pregăteşte pentruacest eveniment universal, la fel de real ca şi cel de acum două mii de ani –dar pe care lumea nu l-a luat în seamă – şi de la care putem lua model pentru ca să nu treacă pentru omenire la fel de neobservat ca şi primul! Mama Evaare viziuni acasă la ea şi, începând zilnic de la ora 11, în cadrul programuluide rugăciune, Calea Crucii, adoraţia Preasf. Sacrament şi Liturghia de la fi-nal, dezvăluie pelerinilor învăţăturile transmise de Cer prin ea, şi, respectiv, prin pr. Ianos, care are locuţiuni interioare dezvăluite pe loc de-a lungul acestui program. Se termină totul cu mărturîşiri ale Comunităţii şi ale peleri-nilor. Semnificaţia escatologică a mesajelor de la Nuşfalău, precum şi a mo-bilului acestor întâlniri lunare cu pelerinii veniţi din ţară, se înţelege maipregnant din mesajul redat în “Regina Pacis” nr. 83: “În zilele voastre s-a încheiat o epocă şi a început o nouă epocă pe Pământ.… sunteţi foarte aproape de înfăptuirea “Noului Cer şi al Noului Pământ” … prin pocăinţăoricine se mai poate pocăi, puteţi să creşteţi prin primirea frecventă a Euha-ristiei”. “Oferiţi totul: păcatele voastre, ca Cerul să vi le ia; temerile voastre,ca să vă liniştiţi; pedepsele voastre meritate, pentru ca Cerul să le distrugă; suferinţele voastre, ca prin ele să primiţi haruri.”. Această pregătire o înce-pem de aici prin percepţia cerului nou şi a pământului nou ca o stare a sufle-tului ce anticipează strălucirea concretă viitoare. Apoi continuă plină de grijă Sf. Fecioară: “Acum eşti pregătit să treci în lumea nouă?”. “Pregătiţi-vă pen-tru întunericul care va dura puţin, pt. viaţa care pare fără perspectivă. Acestîntuneric va fi diferit de obişnuitul întuneric al nopţii, se va lăsa dintr-o dată, pe neaşteptate. Prin acest tunel trebuie să treceţi rugându-vă, postind, spe-rând, aşezându-vă în mâinile atotputernice ale Tatălui, în Rănile Sfinte ale lui Isus. În acel moment toată lumina făcută de om, instrumentele omeneşti pe


11

care v-aţi sprijinit, vor înceta să existe. Atunci veţi vedeastrălucirea celor drepţi, lumina obiectelor sfinţite. ÎNACEST TIMP VĂ VEŢI PREGĂTI PENTRUREVĂRSAREA EXTRAORDINARĂ A DUHULUISFÂNT. După perioada de întuneric, care va dura puţindupă “zilele de pocăinţă”, dintr-o dată se va deschide Cerulşi Duhul Sf. se va revărsa în mod extraordinar asupra în-tregului Pământ În acel moment se va înfăptui ceea ce Bi-serica s-a rugat de secole:”Trimite Duhul Tău Sf. şi se vorcrea şi vei reînnoi faţa Pământului.” Atunci fiecăruia I seva derula prin faţa ochilor viaţa Aceasta va fi ca şi judecatadupă moarte Cel care se va împotrivi şi atunci convertirii,acela va fi dat la o parte definitiv, cel care are însă îndoieli,acela va fi întărit, cel care crede va fi umplut şi ‘înconjuratde îmbrăţişare cerească.”. Zic să profităm de acest timp dehar ce ne este încă dăruit de Îndurarea divină! Toate mesa-jele escatologice de la Fatima, Medjugorje,şi Nuşfalău, aucorespondent evanghelic. Da, “Ziua Domnului va veni caun hoţ”( 2Pt.,3-10) găsind foarte puţini oameni care-şi pre-gătesc sufletul pentru a trece prin această strâmtorare, cumzice Apocalipsul! Întreg cap. 24 din Matei vorbeşte despre“venirea Fiului Omului” şi despre semnele premergătoare“sfârşitului veacului”, şi se cere o atentă descifrare a mesa-jului revelat de apostol, pentru că îndemnul la veghe vizea-ză fiecare suflet în parte şi “toate popoarele pământului”,care “vor boci şi vor vedea pe Fiul omului venind pe noriicerului cu putere şi cu mare slavă.” Exegeţii(interpreţiiteologici) de ocazie, ori cei puţini specializaţi, care au avutcurajul de a aborda tema escatologică, s-au divizat în: ceicare au optat pt. o evaluare istorică, socială(şi chiar politi-că), a semnelor timpului şi, respectiv cei care au privit cusmerenie şi credinţă acest mister şi cele două unghiuri deaplicare a acestor semne. Unul vizează sfârşitul personal,ca prilej de veghe şi valorificare a timpului şi harurilorprimite(spre a lucra la mântuirea proprie şi a celorlalţi dupămodelul Înviatului ceresc). Celălalt, fiind un prilej de con-lucrare pt. a pregăti reîntoarcerea în glorie a Fiului Omului.Prorocirile nu au lipsit pe paleta apocaliptică, de la celefalse, propagate de sectele milenariste etc., care îndemnaula sinucideri în masă de teama “sfârşitului”, până la adevă-ratele profeţii biblice, traduse fiecărei comunităţi de păsto-rii parohiali, ori la nivel universal de vizionari, noii apos-toli ai acestor timpuri. De ce ne temem de “sfârşit” cândtrăim atâtea sfârşituri şi începuturi în evoluţia noastră fizi-că şi spirituală! Maranatha! Cine ni L-a adus printre noi pePământ pe Fiul Omului? Maria! Şi cine credeţi că ne ajutăprin atâtea avertismente, mesaje date prin vizionari( laLourdes, Fatima, Medjugorje, Seuca, Nuşfalău etc.) să nepregătim pt. revenirea lui Dumnezeu în noi - atunci când îlalungăm pe Satana, prin spovadă şi împărtăşanie, din sufle-tele noastre - şi în mijlocul omenirii? SF. Fecioară! Să fa-cem o paralelă între prima Venire a Mântuitorului(la Întru-pare) şi revenirea Să, când timpurile se vor “coace”, urmă-rind decadele Rozariului. I Mister: Vestea cea Bună, arecorespondent escatologic în “Veştile” transmise prin vizio-narii din diferite locuri de apariţie, prin care Sf. Fecioară,de data asta însoţită de Îngeri, ne încurajează să trăim untimp de har, de convertire, şi ne îndeamnă să ne “trezim” lao viaţă spirituală în care să punem pe primul loc pe Dum-nezeu. Că prin sacramente, post, mortificaţii, citirea şi trăi-rea Bibliei, ne putem salva. Că prin acceptarea crucii per-sonale dusă împreună cu Cristos, şi ajutându-L(prin ispăşi-re) să ducă povara Crucii omenirii; prin reînnoirea spiritua-lă personală, a familiei şi a Bisericii, putem pregăti întoar-cerea noastră la Dumnezeu şi întoarcerea lui Dumnezeuprintre noi. Al II-lea Mister: Prin vizita Fecioarei la vara săElisabeta, prima mîşionară a iubirii divine prefigureazăprin marile pelerinaje ale acestor timpuri la locurile deApariţie. Al III-lea Mister: Naşterea lui Isus, are corespon-

dent în revenirea Fiului lui Dumnezeu, aşa cum am expusmai sus. Al IV- lea Mister: Prezentarea la templu a Pruncu-lui Sfânt( avertizare a crucificării),ne transferă în prim pla-nul Vieţii veşnice pe acei Simeoni ce aşteaptă eliberarea“fericiţi şi sfinţi sunt cei care au parte de întâia înviere!Asupra lor a doua moarte nu are nici o putere, ci vor fipreoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Cristos”(Apocalipsa 20,6).Cât priveşte oferirea lui Isus Tatălui ceresc, are corespon-dent în oferirea roadelor Răscumpărării pentru ca El săsalveze sufletele transfigurând trupurile şi sufletele pentruCer. “Vom fi răpiţi în nori ca să întâmpinăm pe Domnul învăzduh, şi astfel vom fi totdeauna cu Dom-nul.”(1Tesaoniceni, 4-17) Al V-lea Mister: Pierderea şiregăsirea lui Isus în templu, iar acum Maica îL caută peIsus în fiecare suflet care vrea s-o ajute să-L poarte pe Fiulsău în acele suflete care încă nu-L cunosc, pentru a formatemplul viu al Împărăţiei. “Ajutaţi-mă ca această lume săse purifice şi să vină cât mai repede o oră fericită pe Pă-mânt, alături de Fiul meu care se întoarce.”( “ReginaPacis” nr 123).Vorbim despre Crăciun, despre Naştere, şiajungem la moarte, pare trist pentru cei care aşteaptă sărbă-torile de iarnă ca pe un prilej convenţional de distracţii şisatisfacţii consumiste, dar pentru cei care se bucură de ori-ce evniment ca de o ocazie de a se apropia de Cer, este unduş al postului de pregătire a Crăciunului.Să acceptăm aşa-dar sfârşitul ca prilej de înviere, căci “trupul se seamănă înnecinste şi înviază în slavă… omul dintâi este din pământ… omul al doilea este din cer… după chipul cum am purtatchipul celui făcut din ţărână, tot aşa vom purta şi chipulCelui ceresc … toţi vom fi schimbaţi într-o clipă la cea dinurmă trâmbiţă.”( 1Corinteni, 36-52). Care este sarcinanoastră serioasă? “ Dacă va fi o mică comunitate de ispăşi-re, pe care Sf. Fecioară să o poată prezenta Tatălui ceresc,El va ierta lumea întreagă.”(Regina Pacis) Să spunem înfiecare zi: “Dă Doamne Isuse ca trupul meu să setransforme în Sfântul Tău Trup iar sângele meu în Sf. TăuSânge”.

