recuperarea persoanelor cu nevoi speciale

7/28/2019 Recuperarea Persoanelor Cu Nevoi Speciale

1/41

RECUPERAREA PERSOANELOR CUNEVOI SPECIALE

CURS


2/41

CURS 1Persoane cu nevoi speciale

Realitatea actual evideniat de morbiditate demonstreaz creterea procentualanual a bolilor cronice organice , psihosomatice dar i a accidentelor rutiere , de muncetc. i a strilor postraumatice complexe afectnd sistemul neuro-mio-atrokinetic.

Aceast afectare poate fi pentru timp scurt (boli acute i strile postacute ) pentrutimp mediu (sechele postraumatice ) care pot dura uneori i ani de zile sau pot fi pentrutot restul vieii. n oricare din aceste situaii bolnavii vor trebui asistai i din punct devedere a meninerii i imbntirii performanelor sale fizice ( mio-artro- kinetic ) .Pentru ultimele situaii descrise, aceast activitate de susinere fizic se face att ntr-unmediu spitalicesc de reabilitate, ct i la domiciliul bolnavilor handicapai , antrennd n

aceast activitate i familia acestor persoane.Un prin pas este necesar a fi depistarea deficitelor funcionale organice sau

neuro-motorii , care se face n cadrul unei consultaii medicale generale repetate laanumite intervale de timp .Acesta va clarifica nu doar aspectele clinico-paraclinice alebolii ci va indica i disfuncionalitile determinate de complexul patologic.

In momentul depistrii deficitelor funcionale acestor bolnavi li se vor realizaprograme complexe de ameliorare a disfuncionalitilor care au ca scop nvarea saurenvarea activitilor fizice necesare vieii cotidiene , a activitilor casnice necesareorientrii bolnavilor cu dizabiliti pentru a se orienta n microuniversul apartamentului lor , apoi activiti fizice tot mai complexe i susinute pentru reintegrarealor social i chiar profesional . Toate acestea se vor realiza prin urmrirea continu a

acestor persoane i adaptarea programului , care va trebui s fie foarte flexibil chiarindividualizat ca metode ( pstrnd ns obiectivele ), la realitile funcionale inconstanteale pacientului cu handicap.

Deci, n faa unui astfel de caz e necesar existena unei ntregi echipe, alctuitdin medic specialist, medic de familie, terapeut i fiecare membrul al familiei pacientului,care realizeaz prin conlucrare evaluarea iniial i apoi repetarea pacientului, tratamentulcomplex care se impune n astfel de cazuri, profesionalizarea , reprefesionalizarea isocializarea pe ct posibil a acestor bolnavi .

Din acest punct de vedere Academia tiinelor Medicale Romne , stabilete n1974 c aceste obiective prin metodele lor specifice urmresc restabilirea ct mai deplincapacitii funcionale pierdute de ctre un individ adult sau copil, n urma unei boli sau

traumatism, precum i dezvoltarea unor mecanisme compensatorii care si asigure nviitor posibilitatea de munc sau autoservire, respectiv o via independent economic i/sau social. Deci, inta permanent este maximalizarea sntii fizice i psihice ca istarea socio-economic , vocaional i / sau educaional a unui individ cu handicap .Din enunarea obiectivelor int contientizm i complexitatea aciunilor derulate ncadrul activitilor fizice necesare acestor cazuri deosebite .

2


3/41

Din cele enunate concluzionm c aceste programe i gsesc justificarea numaila constatarea unor disfuncii fizice sau psiho-senzoriale care se pot prelungi mult timpsau sunt permanente (amputaii, paralizii etc.) .

Comisia OMS care urmrete aceast situaie pe plan mondial, a precizat n 1980secvenialitatea unor dizabiliti ce pot apare ca urmare a unor boli cronice sau situaii

postraumatice .Din punct de vedere funcional sau mai bine-zis disfuncional, putemcataloga situaiile ntlnite n infirmitate, incapacitate i handicap. OMS a clasificatconsecinele bolilor n volumul International Classification of Impairments, Disabilitiesand Handicaps cunoscut sub numele de clasificarea IDH .

Infirmitatea (impairment ) conform acestei clasificri este reprezentat de oricepierdere sau anormalitate a unei funcii psihologice, anatomice sau fiziologice. Nereferim la infirmitate atunci cnd constatm pierderea unei gambe sau membru inferior , aunui deget, picior sau mn, membru superior etc.; reducerea mobilitii unei articulaiisau lan cinetic, scderea forei musculare a unui grup muscular, lipsa coordonriimicrilor unuia sau mai multor segmente, scderea auzului, a vzulu , o respiratiedispneic, o insuficien cardio-vascular i multe alte situaii patologice. Constatm deci

c infirmitatea e o noiune foarte larg cuprinznd att pierderea anatomic de esuturi cti disfuncionalitatea lor chiar fr pierdere de structur anatomic ( mai ales cazul bolilorneurologice i psihice ).

Incapacitatea ( disability ) este consecina unei infirmiti reflectat n grade deperforman funcional sau n executarea activitii zilnice curente. Se definete careducerea sau pierderea capacitii de a se executa o activitate considerat ca normal sauobinuit pentru viaa cotidian casnic, social i profesional a unui individ. nfuncie de strcutura afectat, putem constata incapaciti de locomoie, de autongrijire, dedexteritate i manualitate, de comunicare, de comportament i alte situaii specifice saucombinaii ntre aceste incapaciti. Astfel, un bolnav poate ajunge n situaia de a fiincapabil s mearg, s urce i s coboare scri; de a deschide ua, de a manevra robinete,

de a se autongriji (splat pe din , pieptnat, brbierit ) sau poate ajunge n situaia de anu pronuna corect cuvinte , de a nu nelege ce i se spune , de a nu putea sta n eznd ipot fi exemplificate multe alte situaii ntlnite n practic. De remarcat, c nu oriceinfirmitate va determina neaprat o incapacitate pe cnd existena unei incapaciti are labaza o infirmitate care poate fi reversibil sau ireversibil , progresiv sau regresiv.

Handicap (handicap) este definit ca situaia unui individ de a realiza cu dificultateactiviti normale cu mediul de via n concordan cu vrsta, sexul, condiiile sociale iculturale ale lui, individul handicapat intrnd n conflict cu mediul de munc, familie isocio-educaional. El nu se poate manifesta ca individ cu identitai complete i normale,ex.: ca elev , ca prieten, ca so, n profesie la locul de munc etc.

Clasificarea IDH remarc urmtoarele handicapuri :- handicap de orientare n mediu;- handicap de mobilitate (locomotor );- handicap educaional ( de instruire );- handicap ocupaional care poate determina la rndul lui consecine economice- handicap de integrare social;- handicap senzorial ( vz, auz, miros, sexual) .E de remarcat totui c nu orice infirmitate cu incapacitate va determina handicap.

3


4/41

Invalidul nu este ntotdeauna un handicapat , cele dou noiuni netrebuindconfundate.

Noiunea de invalid se bazeaz pe interrelaia medicin-aspect economic iadministrativ. Invalidul i-a pierdut total sau parial capacitatea de munc pe o durat detimp, ceea ce duce i la reducerea veniturilor realizate prin munc. Legislaia actual

ncadreaz aceste persoane n trei grade de invaliditate : I- sever ; II- mediu ; III minor(CECM). De aceea programele de recuperare a incapacitilor nu nseamn doar tratareainfirmitii ci i ameliorarea i adaptarea condiiilor de via i a mediului ambiant alpacientului .

Copiii surdomui, infirmi locomotor, cu retarduri psihice, nevztori vor avea denfruntat un handicap educaional.

Adulii care n urma unor boli sau accidente nu mai pot s-i ctige existena suntn faa unui handicap ocupaional . Acetia vor trebui reprofesionalizai prin deprindereaunor noi meserii posibil de efectuat cu restantul lor funcional.

Din handicapul ocupaional deriv ntr-o msur mai mic sau mai marehandicapul economic. Rezolvarea acestuia e dificil dar nu imposibil , pornind de la

sistemul de ajutor i ocrotire social ( pensii de stat pentru incapacitate de munc) .Pacientul devine astfel parial dependent de familie i societate .Rezolvarea acestorinfirmiti sunt n direct relaie cu ndeprtarea acestor handicapuri . Ex.: protezarea unuimembru amputat , protezare auditiv , ui i alte utiliti cu celul fotoelectric.

Programele de activiti fizice pentru aceste handicapuri s-au orientat n ultimultimp spre :

- afeciuni locomotorii: - reumatologice; ortopedice-traumatologice;neurologice.

- afeciuni cardio-vasculare;- afeciuni respiratorii cronice cu disfuncii ventilatorii;- afeciuni psihice , inclusiv tulburri de vorbire (afazie, dizlalie );

- afeciuni senzoriale ( vz, auz, surdomutitate ).In alte afeciuni: digestive, renale, endocrine, metabolice, care i ele pot determinaincapaciti i handicapuri, programele de activiti fizice nu sunt dezvoltate la oraactual dect n mic msur ca mijloace adjuvante .

Activitile fizice pentru persoane cu handicap i selecioneaz programele dinmai multe tehnici de recuperare:

- fizioterapia + kinetoterapia ,masoterapia , hidrokinetoterapia ;- terapia ocupaional sau ergoterapia ;- ortezare i protezare ;- logopedia ( ortofonia);- psihoterapia ;- terapia educaional ;- profesionalizare i reprofesionalizare .In ultimul timp se pune un accent deoasebit pe profilaxie, pe ncecarea de a

preveni bolile cronice, accidente mutilante (sistem de siguran rutier, n munc) sauprofilaxie de gradul 2 i 3 pentru prevenirea recidivelor i complicaiilor .

4


5/41

CURS 2Metabolismul bazal

Metabolismul bazal (MB) se definete prin cantitatea minim de energie utilizatde organism pentru meninerea funciilor vitale i este egal aproximativ cu 1Kcal/Kg.corp/or.

Equivalentul metabolic (MET - Metabolic EquivalenT) este expresia rateiconsumului de energie n stare de repaus i este aproximativ egal cu 3,5 mlO2/Kg.corp/min.

Un efort de 1 MET este egal cu 0,0175 Kcal/Kg.corp/min, respectiv cu 1,0500

Kcal/Kg.corp/or.Reiese c pentru dezvoltarea unei cantiti de energie de 1MET, organismul va

consuma un volum de oxigen de aproximativ 3,5 ml O 2/Kg.corp/min, ceea ce nseamnc energia cheltuit de organism n cadrul metabolismului bazal necesit un consum deoxigen de 3,5 ml O2/Kg.corp/min.

Deci, putem afirma c:

1MET = MB = 3,5 ml O2/Kg.corp/min = 1 Kcal/Kg.corp/or

Eforturile fizice, pot fi definite prin prisma consumului de oxigen.Prin raportarea consumului de oxigen la greutatea corporal a subiectului, se

realizeaz o normalizare a acestei mrimi, exprimarea realizndu-se n acest caz, n mlO2/Kg.corp/unitate de timp(min, or, 24h).

Dac raportm consumul de oxigen din cursul unui efort fizic la necesarul deoxigen al unui efort de 1MET, vom putea exprima mrimea efortului fizic respectiv nmultipli de MET, care reprezint n acelai timp, multipli ai MB.

Invers, dac dorim s aflm valoarea consumului energetic al unui subiect,exprimat n Kcal/unitate de timp (min), trebuie s cunoatem greutatea corporal asubiectului respectiv.

