Termenul provine de la numele lui Morpheu, zeul visurilor în mitologia greacă. Este principalul agent activ din opiu (sub formă de meconat), concentrația sa în extractul de opiu variind între 8% și 14%, cu o medie de 10%. Este un analgezic foarte puternic si face parte din grupa alcaloizilor morfinanici propriu-ziși alături de codeină si tebaină.

A fost izolată în 1804 de farmacistul german Friedrich Wilhelm Adam Sertürner, care a numit-o "morphium". După dezvoltarea acului hipodermic (1853) utilizarea sa a început să fie din ce în ce mai răspândită în special ca analgezic și sedativ dar și ca tratament al depresiilor și al dependenței de opiu. Heroina (diacetilmorfină) a fost sintetizată din morfină în anul 1874 prin acetilarea celor doi radicali hidroxil ai moleculei.

Morfina este un agonist opioid complet, a cărui acțiune se localizează la nivel central, cu o oarecare predilecție pentru nucleul arcuat. O mare parte din efectele sale (analgezia supraspinală, euforia, deprimarea marcată a respirației, inhibarea centrului tusei, mioza, dependența fizică, inhibarea motilității digestive - responsabilă de constipație) se datorează în special legării la receptorii µ (miu). Legarea la receptorii k (kappa) determină analgezia de la nivel spinal (mai slabă), disforie, halucinații și depresie respiratorie redusă.

Acționarea receptorilor δ (delta) amplifică efectele stimulării µ și k. Este metabolizată destul de rapid în ficat, prin conjugare cu acidul glucuronic, rezultând 2-, 3-, și 6-glucuronid-morfină, dar și prin N-demetilare, însă într-o proporție nesemnificativă. Derivatul 6-glucuronid-morfină (M6G) este mai activ decât morfina, având o afinitate mai mare pentru receptori și mai puține efecte adverse.

Se prezinta ca o pulbere granuloasa, alba, bej, maroniu sau roz. Poate fi intalnita si sub diferite forme farmaceutice : comprimate solutii injectabile supozitoare.

Morfina se administreaza: injectabil; oral (comprimate); prin inhalare (pulberile); sub forma de supozitoare.

La sugari nu se prescrie. Copii: 2-3 ani: se foloseste in mod cu toul exceptional 3-6 ani: 1-2 mg , 1-2 ori pe zi subcutanat 7-15 ani: 3-7 mg , 1-2 ori pe zi subcutanatCa doza nu se va depasi 0,01g in 24 de ore, chiar la copii marri (10-15 ani) Adulti: 0,01-0,02g pt o data , in injectii subcutanate.

Morfina este un sedativ puternic al durerilor, prin actiune directa centrala. Actiunea depresiva asupra scoartei favorizeaza, intr-o oarecare masura, somnul. Prin acelasi mecanism deprima respiratia si inhiba centrul tusei. Asupra tonusului sfincterelor, morfina are in general proprietatea de a-l mari. Morfina administrata repetat, da obisnuinta.

Dureri intense neoplazice sau traumatice, acute sau cronice, la adulți.

Intoxicație cu atropină (de elecție) Utilizarea la copii este contraindicată.

Utilizarea morfinei ca antidiareic sau antitusiv este în prezent anacronică și chiar contraindicată. În situații cu totul excepționale se poate folosi morfina în tratamentul tusei severe fără expectorație, al diareei severe, sau ca adjuvant pentru anestezia generală.

- cazurile cu limitarea functiei respiratorii (emfizem, cord pulmonar cronic, astm);

- insuficienta hepatica severa (aceasta prelungeste efectul si creste toxicitatea morfinei);

- hipertiroidie; - sarcina si alaptare; - travaliu (provoaca asfixia nou-nascutilor); - traumatisme craniene (deprima respiratia si

creste presiunea LCR); - hipertrofie de prostata (produce retentie de

urina); - pancreatita acuta; - abdomen acut (mascheaza evolutia); - copii mai mici de 2 ani.

Greață și vărsături Constipație, diminuarea apetitului Stop respirator prin paralizia centrului

respirator la doze peste cele terapeutice Toleranță la efectul analgetic și adicție

(dependență) la repetarea dozelor. Prurit Hipotensiune

Morfina si derivatii ei genereaza dependenta (nevoia de o noua doza) fizica si psihica si o obisnuire (necesita cresterea dozelor pentru a obtine un efect identic) in cazul utilizarii indelungate. Oprirea brusca a unui tratament de lunga durata antreneaza aparitia sindromului de abstinenta.

Manifestarile supradozarii sunt: depresia respiratorie, mioza (ingustarea pupilei), hipotensiune, hipotermie cu evolutie posibila spre o coma profunda.