“Puneţi-vă zilnic pe voi înşivă, întreaga omenire şiproblemele voastre în SFÂNTUL SÂNGE AL LUI ISUSŞI ÎN LACRIMILE SFINTE ALE MARIEI! Amin.

Poezie EUGENIA FARAON

ATELIER LĂUNTRIC III Sufletul creşte în timp ce trupul descreşte… Ca o picătură din candela plină de ulei sufletul sare dintre mădulare când suflarea divină se-apropie, vine, e gură la gură cu sufletul şi… suflă în candelă, aprinde trupul şi soarbe picătura


Războiul geofizic Tehnici de modificare a mediului înconjurător în scopuri militare

col. dr. Emil Străinu

Clima poate constitui, daca este bine cunoscuta şi di-rijata, o arma care poate oferi supremaţia pe orice teatre deacţiuni militare.

În momentul de faţă, când degradarea ecosistemelorTerrei are loc într-un ritm galopant din cauza activităţilorumane sau a accidentelor şi hazardelor (naturale şi antro-pogene), şi-a făcut apariţia un nou tip de arme, armelegeofizice şi de aici un nou tip de război - războiul geofizicce îşi bazează modul de acţiune pe tehnicile de modificarea mediului înconjurător în scopuri militare.

Studiul prezent îşi propune să definească şi să prezin-te armele geofizice, caracteristicile războiului geofizic şiinfluenţa acestuia asupra artei militare, cât şi modul în careacest concept a fost receptat în gândirea militară contem-porană.

Apărut şi experimentat în perioada Războiului Rece,războiul geofizic a fost abordat în literatura militară despecialitate mai întâi sub conceptul de război meteorologicşi de război ecologic(în S.U.A. şi Occident) şi sub terme-nul de război geofizic sau geoclimatic(în U.R.S.S., Chinaşi ţările Tratatului de la Varsovia).

Conform unor specialişti militari sovietici(printre ca-re generalul Ivan Rotnedin) "noţiunea de război geofiziccuprinde complexul de masuri îndreptate în scopul pertur-bării pe teatrele de operaţiuni militare a condiţiilor naturaleşi a formarii unor condiţii noi, care exclud sau îngreuneazăîn mod esenţial acţiunile de lupta ale trupelor şi viata popu-latei paşnice".

În literatura de referinţa unii autori occiden-tali(Arthur H. Westing) folosesc "noţiunea de război eco-logic intelegand prin aceasta manipularea mediului în sco-puri militare ostile. El considera ca manipulările ostile alemediului, cele mai utile din punct de vedere militar, ar ficele în care un consum relativ modest de energie declanşa-toare ar conduce la eliberarea unei cantitati considerabilemai mari de energie distructivă direcţionată."

"Scopul unui astfel de atac asupra mediului terestrusau marin", susţine Hellen C. Noltimier, profesor la Uni-versitatea statului Ohio", ar putea fi distrugerea economieiunei ţări ţintă, a standardului de viata, a capacitatii de apurta un război sau chiar de a supravieţui pe termen lung".

Conform Lexiconului Militar "prin război geofi-zic(ecologic) se înţelege o formă de purtare a războiuluitotal în care se folosesc mijloace şi metode de modificare amediului natural, considerându-se ca acestea pot provocadistrugeri atât de mari, încât ar obliga adversarul să încete-ze acţiunile de lupta."

Intr-un studiu politico-militar generalul Dumitru I.Dumitru definea războiul geofizic ca "un război care arconsta în modificarea, în scopuri distructive a mediuluiînconjurător, urmărindu-se ruperea echilibrului existent înnatura şi declanşarea, prin mijloace tehnice a unor fenome-ne şi procese cu efecte distrugătoare asupra populatei şi

mediului ambiant terestru, aerian şi maritim." Arthur Westing, unul din specialiştii Institutului pen-

tru Studierea Problemelor Păcii şi ale Războiului din Stoc-kholm, spunea ca "războiul geofizic se refera la manipula-rea mediului în scopuri militare ostile. Manipulările ostileale mediului cele mai utile din punctul de vedere militar arfi cele în care un consum relativ modest de energie declan-şatoare conduce la eliberarea unei cantităţi considerabilmai mari de energie distructivă direcţionată."

În cartea "Starea vremii, după dorinţa", ziaristulGeorg Breuer, specializat în probleme ştiinţifice, dezvăluiepericolele influenţării meteorologice, prezentând eforturileunor specialişti din S.U.A, Australia, U.R.S.S., China şialte tari, de a realiza o "bombă climatologică".

Colonelul Emanoil Stanislav şi gl. bg.(r) Nicolae Ci-obanu defineau războiul geofizic, "ca presupunând activa-rea unor energii şi a instabilitatii existente în natura, prinintervenţia deliberata a omului în structura şi dinamicafactorilor de mediu şi folosirea lor în scopuri distructive."Vladimir Ivanovici, director ştiinţific al Institutului Naţio-nal de Meteorologie şi Hidrologie, arata într-un interviu căîn Australia, Israel şi Italia a fost testată cu succes practicaînsămânţării artificiale a norilor cu nuclee de condensare înscopul realizării ploilor artificiale.

Atsuma Ohmura, directorul Institutului pentru Studi-erea Fenomenelor Meteorologice din Zurich a dezvăluitcotidianului Bild câteva din scenariile terifiante, care arputea fi puse în aplicare de armata S.U.A., cum ar fi opera-ţiunile "Potopul", "Era glaciala", "Vântul", "Apa", care nureprezintă altceva decât materializarea şi perfecţionareamijloacelor prin care fenomenele meteorologice pot fi pro-duse şi controlate de către om în scopuri militare.

Unii oameni de ştiintă studiind efectele războiuluigeofizic apreciază ca influenţarea artificiala a vremii, caprocedeu de lupta, prezintă pericolul potenţial de a da naş-tere la distrugeri necontrolabil, cu urmări de neprevăzut.Faptul cel mai grav consta în probabilitatea mare ca ase-menea distrugeri să aibă urmări mai grave pentru populaţiedecât pentru forţele armate.

Din punct de vedere istoric prima ploaie artificiala afost provocata la Bucureşti în anul 1931 de către cercetă-toarea Ştefania Mărăcineanu. Datorita rezultatelor obţinuteŞtefania Mărăcineanu a primit sprijin din partea guvernuluifrancez şi a repetat aceste experienţe în anul 1934 înAlgeria, fiind încununate de succes.

Cercetările următoare în acest domeniu au continuatabia după cel de-al doilea război mondial, când în anul1946, inginerul american Vincent J. Shaefer a făcut o expe-rienţa pe muntele Washington. Aici, într-o zi când deasu-pra acestuia pluteau nori denşi, el a dispersat din avion, labaza norului, zăpada carbonica, ceea ce a dat naştere uneiaverse puternice.

Prima ploaie artificială în scopuri militare a fost pro-vocată, în anul 1963 de către armata americana în Vietnam,iar în anul 1966 tot americanii au provocat ploi torenţialecu urmări dezastruoase pentru provinciile din nordul Laos-


13

ului. Comparând efectele armelor cunoscute cu cele ale

războiului geofizic mai ales asupra forţei vii, reiese ca ul-timele pot provoca distrugeri mari, oarbe; se pot folosi într-un război secret, sunt mai puternice decât cele cunoscute şise datorează capacităţii omului de a cunoaşte, dirija şi con-trola fenomenele naturale ale planetei noastre".

În prezent războiul geofizic prezintă perspectiveleposibilului, dar cu menţiunea că, într-un asemenea conflictnoţiunile de învingător şi învins s-ar putea confunda, fără ase putea face distincţie între victimele militare şi cele civi-le, între agresor şi atacat, fapt ce accentuează şi mai multmonstruozitatea unor savanţi în acest domeniu.

O încercare cu efecte neaşteptate a avut loc în Chinaîn primăvara anului 2000. Cercetătorii chinezi au lansat înatmosfera, într-o regiune secetoasa, mai multe rachete cuiodura de argint în scopul obţinerii ploii. Neluandu-se încalcul toţi factorii de mediu ai zonei respective, savanţiichinezi s-au trezit într-un interval foarte scurt de timp înzona menţionata cu ninsori abundente.

Conform ziarului The New York Times din 10, res-pectiv 21 iulie 1972, folosirea conştienta a substanţelorchimice în scopul desfrunzirii(defolierii) pădurilor şi, caurmare, distrugerii acestora în scopuri militare, urmărindinterzicerea ascunderii inamicului şi facilitarea ducerii ac-ţiunilor de lupta ale trupelor proprii au fost folosite desubunitari specializate ale armatei americane în războiuldin Vietnam, iar în Orientul apropiat de către trupeleisraeliene în conflictul din 1967.

Revista Obozrenie prezintă folosirea în scopuri mili-tare a furtunilor de foc în cadrul operaţiunilor militare prinfolosirea masiva a armelor nucleare, substanţelor chimiceincendiare de tipul napalmului, supernapalmului, termituluişi aliajului electron, bombelor incendiare cu magneziu, câtşi folosirii cantităţilor megalitice de combustibili clasici.

Specialistul englez Michael Hatley descrie un ase-menea fenomen, provocat de o bombă nucleară cu un echi-valent de 20 de megatone TNT.

Clima şi, sub unele din aspectele ei, vremea pot con-stitui, daca sunt bine cunoscute şi dirijate, o arma care poa-te oferi supremaţia pe orice teatre de acţiuni militare.

Unele ţări din America Centrala, printre care Hondu-ras, Nicaragua, Guatemala şi altele, au reclamat la ONU înrepetate rânduri ca S.U.A. a deturnat uragane către coastelelor, producându-le pagube incalculabile. Dacă americaniin-ar fi făcut acest lucru uraganele respective ar fi devastatFlorida şi alte state americane.