Pentru producerea unei cantiti de aproximativ 5 calorii/min, organismulutilizeaz un litru de oxigen (coeficientul izocaloric al oxigenului, care variaz ntre4,825 i 4,830 calorii).

Cunoscnd cele de mai sus, putem foarte uor s realizm conversia ntre MET icalorii necesare ntr-un efort, conform schemei din figura 13.1.

Consumul energetic metabolic poate fi raportat att la greutatea corporal ct i lasuprafaa corporal, exprimarea fcndu-se n acest caz n Kcal/m2 suprafacorporal/unitatea de timp.

5


6/41

Total calorii

x minute minute

cal/min

x 5 5

ml O2/minx Kg.corp Kg.corp

ml O2/Kg.corp/min

x 3,5 3,5

MET

Figura 13.1 Conversia MET n calorii i invers (5)

n funcie de cantitatea de oxigen consumat, cu ajutorul metodei schimburilorgazoase de stabilire a cheltuielilor energetice, au fost determinate valorile medii alemetabolismului bazal pentru adultul normal.

Tabel 13.1 Metabolism bazal valori medii ale adultului normal (Haulic)

Brbat 1600 Kcal / 24 ore 1 Kcal / Kg.corp / or 39 Kcal / m2 / orFemeie 1300 Kcal / 24 ore 0,95 Kcal /Kg.corp / or 34 Kcal / m2 / or

Factorii care influeneaz metabolismul bazal sunt (4) : sexul, vrsta, nalimea

corporal, starea fiziologic, sau patologic n care se gsete organismul, starea deactivitate sau de repaus, mrimea (intensitatea) efortului din cursul activitii, temperaturamediului nconjurtor, etc.

Tabel 13.2 Metabolismul bazal la vrste diferite (modificat dup Haulic)

Nou nscut 30 Kcal / m2 / or1 an 55 Kcal / m2 / orAdult 39 40 Kcal / m2 / or

6


7/41

Vrsta a III-a 36 - 37 Kcal / m2 / or

MB reprezint aproximativ 60% - 75% din ME (metabolism energetic) al unuiindivid mediu sedentar (6). Astfel, dac nevoile energetice zilnice ale unui adultsntos, aflat n repaus se situeaz n jurul valorii de 2000 Kcal/zi, aproximativ 1650

1700 Kcal vor reprezenta MB, 200 250 Kcal vor fi consumate pentru ingestiaalimentar, poziia eznd, restul fiind utilizat n curul contraciilor musculare din timpulschimbrilor de poziie, pentru meninerea echilibrului termic al organismului, i pentruacoperirea aciunii dinamice specifice a alimentelor din cursul digestiei.

n cazul realizrii unei activiti fizice, consumul energetic crete directproporional cu durata i intensitatea efortului depus. Haulic arat c, cele maiimportante creteri ale consumului de oxigen le produce efortul fizic intens, cnd energiacaloric degajat poate depi pentru scurt timp de 30 50 de ori valorile bazale alecheltuielilor energetice.

Tabel 13.3 - Metabolismul energetic n comparaie cu metabolismul bazal (3)

M.B. 40 Kcal / m2

/ hSedentarism 50 Kcal / m2 / hActiviti fizice uoare 50 90 Kcal / m2 / hActiviti fizice moderate 90 140 Kcal / m2 / hEfort fizic intens peste 140 Kcal / m2 / h

Tabel 13.4 Modificri ale consumului de oxigen respectiv a consumului energetic, nraport cu MB, n diferite situaii (4)

Somn- are loc o scdere a consumuluide oxigen cu 10 15 % subvalorile normale, datorit scderii tonusului muscular i

reducerii activitii SNVT0C sczute - cresc consumul energetic cu 5 10 %

T0C ridicate- scad consumul energetic cu 5 10 % (n zonele tropicalescderea se poate cifra la 10 20 %)

Malnutriia- produce o scdere a MB cu 20 30 %, malnutriia severduce la o scdere a MB cu pn la 40%

Febra- produce o cretere a MB, datorit intensificrii reaciilorenergetice catabolizante

Tiroxina(hipersecreie)

- crete MB pn la 100% prin intensificarea reaciilor oxido-reductoare

Eforturi fizice - la sportivii bine antrenai MB crete cu pn la 20%

Tabel 13.5 Equivalentul caloric al trofinelor

TrofinaEnergiemetabolic(Kcal/g)

Oxigenconsumat(L/g)

Equivalentcaloric(cal/L)

Ap eliberat(ml/100g)

Lipide 9,3 1,98 4,696 107Glucide 4,1 0,81 5,061 61

7


8/41

Protide 4,3 0,97 4,432 41

MB este proporional cu masa slab a corpului i descrete cu 2% pentru femei icu 3% pentru brbai, pe decad de via, dup vrsta de 20 de ani. De asemenea, femeileau un MB mai sczut dect brbaii, indiferent de vrst, datorit procentului mai redus

de mas slab fa de brbai.n exprimare relativ, cnd raportarea consumului energetic de repaus se face lamasa slab, nu exist diferene ntre sexe. n acelai timp, indiferent de greutateacorporal, metabolismul de repaus scade cu aproximativ 0,01 Kcal/min pentru fiecarecretere cu 1 % a depozitului adipos al corpului. Cu toate acestea, esutul adipos aduce ocontribuie redus la modificrile suferite de MB.

Tabel 13.6 Exemple de MB (5) la brbat i femeie (consum energetic n 24 ore derepaus complet la pat)

Brbat(nlime = 1,778 m sau 5 ft 10 in)

Femeie(nlime = 1,676 m sau 5 ft 6 in)

Greutate(kg)

Consum energetic(Kcal/24h)

Greutate(kg)

Consum energetic(Kcal/24h)

63,56 (140 lb) 1,550 45,40 (100 lb) 1,22572,64 (160 lb) 1,640 54,48 (120 lb) 1,32081,72 (180 lb) 1,730 63,56 (140 lb) 1,40090,80 (200 lb) 1,815 72,64 (160 lb) 1,48599,88 (220 lb) 1,900 81,72 (180 lb) 1,575Not: pentru fiecare 2,54 cm plus a nlimii corporale se vor aduga 20 Kcal la

valoarea MB, sau se vor scdea 20 Kcal pentru fiecare 2,54 cm minus a nlimiicorporale, fa de modelul propus n tabel.

Valoarea metabolismului bazal ct i a metabolismului energetic, la subiectulsedentar, poate fi determinat i cu ajutorul nomogramei construite de Boothby, Bergson iDunn n 1936.

Nomograma se utilizeaz n felul urmtor: Se unete cu o dreapta greutatea subiectului (I) cu nlimea lui (II), pentru a

obine suprafaa corporal (III) Valoarea astfel obinut a suprafeei corporale (III) se unete prin intermediul unei

noi drepte cu vrsta subiectului (IV) innd cont de sexul acestuia, pentru a obinevaloarea necesarului caloric de baz (V)

Pentru obinerea necesarului energetic pe 24 ore a aceluiai subiect (VI),cunoscnd tipul de activitate depus sau starea fiziologic ori patologic n care se

afl, se unete cu o a treia dreapt, valoarea MB (V) cu factorul de corecie deutilizat (VI).

Tema 13.1 Evaluarea metabolismului bazal (MB)Cu ajutorul datelor prezentate mai sus i a nomogramei Boothby, se va evalua MB

al fiecarui component al grupei de lucrri practice, exprimarea realizndu-se nKcal/zi, Kcal/Kg.corp/or, Kcal/m2/or, ml O2/Kg.corp/or.

8


9/41

Datele obinute se introduc n tabelul 13.8, se prelucreaz i se reprezint grafic,realiznd o comparaie intre valorile individuale i valorile medii ale grupei delucrri practice.

Tabel 13.7 Consum energetic pentru diferite activiti

Forma de activitate Kcal/K g/or

Mers - plimbare 2,86Mers (v = 4,5 Km / h) 3,00Mers (v = 6 Km / h) 4,50Mers n pant 10% (v = 3 Km / h) 5,00Alergare (v = 8.5 Km / h) 9,30Ciclism (v = 9 Km / h) 3,60Ciclism n pant 3 % (v = 9 Km / h) 6,00

Ciclism (v = 22 Km / h) 9,25Patinaj 4,4 9Ski 8 14not 3 11Canotaj 3 10Conducere auto 1,90Clrie - plimbare 2,40Clrie trap 5,30Clrie galop 7,70Tenis de mas 5,50Gimnastic uoar 2,40

Gimnastic intens 6,50Prit 4,40Strns fn 6,40Tractorist 2,55ngrijire bovine 3,80ngrijire porcine 3,97mbrcat, dezbrcat 1,70Servire mas 1,40Scris i citit la birou 1,40tergerea prafului 2,70

Mturat 2,40Curenie cu aspiratorul 3,70Croetat 1,40Cusut cu maina cu pedal 1,60mbrcat copil 2,90Splat rufe manual 2,80Clcat rufe cu fierul 2,00Curat legume 1,60

9


10/41

Splat vase 2,00Citit cu glas tare 1,50Stnd n poziie de drepi 1,63Tiat lemne 6,86Dulgherit, tmplrit 4,33

Zidrit 4,07Spat pmnt 7,00Tabel 13.7 Consum energetic pentru diferite activiti (continuare)

Forma de activitate Kcal/Kg/or

Cosit manual 8,00Secerat manual femei 6,00Secerat manual brbai 7,20

Tabel 13.8 Metabolism bazal rezultate

Nr.crt.

Nume

Prenume

Metabolism bazal

Kcal/zi Kcal/Kg.corp/h Kcal/m2/h ml O2/Kg.corp/h

1.2.n._x

Tema 13.2 Evaluarea metabolismului energetic (ME)Cu ajutorul datelor prezentate mai sus, a nomogramei Boothby i a tabelului 13.7

care ofer cteva exemple de activiti fizice sportive sau menajere i necesarulenergetic (exprimat n Kcal/Kg.corp/or pentru fiecare activitate), se va evalua ME alfiecrui component al grupei de lucrri practice, exprimarea realizndu-se n Kcal/zi,Kcal/Kg.corp/or, Kcal/m2/or, ml O2/Kg.corp/or i MET.

Datele obinute se introduc n tabelul 13.9, se prelucreaz i se reprezint grafic,realiznd o comparaie ntre valorile individuale i valorile medii ale grupei de lucrripractice.

10


11/41

Tabel 13.9 Metabolism energetic rezultate

Nr.crt.

Nume

Prenume

Metabolism energetic

Kcal/zi

Kcal/Kg.corp/h

Kcal/m

2/h

mlO2/Kg.corp/h

MET

1.2.n._x

11


12/41

CURS 3

Activiti fizice pentru persoanele cu nevoi speciale generaliti

Activitile fizice propuse n unele programe adaptate persoanei cu nevoi speciale,constau din nlantuirea fiziologic, functionala i logic a unor exerciii fizice, att staticecat i dinamice. Cele statice mentin o poziie corect a segmentului afectat sau antregului corp, cele dinamice realizeaz micarea prin nlantuirea lor logic.