Tratamentul acestei supradozari consta in administrarea de antidoturi ca nalaxona sau nalorfina si intr-o reanimare cardiorespiratorie.

Mecanismele de producere a efectelor toxice grave, pe care morfinomimeticele le pot genera, sunt asociate actiunilor asupra diferitilor receptori opioizi.

Actiunile la nivelul receptorilor opioizi sunt:1. μ - analgezie supraspinala (μ1), depresie

respiratorie (μ2), euforie si dependenta fizica.

2. κ - analgezie spinala, mioza, sedare.3. - disforie, halucinatii (efecte

psihotomimetice) si stimulare vasomotorie.4. δ - analgezie si modificari ale

comportamentului afectiv.

In doze terapeutice morfina poate produce:- somnolenta;- indiferenta;- micsorarea performantelor mentale;- diminuarea mobilitatii spontane;- senzatie de caldura;- prurit la nivelul fetei. In 10-20% din cazuri aceste efecte sunt resimtite placut (rar disforie cugreturi si varsaturi).

- analgezie - se manifesta prin anularea aspectului de suferinta al senzatiei dureroase (cresterea pragului la durere este moderata).

- deprimarea respiratiei creste cu doza (la doze toxice poate sa apara respiratia periodica "Cheyne-Stokes"), bradipneea fiind accentuata pana la oprirea respiratiei.

- morfina are efect antitusiv marcat (prin deprimarea centrului bulbar al tusei) - efect putin folosit in terapia moderna datorita pericolului de instalare a dependentei. Potenta relativa a morfinei este descrescatoare: deprimarea tusei>deprimarea centrului respirator>actiunea analgezica.

- stimuleaza zone chemoreceptoare declansatoare ale vomei de la nivelul bulbului determinand greata si aparitia vomei (la doze mici); la doze mari deprima centrul vomei.

- dozele mari determina hipotermie prin deprimarea centrului termoregulator.

- la doze mari se produce mioza (semn important pentru morfinomanie).

- determina bronhospasm (efect pronuntat la astmatici).

3. ACTIUNEA MORFINEI ASUPRA APARATULUI GENITO-URINAR:-are actiune spastica urinara, crescand tonusul sfincterului vezical si al detrusorului determinand retentie urinara;- determina contractii ale uterului.

-scade secretia si motilitatea gastrica;

- creste tonusul musculaturii stomacului;

- determina contractura antrului si pilorului;

- creste tonusul si scade peristaltismul intestinului subtire si al colonului;

- determina scaderea secretiei pancreatice si intestinale;

- are efect constipant puternic;

- are actiune spastica biliara.

- stimuleaza secretia de ADH determinand scaderea diurezei;

- este influentata activitatea adenohipofizei (in special in cazul administrarii prelungite);

- scade secretia de testosteron.

-produce vasodilatatie arteriolara si venoasa (prin mecanism endorfinic si eliberarea de histamina) ducand astfel la hipotensiune arteriala;

- deprima reflexele circulatorii; - determina o dilatare a vaselor

cerebrale (datorita CO2 care se acumuleaza prin deprimarea centrului respirator);

- creste presiunea LCR; - vasodilatatie cutanata cu

congestia pielii, prurit si transpiratie.

A. In intoxicatia subacuta victima prezinta stare letargica cu mioza, scaderea tensiunii arteriale, scaderea alurii ventriculare, relaxare musculara. La inceput se instaleaza o faza euforica, apoi una deprimanta cu somn profund si coma.

La doze mari apare triada specifica opioidelor:- deprimare SNC pana la coma profunda (copiii pot prezenta convulsii);- mioza accentuata. Midriaza se poate instala in caz de hipoxie accentuata si reprezinta un semn de gravitate.- deprimare respiratorie intensa si respiratie Cheyne-Stokes.

Moartea in intoxicatia acuta este aproape intotdeauna cauzata de insuficienta respiratorie, complicata insa si de alti factori ca edemul pulmonar, socul cardiogen si pneumonia. De obicei survine in 3-12 ore.

Afectarea toxica a bulbului determina - hipotermie, colaps, tahicardie, dispnee, bradipnee accentuata pana la apnee, cianoza generalizata, piele rece si vascoasa, hipotonie musculara, scaderea diurezei, constipatie.

B. Intoxicatia supraacuta evolueaza prin coma convulsiva si moarte in 2-3 ore.Doza letala de morfina este:- 0.1 g (parenteral);- 0.2-0.4 g (po).