În anul 1976, conducerea R. P. Chineze le-a reproşatoficial "fraţilor sovietici" că "storc" norii în apropiere degraniţa comună, pentru ca ploile atât de aşteptate în Chinasă cadă în U.R.S.S., în regiuni binecunoscute pentru aridi-tatea lor.

De altfel este notoriu ca în ultimile trei, patru decenii,în zilele când în capitalele marilor puteri aveau loc mani-festări naţionale(parăzi militare, mitinguri, mari spectacoleculturale şi sportive) era vreme însorită sau, în cel mai răucaz, nu au fost semnalate niciodată precipitaţii sau vremerea.

Cercetările realizate până în prezent au creat un ade-vărat arsenal de tehnici ale războiului geofizic, astfel:I. Modificări ale atmosferei inclusiv ale atmosferei înalte şiionosferei(păturii de ozon);

II. Modificări ale caracteristicilor marilor şi oceane-lor;

III. Modificări ale uscatului(litosferei); IV. Modificări ale climei. Acestea se refereau la: 1. Dispersarea ceţii, a norilor şi modificarea regimu-

lui de precipitaţii; 2. Formarea ceţii şi a norilor; 3. Producerea grindini; 4. Obţinerea unor materiale necesare modificării

electrice a atmosferei; 5. Introducerea în atmosfera a câmpurilor elec-

tromagnetice; 6. Provocarea şi dirijarea furtunilor, tornadelor şi a

uraganelor; 7. Producerea artificială a ploii şi zăpezii; 8. Controlul fulgerelor şi al maselor plasmatice at-

mosferice; 9. Modificări ale climei prin topirea calotei polare; 10. Deteriorarea stratului de ozon şi a ionosferei; 11. Modificări ale parametrilor fizici, chimici şi elec-

trici ai marilor şi oceanelor, controlul fenomenului ElNino;

12. Utilizarea concentrărilor de materiale radioactiveîn apele marilor şi oceanelor;

13. Producerea valurilor mareice mari - tsunami; 14. Provocarea cutremurelor de pământ şi a valurilor

de cutremur; 15. Incendierea de la mari distanţe pe mari întinderi a

vegetaţiei; 16. Provocarea avalanşelor şi a alunecărilor de teren;17. Modificări în marile întinderi polare cu gheţuri

permanente(zonele permafrost); 18. Devierea cursurilor de apa terestre, subterane şi

carstice; 19. Activarea vulcanilor; 20. Schimbarea unghiului de înclinare a axei Pămân-

tului; 21. Folosirea în scopuri militare a asteroizilor, meteo-

riţilor şi a altor corpuri cosmice(inclusiv prin instalarea deoglinzi pe Luna şi în spaţiul circumterestru în scopul reali-zării zilei artificiale permanente);

22. Utilizarea ca armă a diferitelor tipuri de radia-ţie(EM - electromagnetice, IR - infraroşii, UV - ultraviole-te, X - radiaţii Roentgen, ELF - unde cu lungimea de undaultralunga, infrasunete şi ultrasunete, unde laser, maser şiiraser, undele emanaţiilor nucleare, impulsul electromagne-tic, undele neutrino, unde ale particulelor de ultra înaltaenergie, a radiaţiilor cosmice Van Allen, solare şi teluriceetc.). Este de remarcat faptul ca arma geofizica cu infrasu-nete a fost inventata la începutul anilor '20 de savantul ro-man George Constantinescu, creatorul sonicităţii. Fotogra-fia unui tun cu infrasunete şi descrierea funcţionarii salepoate fi găsita în revista Energia nr.2/februarie 1921. Abiaîn anii '60 americanii şi francezi vor "descoperi" aceastateribila arma.

Războiul geofizic distruge imaginea limitată, îngustă,asupra condiţiilor de spaţiu - mediu ce era redusă numai lateren introducând conceptul de factor geoclimatic ce conţi-ne într-un singur termen toata complexitatea elementelorde natura geografică, geospaţială şi climatică.

Unele din cele mai importante atuuri ale războiului


geofizic sunt: - Costul deosebit de mic al acestor tehnologii, în ra-

port cu efectele extrem de devastatoare ce le pot produce.Intrebuinţarea în secret, de cele mai multe ori victima agre-siunii neputând deloc, foarte greu sau prea târziu dovediagresiunea sau identifica atacatorul.

- Mascarea manifestării celor mai multe dintre efectesub aspectul şi forma unor fenomene naturale comune, acăror producere este de regula pur întâmplătoare.

- Simplitatea unor tehnologii de modificare a mediu-lui în scopuri militare nu cer existenta unei industrii derăzboi.

- Surprinderea inamicului, atât sub aspectul(forma)manifestării efectelor atacului, cât mai ales al duratei aces-tora(amploare spaţială, temporală, etc).

- Universalitatea folosirii la orice eşalon a acestortehnici în funcţie de scopul urmărit(eşalon tactic, operativşi strategic) putându-se acţiona la nivel local, regional,continental sau chiar global.

- Multiplicarea efectelor - capacitatea de realizare aunor efecte deosebit de distrugătoare combinând arme cuacţiuni şi urmări limitate.

- Conversia(reconversia) extrem de simpla şi ieftina amajoritatii covarsitoare a acestor tehnologii militare geofi-zice spre domeniul civil şi invers.

- Impactul(socul) traumatizant, demoralizator dinpunct de vedere psihologic asupra luptătorilor şi în specialasupra populaţiei.

- Dificultatea sau uneori imposibilitatea contracarăriiefectelor şi a combaterii urmărilor folosirii armei geofizice.

- Efecte deosebite de distrugătoare pornind de laenergii mici şi foarte mici.

- Operatorii acestor arme şi tehnologii nu mai suntmilitarii profesionişti ci specialiştii din diferite domenii deactivitate.

Pentru a-şi impune voinţa, un agresor nu mai are ne-voie să ocupe terenul adversarului ci va acţiona de la dis-tanta. Lucru valabil şi în apărare sau riposta cu arma geofi-zica la agresiuni altele decât cele de natura geofizica.

La cele enumerate mai sus pot fi adăugate şi uneleinconveniente. Astfel cele mai multe tehnologii de modifi-care a mediului în scopuri militare se afla în prezent înstare de idee, proiect sau de experiment, foarte puţine din-tre ele fiind în exploatare la trupe.

- Unele din efectele secundare ale acestor tehnici nupot fi controlate în totalitate deocamdată.- Pentru unele dintre acestea nu poate fi stabilita cu preci-zie raza de acţiune, urmările exacte pe care le provoacă câtşi arealul afectat.

- Cele mai multe dintre ele provoacă pagube imense,uneori incalculabile afectând de cele mai multe ori şi teri-toriul celui care iniţiază atacul.

- Efecte ireversibile, iremediabile asupra ecosisteme-lor planetei cât şi asupra socieţătii umane ale unora dintreaceste tehnologii.

- Greutăţi foarte mari pentru înlăturarea efectelor chi-ar în cazul unor tehnologii mai "blânde".

- Pericolul scăpării de sub control a unor astfel detehnici(radiaţiile, bolile, tehnicile de manipulare enetică,nanotehnologia etc.) ce ar putea duce chiar la extincţiaunor ecosisteme, specii ale florei şi faunei, rasei umane sauchiar a vieţii pe Terra.

- Posibilitatea ca aceste tehnici să încapă pe mânagrupărilor şi organizaţiilor teroriste sau ale crimei organi-zate.

În prezent cele mai multe din mijloacele destinaterăzboiului geofizic se sustrag convenţiilor şi tratatelor in-ternaţionale de neproliferare, nefiind cuprinse în legislaţiade specialitate în vigoare. Multe state nu au semnat tratate-le şi convenţiile ce interzic tehnicile de modificare a medi-ului înconjurător în scopuri militare. Multe sunt cazurilecând testele pentru astfel de arme sunt realizate(de obiceide către statele detonatoare) deasupra teritoriilor altor ţări,în afara graniţelor naţionale.

De aceea consideram necesară luarea în considerare aurmătoarelor propuneri:

- studierea tehnicilor de modificare a mediului încon-jurător în scopuri militare, având ca obiectiv cunoaştereamodului de acţiune a acestuia şi modalitatilor de identifica-re a unei astfel de agresiuni;

- crearea de cadre organizatorice(unităţi, subunităţispecializate, centre de cercetare) specifice pentru suprave-gherea mediului şi riposta;

- stabilirea prin reglementari speciale deresponsabilitati precise pe linia evitării surprinderii şi pre-cizării modului de acţiune în cazul unei astfel de agresiuni;

- întocmirea planurilor pentru evacuarea populaţiei, ainstituţiilor, a bunurilor materiale şi a animalelor;

- elaborarea programelor de pregătire a populaţieipentru protecţia şi intervenţia acesteia, conducereaactivitatilor, exerciţiilor şi aplicaţiilor de instruire a agenţi-lor economici, indiferent de forma de proprietate, a locui-torilor din zonele de risc şi verificarea aplicării masurilordin planurile de apărare din astfel de situaţii;

- realizarea şi executarea unor programe de educareşi informare pentru sensibilizarea publicului, în vedereasprijinirii şi creşterii eficientei programelor de prevenire adezastrelor;

- asocierea mass-mediei la acest efort de sensibilizareşi educare;

- cuantificarea războiului geofizic în regulamente şistudierea acestuia în instituţiile militare de invatamant catşi de alte structuri statale sau private interesate;

- elaborarea unui cadru legislativ intern care să stabi-lească responsabilitati precise privitoare la prevenireaagresiunilor şi urmărilor folosirii tehnicilor de modificare amediului înconjurător în scopuri militare;

- aderarea ţării noastre la convenţiile internaţionaleprivind mediul şi limitarea înarmărilor geofizice;- realizarea de studii şi prognoze cu privire la modul cumpoate fi supus teritoriul naţional unor astfel de agresiuni;

- identificarea factorilor de risc, privind posibilitateaca teritoriul naţional să fie ţinta unei astfel de agresiuni.