Exerciiile fizice au fost practicate de poparele antice ale civilizaiilor chineze,indiene, egiptiene, civilizaii de la care au rmas numeroase documente. Medicii anticicelebri, cum ar fi Herodicus, Hipocrate, Celsius, Galenus, socoteau exerciiile fizice igimnastica metode de tratament. Mai trziu n timpul renaterii, Mercutiales scrie despre

exerciiile fizice n cartea De carte gimnastic n 1569. n anii 1800 se dezvoltexerciiile fizice din cadrul gimnasticii suedeze care mparte aceasta activitate n 4 ramuribine dinstincte: educative sau pedagogic, militar, estetica si medicala. De acum nainteexerciiul fizic se dezvolt ca i disciplina independenta. Tot de acum, numeroicercettori ca Liedbeck, Norlander, Wide s.a, caut s fundamenteze tiniific i sdezvolte aplicativ-practic aceast ramur a exerciiilor terapeutice. Au aprut apoiaparatele de mecanoterapie concepute iniial de Gastaf-Zander. Treptat principiile terapieiprin exerciii fizice cuprind tot mai multe domenii de patologie, dovedindu-i n timputilitatea sau n unele domenii stricta necesitate n actul terapeutic medical. Astfel ThureBrand pune bazele exerciiilor fizice ginecologice n Rusia, fiziologia pavlovistacontribuie in nelegerea efectelor exerciiilor fizice n aplicarea lor corect, n Franta J.

C. Tissot chirurg, scrie un studiu asupra utilitii micrii sau a diferitelor exerciii acorpului i a repausului n tratarea bolilor mai ales a aparatului locomotor, PH. Pinel,psihiatru Parisian public n 1809, tratatul medico-filozofic asupra alienailor mintali(bolnavi psihici) consacrnd un capitol, exerciiilor variate ale corpului sau aplicarea uneimunci mecanice, lege fundamental a tuturor ospiciilor de alienatie. Prin aceasta Pinel acontribuit la suprimarea izolarii i a violenei exercitate asupra acestor persoane,nlocuind-o cu ntelegerea, afectivitatea i ndemnul la performarea de exerciii fizice i amuncii, semnalnd succesul unui experiment avnd la baz o asemenea conduita ntr-unospiciu din Saragosa- Spania. n acelasi timp psihiatrul englez Tuke preconiza aceleaipractici, cei doi revoluionnd astfel psihiatria. Se pot dinstinge astfel dou curentediferite: unul mai slab i discontinuu, care susine folosirea exerciiilor fizice i a muncii

terapeutice n toate spitalele, pentru completarea tratamentului afeciunilor traumatice ineurologice; un altul mai puternic i mai amplu, caracterizat prin aplicarea acestormetode n azilele psihiatrice. Pn la urm, datorit dezvoltrii interbelice a acestormetode n rile anglo-saxone i USA, s-a ajuns la o unitate doctrinar i la o formareprofesionala polivalenta, dar urmrind aceleai scopuri.

Exerciiul fizic se dorete, ca i n kinetoterapie, un veritabil tratament,complementar mijloacelor clasice medicamentoase, igienodietetice, chirurgicale saubalneo climaterice, dar cu o puternic motivaie funcional, adresat mai ales

12


13/41

handicapaiilor motori i senzoriali, n scopul corectrii defectelor de funcionalitatemotorie sau generale complexe rezultat al bolilor sau traumatismelor prin accident.

Actualmente, criteriile folosite pentru gruparea elementelor exerciiului fizic suntde natur tehnico-aplicativ, permind clasificarea fundamental a acestuia n exerciiistatice i dinamice. n situaia persoanelor handicapate, lucrul muscular static este foarte

important avnd o aplicativitate mare mai ales n obinerea poziiilor corecte (de start saufinale). Exerciiile dinamice au rol dominant n atingerea obiectivelor propuse. Tehnic iaceste exercitii se mpart n exerciii pasive i active. Cele pasive se execut de ctreterapeut pe segmentul necontrolat volitiv de ctre bolnav. Exerciiile active sunt liberesau executate cu ajutorul unor aparate. Exerciiile dinamice mai pot fi grupate i dupaintensitatea efortului. Activitatiile cu caracter sportiv au la baza cresterea treptat aefortului, pornind de la micarea activ liber nspre micarea contra rezisten (cungreunare). Exerciiile se mai grupeaza si dup efectele lor asupra organismului, lucrupe care teoretic, trebuie s l avem permanent sub observaie.

Efectele acestor exerciii sunt: generale i locale, rapide sau lente, trecatoare saupermanente, imediate sau trzii, individuale sau colective. Medical, exerciiile au

capaciti morfogenetice, fiziologice i educative, pe baza crora efectele pot fiprofilactice i terapeutice.De asemenea un complex de activiti fizice exercit influene, uneori majore

asupra unor aparate i sisteme importante ale organismului, cum ar fi cel respirator,cardio-vascular, digestiv, neuromuscular, dar i asupra unor funcii cum sunt cele denutriie i excreie.

Exerciiile aplicative, la rndul lor se refer la deprinderi motrice de baz, cum ar fimersul, alergarea, trrea, trecerea peste sau pe sub obstacole, srituri, purtarea degreuti, aruncrile, prinderile, crrile, etc. Se trece la activiti fizice complexe, cumar fi cura de teren, tratamentul prin munc, terapia ocupaional sau odihna activ.

n grupa procedeelor i metodelor diverse, puse la dispoziia terapeutului azi, mai

introducem mecanoterapia, gimnastic electric i altele nencadrate n scheme fixe. nanumite ocazii, individualizate sau a exerciiilor fizice fcute cu un grup de persoane cuaceleai handicapuri, se mai pot folosi exerciii simple mprumutate din gimnasticamedical cu scop profilactic (pentru oameni sntosi), exerciii preluate din jocuri,sporturi sau turism, practicate dup principiile medico-pedagogice. Astfel ne putemapropia i mai mult de performana funciilor normale ale corpului.

n cazul existenei handicapului este necesar un tratament complex, asociind laactivitatea fizic, msuri de mbunatire a igienei, regimuri alimentare cu suplimentenutritive pentru sustinerea unui efort fizic ct mai performant, ageni fizici naturali sauartificiali, mijloace i metode terapeutice medicale, cu rol complex terapeutic i apoiprofilactic secundar.

Toate aceste programe se vor desfaura dup reguli precise, inegale ca importantai de natur divers. Unele sunt majore i sunt deci indispensabile respectnd principiulconcordanei, altele sunt minore neintervenind n principiile eseniale.

Regulile majore sunt 2:1. Studiul precis al handicapului i evaluarea funcional a lui, din punct de vedere

anatomic, kinetic, psihologic social i profesional.

13


14/41

2. Analiza posibilitaiilor ocupaionale i de munc, regul care presupunecunoaterea micrilor i gesturilor ct mai eficiente necesare n anumite profesii.E necesar deci cutarea i indicarea ocupaiei corespunztoare handicapului.

Reguli minore:1. activitatea fizic s fie de preferat comuna, adic bine cunoscut de toata lumea,

curent, artisanal;2. activitatea sa fie simpl, cele complicate fiind rezervate handicapurilor minore saucazurilor particulare;3. activitatea s fie util, fiind descurajant s faci o activitate care nu ajut la nimic;4. activitatea s fie variat cu exerciii din game diferite de activitate, evitnd astfelmonotonia;5. ocupaia s fie progresiv, adaptat evolutiei handicapului;6. exerciiile s fie liber consimtite n concordana cu obiceiurile i aspiraiile sale;7.- activitatea s fie comunitar i s nu urmreasc neaprat performanele calitative;8.- activitatea s fie permanent controlat de terapeut.

14


15/41

CURS 4Activitatile fizice prin exercitii statice si dinamice adaptate

handicapului

Activitatile fizice in cadrul acestei categorii de persoane constau in pozitii (destart, intermediare si de final) si din miscari in inlantuire cu finalitatea urmarita deprogramul propus. Pozitiile corecte se mentin prin lucru muscular static, similar

izometriei din kinetoterapie. Miscarile se executa prin lucru muscular (izotonie).Pozitiile obtinute prin lucru muscular static se caracterizeaza printr-o contractieuniforma si prelungita care nu realizeaza miscare articulara sau deplasarea unui segmentsau a intregului corp. e conditia de la care pleaca activitatea dinamica. In timpul realizariisi mentinarii pozitiilor muschi trebuie sa invinga forta gravitationala, fortele decontractie a muschilor antagonisti sau alte forte externe ce tind permanent sa modificepozitia initiala. Mentinerea acesteia realizeaza punctul fix de sprijin necesar miscariisegmentelor corpului. In timpul realizarii unei pozitii, efortul muscular static se impartein 3 forme: de mentinere, de consolidare si de fixare

a) Mentinerea efortul muscular pentru pastrarea neschimbata a unor pozitii alecorpului si segmente de corp. Acest tip de activitate statica se preteaza la lucru

contra rezistenta progresiva sau la antrenament, in cazul activitatilor sportive sauADL.b) Consolidarea asigura o pozitie stabil a corpului, realizata prin contractia

echilibrata a lanturilor musculare agonist-antagoniste.c) Fixarea asigura pozitia in conditiile in care segmentele corpului se afla de obicei

in echilibru instabil. Rolul principal al fixarii este pastrarea echilibrului mai alesin ortostatism, fiind mai putin pretabil la antrenament.

Pozitiile depind si de tonusul muschilor scheletali (adica contractia statica).Tonusul muscular da forma si relief corpului, contribuind la mentinerea atitudinii corectesi a echilibrului general.. Cheltuiala de energie in timpul lucrului static este variata,putand distinge schematic efort redus, mijlociu si mari de durata scurta, medie si lunga.

Efortul static redus corespunde starii de repaus, pozitiilor odihnitoare sau de relaxare.Aceste pozitii se pot mentine timp mai indelungat fiind recomandata varstnicilor,handicapatilor, convalescentilor in principal dupa boli cardiovasculare. Caracteristicstarilor de repaus sunt pozitiile culcat sau sezand.

Pozitiile naturale si de lucru cele mai des adoptate sunt: stand in picioare(ortostatism) sau aplecat, sezand inclinat sau pe genunchi, care au o baza de sprijin maimare, pozitia generala a corpului mentinandu-se prin contractari izometrice de intensitatemedie care determina tensiuni crescute a structurilor periarticulare (zone de insertie

15


16/41

musculara). Efortul ramane totusi redus, pentru ca organismul gaseste in mod reflexmecanismele de sprijin cele mai economice.

La persoanele handicapate acest lucru se realizeaza mai greu, fiind necesar un efortmediu, sau in unele cazuri la handicapati neurologici, se poate realiza un efort mare, darantrenabil. La aceste categorii trebuie folosite : pozitiile favorabile din punct de vedere

mecanic, prin folosirea predominanta a tesuturilor articulare si periarticulare restante,asezarea parghiilor osoase in aceste pozitii favorabile (unde e posibil), folosireaelasticitatii structurilor extensibile. Prin antrenament in repetitii, aceste pozitii seautomatizeaza, nemaifiind necesara interventia volitiva.

Oboseala apare la pastrarea acestor pozitii timp prea indelungat, pe masura ce bazade sprijin a segmentului sau corpului se micsoreaza si unele parti ale corpului se dispunin afara bazei de sprijin cu prelungirea imobilitatii. In acest caz efortul se scade prinlargirea bazei de sprijin, prin apropierea centrului de greutate a corpului sau asegmentului pozitionat de aceasta baza si scurtarea duratei de mentinere a pozitiei. Lucrulmuscular static repetat are efecte plastice- modelatoare asupra elementelor aparatuluiefector locomotor, oasele,articulatiile, muschii, structurile periarticulare suferind

modificari de forma si structura, corespunzatoare factorilor de presiune, tractiune sirelaxare antagonica exercitati de efortul static uniform static sustinut si de mecanismelecomplexe neurotrofice, de obicei afectate la handicapati neuromotorii. Prin antrenareacontractiilor izometrice se mareste volumul si forta musculara, mai mult decat contractiledinamice izotonice, se educa proprioceptorii musculari si articulari, corectand astfeldeficientele fizice. Partea negative a acestor contractii este monotonia si plictisul, maiales la copii si tineret. De aceea se recomanda ca pozitiile san nu fie mentinute prea multtimp, sa fie intrerupte des si compensate prin pauze de relaxare sau intercalate cu miscariactive.