In intoxicatia acuta se permeabilizeaza mai intai caile respiratorii pentru eventuala oxigenoterapie. Ca antidot se foloseste naloxona i.v. 0.4-2 mg pentru antagonizarea deprimarii respiratorii si comei. Daca nu apar semne de raspuns, se repeta administrarea antidotului la 2-3 minute pana la o doza totala de 10-20 mg. Pacientii trebuie observati cel putin 6-12 ore.

Metodele de decontaminare (in cazul pacientilor constienti si dupa ingerarea recenta) sunt provocarea vomei sau lavajul gastric. Se poate administra carbune vegetal sau purgativ salin. Este importanta reechilibrarea acido-bazica.

Intoxicatia cronica se instaleaza dupa 5-15 doze (dupa cateva zile, pana la 2 saptamani de administrare continua), ajungandu-se pana la 2-3 g/zi. Consumatorul prezinta:- constipatie;- anorexie;- mioza;- anemie usoara;- hiperlactacidemie;- scaderea functiilor intelectuale, cu aparitia melancoliei, anxietatii si sentimentului de neincredere.

Intoxicatia cronica evolueaza in mai multe etape:- etapa 1 - predomina efectele euforice (poate fi precedata de efecte neplacute);- etapa 2 - de ezitare (subiectul este constient de comportamentul sau si in functie de vointa poate renunta sau trece la etapa urmatoare);- etapa 3 - creste toleranta si se instaleaza dependenta psihica si fizica;- etapa 4 - declin pe plan psihic si fizic cu scadere ponderala, piele uscata cu eruptii, secretii scazute, paloare, privire fixa, mioza, comportament antisocial.

1. Dependenta psihica- de fapt singura caracteristica atat necesara cat si suficienta pentru a defini dependenta de drog. Este favorizata de efectul euforizant si de terenul psihic al subiectului (anxiosilor le confera senzatia de siguranta impotriva agresiunilor, precum si o stare de bine permanenta). 2. Toleranta - caracterizata prin necesitatea de doze semnificativ crescute pentru a obtine starea deintoxicatie sau efectul dorit sau prin efect diminuat substantial la continuarea folosirii aceleiasi cantitati.

3. Dependenta fizica - implica dezvoltarea tolerantei si a simptomelor de retragere (abstinenta) la incetarea folosirii drogului,ca o consecinta a adaptarii organismului la prezenta continua a unui drog. In cadrul sindromului de dependenta,dependenta fizica reprezinta factorul de conditionare secundara, legat de teama de privare de drog si de incercarea permanenta de a evita senzatiile neplacute cauzate de absenta drogului.

4. Sindromul de abstinenta – este caracterizat prin simptomele care apar la incetarea sau reducerea dozei unui drog, inspecial narcotic, la care individul este adictiv si care a fost consumata in mod repetat, obisnuit, pe o perioada prelungita si/sau indoze mari. Exista tendinta ca in prezent sa se inlocuiasca termenul de"sindrom de abstinenta" cu "sindrom de retragere". Sindromul de retragere, expresie a dependentei fizice, este unul din indicatorii sindromului de dependenta. Apare la 12 ore de la ultima priza, se dezvolta treptat atingand un maxim la 2-3 zile. Mecanismul il reprezinta heteroreglarea "up" cu sensibilizarea si externalizarea unui numar mare de receptori adrenergici in sinapsele activatoare modulate de heterosinapsele opioid-adrenergice la nivelul carora actioneaza morfinomimeticul.

Debutul sindromului de abstinenta este caracterizat de:- anxietate;- midriaza;- hipersecretie lacrimala si salivara;- rinoree.

Copiii nascuti din mame dependente de morfina prezinta simptome ale abstinentei:iritabilitatehiperreflexiecascat tremortahipneediaree voma febra.

Pentru tratamentul morfinomaniei (dependentei de morfina) se recomanda intreruperea brusca a administrarii drogului. Pentru a evita sindromul de abstinenta se inlocuieste morfina cu metadona, aceasta din urma prezentand un sindrom de abstinenta mai putin grav atunci cand este intrerupta (dupa aproximativ 10 zile).

Dupa dezintoxicare se pot administra timp indelungat doze mici de antagonisti, de tipul naloxonei in vederea protectiei fata de o eventuala reluare a toxicului, astfel evitand dependenta si sindromul de abstinenta.

1. http://www.scientia.ro/biologie/37-cum-functioneaza-corpul-omenesc/4140-intoxicatia-cu-morfina.html

2. http://ro.wikipedia.org/wiki/Morfin%C4%833. http://www.sfatulmedicului.ro/

medicamente/morfina-solutie-injectabila_9516

4. http://www.sfatulmedicului.ro/Morfinomimetice--Euforice-si-stupefiante/morfina_4256#wrapper

Va multumesc pentru atentie !