Una din concluziile importante care se desprind dinanaliza datelor prezentate în prezenta lucrare confirma fap-tul ca războiul geofizic se desfăşoară în prezent zi şi noap-te, indiferent de timp şi anotimp, prietenii sau adversităţi,variind numai intensitatea diferitelor sale componente, înfuncţie de interesele politice şi militare de moment sau deperspectiva.

Ţara noastră prin caracteristicile sale geografice,economice, politice, militare, etc. se constituie ca o poten-ţială ţintă prezentă şi viitoare pe arena confruntării în răz-boiul geofizic.


15

Consideram de aceea ca fiind necesara cunoaştereacăt mai precisa a caracteristicilor şi modului de manifestarea războiului geofizic precum şi a mijloacelor de contraca-rare a acestuia.Dincolo de orice speculaţii şi controverse războiul geofizica devenit cu certitudine unul din pericolele apocalipticepentru Terra la început de secol XXI.

Bibliografie:

1. Col. dr. Liviu Aron Deac, col. dr. Emil Strainu, Armelemileniului 3 - Războiul Geoclimatic, Editura Sophia, Bu-cureşti, 2000.

2. Col. dr. Emil Strainu, Războiul Geofizic, EdituraAcademiei de Înalte Studii Militare, Bucureşti, 2003.

3. Col. dr. Emil Strainu, Războiul Geofizic, EdituraBogdana, Bucureşti, 2004.

Despre autor: Col. dr. Emil Străinu este specialist în radiolocaţie

(tehnica radar), având titlul de doctor în "război geofizic".A publicat numeroase cărţi, articole şi studii în domeniulcercetării spaţiului aerian prin intermediul metodelor radio-locaţiei, dintre care amintim:

• Războiul geofizic, Ed. Acad. de Înalte StudiiMilitare, 2003;

• Săbiile zeului Marte - războiul radioelectronic,Ed. Acad. de Înalte Studii Militare, 1996;

• Războiul geoclimatic, Ed. Sophia, 2000; • Războiul magicienilor, Ed. Gamian, 1993; • OZN - Universuri paralele, Ed. UMC, 1994; • OZN în arhivele militare secrete, Ed.

Majadahonda, 1995; • OZN - lista neagra, Ed. Z 2000, 1997; • Serviciile secrete şi fenomenul OZN, Ed. Z 2000,

1999; • War în cyber space, Ed. Sophia, 2001. Articol extras din Nexus Magazine, Anul I, Numarul

3 (octombrie - noiembrie 2005) sursa: www.nexusmagazine.ro

ÎN LUMEA COPILĂRIEI

Educatoare TATIANA CORCIOVEI

Artele plastice sunt considerate adesea un mod deexteriorizare a emoţiilor, de cunoaştere a personalitatiicopilului, fiind ştiut faptul că la vârsta copilăriei emoţiaeste dublata de sinceritate.

Pornind de la aceste argumente ne-am gândit să des-făşuram cu ocazia Zilei Copilului-1 Iunie, un concurs localde creaţie plastica « ÎN LUMEA COPILĂRIEI » care săstimuleze imaginaţia şi să conducă la descoperirea de noitalente.

Este necesar să realizam adesea şi alte activitati ex-traşcolare, educaţionale prin care copiii sunt determinaţi săfacă cunoscute produsele prin care îşi exprima sensibilita-tea, imaginaţia şi fantezia creativa..

Prin acest concurs s-a dorit să fie aduşi în prim plancopiii cu disponibilitati de expresie plastică din municipiulHuşi şi să fie evidenţiat modul în care ei percep realitateaînconjurătoare şi o exprimă prin culoare.

Concursul a avut ca obiective: -identificarea şi cultivarea gustului pentru frumos; -stimularea imaginaţiei copiilor, cultivarea disponibi-

lităţilor artistice ale copiilor şi dezvoltarea potenţialuluiartistic;

Educatoare: BOBÂRNAT GABRIELA

GRĂDINIŢA NR.4, HUŞI -atragerea copiilor în organizarea unor activităţi ex-

traşcolare; -dezvoltarea capacităţii copiilor de a-şi manifesta

sentimentele, trăirile personale prin intermediul artei plas-tice;

-realizarea unui schimb de experienţa eficient întrecât mai multe cadre didactice şi unităţi din învăţământulpreuniversitar.

La aceasta activitate educaţională au participat unnumăr de 196 de copii, fiind premiaţi 39 de copii.

Prezentam alăturat lucrările copiilor care au luatpremiul I la concursul local de creaţie plastica « ÎNLUMEA COPILĂRIEI », 1 Iunie 2008.

Copilărie fericită Pricop Andrei Grupa pregătitoare Grădiniţa Nr.3 Îndrumător: educatoare Milichi Z.

http://www.nexusmagazine.ro/


Copii în natură Tiron Cosmina Grupa mjlocie Grădiniţa Nr. 4 Îndrumătoare: educatoare Boţu Tatiana

Părintii mei Bobârnat Teodor Grupa mre Grădiniţa Nr. 4 Îndrumătoare: educatoare Bedregeanu V.

Zi de sărbătoare Bogdan Aida Grupa mijlocie Grădiniţa Nr. 10 Îndrumătoare: educatoare Băluţa E. şi Ţabără M.

Eu şi prietenii mei Dabija Ecaterina Grupa mijlocie Grădiniţa Nr. 9 Îndrumătoare: educatoare Botezatu Geta

La joacă Adam Carina Grupa mare Grădiniţa Nr. 2 Îndrumătoare: educatoare Olimpia A.

Hora pe câmpie Chetran Erik Grupa mare Grădiniţa Nr. 8 Îndrumătoare: educatoare Puica C.


17

Grădina mea cu lalele Panait Bianca Grupa mică Grădiniţa Nr. 2 Îndrumătoare: educatoare Voloaca Mihaela

Cu copilăria în calatorie Avram Ştefan Grupa mare Grădiniţa Nr.12 Îndrumătoare: educatoare Şerban V.

În lumea copilăriei Balan Paula Grupa pregătitoare Grădiniţa Nr.12 Îndrumătoare: educatoare Males-Arhiri L. Turculeţ M.

Lumea copiilor Surdu Miruna Grupa pregătitoare Grădiniţa Nr.10 Îndrumătoare: educatoare Turbatu N., Aciobănitei C.

1 iunie Calfa Emilian Grupa mică Grădiniţa Nr. 9 Îndrumătoare: educatoare Corciovei Tatiana

Râsul meu Radu Theodor Grupa Mare Grădiniţa Nr.13 Îndrumătoare: educatoare Blezneag M., Buhuşi C.


Râsul în sărbătoare Musteaţa Daria Grupa mare Grădiniţa Nr.13

Îndrumătoare: educatoare Lukacs G., Dimitriu G.

Copii în parc Branici Mădălina Grupa Pregătitoare Grădiniţa Nr.13 Îndrumătoare: educatoare Mitrofan M., Ciobotaru M.

Jocurile copiilor în natura Gardea Mădălina Grupa Mijlocie Grădiniţa Nr. 12 Îndrumătoare: educatoare Dimitriu M., Munteanu M.

Copacul, primăvara Alexa Georgiana Grupa Mica Grădiniţa Nr.13 Îndrumătoare: educatoare Antofi D., Leu G.

Caracteristicile activităţii corticale pe parcursul vizionării TV

Prof. Virgiliu Gheorghe

Cercetările efectuate în ultimele

decenii arată că, indiferent de conţi-nutul programului de televiziune ur-mărit, traseele electroencefalograficeale celor care privesc la televizor seschimbă dobândind, după numai douăminute de vizionare, o configuraţie

nouă, specifică, neîntâlnită în nici o altă activitate umană [1]. Se înregis-trează o micşorare a nivelului activi-tăţii corticale. Se constată o scădere afrecvenţei undelor cerebrale care trecdin starea beta în starea predominantalfa şi delta. Emisfera stângă îşi di-minuează extrem de mult activitatea,proces ce se desfăşoară concomitentcu întreruperea parţială a punţii delegătură dintre cele două emisfere -corpul calos. În acelaşi timp, ariile

cortexului prefrontal (centrii execu-tivi ai creierului) sunt periclitate. Încă din anii '60, McLuhan susţinea faptul că esenţial într-un proces de comuni-care nu este mesajul transmis, ci me-diul prin care se realizează comunica-rea (the medium is the message). Mai concret, fiecare mijloc de comunicare - vorbirea, scrisul, radioul, telefonul şi televizorul - structurează într-un mod specific şi definitoriu mesajele pe care le transmite. Nu este impor-tant ce vedem la televizor, spune McLuhan, ci faptul că ne uităm la televizor. Fiecare mediu - televiziu-nea, în special - ne face să ne rapor-tăm într-un anumit fel la lumea care ne înconjoară, ne modelează compor-