Pozitiiile fundamentale sunt cele mai simple, mai usor de luat si mentinut. Acesteasunt: stand, sezand, pe genunchi, culcat si atarnat.

Stand e pozitia de activitate caracteristica omului din ea derivand numeroasevariante .Ea trebiue supravegheata si controlata continuu dezvoltand o atitudine si aliniament

corect al corpului. Se au in vederecateva reguli: greutatea corpului sa fie egal repartizatape ambele picioare, calcaiele sa stea apropiate si in acelasi plan, varfurile picioarelor saformeze un unghi de 30-60 deschis inainte, genunchi intinsi, bazinul mentinut aliniatnormal,evitand inclinarile sau torsiunile, trunchiul inclinat usor inaintecu mentinereacurburilor coloanei (lordoze), umerii aliniati , membrele superioare atarnand liber cuarticulatiile extinse, abdomenul cu musculature anterioara tonica (plat). Pozitia se indicain corectarea deficientelor fizice, mai ales postraumatice in reeducarea mersului.

Pe genunchi se indica pentru o mai buna fixarea corpului, avand o suprafata desprijin mai buna, cu apropierea centrului de greutate de aceasta suprafata, crescandechilibrul si siguranta corpului.

In sezand, corpu se sprjina pe regiunea fesiera (tub. Ischiatice). Astfel miscarilecorpului se reduc, iar activitatea musculara amembrelor inferioare scade. E o pozitiecomoda, odihnitoare, fixatoare pentru trunchi si corectiva a lordozei lombare.

Culcat pe spate, pe un plan orizontal oarecare, e o pozitie fundamentala statica, carenecesita efort mic, miscarile sunt reduse si bine localizate. Se indica in reeducareasugarilor, a copiilor instabili cu defecte ale membrelor inferioare.

16


17/41

Pozitiile derivate din pozitiile fundamentale se obtin prin modificarea bazei desustinere si schimbarea pozitiei membrelor superioare si inferioare.

Din stand pot deriva: stand pe varfuri, stand pe varfuri cu genunchi indoiti, standcu piciorele departate, stand cu un genunchi flectat, stand unipodal (pe un picior), standcu mainele pe solduri sau la umar, intinse lateral, inainte sau in sus, cu trunchiul aplecat

inainte sau extins(inapoi), rasucit.Schimbarea pozitiei capului si gatului dau un numar de varinate ale pozitieifundamentale. Cea mai importanta varianta a pozitiei stand pe genunchi e cea cu sprijinpe palme numita in 4 labe sau patrupedie care e pozitia de baza de plecare pentru metodaKlapp din KT, metoda de tarare utilizata in KT coloanei.

Din pozitia sezand obtinem multe variante prin schimbarea pozitiei membrelorsuperioare, trunchi cap-gat, dar si membrul inferior (intinse inainte, cu genunchi indoiti,mai ales pozitia de repaus pe o coapsa, calare, fandat).

Din pozitia culcat deriva pozitii prin schimbarea pozitiei membrelor inferioare, cumar fi: picioarele departate, genunchi indoiti la piept, piciorele sprijinite pe talpi sigenunchi flectati, sau schimbarea pozitiei membrelor superioare: care pot fi intinse pe

langa corp, lateral sau in sus, sprijinite pe sold, ceafa sau crestet. Culcat rezemat(intermediar intre culcat si sezand), culcat inainte (permite extensia si hiperextensiatrunchiului si membrelor), culcat pe o latura, atarnand la spalier.

Activitatea fizica prin exercitii dinamice aceasta va realiza intotdeauna o miscare aunui segment sau lant kinetic superior si inferior din punct de vedere mecanic, efortulmuscular dinamic produce deplasarea in spatiu a corpului sau segmentelor salerealizandu-se astfel un lucru mecanic. Miscarea rezulta din intrarea in contractie agrupurilor si lanturilor musculare antagoniste, din care unele depun un efort deinvingere a fortelor contrare, iar antagonistii de cedare in favoarea miscarii. Prininvingere sau realizare se intelege actiunea de scurtare a muschiului prin contractie siefectuare de lucru dinamic, iar cedarea (relaxarea) e asigurata prin alungirea muschiului

antagonist. Miscarea se mai poate realiza si prin actiunea unor forte externe destul deputernice pentru a putea schimba locul segmentului in spatiu, prin scoaterea lui dinpozitia de indiferenta statica, dar fara cheltuiala de energie din partea organismuluihandicapat (tinta). Aceasta e miscarea pasiva. Miscarea activa e consecinta lucruluimuscular dinamic propriu organismului, relizandu-se prin cheltuiala de energie.

Miscarea pasiva e caracteristica terapiei prin miscare, nefiind necesara persoanelorsanatoase ci doar persoanelor cu diferite handicapuri. Aceste miscari au efect beneficasupra muschilor, tendoanelor si fasciilor, asupra articulatiilor si structurilorperiarticulare, asupra circulatiei sangvine si limfatica, asupra receptorilor nervilorperiferici.

Se executa de catre kinetoterapeut intinderi si scurtari, tractiuni si presiuni (prinprize), tensionari si relaxari mecanice, toate stimuland functional structura respectiva. Serealizeaza astfel minimum de schimburi nutritive si metabolice locale, se mentinesupletea mio-artro-kinetica, se antreneaza intreg lantul senzorial, chiar daca o veriga aacestui lant e deficienta. Impulsurile kinestezice complexe pornind din zonele perifericemobilizate pasiv dar totusi stimulate, ajung in centrii nervosi pe cai nervoaseproprioceptive sau paralele (intero si exteroceptive), determinand reactii trofice sifunctionale echivalente celor determinate de activitatea fizica activa. Miscarile pasiverepetate contribuie la recuperarea miscarilor active, dar niciodata nu le vor substitui

17


18/41

integral, neputandu-se realiza antrenament sportiv prin miscari pasive. Dar aceste miscariintegrate intr-un program de reeducare functionala sunt indispensabile in boli aleaparatului locomotor si ale sistemului nervos. Ele mai sunt folosite in cercetarea sievaluarea mobilitatii articulare (testul articular).

Miscarea active sta la baza tuturor procedeelor si metodelor aplicate pentru

realizarea activitatii fizice simple si complexe. Ele vor fi studiate la disciplina gimnasticiimedicale KT. in amanuntime. Ele se impart dupa axele si planurile de miscare:frontal(latero-lateral), sagital (antero-posterior) si transversal (de rotatie), deosebind astfelmiscari antagoniste cum ar fi flexia-extensia, abductia-adductia, rotatia interna si externa,circumductia. Miscarile active mai sunt reflexe sau instinctive, inconstiente sauconstiente, involuntare sau voluntare, cu rol educativ sau terapeutic.

Miscarile active se pot realiza din punct de vedere etic, in miscari libere sauconditionate de folosirea unor aparate ajutatoare mobile sau fixe, de un posibil ajutorextern, de opunerea de rezistente externe manuale (de catre terapeut) sau mecanice cumar fi haltere, bastoane, mingi, substante plastice. In cazul persoanelor handicapate,miscarile active trebuie ajutate de un terapeut pe tot parcursul efectuarii lor, sau doar in

momentele grele ale miscarii, care pot fi startul miscarii sau cresterea amplitudinii lafinalul lor, sprijinul si asigurarea efectuarii in plan correct. Dupa antrenament repetat, sevor executa exercitii contra rezistenta progresiva sau opozitiune, care constau din miscariactive carora li se opune in timpul desfasurarii rezistenta progresiva din parteaterapeutului sau a unui partener de activitate, sau cu ajutorul unor aparate. Miscarile curezistenta sunt concentrice, cand muschi contractati inving opozitia si apropieextremitatiile de centru prin scurtarea si ingrosarea musculaturii efectuare, sau pot fiexcentrice, cand muschi efectori sunt alungiti subtiati, indepartand prin actiunea lor,extremitatile de centru. Exercitiile de acest fel, pot fi simple sau complexe (miscari dinmai multe articulatii executate simultan). Activitatiile bazate pe miscari simple, orientatedupa axele in planurile de mobilitate articulara fac parte din metoda analitica de lucru, pe

cand activitatiile mai complexe interesand mari segmente de corp alcatuiesc metodasintetica de antrenament.Miscarea active se imparte in rapida si lenta, grabita sau incetinita, uniforma sau

neuniforma, simetrica sau asimetrica, simultana sau alternative, de pe loc sau din mers(din miscare).

Miscarile mecanice ocupa un loc special in activitatea fizica, ele se executa cuajutorul unor aparate concepute special pentru facilitarea miscarii intr-o anumita situatiepatologica, fiind de mai multe ori chiar individualizate. Si aceste miscari pot fi pasive(cand aparatul executa miscarea corecta, segmental urmand-o pasiv), pot fi active saupasivo-active. In cele mai multe cazuri se executa miscari mecanice sau cu rezistenta.

18


19/41

CURS 5Efectele activitatii fizice asupra organismului

Practicarea zilnica sau dupa un program bine stabilit a diferitelor activitati fizicedin cadrul unui program va avea efecte asupra mai multor aparate si sisteme aleorganismului nu numai asupra sistemului mioartrokinetic. Efectele exercitiilor fizice aufost grupate in : morfogentice, fiziologice, educative, profilactice si curative.

Efectele morfogenetice ale activitatii fizice au un rol plastic foarte important,ducand la dezvoltarea in principal a componentelor aparatului locomotor: oase, articulatii,

muschi, tendoane, fascii, parti moi. Efectul este mai vizibil daca activitatea fizica esteinceputa din copilarie, sub forma de antrenamente usoare dar repetate, trebuindcontinuate pe toata durata cresterii si dezvoltarii organismului. Se stie ca portiunileantrenate se dezvolta normal, pe cand cele imobilizate se hipotrofiaza, chiar atrofiaza.

In tesuturile active se produce o buna irigare cu sange oxigenat arterial, prindezvoltarea unei retele arterialo-capilare mai intense prin adaptarea trofica si functionalaa SNC si a celui vegetative.Se dezvolta, totodata forma si structura de rezistenta a oaselor, datorita actiunii mecaniceexercitate de efortul fizic, static si dinamic. Imobilizarea prelungita osoasa, dezvoltascaderea masei osoase (osteoporoza secundara de imobilizare), scade rezistenta osului inzonele de insertie tendinoasa, iar miscarile anormale cum se intampla des la persoanele

handicapate, pot modifica structura osoasa si chiar pot deforma suportul osos.Miscarea determina si intretine forma articulatiilor, amplitudinea lor conditioneazaintinderea suprafetei articulare congruente (de sprijin) si a zonelor de sprijin (de forta).Calitatea cartilajului articular corespunde presiunii exercitate asupra lui.

Dezvoltarea muschilor prin activitate fizica ajungand la hipertrofie (culturism).Structurile musculare, tendoane, fascii prin dezvoltarea lor sunt ca un grafic al activitatiifizice indicand la examinarea clinica, gradul de dezvoltare.

In general forma si structura intregului corp e influentata in mare masura de effort,dar e de mentionat faptul ca aceste efecte morfogenetice nu se produc de pe o zi pe alta,nu se pot obtine la orice varsta si nu sunt fara limite.