19

tamentul, percepţiile şi universul degândire. Cu toate că teoria era argu-mentată prin numeroase exemple dinistoria culturii, din antropologie şiteoria comunicării, ea părea destul depuţin credibilă pentru marea parte acomunităţii oamenilor de ştiinţă. Înanul 1971, Herbert Krugman, un cu-noscut cercetător din domeniul neu-ropsihologiei, punea la punct o seriede experimente menite să demonstre-ze, precum a recunoscut singur maitârziu, contrariul teoriei luiMacLuhan [2]. El urmărea să arate căactivitatea neurologică înregistrată întimpul unei comunicări, pe parcursulcititului sau al vizionării TV, nu de-pinde de mediul prin care se realizea-ză comunicarea, ci de natura mesaju-lui. Krugman analizează mişcărileoculare şi electroencefalogramelerealizate pe un grup de tineri, compa-rând activitatea neurologică a subiec-ţilor din timpul lecturii cu aceea carese înregistrează pe parcursul vizionă-rii TV. „O persoană citea o carte cânda fost deschis televizorul. De îndatăce a devenit atentă la ecran, frecvenţaundelor cerebrale s-a modificat con-siderabil. În mai puţin de două minutesubiectul se afla predominant în starealfa - relaxat, pasiv, neconcentrat.Reacţia cerebrală a subiecţilor la treitipuri de conţinut al programului TVa fost esenţial-mente identică, deşi i-au mărturîşit lui Krugman că unul leplace, altul le displace, iar al treilea îiplictiseşte. Ca rezultat al unei serii deasemenea experimente, Krugmanajunge la o concluzie contrară aştep-tărilor sale: această stare predominantalfa este caracteristică modului încare omul reacţionează la televiziune,la orice program de televiziune. (...)Se pare că răspunsul la televiziuneeste foarte diferit de răspunsul la ma-teriale tipărite (...) răspunsul electrical creierului este în mod evident de-pendent de mediu, şi nu de conţinut"[3]. Câţiva ani mai târziu, laUniversitatea de Stat din Canberra,Australia, se desfăşura un importantproiect de cercetare condus de soţiiEmery [4]. La fel ca şi Krugman,aceştia ajung la concluzia că, „indife-rent de emisiunea vizionată la televi-zor, undele cerebrale au un răspunscaracteristic. Răspunsul ţine de mediumai degrabă decât de conţinutultransmis. Odată ce televizorul estepornit, undele creierului încetinescpână când undele alfa şi delta devin

preponderente. Cu cât televizorul stămai mult timp aprins, cu atât sunt mailente undele cerebrale" [5]. DoctorulErich Peper, cercetător în domeniulundelor cerebrale, profesor la Univer-sitatea din San Francisco, împreunăcu un alt cunoscut cercetător din do-meniul neuropsihologiei, dr. ThomasMulholand, au realizat un experimentsimilar cu cel al lui H. Krugman. „S-acerut unui grup de zece copii să pri-vească emisiunea lor favorită. Presu-punerea noastră a fost că din momentce aceste emisiuni erau cele preferate,copiii ar trebui să se implice mai multşi ar trebui să înregistrăm oscilaţiiîntre undele alfa cu frecvenţă joasă şiundele beta cu o frecvenţă înaltă. Pre-supunerea a fost că undele alfa vorapărea şi vor dispărea. Dar acest lucrunu s-a întâmplat. Aproape tot timpulcopiii au fost în starea alfa. Asta în-seamnă că, în timp ce se uitau la te-levizor, nu reacţionau, nu se orientau,nu se concentrau, erau visători" [6].Deoarece în mai multe rânduri, peparcursul acestei lucrări, se vor facereferiri la tipurile de activitate electri-că corticală (patru la număr) ce carac-terizează stările mentale sau activita-tea creierului, trebuie făcută următoa-rea precizare: undele b (beta) care aufrecvenţa cea mai mare - între 14 şi30 Hz - apar în creier pe parcursulproceselor de gândire, de analiză şi dedecizie, în majoritatea stărilor de ve-ghe, atunci când mintea este concen-trată asupra unei sarcini, a unei activi-tăţi oarecare; undele a (alfa) cu ofrecvenţă cuprinsă între 7,6 şi 13,9Hz domină activitatea corticală înmomentul în care persoana se aflăîntr-o stare de relaxare; undele 0 (te-ta) - 5,6-7,6 Hz - sunt cele care defi-nesc starea de somn uşor şi anumitestări meditative, iar undele 5 (delta),cele mai lente - 4-5,6 Hz apar în cre-ier pe perioada somnului profund. Peparcursul vizionării TV, măsurătorileau indicat o deplasare a vârfului spec-trului de activitate electrică corticalădinspre undele beta, cu frecvenţăînaltă, către cele mai lente - undelealfa şi teta -, cu o puternică predomi-nanţă a spectrului undelor alfa. „Mo-delele de emisie alfa, înregistrate înzona occipitală, apreciază dr. Peper,dispar în momentul în care o persoa-nă dă comenzi vizuale (concentrare,acomodare), când are loc un procesde căutare de informaţie. Orice orien-tare înspre lumea exterioară creşte

frecvenţa undelor cerebrale şi blo-chează emisia undelor alfa. Undele alfa apar în momentul în care nu te orientezi spre ceva anume. Poţi să stai pe spate şi să ai nişte imagini în min-te, dar eşti într-o stare cu totul pasivă şi nu eşti conştient de lumea din afara imaginilor tale. Cuvântul potrivit pen-tru starea alfa este în afara spaţiului, fără orientare. Când o persoană se concentrează vizual sau se orientează către ceva, indiferent ce, şi observă ceva în afara să, imediat are loc o creştere a frecvenţei undelor cerebrale (unde beta), iar undele alfa dispar. Aşadar, în loc să antreneze atenţia activă, televiziunea pare să o suspen-de." [7] Toate studiile constată apari-ţia unei anomalii neurologice în tim-pul privitului la televizor, şi anume o inhibare a activităţii emisferei stângi a creierului, care-şi reduce extrem de mult activitatea. „Cercetările lui Herbert Krugman au dovedit că vizi-onarea TV amorţeşte emisfera stângăşi lasă emisfera dreaptă să îndepli-nească toate activităţile cognitive. Acest fapt poate avea consecinţe din cele mai importante pentru dezvolta-rea şi sănătatea creierului. De exem-plu, emisfera stângă este regiunea critică pentru organizarea, analiza şi judecata datelor primite. Partea dreaptă a creierului tratează datele primite în mod necritic: nu descom-pune şi nu decodează informaţia în părţile ei componente. Emisfera dreaptă procesează informaţia în în-tregul ei, determinând răspunsuri mai degrabă emoţionale decât raţionale (logice). (Nu putem trata raţional conţinutul prezentat la televiziune deoarece emisfera stângă a creierului nostru nu este operaţională. Prin ur-mare, nu este surprinzător faptul că oamenii rareori înţeleg ce văd la te-levizor, după cum a arătat şi un studiu condus de cercetătorul Jacob. Jacoby. El a descoperit că, „din 2 700 de oa-meni testaţi, 90% au înţeles greşit ce au privit la televizor cu câteva minute înainte" [9]. Acelaşi lucru este con-statat şi în cercetările efectuate de soţii Emery. Aceştia arată că, la adul-ţii cărora li s-a făcut electroencefalo-gramă pe parcursul vizionării TV, emisfera stângă este foarte puţin acti-vă. Ei apreciază că „vizionarea TV se situează la nivelul conştient al som-nambulismului. Emisfera dreaptă înregistrează imaginile de la televi-zor, dar, din moment ce legăturile


încrucişate dintre emisfere au fostparţial întrerupte, aceste imagini cugreu pot fi conştientizate. De aicidificultatea celor mai mulţi oameni dea-şi aminti multe dintre lucrurile pecare le-au vizionat anterior" [10].Transferul activităţii creierului de peemisfera stângă pe emisfera dreaptă,concomitent cu întreruperea parţială apunţii dintre cele două emisfere, fe-nomen ce se manifestă pe parcursulvizionării TV, conduce la o anomalieneurologică în contextul în care creie-rul, aflat într-o stare mentală pasivă(inhibiţie a activităţii emisfereistângi), este pus în situaţia de a ab-sorbi o cantitate uriaşă de informaţii.Mintea omului în faţa televizorului numai este un subiect deplin conştient alprocesului de cunoaştere, pe care să-lpoată controla după capacitatea ei deînţelegere, de raţionare şi organizare amaterialului parcurs. J. Mander ob-servă, referindu-se la imaginile TV,că, „această calitate de nonexistenţă,cel puţin în formele concrete din lu-me, descalifică informaţia-imagine dea fi subiect al unor procese conştien-te: gândirea, discernământul, analiza.Poţi să te gândeşti la sunet, dar nu laimagine. Există sute de studii carearată că mişcarea ochilor şi gândireasunt legate în mod direct. Actul cău-tării informaţiei cu ochii necesită şi îlobligă în acelaşi timp pe cel care pri-veşte să fie alert, activ, să nu accepte

pasiv orice i se oferă. Există studiicorolare care arată că atunci cândochii nu se mişcă, în schimb, se hol-bează ca la momâi, gândirea este di-minuată" [11]. Faptul că în timpulvizionării TV activitatea corticalăeste complet modificată devine unlucru incontestabil odată cu experien-ţele prilejuite de dezvoltarea tehnolo-giei, a mijloacelor de investigare aactivităţii corticale. Întrebările la carerămâne însă să răspundem sunt: careeste, pe termen lung, efectul vizionă-rii TV asupra cortexului? În ce măsu-ră uitatul la televizor poate să produ-că modificări funcţionale şi chiarstructurale la nivelul creierului şischimbări în comportamentul umansau în abilităţile mentale ale noilorgeneraţii? [1] Starea de hipnoză şi devis nu pot fi socotite activităţi. [2]Marshall McLuhan, Mass-media saumediul invizibil, Nemira, Bucureşti,1997, p. 358. [3] Ibidem, p. 358. [4]Soţii Emery, doctori în neuropsiholo-gie, sunt cunoscuţi în lumea întreagăpentru rezultatele obţinute în cerceta-rea efectelor tehnologiei video (ecra-nul televizorului) asupra minţii uma-ne. Echipa de cercetători condusă deei şi-a desfăşurat studiul pe o perioa-dă de mai mulţi ani în cadrul Univer-sităţii de Stat din Canberra, Australia.[5] Jerry Mander, Four Argumentsfor the Elimination of Televîşion,Quill, New York, 1978, p. 206. [6]

Ibidem, p. 210. [7] Ibidem, p. 209. ( Este cunoscut faptul că emisfera ce-rebrală stângă se ocupă de procesele ce ţin de gândirea conştientă, de ana-liză, logică, decizie, discursivitate, identificare, ordonare etc, în timp ce emisfera dreaptă răspunde de actele emoţionale, instinctive, de receptivi-tate, gândire simbolică etc. [9] Wes Moore, Televiziunea: Opiul popoare-lor, The Journal of Cognitive Liberties, voi. 2, 2001, p. 63. [10] Martin Large, Out of the Box, [11] Jerry Mander, Four Arguments..., p. 201. - Virgiliu Gheorghe - Efectele televiziunii asupra mintii umane, 2007.

http://www.allianceforchildhood.org.uk/Brussels2000/Large.htm.

Prezentare de carte

Statornice clipe de Ion Machidon

În colecţia Primăverile cuvântului, în cadrul Anto-

logiei cenaclului Amurg sentimental, sub directa coordona-re a scriitorului Ion Machidon, vede lumina zilei volumulantologic Statornice clipe, la Bucureşti, 2006. Antologiede poezie, proză, critică literară şi eseu- un buchet de nes-temate ce vor să lumineze şi trezească amorţita conştiinţă aromânului suprasaturat care a uitat de străbunii noştri,martiri ce s-au jertfit, să ne păstreze glia cu toate frumuse-ţile ei. Flori, precum Avram Iancu sau Horia din Vidra deSus, ne trimit mesajul: Să nu uitaţi români (..) Sunteţimoştenitori de drept- ai Daciei şi-ai Romei (Mihai

ANASTASIEI); natura, ca la nimeni altcineva, nobilăprimeşte să putrezim în trupul ei- ca fraţii. Iubirea de ade-văr şi de aproapele fiind exprimată prin vers şi cuvânt, prinfapte şi jertfe, românii fiind un popor care a primit Sfântasărutare a lui Iisus Hristos (Ionel BORDEA). Uitând cămâine vom păşi greoi, cum astăzi părinţii noştri calcă, ui-tăm de datoria faţă de părinţi, punând pe primul plan slu-gărnicia şi creşterea stării materiale…Poate de aceea, înplânsul său mut cel alungat să-şi odihnească lungimeaanilor la umbra teilor, creează. Ori dansează. Sau cântă.Dar privitorii din sală nu urmăresc paşii ci culoarea hai-nelor. Sau a pantofilor. (Marilena CARAGHIAUR). Pu-ţini sunt aleşi să înţeleagă intonaţia fiecărui cuvânt, gân-dul pietrelor şi legenda fiecărui munte; să toarcă firulAriadnei (…) să mângâie coamele dealurilor şi să zvârlăîn neant tăvălugul istoriei (BINE)

În jocul cu iubirea şi cu răbdarea lui Dumnezeu(Anastasia DUMITRU), ca un copil însetat de nou şi pen-tru tot ce este dincolo, stă neclintită, aşteptând zorii dimi-neţii când se aud mugurii plesnind de rod vrea să plecespre alte zări/ să măture răul/ şi să distrugă minciuna aflăatunci legenda Marelui Lup Alb; puterea vulcanului/ şisufletul tornadei (…) aripile de plâns greoi ascultă la tul-

http://www.allianceforchildhood.org.uk/Brussels2000/Large.htm

http://www.allianceforchildhood.org.uk/Brussels2000/Large.htm


21

pina unui copac cum trece seva, armonizându-se cu natura.Primind pecetea/taină a vieţii/ şi-a eternităţii, inspiră aerulproaspăt al dimineţii care-i şopteşte doar sieşi: durereasfârşitului este un nou început iar agonia metamorfozei/este metastaza (…) sufletului/ ce-se- ncovoaie (Paradox).Astfel răul ne va injecta continuu, laptele mamei în loc dehrană, va deveni otravă. Astăzi, totul doare, spune poetaAnastasia Dumitru; de aceea aşteaptă de pretutindeni/semne. Se oglindeşte în trecut, având în faţa imagineamamei ce brusc/ a îmbătrânit şi conştiinţa judecător, poar-tă vina pentru neodihna acumulată pe o arenă de coridă.

Drumul melcului prin care trece Carmen ManuelaMĂCELARU, târăşte după sine toate secundele ce se lup-tă între ele/ prin mucegai/ clipele bat sufixe, prefixe (…)laorizontul ce desparte culorile. Doar seva lor mai picurăde-a dura despărţind stalactitele ce până la suflet rod. Esteculoarea strigătului în oglindă, este clepsidra făcută dinpoezii şi lacrimile ce picură şoaptele poetei, lacrimi ascun-se sub val. Nu am pierdut nici o bătălie, îi place poetei săcreadă. Prin cortina de catifea apar pe scenă razele soare-lui pe care poeta, Elena RUSU, de această dată le atingecu braţele; într-o muzică legănătoare/ dăruindu-se botuluide rouă/ luminat, coboară drumul călăuzindu-se singură.Se pierde în depărtarea istoriei pe care semnele din pietre ile relevă; grăbită, prin labirintul uriaş reuşeşte să comuni-ce cu inima. Dialogul de după cortină îl oferă oamenilorsă-nveţe echilibrul râsului. În speranţa că paşii n-au ple-cat/spre nicăieri urmează drumul firesc al lucrurilor şi princuvinte de iubire aduce slavă divinităţii spunând o rugăci-une.

Suspinul poetului, Trandafir SÂMPETRU, când vedesalcia plecându-se/în vântul iernii îi scurtează drumulsomnului adânc, în vârful clopotniţei doar noapteaaţipând. Îndeplină comuniune cu natura, castanii dezrădă-cinaţi/ desprind/ geamătul/ din lacrima orbului şi mor şi eide frig mergând prin liniştea împietrită a stelelor desfrun-zite. În tristul răsărit al furtunii lacrima dimineţii pietrificădin nordicul plâns lumini coborâte pe verdele câmpiei,umezind astfel albia săracă de sub cerul teiului. În spaţiulparcă îngheţat de cercuri polare autorul are puterea de atransmite bunului său prieten, Nicolae ROTARU, legănăride vis- amintiri ce dorm florile-n ierbare. Ceea ce lăsămîn urmă, ne aşteaptă după primul colţ; din uscăciune,spune poetul, se stârneşte vânt; de aceea nu vrea ca dinrana lui/ să picure puroi. Sfâşiere. Durere. Moarte agoni-că. La graniţa dintre eu şi libertate, Ionel SIMA, opreştecurgerea spaţiului veghind. Pentru poet, libertatea unitarăprin marea întinsă/ Cuprinsă-n taifun fiind desăvârşitacălătorie spre Calea Lactee; de acolo cele două Edenedescarcă sufletul în Paradis. Existenţa de la margineanopţii şi până la spaţiile siderale este comunicarea cu na-tura, poetul însuşi începând să cunoască lumea. Din alteperspective însă. Prin îngheţatele flăcări vibrează dez-gheţatele geruri şi prin schimbarea produsă poetul cunoaş-te o reformă cuneiformă. Altruist prin naştere, în intima săcămaşă îmbracă frigul din dorinţa de comunicare cu divi-nul. Şi de comuniune cu celălalt eu…Şoaptele primite dedincolo de visul său sunt flăcări de nemărginiri. Acumaşteaptă timpul să-l scoată din glaciala nemişcare pentruca, fierbând flacără la pieptu-i să poarte tainicul amor,prin contopirea celor două suflete pereche să răsară dorin-ţa trecerii Mării Roşii, la autor fiind Marea Marmara.

Acesta este ornamentul credinţei sale! Purtând inel, pece-te şi fler să salte apoi prin ploaia din urma căreia să răsarămugur de ceară. Şi de sfinţenie. Împlinirea dorinţei la poeteste curgerea din lire a sărutului nupţial printr-o vorbitoa-re frunză- Amurg sentimental. Altruist, poetul se ridică larangul unui nou început, natura iubirii fiind ochiulvibratoriu ce acoperă sânii iubitei cu cămaşa de în, speci-fic românească, pentru ca ochiul muritorului să descifrezedoar taina/ ce zvâcneşte în trupu-i. Şi plin de răsărituri,îndeamnă: Lăsaţi să vorbească sufletul şi arta! O dimen-siune la care ajunge cel ce renunţă la bucuriile lumeşti; odimensiune vorbită cu ochiul minţii şi al sufletului, ce nupoate fi percepută. Energii care absorb galante dorinţe (…)şi energii măgulitoare (…) în somn de dantele. Energiizăpăcitoare. Prin nimbul Albastru, Florina VAPOR, în-mărmurită, îşi desface braţele/ prin zâmbete de cristalrespirând flori de tei. Este prea târziu să privească în ur-mă! Învăluită în mantia norocului, un fulger i-a străpunssufletul, acum privind pe umărul Crucii pe cineva lăcri-mând. În tăcerea ce se aşterne în juru-i, cuvântul poetei,singurul rămas, se ridică printre nori şi cerne Albastrul/ninsoarea cu flori de castani. Nu poţi întoarce timpul, nespune poeta. Din lumea de dincolo sufletul celui plecat,poate prea devreme rămâne un buchet de amintiri, aştep-tări, lacrimi şi zâmbete culese din sufletul toamnei din pra-gul cărora se vede păşind desculţă pe cărare amurgul… Cuo nuanţă de singurătate parcă, se încheie şi prima parte avolumului de antologie STATORNICE CLIPE, lăsândcale deschisă prozodiei. Acestea, dincolo de întunericul încare suntem cuprinşi, trezeşte din amorţeala trupuluiGratziela BADEA, parcă îndemnându-ne să coborâm înnoi înşine, să vedem unde am rămas cu noaptea viselor şisă reconstituim figura celui căzut într-un strigăt de dispe-rare, căci o forţă invizibilă o trimite pe juna Anca să cu-noască adevăruri neelucidate, revelarea acestora fiindu-ipuse pe tavă peste trei ani. Este sufletul imaculat care vededincolo de întuneric, căruia i se transmit/ mesaje, premoni-ţii specifice unei cetăţi, spre îndreptarea oamenilor. Şi în-toarcerea la credinţă. Un popor se cunoaşte prin tradiţie şicredinţă, specificul românesc constând în grija de sufletulcelor plecaţi din această lume, suflete care, la rându-lemenţin legătura cu cei de pe pământ vorbindu-le prin viseşi mesaje… De aceea poeta visează că mama-i aruncă cu otavă de oase în faţă/ strigând la mine că nu i-au mai ră-mas decât ele. Puţini cei ce nu înţeleg aceste vise premoni-


torii, e normal: eşti bolnav de nervi, vor spune. Vocea raţi-unii, mai limpede ca oricând, îi vorbeşte fetei de comorispirituale cu care să alunge răul din oameni, la 23 de aniAnca începând o viaţă nouă.