Efectele fiziologice Orice activitate fizica va influenta, functiile mari aleorganismului. O activitate fizica mai intensa si de durata, va influenta in primul randrespiratia (tahipneea)- ceea ce va duce la marirea schimburilor de gaze pulmonare,Sistemul cardiovascular- prin cresterea frecventei cardiace (tahicardie) cu pompare desange oxigenat- suport metabolic in procesele de oxido-reducere, cu accelerareaschimburilor metabolice si eliminarea substantelor de uzura (catabolice). Aceste efecte senormalizeaza dupa o perioda de repaus sau activitati relaxante.

La aceste transformari fiziologice participa SN cerebrospinal si cel vegetativ carecoordoneaza si stimuleaza aceste modifuicari in limite fiziologice. Marea problema a

19


20/41

promovarii acestor activitati la persoane cu handicap este alegerea si gruparea exercitiilorfizice componente ale activitatii respective, dupa capacitatea lor de a influentapredominant functia deficitara a organismului precum si crearea de metode specificeadaptate individual, pentru fiecare aparat si sistem in functiune.

Efectele educative sunt cele care au imprimat termenul de cultura fizica unor

anumite activitati care au si caracter pedagogic, caracter care il au majoritatea activitatilorfizice adresate handicapatilor, care vor trebui sa invete, sa reinvete si sa repetepermanent lantul activitatilor deprinse si necesare. Exercitiile au si efect fizic dar sipsihic, trebuind explicate si apoi aplicate dupa o anumita metodica. Efectele educativepun in evidenta functiile neuromotoare si psihomotoare. Corectarea atitudinii corpului, aformei lui, producerea unei miscari corecte, a unor gesture simple, indeamna bolnavul lamentinerea lor prin permanenta repetitie. Aceste valente educative se recunosc si inobiectivele de tratament si planul programelor ce se vor adresa acestor categorii.

Efectele profilactice: sunt cele de pastrare si de intarire a unui rezultat bun obtinut,de lupta impotriva unor efecte secundare sau agravarii a situatiei de la un moment dat.Activitatea are aceeasi valoare pentru femei si barbate, pentru tineri, adulti sau varstnici,

maresc capacitatea de munca, usureaza reintregirea socio-profesionala dar e si una dintrecele mai bune metode de odihna active.De asemenea activitatea fizica profilactica se adreseaza si grupei de varsat 0-3 ani,

copii mici, la care in primele 12 luni de viata se aplica metode de gimnastica sugaruluicare contin elemente fizice corespunzatoare particularitatilor si necesitatilor viitoare aacestor copii. De la 1 la 3 ani exista exercitii fizice sub forma unor jocuri dinamice, deimitatie si aplicative, cu pronuntat caracter profilacti, imbinat cu cel morfogenetic sieducativ.

De asemenea exista program cu exercitii care se adreseaza persoanelor in varsta,care vor practica exercitii fizice anume alese si bine dozate in intensitate, cu rolprofilactic de preintampinare si prelungire a efectelor imbatranirii.

Mai beneficiaza de astfel de programe situatiile biologice speciale- sarcina, lauziasi alaptarea.Caracterul este insa scopul cel mai important pe care il urmarim atunci cand

initiem si sustinem o anumita activitate fizica la handicapati.O anumita activitate fizice trebuie sa aiba efect terapeutic specific si nespecific. Dintre

efectele fizice specifice ale acestor activitati mai importante sunt: refacerea maseimusculare sau proprietatilor contractile a grupurilor musculare daca sunt diminuate(hipotrofice), redobandirea amplitudinii normale a unor miscari articulare, cand acesteasunt reduse (redori) reeducarea neuromotorie in tulburari de echilibru sau de coordonare.

Aceste efecte se obtin pe baza urmarilor plastice ale exercitiilor de efectuat,dezvoltand activitatea de corectare a deficientelor fizice, iar efectele fiziologice sieducative dezvolta activitatea de educare si reeducare functionala.

Efectele nespecifice sunt sunt cele stimulatoare sau relaxatoare de echilibrare sisinergie functionala pentru marile dezechilibre functionale organice, sau psihice.Activitatea fizica se adreseazatot mai multor ramuri clinice medicale, medicina interna,neuropsihiatrie.

20


21/41

CURS 6Metode de activitate fizic bazate pe scderea efortului fizic

Bolnavii convalesceni i handicapaii sunt caracterizai d.p.d.v. funcional delipsa energiei necesare activitatii fizice i lipsa posibilitii normale de micare, fiindnecesare n aceste cazuri procedee i metode fizice care cer din partea lor un efort fizicalminimal sau nul. Se urmarete, prin iniierea acestor programe fizice, stimularea forelorminimale ale segmentului mpietat i apoi a ntregului organism n scopul obineriiobiectivelor propuse, fr mare cheltuial de energie i fr oboseal. Pentru aceasta enecesar s folosim toate condiiile care uureaza executarea micrilor, scznd rezistenaperiferic sau nlocuind total sau parial fora muscular.

Una din metodele pentru realizarea acestor principii e folosirea fortei gravitaionalesau realizarea micarilor cu ajutor manual sau mecanic. Contracia activ i progresiv catimp a muchilor, fr deplasare segmentelor componente ale articulaiei, este unprocedeu deosebit de util pentru o prim parte a acestor programe, necesar pstrriinutriiei i fortei musculare restante a segmentului respectiv, supus unor condiii deimobilitate de diferite cause.

Aceste contracii vor alctui faza izometric a unor astfel de programe, care odatcu reluarea activitii vor fi tot mai complexe.

O alt posibilitate de scdere a efortului fizic depus pentru realizarea uneiactivitii, este iniierea activitii fizice sub ap, adresat acelor care iniiaz activitateafizic dar nu o pot desfaura datorit insuficienei energetice musculare.

n aceste cazuri aceasta costituie o excelenta metod de exercitare economic amusculaturii slbite a corpului.

n alte situaii, de imposibilitate a iniierii a activitii fizice, se impune ncepereamobilizrilor pasive a diferitelor segmente, care se pot execut manual sau mecanic (cuajutorul unor aparate mecanice sau electric), aestea executnd micarea respectivuluisegment i obinnd deci efectele micrii, dar fr a fi necesar efort muscular din parteapersoanei supus acestor metode.

Gravitaia poate fi folosit n dou scopuri, pentru ngreunarea exerciiilor (folositn cazul metodelor de KT), dar i pentru uurarea unor micri, atunci cnd micarea sedesfasoar n sensul forei de atracie gravitaional. Ea va avea un efect facilitator ncazul micarilor care se execut de sus n jos sau pe un plan nclinat, n exerciiile dependulare a membrelor, n micrile de circumducie i n toate situatile n care corpulsau segmentele sale coboar direct sau oblic in jos. Activiti fizice cu astfel decomponente ii dovedesc utilitatea cnd fora muscular e mic sau incapabil s iniiezemicarea n segmentele respective (cum e cazul sechelelor de poliomielit sau alteafeciuni neuromusculare). n prezena unor tulburri de coordonare sau alte stripatologice n care activitatea fizic se executa greu sau micarile nu urmeaza lanul

21


22/41

cinematic normal, fiind fr for, fr sens i cu o amplitudine scazut, terapeutul vaajuta la ndeplinirea activitii prin micri corecte, ajutor care se realizeaza prinimpulsuri uoare, prin dirijarea ferm a segmentelor lanului kinetic n sensul dorit pentrurealizarea activitii i prin ducerea micrilor pn la capt, dac este cazul. Acestea sunttipuri de micri active-ajutate sau pasiv-ajutate. Ajutarea i conducerea micrilor slabe

i dezorientate se face metodic, prin repetiie, realiznd priza corect a segmentuluirespective i participnd la deplasarea lor dup axul miscarii sau n sensul ei utilitar, frtendin din partea noastr de a nlocui efortul active depus de persoanele supuse acestorprograme sau de a-i opune vreo rezisten.

n afara acestor programe care se executa direct terapeut-handicapat, exist idispozitive mecanice care uureaz executarea miscarilor. Aceste dispozitive pot ficonsecrate (de firm) sau improvizate (la patul bolnavului, n funcie de situaie), avndca scop facilitarea micrilor pasive sau active, cu minim de efort din partea persoaneihandicapate. Aparatele constau n principiu dintr-un cadru uor la care se ataeaz unnumr de scripei sau chingi care pun n micare segmentele imobilizate (Ex.Hemipareza chingi pentru maini + 1 scripete; membru inferior-scripete contra

rezisten).Toate aceste activiti fr efort fizic deosebit sau chiar nul au rolul de a meninetonusul minimal al musculaturii, elasticitatea fibrelor musculare i a structurilor tendino-ligamentare, elasticitatea aparatului capsulo-ligamentar articular, prevenind astfel atrofiamusculara sau tulburrile fiziopatologice determinate de lipsa micarii acestor structuri.Initiera i meninerea unor micri va fi urmat de relaxarea structurilor muscularesolicitate. Contracile (pasive sau active), urmate de relaxare vor modifica permanenttensiunile existente n muchi, n structurile articulare i periarticulare realiznd n afarde antrenamentul continuu i activarea sanguin local, activarea metabolic prinsusinerea energetica necesar, meninerea forei i masei musculare, care permanenttrebuie imbuntite pentru realizarea unei activitati fizice cat mai performante.

Perioadele de contractie relaxare, au rolul de a nu produce oboseal musculara,crampe i mioclonii ale unor muchi, care nu se pot indeprta dect printr-o relaxare voita segmentului. Aceste programe cu contracii izometrice i relaxri, au i valoareeducative, exercitnd voin persoanei handicapate, i concentreaz atenia n intreinereaunui control cat mai bun asupra propriilor sale funcii motoare. n cazul bolnavilor cuimobilizarea ntregului corp, aceast activitate se va adresa tuturor grupelor mari demuchi prelucrnd pe rnd metodic, fiecare lan motor care este afectat, sau combinndmobilizarea mecanic a unui segment cu cea asistata de terapeut pe alt segment.

Executarea activitilor fizice n ap este mult uurat n virtutea principiului luiArhimede, care postuleaz ca un corp care se scufund ii pierde o parte din greutatea sa,egal cu volumul de ap dislocuit.

Ca urmare a scderii greutii corpului i a segmentelor sale, efortul muscularnecesar efectuarii unei activiti fizice se va reduce mult. Astfel, persoanele care ii miscamembrele foarte greu pe sol, vor constata ca n bazinele cu apa vor putea executa maiuor micri mai ample i mai complexe ale membrelor.

Prezena apei termale n aceste piscine, va aduga i efectul cldurii, principiului demicare n ap. Astfel caldura reduce contractura sau spasticitatea muscular, ducnd laameliorarea durerilor cauzate de aceasta, odat cu ameliorarea celor 2 cauze patologice,putndu-se relua mai eficient o micare activ. Micarea este i mai mult usurata dac apa

22


23/41

are un caracter mineral, fiind deci termomineral, srurile minerale crescnd densitateaapei (ex. apa sarat ine corpurile la suprafaa odat cu creterea salinitii). Pentru ainiia activitatea fizic n ap sunt necesare o serie de instalaii termice (lift, macara,targ, lift-scaun sau paralele de susinere, scri de coborare progresiv n bazin, scripeide susinere). Bazinele sunt de dimensiuni mai mici, de inalime progresiv de la 75cm la

150 cm, i condiiile igieno-sanitare urmrite permanent.Handicapaii sunt aezai sau culcai n ap pn la gt, pe scaune, banchete,dispozitive plutitoare. Pentru iniierea micrilor se folosesc diferite dispozitive, mai alespneumatice, dar prezena n bazin a terapeutului e lucrul esenial. Apa faciliteazreeducarea neuromotorie, corectarea atitudinilor sau poziiilor defectuoase, cretereamobilitii reduse a unor segmente, intrirea articulaiilor laxe. Metoda este deosebit deeficient n cazul persoanelor cu handicap de natur neuromotorie - paralizie flasc sauspastic (dup poliomielit i encefalopatii infantile, n tulburarile de contractibilitate icoordonare muscular).

Activitatea se desfaoar sub control permanent pentru a evita incidente iaccidente, avnd grija la patologia asociat bolii invalidante.

Micarile pasive sunt cele executate de terapeut, ele neimplicnd cheltuial deenergie din partea bolnavului, dei va resimi efectele micarii. Micrile se vor executaamplu i cat mai corect posibil, realiznd tensiuni finale la sfritul amplitudinii demicare, producnd astfel variaii de presiune n esuturile interesate, favorizndcirculaia i schimburile nutritiv-energetice, menin elasticitatea esuturilor, previn staza,edemul, redorile i atrofiile ce pot aprea ntr-o structur imobil. Un lucru foarteimportant este i stimularea proprioceptorilor i baroreceptorilor structurilor, care solicitatt sistemul nervos periferic ct i pe cel cortical, micrile pasive fiind din acest punctde vedere analoage cu cele active, excitnd attexteroceptorii ct i centrii nervosi superiori corespunztori.

23


24/41

CURS 7Dezvoltarea psiho-motorie a copilului normal i al celui cu

handicap

In domeniul asistentei si al terapiei copilului intelegind nou nascutul, primul an deviata si pina la intrarea in colectivitate, munca echipei de ingrijire are caracteristiciaparte, adaptate etapei de ingrijire a copilului. Astfel in primul an comunicarea cu acestase va face prin intermediul familiei si a observarii posibilitatilor de miscare al copiluluicorespunzatoare virstei. Orice retard in derularea miscarilor normale pentru o anumita

virsta,este un semnal de alarma si trebuie ajutat prin activitati fizice, prin programepasive la inceput, pentru a ajunge la cele activ.In ultimii 25 de ani in lume si in ultimii citiva ani si in tara noastra, ca o cerinta

imperativa europeana, s-au conceput si dezvoltat domeniul legal, stiintific si social pentruprograme de dezvoltare si asistare al copilului cum ar fi BEEP (Brookline EarlyEducation Project) sau mai recent HCEEP (Handicapped Children,s Early EducationPrograms), care cuprind o mare varietate de programe pentru multe tipuri de dizabilitati,in principal retardul mental, care e greu de evidentiat n primele 6-8 luni de viat acopilului dar care lezeaza i dezvoltarea motorie i indicele de crestere optimal al nounscutului n primul an de via.Principala realizare al interveniilor terapeutice n timpulprimului an de via (copilria precoce) este c se pot reduce multe probleme ce ar putea

aprea sau s-ar dezvolta dac cauza persist mai muli ani. Shapird, Palmen i Capute n1998 au concluzionat c perturbarea motorie masiv este simptomul cel mai des prezentn retardul mental nainte de 18 luni (1.5 ani).

n primele 3-4 luni se observ mici diferene ntre copilul normal i cel cuhandicap. Marile modificri i ntrzieri ncep s apar dup 4 luni de via.Copii cuhandicap i observam apatici, cu raspuns minim sau deloc la ingrijirea lor, la jucarii sauorice alt stimul din mediul ambiant extern. De exemplu orice obiceiuri care normal sedeprind din interrelatia cu oamenii din jur (parintii) cum ar fi ginguritul, plinsul, cautatuladultilor, pentru a fi ridicat, si a se juca, vocalizatul si cintatul cu ei, devin clar intirziatesau chiar absente in cazul ivirii unui handicap, indeosebi mental. Copii sint prea tacuti silinistiti, aceasta ducind la o slaba interrelatie cu adultii si o lipsa a experientelor de

miscare care nu se dezvolta cu o rata normala datorita, lipsei varietatii stimulilor si astfelhandicapul se adinceste zilnic. Mussen in 1980 arata ca nu nivelul foarte ridicat alstimulilor cit marea lor varietate este elementul important al dezvoltarii chiar daca acestistimuli sunt simultani cum ar fi: vocea, miscare, muzica, lumina. Nivelul foarte coborit alperformantelor motorii fata de un standard relativ defineste copilul cu retard mental, carepoate fi moderat, mijlociu, sau sever si profund . Incepind de la virsta de 4 luni urmarimurmatoarele activitati ale copilului:-isi tine capul fara suport, sade sprijinit , se rostogoleste

24


25/41

-transfera obiecte mici dintr-o mina in alta(6 luni)-sade nesprijinit fara suport(6 luni)-ridica capul si trunchiul stind pe burta-incearca sa se ridice(7-8 luni)-merge tinindu-se de un sprijin(insositor, mobila, tarc),face pasi (8-9 luni)

-merge tinut de o mina(9-10 luni)-merge fara suport , biped (11-12 luni)Fata de acesta situatie considerata normala, copii cu diferite grade de retard

prezinta intirzieri cu atit mai marcate cu cit complexitatea activitatii fizice este mai mare.Astfel ei ed fara suport la 12 luni in cazul afectiunii moderate ,dar aceasta se poateintimpla si la 35 de luni (aprox. 3 ani) in cazul retardului sever, sau merg la 22-24 de luni(aprox. 2 ani) in retardul moderat si la 65 de luni ( aprox. 5 ani ) in cel sever.

Pentru a intelege problemele care le ridica developarea unui program dedezvoltare motorie la un copil cu retard de dezvoltare, trebuie sa cunoastem dezvoltareamotorie normala , miscarile si dezvoltarea lor, pentru a putea aprecia dezvoltarea motorieatipica.

Acesta se face apelind la teoria dezvoltarii senzoriale si motorii a lui Jean Piaget careurmareste situatia normala pina la 2 ani (aparitia limbajului), considerind ca exista 6etape majore in dezvoltare si anume:-etapa I: reflexele primare (de la nastere la 6 saptamini), care produc miscarilenecontrolate ale copilului, mai putin reactiile la stimuli externi (principal reflexul desupt).-etapa II: primele reactii circulare (1-4 luni) prin care invata sa integreze informatiilesenzoriale si motorii si incepe sa interactioneze cu mediul inconjurator:raspunde lasunete, isi priveste miinile, le duce la gurita.-etapa III: reactiile circulare secundare (4-8 luni):care duc la coordonarea vizuala cu ceamotorie (de prehensiune) care incep sa fie folosite intr-un anumit scop, copilul percepind

ca miscarea lui are un anumit efect (scutura jucaria pentru a auzi sunetele, apasa butonulpentru a vedea lumina colorata ).-etapa IV: coordonarea actiunilor circulare secundare (8-12 luni) in care copilul devineorientat. El inlantuie actiunile in ideea obtinerii unui scop dorit ( isi misca corpultirire+rostogolire+mers+prehensiune pentru a ajunge sa se joace cu jucaria favorita).-etapa V: reactiile circulare tertiare (12-18 luni), este etapa de invatare foarte ridicat aunor noi actiuni prin incercare si eroare repetata. Este acum capabil de a incerca altemetode (miscari diferite), daca primele incercari de a realiza un scop nu au avut succes (eincapatinat). Actiunea lor e foarte flexibila si au deja multe alternative cognitive simotorii la dispozitie.-etapa VI:cautarea unor scopuri noi prin combinatii mentale(18-24 luni):copilul are unsens de a intelege problemele, superior, decit incercind rezolvarea cu ajutorul miscariireflexe si a erorii. El poate planui si prevedea ce se va putea intimpla in urma activitatiimotorii si isi poate alege actiunile.

Multe din testele actuale in privinta dezvoltarii se bazeaza pe teoria lui Piaget maiales care stabilesc inteligenta (IQ-intelligence quantient), sau dezvoltarea senzomotorie(DQ-developmental quantient). Prin combinarea celor doua rezulta echivalentul MA(mental age) bazat pe relatia dintre rata de dezvoltare ca masura al IQ si DQ si virstacronologica a copilului CA( chronological age).

25


26/41

In afara de teoria lui Piaget azi ne mai ghidam si dupa conceptele de maturizarea lui Gesell, care se pot aplica tuturor copiilor cu sau fara retard. El foloseste anii caindex de etapa de stabilire a dezvoltarii, sustinind ca dezvoltarea este guvernata dematurare si are o directie clara, incepind de la cap in jos(cefalocaudal) si de la trunchispre extremitati (proximodistal),aceasta chiar si in viata intrauterina. Astfel capul si

trunchiul se dezvolta primele,dar bratele si miinile se dezvolta inaintea picioarelor, fiindmai aproape de cap. Acesta este principiul directionalitatii dezvoltarii. Gessel maisustine si principiul functionalitatii asimetrice aratind tendinta de dezvoltare asimetricaa individului (dreptaci-stingaci), asimetria neurala echivalind cu cea motorie .Dacacopilul este dreptaci emisfera stinga este mai dezvoltata ,o emisfera cerebrala dominindtotdeauna cealalta jumatate.

Principiul fluctuatiei de autoreglare, in care se arata ca dezvoltarea nu urmeazaaceeasi rata in acelasi timp in toate compartimentele. Uneori un sistem creste si sedezvolta puternic pe cind altul dormiteaza, iar mai tirziu activitatea lor se poate inversa,asa cum poate fi relatia dintre dezvoltarea motorie si cea a limbajului.

Dezvoltarea motorie va urma o curba ascendenta normala fata de copiii cu

dizabilitate profunda a caror rata de progres este mai mica. De asemenea exista tabele cucresterea in greutate si in inaltime a unui copil normal ,separat pentru fetite si pentrubaieti, incepind de la nastere, lunar pina la 12 luni, apoi 18, 24, 36 luni. Astfel, la nasterevalorile medii ale greutatii la fetite sint 2,8-3 kg, iar la baieti 3-3,250kg, iar in inaltimemedia este de 48cm la fetite si 50cm la baieti, crescind progresiv odata cu dezvoltarea intimp, tabelele fiind orientative.

Copii retardati vor arata modificari ale abilitatii lor de a-si aminti, dar mai alesslaba lor coordonare musculara. In unele cazuri aceasta este data de problema lor de bazala nivel SNC (encefalopatie, traumatisme cerebrale) in alte cazuri neindeminarea aparentapoate fi rezultatul unei planificari motorii mentale slabe. De exemplu acestia nu gasesccalea cea mai eficienta si specifica pentru a realiza o miscare simpla. Incidenta

inaptitudinilor motorii creste cu cit dereglarile cerebrale sint mai extinse. Programele deinvatare motorie eficienta sint capabile sa organizeze acest proces de gindire facilitindastfel invatare. In contrast, programele ineficiente nu-si ating scopul de facilitare agindirii. In cazul unui program eficient, copii par angajati activ in procesul de invatare,miscarile au persistenta, muncesc si independent pentru rezolvarea problemelor demiscare si pentru a le invata. Un plan de educatie motorie bine secventializat s-ademonstrat a fi de un substantial ajutor pentru multi astfel de copii. Ei trebuie sa repete demult mai multe ori miscarile pina le invata fata de un copil normal. De exemplu un copilretardat pentru a se rula de pe burta pe spate trebuie incurajat sa faca miscarea saustimulat sa vrea sa se intoarca motivindu-l prin expunerea de obiecte, sunete, sauincurajare verbala, gesturi, dezvoltind astfel prin repetitie procesul de recunoastere,intelegere si in final miscarea ca rezultat. In aceste cazuri important este si feedback-ul,copilul bolnav are dificultati cu unele sau toate fazele actuluide invatare a activitatii.Esteimperativ ca aceste faze sa fie depasite si semnalata aceasta depasire prin diferiteimpulsuri senzoriale simple(sunete, atingeri), aratat , laudat aplaudat de terapeut.Existapericolul ca prea multi stimuli, prea repede laudati nainte ca miscarea sa fie completexecutata sa duca la un rezultat nul sau negativ.