Un altfel de proză în care Camelia OBREJA ne pu-ne în faţa primilor ani ai copilăriei unde bunica, lasă îndragostea cu care ne înconjura ne folosea în acelaşi timpbraţele şi raţiunea în scop benefic. Aici ograda era plinăde păsări- nişte fiinţe ciudate iar cocoşul de nu erai preca-ut, cu creasta lui roşie, ameninţător venea în fugă dupănoi. Făcând cunoştinţă cu frunzele urzicilor şi cu gâdilitulfrunzelor de muşeţel cei doi copii, însetaţi de cunoaştere,ajung la cei trei pui de pîşică; Griuţa trebuia să aducămâncare la pui. Este insensibilă şi prinde un porumbel pecare-l îmblânziseră copiii. Lacrimile acestora dispar înclipa când bunicul supărat foc îi face de petrecanie: cupumnul lui mare o izbi de butucul de tăiat lemne(…)Lăsând apoi să-i scape trupul inert se îndreptă spreperetele unde era rezemat hârleţul. Sfârşitul lumii estefiecare a doua zi când siluetele masive ale blocurilor cuochi galbeni încep să prindă contur; un continuu dute-vino, cu uşi trăsnite, duruit de robineţi, paşi pe culoar şicântecul monoton al ascensorului. Oameni grăbiţi- sărma-ne furnici, se strecoară unul pe lângă celălalt, fără să seobserve, fără să urmărească mersul norilor, să ascultefreamătul pomilor (…) de parcă au pierdut ziua de ieri. Caîntr-o incantaţie magică această viermuială se rupe cândîncordat timpul se opreşte pentru un muritor de rând.Odată cu asfinţitul, întreaga viermuială se întoarce acasă,cheia din broască rotindu-se. Numai la vecinul de alăturiaceasta nu a mai scârţâit o săptămână. Pentru el venisesfârşitul lumii. Şi tot la bătrâna vatră românească se aşea-ză, după arşiţa de peste zi, într-o seară de vară, liniştea lafetele lui nea Gheorghe care s-au sfătuit să mai ridice ocameră la casa bătrânească. (SURORI) Cele două surori,Ana şi Angelina au tot adunat nîşip, piatră, lemne şi că-rămidă, acum ele însele cernind nîşipul să pună pietreledeoparte după care să-l răstoarne în cutia cu gura în jos.Dar jocul celor două fete se termină spre seară când săintre vacile în sat. Şi atunci îşi amintesc de grămezile denisip călcate în picioare de acestea. Trecute de tărâmulpoveştilor şi castelul cu turnuleţe din copilărie revin larealitate, crudă, când primesc telefon că fiica Anei estemoartă. Omul zilelor noastre nu mai ştie să iubească! Olovise bărbatu-său (…) de la o chitanţă pentru un avort…

Nici rodul iubirii nu este primit dacă lipseşte dragostea. Cea de a treia parte a volumului antologic Statornice

clipe pe pune faţă în faţă cu personalităţi ale literaturiicontemporane consacrate, prin care afurîşitul microb-critica face cunoscută opera celor ce de-a lungul anilor aupublicat la Editura Amurg sentimental. Deschizătorul dedrumuri este criticul Petruş ANDREI; urmează MirceaTutilă cu un volum de Poezii pe care Petrică Birău ni-lface cunoscut şi ne recomandă, prin Foşnet de dinţi ce secontopeşte în dans de vis cu fiinţa simbiotă a AlexandreiCârciumaru, urmând ca în Somnul din noaptea de marţi alui Miron ŢIC să fim invadaţi de puternice amintiri (…)din adolescenţă la maturitate. Reîntoarcerea la locurilenatale, acum pe cale de dispariţie, perpetuarea şi dăinui-rea vieţii fără prihană a trăitorului acestor vremuri, MironŢIC aminteşte tuturor creatorilor de artă că în lumea princare călătorim trebuie căutat Lotusul cu floare galbenă.Iar de nu o vom afla, să nu renunţăm la căutare. Prin uni-versul de flori şi de candori ale lui Aurelia CORBEANU,Petruş Andrei ne bucură sufletul cu povestiri trăsnite pen-tru bunici şi nepoţi, lecturi prin care profesoara-scriitoaresatirizează înclinaţia unor elevi spre delăsare, dezordineşi neglijenţă sau, ne duce în lumea copiilor lipsiţi de copi-lărie şi maturizaţi înainte de vreme din pricina greutăţilorşi lipsurilor materiale, copilăria fiind perioada când se potacumula cele mai de preţ valori morale. Descoperitor denoi talente, Petruş Andrei ne pune în faţa unui volum depoezii Tresăriri în care poeta Elena ANGHEL exprimă unsentiment pe care îl trăiesc toţi poeţii; poetă a salcâmilorînfloriţi, Elena Anghel simte dureros de dulce, succesiu-nea amintirilor vieţii şi supremaţia frigului. Originalitateaversurilor şi varietatea tematică prin armonia versului oaşează în rândul valorilor literare a căror operă trebuiecitită.

Petrică BIRĂU ne întoarce la poezia lui MirceaTUTILĂ care transpune liric toată ardoarea năzuinţei spi-ritului său oniric, poezie ce nu poate fi ingerată la primalectură dacă nu ai la bază cultură generală şi, mai ales,viaţa spirituală îţi este necunoscută… Drumuri şi neguride Constantin Răzvan MICU sunt mesaje cu bătaie lungăpentru cititor: pentru a deveni liberi trebuie să se depă-şească propria copilărie, adolescenţă, tinereţe etc. şi să seajungă la conştiinţa de sine. De aceea criticul literar VirgilIOVIŢĂ pe măsură ce înaintăm în lumea viselor, acesteadevin trepte de cunoaştere; cei care nu-şi schimbă viaţaprin modificarea atitudinilor, riscă să rămână copii ego-işti, ignoranţi, fricoşi, vanitoşi, lacomi. Prin lupta proprieprin lumea visului, autorul cărţii Drumuri şi zile, trebuie săconştientizăm că se pot obţine multe victorii în confrunta-rea cu fantomele prezentului. Şi pentru a sensibiliza inimi-le iubitorilor de poezie Virgil Ioviţă ne trimite în continua-re să cunoaştem versurile Alexandrei Cârciumaru din vo-lumul Foşnet de dinţi unde desprinderea de starea pură acopilăriei şi adolescenţei este nespus de dureroasă. Venitădintr-o lume a cărţii, unde personajele principale fac mereubine stă mută în faţa lumii fără suflet şi este descurajată deviolenţa luminii, ea fiind fructul necopt al cunoaşterii…Opoezie pe care citind-o pe pune pe tavă imperfecţiunileomului, a lumii în general, poeţii purtând stigmatul sufe-rinţei şi umilinţei. Având încredere într-o lume mai bunăAlexandra Cârciumaru nu se pierde: depăşind haosul, ră-mâne doar lumină!. Poezia canonică a lui Eugen


23

COJOCARU o recomandă Carmen ManuelaMĂCELARU; face parte din sistemul de versificaţie tra-diţional, desprinsă din viaţa reală a pelerinului saud în earegăsindu-se fiecare individ. Există un pelerinaj pentruoameni, ne spune poeta dar există şi un pelerinaj spiritual,cel care locuieşte în noi înşine, plecarea spre acest drumfiind unul incolor, viaţa pelerinului fiind stearpă precumdeşertul. Îl putem afla şi în zilele noastre, dar ne trebuiecuraj să-l căutăm, în fiecare din noi zace un pelerin. Nerefuzăm această bucurie şi linişte a sufletului, setea demărire fiind mai mare. De aceea Alexandru PACIOGA,cu rondelurile CÂRTIŢELE CĂCĂCIOASE semnate deDoru Ion LAZĂR, redă magistral activitatea unor politici-eni ai timpului care nu fac decât galerii şi muşuroaie canişte cârtiţe oarbe, ţelul fiind nişte săpături întunecoase.