In activitatea practica cel mai dificil este evaluarea IQ la copilul mic pentru ca DQse apreciaza dupa performantele medii normale la o anumita virsta ,dupa aceasta

26


27/41

deducind IQ pina la 1 an. Asfel:-la 1 saptamina misca capul dintr-o parte in alta.-la 1 luna stind pe burta intoarce capul pe o parte si pentru a nu obstrua

caile respiratorii ridica usor capul .-la 2 luni stind pe burta poate ridica usor pieptul si capul de pe suprafata

patului, poate tine capul drept, cind este tinut in sezut il leagana sus-jos.-la 3 luni vrea sa loveasca un obiect din cimpul vizual, dar de obiceirateaza tinta. -la 4 luni poate sedea sprijinit cu capul drept si spatele instabil, se poateintoarce de pe burta pe o parte sau pe spate , poate urmari cu vederea obiectele care trecprin cimpul vizual, poate concentra privirea pe obiectele apropiate sau departate .

-la 5 luni se poate intinde pentru a apuca obiectele,atentia tintita este buna,recunoaste obiectele.

-la 6 luni sta usor pe scaunul lui cu sprijin, apuca si arunca obiecte, transferaobiecte dintr-o mina in alta .

-la 7 luni sta singur, cauta persistnt jucaria din afara ariei lui, apuca o a douajucarie sau obiec dupa ce la fixat pe primul.

-la 8 luni se poate ridica in patru labe sau se aseaza singur, se ridica cu ajutor inortostatism.-la 9 luni sta sprijinit de perete, mobila, sau tarc, este capabil sa se aseze din

picioare, apuca si bea din cana lui, merge de-a busilea, se poate intoarce.-la 10 luni se tiraste pe miini si picioare, face pasi de-a lungul mobilei sau

peretelui, merge daca il tinem de ambele miini, raspunde la cuvinte si comenzi simple degenul :nu atinge , da-mi mie,sezi etc.

-la 11 luni merge tinut de o mina, se aseaza pe vine, se inclina, se indoaie.-la 12 luni sta pe genunchii flectati, se poate ridica din aceasta pozitie, sta

jos, urca si coboara scari, coopereaza la imbracat.

27


28/41

CURS 8Metode de stimulare a activitatilor fizice la copilul cu retard

Anderson si colaboratorii prin cercetarile din 1987 sugerau ca miscarile unui copil

sint cel mai bine vazute si observate in timpul jocului sau cind se produc pentru oactivitate obisnuita, nu comandata. In timpul jocului copilul nu se concentreaza asupramiscarilor care le face si in acest caz se pot observa diverse anomalii: in activitatea fizicade utilizare a unor obiecte sau jucarii, de pozitie (stat, sezind ), de incordare a extremitatiisuperioare, de stretching, rotatii ale capului si trunchiului, sau combinatii ale acestora. Cao prima regula, la copii vom folosi mult jocul ca si stimulent al miscarii.Activitatile fizicecum e un jocul de grup trebuie sa fie simple, organizate si limitate, in ideea de a executamiscarea in modul cel mai eficient. Copii sub un an sint foarte curiosi instinctiv si acestlucru trebuie exploatat de terapeut in stimularea miscarilor, prin indemn vocal sauatingere si stimulare musculara (ajutarea acelei parti a organismului care ramine in urmasi impiedica executarea miscarii). Aceeasi autori descriu mai multe metode de a obtineun raspuns motor specific in perioada de copilarie:

- Astfel, comportamentul motor de a controla capul si gitul, de-al intoarcedintr-o parte in alta, de-al ridica de pe perna sau de-al sustine ridicat, se stimuleaza motorfolosind un stimul luminos, miscator sau diverse zgomote (verbal, batut din palme, jucariice fac zgomot).

- Activitatea de a sedea fara suport sau cu suport minim, se stimuleaza prinreducerea graduala de a fi sustinut si cresterea duratei de stat fara suport dindu-i copiluluinoi situatii si noi posturi la care trebuie sa se adapteze.

- Miscarile de rostogolire ale copiilor mici se stimuleaza punind copilul pespate si ghidindu-l prin mici miscari ajutatoare (impingeri usoare) sa execute rostogolireaspre dreapa si spre stinga.

- Flexia hemicorpului si statul in sezut se stimuleaza plasind copilul pe burta sifolosind o jucarie sau un obiect multicolor care sa-i atraga atentia sau o jucariegalagioasa dupa care se intinde sa o apuce.

- Statul in scaunul special, in mod independent se stimuleaza prin stat dince in ce mai mult in scaun fara a fi sprijinit de cineva sau alternind locul de stat farasuport: pe podea, pe scaun, pe pat, pe scaun inalt, pe saltea etc.

- Pentru initierea miscarilor de inaintare (prin tiriit, mers in 4 labe sau mers primiipasi) se folosesc jucariile preferate sau mincarea preferata asezate la distanta tot mai mare

28


29/41

de ele atragindu-i atentia asupra lor. La inceput copilului trebuie sa-i acorzi suport inintentia lui de a atinge scopul dorit. Ridicatul si statul in picioare se stimuleaza folosindobiecte sau jucarii care pot fi folosite si ca suport (mai lungi, cu baza stabile) sausprijinindu-i noi din ce in ce mai putin. Pentru a face pasi in jurul obiectelor fara suport seaseaza obiecte sau jucarii de interes in dreapata sau in stinga copilului obligindu-l astfel

sa se miste in lateral pentru a ajunge la ele. Statul in picioare din nou se stimuleazasustinind copilul tot mai putin dar gradat ( de doua miini, de o mina, de un deget, de spatesi deloc). Toate activitatile se fac fara graba, cu rabdare, lasind copilul intii sa incerce elmiscarea chiar daca o face partial. Mersul fara suport este o faza superioara a dezvoltariimotorii, care autostimuleaza si perfectioneaza atit activitatea fizica cit si cea cognitiva.Din acest moment copilul trebuie controlat la pozitia lui mai ales a capului,umerilor sisoldurilor.

In cazul copilului retardat faptul de a deveni din acest moment tot maiindependent este direct proportional cu gradul de perturbare al creierului si gradul deatentie, memorizare si invatare.

Intr-al doilea an de viata dezvoltarea muschilor si al sistemului nervos sint mai

importante fiind sisteme de baza in coordonarea si abilitatea miscarilor, in integrarea siinterpretarea informatiilor din mediul extern. E virsta la care incepe sa fie evidentdecalajul intre dezvoltarea fizica si cea psiho-motorie. Acesti copii sint apatici, nu sintcuriosi in a explora mediul inconjurator, in a descoperi si in a se pune in situatii noi.Deaceea interventia terapeutului si a parintilor este extrem de importanta la aceste cazuripentru a asigura cel putin un mers normal al dezvoltarii fizice. Stimularile externe sintdeasemenea necesare in asigurarea dezvoltarii neuronale si deci psihice. E virsta la careincepe sa se dezvolte balansul ca si componenta a echilibrului pentru ca exista controlulmental al unui centru al gravitatiei necesar in coordonarea miscarilor si coerenta lor. Seaccepta ca subiectii ce au balans se pot concentra in timpul unor actiuni complexe si-sipastreaza balansul facind posibil mersul , alergatul, saritul si integrarea lor in activitatile

fizice si sportive. Balansul organismului comporta trei momente distincte: balansul static(statul intr-un picior), balansul dinamic(mersul echilibrat) si balansul dinamic intr-unmediu in miscare (mersul in tren ,in tranvai, sau in metrou, etc.).

In cazul retardului ce afecteaza situatiile mai sus descriese, Evans indica in 1980urmatoarele metode de imbunatatire a balansului static (echilibrului):- copilul sa stea cu picioarele pe capacul unei cutii mici, cu bratele extinse lateral, apoibratele aduse deasupra capului avind astfel o baza mica de sustinere si mentinere aechilibrului.- sa stea in pozitia Romberg (un picior in fata celuilalt).- sa stea intr-un picior pe rind pe carti apoi mici suporturi de plastic apoi suporturielastice (trambuline ,saltele moi), la inceput sustinut si invatat sa-si mentina pozitia prinextensia miinilor si balansarea corpului inainte, lateral, inapoi pentru a mentine pozitia inechilibru.

Urmeaza apoi invatarea mersului. Mersul , alergatul si saritul sint obiective deatins pentru multi din acesti copii.Exista 10 activitati de folosit pentru a dezvolta mersulla copii cu dizabilitati:1.mersul pas cu pas, incurajat a fi facut cu pasi mici intre terapeut si parinte aflatiaproape, fiind recompensat cu o bomboana cind e dus la bun sfirsit.

29


30/41

2.mers, oprit, apoi se continua mersul. Copilul este invatat sa se opreasca la comandavocala imbinind astfel cuvintele cu miscarea.3.merge si se intoarce fara ajutor, se stabileste un punct pina unde merge, se intoarce injurul punctului si vine inapoi de unde a plecat4.merge cu un obiect in mina (jucarie) trebuind asfel sa se concentreze in doua parti (la

mers si la obiectul din mina) incepind mersul pas cu pas. In acest timp nu are voie sa laseobiectul din mina nici sa uite ca il are in mina.5.mers si ridicatul unui obiect6.mers, ridicat un obiect si continuat mersul7.mers, ridicat un obiect si depus in timpul mersului in aceeasi directie. E un nivelsuperior la care copilul trebuie incurajat, iar exercitiul devine foarte dificil pentru copii cudizabilitati cind exista mai multe obiecte in diferite directii din care copilul trebuie saaleaga pe acela care sa incapa intr-o mica cutie (doar unul dintre ele).8.mers, ridicat un obiect si intors prin executarea unei rotiri de 180 de grade ajungindastfel la punctual de start.9.mers si cautat obiectul ascuns (nevazut).

10.mers, ridicat obiectul din spatele unui obstacol (obiect nevazut initial pe care il gasesteocolind obstacolul) si intors la punctul de start.La virsta de 2 ani dezvoltarea activitatilor motorii permite unui copil explorarea

mediului (camera, apartament), jocul cu jucarii mai complexe care solicita inteligenta (degenul puzzle), urca si coboara scarile pas cu pas, sta intr-un picior fara ajutor, in timp cecopilul cu dizabilitati la aceasta virsta incepe sa mearga daca e tinut de ambele miini

In continuare copilul trebuie asistat si indemnat la activitati tot mai complexe cumar fi amenajarea spatiului de joaca pentru al obliga la efectuarea unor activitati noi sau totmai grele de genul sarit, urcat, ocolit, planuri inclinate, jucarii de forma rotunda care nuofera un sprijin ci cauta pastrarea echilibrului. Se mentin comenzile verbale prin folosireaunor propozitii scurte: ridica genunchii, fa pasul, etc.