Miron ŢIC, de această dată în postură de critic, pre-zintă Povestea unui scriitor de pe Insula Viscolului- o vas-tă corespondenţă a unui scriitor, Alexandru Florin ŢENE,pe care Petrică BIRĂU cu ştiinţa unui analist, brodeazăViaţa şi Cuvântul pe tava de aur. În Foşnetul de dinţi, deAlexandru Cârciumaru, Miron ŢIC descoperă imaginicopleşitoare care înnobilează şi creează o stare esenţială aversului, având senzaţia că te afli sub copacul e a adunatimagini din zborul fluturilor a multor primăveri. Pusă înfaţa faptului inedit- aducerea moaştelor Sfântului Anton dePadova în România, scriitoarea gălăţeană CezarinaAdamescu, cu recunoştinţă aduce în versuri de o neasemui-tă sensibilitate, acurateţe li stil, cinstire Sfântului Crinilor,prin versurile să încercăm prin prisma înţelegerii noastresă-l cunoaştem mai bine pe acest sfânt al tuturor timpuri-lor, spune prezentatoarea volumului Când sfinţii se întorcacasă, doamna Elena Olariu. Pentru că fiecare om trebuiesă devină sfânt pentru a obţine dreptul la divinitate(Constantin Brâncuşi), dar să te înscrii în Cartea Vieţiitrebuie să răsfoieşti filă cu filă paginile volumului de poe-zii, să ne protejeze bătăile inimii de plângerea sufletului.A patra parte a volumului, ESEU, înscrie nume ca MariaFITCAL, Marga DUMITRESCU-FRASINU, ElenaOLARIU şi Doru POPOVICI, cu eseul de o înalţă ţinutăartistică. Plecând de la verbul a desfrâna, Maria FITCALîn eseul Despre desfrânare deschide porţi minţii- spre lua-re aminte că Dumnezeu a lăsat trupul, nu spre destrăbăla-re, ci are un scop bine definit, procrearea; atracţia sexualăfiind ca o forţă demonică căreia dacă nu-i pui frâu la vre-me te subjugă şi te chinuie. Lumea modernă a denaturatimaginea femeii, transformând-o într-o emblemă a desfrâ-ului, spune autoarea în continuare; oamenii sunt speriaţi defalsa iubire încât le este greu să accepte una profundă,necondiţionată. Motivaţia, bine subliniată, este produsulperfect al educaţiei libertine pe care o propagă libertatea deazi. Magda Dumitrescu Frasinu continuă în eseul Lumea afost şi este îndumnezeită să aducă lumina divină asupră-ne,ideea de sacru fiind propovăduită încă de pe vremea luiMoise. Dar, a pătrunde în ştiinţa adevărului presupune săafli secretul luminilor, sufletul lumii, al naturii şi esenţalui Dumnezeu, presupune să fii iniţiat în înaltele studii pecare le-au parcurs Pitagora, Arhimede, Tales, Socrate, Pla-ton, Hermes Trismegistul. Actul vieţii, spunea Platon, estecel mai sfânt dintre mistere, de unde îşi trage ştiinţa şisubstanţa ideile; numai urmând calea binelui, sufletul sepurifică şi va cunoaşte adevărul. Ideea despre reîncarnareeste cunoscută încă din Evul Mediu, omul încercând să

descifreze tainele lui Dumnezeu care sunt de nepătruns.De aceea religia creştină, Biserica lui Iisus Hristos estecategorică cu greşelile interpretate de Darwin, omenireaînnoindu-se după învăţătura nouă a Iubirii, despre careMântuitorul spunea: Cine nu se naşte din apă şi Duh, nuintră în împărăţia cerurilor! Elena OLARIU confirmăcele afirmate de Maria Fitcal în cele trei eseuri: Întoarcerespre mine însumi, Preacurata şi Despre liniştea interioa-ră. Proza acesteia este o fină observaţie, autoarea lăcri-mând atunci când vede tulpina uscată a unui măceş, tufasimbolizând Coroana care, curăţită la vreme, regenereazămlădiţele noi şi la umbra căreia tuberculii de ghiocel sepregătesc să dea următoarele flori în primăvară. În naturăexista acea simbioză pe care omul modern a pierdut-o dinpricina neascultării (Despre liniştea interioară). Dacă vrei,totuşi poţi merge pe valuri, dar numai acolo unde cerulatinge pământul. Şi-l pecetluieşte cu sărutul de foc al divi-nităţii. Liniştea şi degajarea cu care va primi mai apoi lu-crurile devine curiozitate pentru observatorul frământat delucruri lumeşti. Într-o perioadă când religia este marginali-zată şi Dumnezeu se vrea ascuns învăţăturii copiilor, Fe-cioara Maria plânge în icoanele din Biserici. Este singură.Atât de singură şi totuşi sufletul ei se bucură de cinstireasfinţilor tuturor timpurilor şi de glăsuirea lui Dumnezeu înaceste vremi tulburi, dezmăţul femeii- fiică a Preacuratei,luând proporţii. În concordanţă perfectă cu poezia şi proza,muzica din corespondenţele spirituale ale lui DoruPOPOVICI îmbălsămează vechi şi adânci răni ale sufletu-lui, arta clasică subliniind rafinate împerecheri de timbre,generând un emoţionant dramatism pe care Opera Românădin Bucureşti o oferă prin interpreţii săi, celui care mai ştiesă asculte. Este imens ritual de armonie, acel spaţiu alstatuilor, al dansului, al poeziei ce iluminează cu auradivinităţii sensibilităţi ce nu pot fi citite oricum, de harulcare îi străbate…

OLARIU ELENA, Răducăneni


Fondator: Vicu Merlan Colectivul de redacţie: Redactor: Vicu Merlan Colaboratorii acestui număr: Dana-Angelica Cozma, Valeriu Neştian, Vasile Popovici, Eugenia Faraon, Emil

Străinu, Elena Olariu Articole noi pot fi trimise la adresa de e-mail: [email protected] sau C.P. 51, Huşi.

Colaboratorii acestei reviste sunt direct responsabili de conţinutul articolelor trimise.

Ştiaţi că… � În China sunt mai mulţi vorbitori de engleza decât

în Statele Unite? � În medie o persoana are peste 1460 de vise pe an?� Delfinii dorm cu un ochi deschis? � Hipopotamul nu poate să înoate? � furnica poate să supravieţuiască până la două săp-

tămâni sub apă? � În cazinourile din Las Vegas nu sunt amplasate

ceasuri? � Cel mai puternic muşchi din corpul uman este

limba? � Neil Amstrong a păşit pe luna cu piciorul stâng? � Unghiile mâinilor cresc de patru ori mai repede

decât cele ale picioarelor? � Puse cap la cap venele, arterele, şi capilarele unui

adult ar ajunge pentru înconjurul Pământului de aproapepatru ori?

� Oraşele ocupa doar 2% din suprafaţa pamantuluidar 75% din resurse?

� În Indonezia se vorbesc peste 365 de limbi diferi-te?

� Sunt mai mult de 20 000 de feluri de bere? � persoana face în medie 2 500 000 de paşi pe an? � Inima unei balene albastre este la fel de mare cat o

maşina? � Limba unei balene albastre este lunga cat un ele-

fant? � persoana poate trăi fără mâncare până la o luna,

dar fără apă numai o săptămână? � Daca cantitatea de apa din corpul omenesc este re-

dusa cu 1% iţi va fi sete, iar daca este redusa cu 10% veimuri?

� Biblia este tradusa în 2 233 de limbi? � Animalul cu cel mai mare creier în proporţie cu

corpul sau este furnica? � Americanii mănâncă în medie peste 18 acrii de

pizza pe zi? � Adolf Hitler a fost vegetarian? � Copii se nasc cu ochii albaştri cu toate că după câ-

teva momente aceştia îşi schimba culoarea? � Fluturii percep gustul cu picioarele? � Cravata a fost pentru prima data purtată în

Croatia? � Bufnita este una din putinele pasări care poate de-

osebi culoarea albastra? � Ochiul unui struţ este mai mare decât creierul sau?� În 1386 un porc a fost executat prin spânzurarea în

public pentru uciderea unui copil?

� Peste 10 000 de pasări mor anual din cauza colizi-unilor cu ferestrele?

� Omul pierde o jumătate de litru de apa pe zi prinrespiraţie?

� Mai mult de jumătate din populaţia globului a vă-zut cel puţin un film cu James Bond?

� Numele Mercedes provine de la numele unei fetedin Austria?

� Mai multe filme sunt produse în India decât laHollywood

� Un crocodil nu îşi poate mişca limba şi nici mes-teca?

� Creierul unui adult cântăreşte în medie 1,375 degrame?

� Peste 7.000 de copii sunt născuţi în USA în fiecarean care au taţii de la 55 de ani în sus?

� În secolul al 16-lea, în Anglia, berea făcea partedin micul dejun?

� Pasările nu transpiră? � Pomii de Crăciun au fost odinioară împodobiţi cu

spuma de săpun? � Pisicile au câte 32 de muşchi în fiecare ureche? � Alfabetul limbii chineze conţine peste 40 000 de

caractere? � Thomas Edison inventatorul becului se temea de

întuneric? � Elefanţii nu pot sari? � Februarie 1865 este singura luna înregistrata în is-

torie fără lună plină? � Astronauţii cresc în înălţime în spaţiu? � Dreptacii trăiesc în medie cu noua ani mai mult

decât stângacii? � Şerpii au două organe sexuale? � Un melc poate dormi trei ani? � În medie oamenii se tem mai mult de păianjeni

decât de moarte? � Când o persoana moare auzul este ultimul simt

perceput? Văzul este primul care dispare? � Femeile clipesc aproape de două ori mai mult de-

cât bărbaţii? � Apa caldă cântăreşte mai mult decât cea rece? � Exista o pasăre care în loc să ciripească sau să

cânte, latră? � Sunt cam 2700 de limbi diferite care sunt vorbite

în lume? � Ca să previi cancerul, e bine să mănânci câte un

morcov pe zi? � Elizabeta I a Rusiei a avut peste 15000 de rochii? � Un lift merge cu aproximativ 25 kilometri pe oră?� Michael Jackson are codul lui poştal personal? � Pe Venus plouă cu acid sulfuric? � Cămilele au trei seturi de pleoape?


25

lohanul nr. 03

Documents