Dezvoltarea generala intre 3 si 5 ani:- activitatea motorie se dezvolta tot mai rapid bazindu-se pe grupe musculate tot maispecifice unei miscari precise- variatiile individuale ale dezvoltarii motorii cresc odata cu virsta, forta musculara crestesi ea cu 65% pentru ambele sexe- se dezvolta coordonarea si echilibrul aparind autocontrolul- copii sint foarte activi avind foarte multa energie- copiilor le plece ritmul, miscarile ritmate (dansul) si le place sa cinte.

Copii cu dizabilitati au nevoie de exercitii fizice complexe interesind grupe largide muschi, jocuri simple si shimbarea frecventa a a activitatilor:- jocul in paralel apoi cu alti copii- folosirea usoara a obiectelor din jur

Exista si programe pentru scolari si tineri bazate pe gimnastica si jocuri dseechilibru.

30


31/41

CURS 9Activitatea fizic la adulii handicapai

La adulii cu handicap fizic, dup o lung perioad de terapie medical sauchirurgical urmeaz proceduri de recuperare funcional corespunznd prilor afectateale corpului. De aici ncolo aceste persoane trebuie n continuare susinute pentru a putealucra i a se reintegra social. Susinerea permanent are dou raiuni:1. Existena sechelelor definitive, care dau handicapul i l menin toat perioada vieii

(amputaii, paralizii definitive, etc.).2. Sechelele generale, datorate ineriei fizice i psihice prelungite.De aici rezult o dubl corecie: tardiv si permanent. Compensarea deficitului

anatomofuncional localizat prin iniierea unor activiti fizice gestuale compensatorii sauprin proteze ortopedice, urmate de antrenament fizic special pentru segmentul respectiv igeneral pentru ntregul organism. Activitatea fizic trebuie completat cu susinereapsihic a bolnavului. Demararea acestor activiti se face n centre speciale: spitale,centre specializate, unde sechelele motorii sunt compensate prin supraveghereapermanent a activitilor fizice i prin iniierea unor terapii complexe.

Realizarea compensrii ar trebui s coincid cu executarea programelor deactiviti fizice la domiciliul handicapatului urmat de reluarea efectiv a muncii sau

integrarea ntr-un centru de formare profesional sau reformare i ndeplinirea unei noiprofesiuni. Se va urmri permanent reantrenarea progresiv la efort i reintegrarea nmunc, interesul pentru boal i handicap trecnd treptat pe locul 2.

Metodele de readaptare fizic trebuie s fie logice i naturale. Ele suntrecunoscute ca o parte indispensabil a recuperrii, care sunt precis prescrise i nu suntfacultative, sunt raionale i nu empirice, tot mai performante i eficiente, avnd osemnificaie precis.

Se disting mai multe etape n evoluia istoric a acestor programe de activiti.ncepnd din 1944, Anglia dispunea de o doctrin precis n materie de reabilitare ahandicapailor, crend servicii spitaliceti specializate (Hospital RehabilitationDepartments) prevzute n legea persoanelor handicapate i angajarea lor n centre de

reeducare funcional (Medical Rehabilitation Centers i Industrial Rehabilitation Units,ultimele uniti realiznd readaptarea la munc). Scopul lor este de a ajuta persoanelehandicapate fizic sau psihic, prin orientarea lor spre o activitate profesional n care pot fipregtii prin intermediul exerciiilor fizice i a muncii n ateliere. n astfel de centreechipa terapeutic este alctuit din kinetoterapeut, ergoterapeut pentru terapiaocupaional, monitor de gimnastic remediativ, maistru n meseria respectiv, psihologde orientare, asistent social, tehnician ortoped, un agent responsabil de persoana cuhandicap. Ele funcioneaz ca i centre de zi specializate n mai multe orae. Dispun i de

31


32/41

ateliere protejate sub direcia unui inginer i controlate medical, avnd maini adaptatehandicapatului i avnd producie bine definit i cuantificat. i societatea francez arelegi i organizare asemntoare.

Metodele de readaptare prin activiti fizice la aduli se refer la categorii dehandicap, fiind specifice pentru fiecare din acestea urmtoarele cteva exemple:

1. Persoanele cu afeciuni respiratorii precum astmul bronic, emfizemul pulmonar,bronita cronic, fibroz pleuro-pulmonar (deci afeciuni extra TBC) se apreciazdup explorrile funcionale respiratorii (C.V, inspirul i expirul forat), rezultnd ungrad de insuficien respiratorie. ntr-o anumit faz a recuperrii acestor bolnavi,deficitele motorii i energetice globale se amelioreaz prin introducerea de activitifizice generale: pedalarea, mersul, sportul, munca, care sunt voluntare suprapunndu-se termenului de reantrenare la efort, urmrindu-se finalitatea lor.

2. Exist programe pentru cei cu boli cardiace, afeciuni coronariene (I.M).Reantrenarea la efort a cardiacilor a devenit o practic curent. Bolnavii cu I.M suntsupui unui program de reantrenare fizic bine codificat:

n faza I sau perioada iniial infarctului se indic cteva exerciii de micare a

membrelor(flexie-extensie), reglarea respiraiei, mici micri de autongrijire,de alimentaie. n faza II (perioada de cicatrizare a infarctului) bolnavul ncepe s se

deplaseze. Se initiaz o activitate de pedalare pe bicicleta ergometric,msurat progresiv prin aprecierea pulsului, ECG, oximetria sanguin.Activitatea fizic este sinergic funcionrii miocardului i poate dura maimulte luni.

n faza a III-a sau tardiv, activitile fizice se substituie puin cte puin uneiactiviti zilnice normale, sociale i profesionale. Bolnavii sunt supui unorcontroale periodice.

3. Mai recent sunt programe de activiti fizice pentru obezi i diabetici. La aceti

indivizi, pe lng activitile fizice, este absolut necesar schimbarea stilului dealimentaie prin exces sau eroare relative la echilibrul metabolic al organismului,sedentarismul sau ineria fizic.Msurile fizice vor fi completate tot timpul de susinerea psihicului bolnavului, deeducarea lui pentru nelegerea metabolismului esutului adipos sau a metabolismuluiglucidic.Se execut stimularea general a tuturor grupelor musculare ale organismului,individuale sau gimnastic de grup.

4. Activiti fizice pentru bolnavi n retard mental. Se consider c numrul adulilorcu retard va fi n cretere, de la 35 de milioane n 2 000, la peste 64 milioane n 2 030n Statele Unite ale Americii. Obiectivul principal este independena adultului care

include i angajarea cu un ctig financiar suficient. Ca activiti conexe de recreerese ncurajeaz cititul, performane fizice gen fitness. Cititul i activitile bibliofileduc la succesul adaptrii la comunitate i a comunicrii cu aceasta, dezvoltnd relaiisociale pozitive i satisfaciei personale. Schloss, Smith i Kiehl n 1986 descriusuccesul un program integrat, bazat pe o filozofie a normalizrii vieii acestorhandicapai. Direciile de aciune sunt:

Progresul spre realizarea independenei Dezvoltarea psiho-somatic i motorie ct mai apropiat de vrsta biologic

32


33/41

Participarea prin integrare la problemele societii Asumarea riscului n scopul obinerii unor beneficii poteniale

Terapeutul urmrete 6 secvene n dezvoltarea progresiv a programului:1. Identificarea oportunitilor de recreere valabile n comunitatea bolnavului.2. Realizarea unei liste cu diferite activiti recreative agreate.

3. Observarea i identificarea adulilor care particip la introducerea unor mereu noiactiviti.4. Participarea la activiti fr asisten calificat.5. Dezvoltarea unor variate strategii de intervenie pentru persoane care au nevoie la un

moment dat de aceasta.6. Verificri temporare a handicapailor care particip la activiti fr asisten

terapeutic.Adulii care reuesc s exerseze regulat aceste programe, reuesc s i creasc

fora i rezistena muscular prin arderea mai multor calorii din substratul energeticpropriu, s dezvolte o rezisten crescut la solicitare (stres) sau oboseal muscular, dintoate rezultnd mbuntirea imaginii proprii a handicapatului care poate conduce la alte

obiceiuri sntoase care vor fi adoptate instinctual de handicapatul adult.Trebuie avute n vedere i reaciile celorlalte persoane din anturaj fa de persoanahandicapat. Acetia trebuie s aprecieze efectuarea activitilor fizice la aceai or nfiecare zi (devin reflexe), stabilind o rutin de performare a activitilor, recomandabilnaintea meselor de diminea i de prnz.

Timpul de performare se mrete din ce n ce mai mult. Pentru a determina clardistana parcurs prin mers, se poate instala un podometru care arat distana parcursprin pai.

Creterea timpului de activitate fizic, plimbare, mers, jogging, se poate face i cuacompanierea handicapatului de ctre un cine de ras, de care s aib grij i s-lacompanieze n activitatea sa. Nu se recomand acestor handicapai privitul la televizor

timp ndelungat.Echipa terapeutic i medici de diferite specialiti vor reuni persoanelehandicapate n grupuri relativ omogene de 10-20 persoane, n funcie de posibilitilefizice de moment ale acestor persoane. Se ncep tehnici cuprinznd exerciii practice dereeducare gestual pentru ameliorarea modului de efectuare i a eficienei activitiirespective.

Odat cu mbuntirea condiiei fizice vor crete exigentele, ajungndu-se laactiviti gimno-profesionale, care pregtesc handicapatul pentru a folosi instalaii saumateriale care le vom regsi n munca sa.

Tehnicile pentru aceste grupuri pot cuprinde, pe lng activitile specifice, i: Evoluii pe teren accidentat (plimbri din ce n ce mai lungi i mai dificile)

Meninerea i deplasarea de greuti Deplasarea pe planuri nclinate, toate pentru mbuntirea echilibrului i coordonrii.

Acestea se constituie n programe de reantrenare a efortului. Urmeazreantrenarea la munc, pe care o face paralel cu tehnicile precedente, handicapatulexecutnd activitile n ateliere pentru reantrenare specifice la diferite munci. nprincipiu, un atelier trebuie s dispun de o gam variat i suficient de activiti, cum arfi:

33


34/41

Un sector pentru activiti uoare, rezervat persoanelor la care se impune o astfel deactivitate, observarea atent a comportamentului su motor fiind de prim ordin. Se vapune accent pe calitatea i randamentul activitii.

Un sector de orientare a activitii, care trebuie s devin specific, sector care tebuie sfie foare variat ca posibiliti: de activitate manual, mecanic, tehnic, pedalare,

computere etc. Sector specific pentru diferite ocupatii, de la esut la confecii i confecii metalice,

realiznd activitile de exterior sau cele cu tent artistic: pictur.n aceste sectoare se poate regla reantrenarea pentru munc n ritm

progresiv din punct de vedere al efortului fizic n al complexitii muncii, trecnd dintr-un sector n altul odat cu constatarea progresului n munc sau cu descoperirea unor noiaptitudini care pot schimba orientarea profesional. n final, odat cu atingereaobiectivelor de reantrenare la efort i la munc, handicapatul va fi plasat la un atelierprotejat sau n uniti industriale (75%), sau de alt profil (7,5%), sau nencadrai (10%).

34


35/41

CURS 10Activiti fizice n recuperarea geriatric (a vrstnicului)

Pe plan mondial se constat creterea permanent a numrului vrstnicilor odatcu creterea speranei de via, a unor tratamente tot mai performante care prelungescdurata vieii. Totodat societatea trebuie s asigure acestei categorii suficiente mijloacepentru o calitate corespunztoare a vieii i pentru realizarea independenei vrstnicului,

problem primordial i principalul scop al recuperrii la aceast vrst.Caracteristic acestei vrste >65-70 ani este acumularea mai multor in

recuperarea persoanelor cu nevoi speciale

Documents