resurse si destinatii turistice

5

CUPRINS

INTRODUCERE ... 9

Unitatea de nvare 1 PROTECIA I CONSERVAREA MEDIULUI, NECESITATE OBIECTIV A

DEZVOLTRII TURISMULUI

11

1.1. Introducere 11 1.2. Obiectivele i competenele unitii de nvare................................................................................... 12 1.3. Coninutul unitii de nvare.. 13

1.3.1. Aspecte ale degradrii mediului prin turism............................................................................... 13 1.3.2. Conceptul de dezvoltare durabil n turism................................................................................ 15 1.3.3. Indicatorii capacitilor de support pentru turism... 17 1.3.4. Principlele aciuni de protecie i conservare a mediului i a potenialului turistic 18

1.4. ndrumtor pentru autoverificare.. 20

Unitatea de nvare 2 STAIUNEA TURISTIC NUCLEUL DERULRII I DEZVOLTRII

ACTIVITII DE TURISM

23

2.1. Introducere 23 2.2. Obiectivele i competenele unitii de nvare.................................................................................. 23 2.3. Coninutul unitii de nvare.. 24

2.3.1.Conceptul de staiune turistic. 24 2.3.2.Aspecte privind gestiunea staiunilor turistice. 26 2.3.3.Terminologie romn englez a diferitelor tipuri de staiuni turistice..................................... 28


Unitatea de nvare 3 DESTINAII TURISTICE PE GLOB I N ROMNIA

33

3.1. Introducere 33 3.2. Obiectivele i competenele unitii de nvare.................................................................................. 33 3.3. Coninutul unitii de nvare.. 34

3.3.1. Destinaii turistice pe glob.. 34 3.3.2. Destinaii turistice noi, exotice, de pionerat............................................................................... 41 3.3.3. Destinaii turistice n Romnia... 43 3.3.4. Categorii de destinaii turistice.. 46


Unitatea de nvare 4 TURISMUL DE LITORAL

51

4.1. Introducere 51 4.2. Obiectivele i competenele unitii de nvare .................................................................................. 52 4.3. Coninutul unitii de nvare.. 52

4.3.1. Principalele resurse i destinaii turistice ale turismului de litoral.................................................. 52 4.3.2. Bazinul Mrii Maediterane.. 53 4.3.3. Bazinul Mrii Negre 55 4.3.4. Bazinul Oceanului Atlantic, Bazinul Caraibelor, Bazinul Ocenului Pacific, Bazinul Oceanului

Indian. 55


Unitatea de nvare 5 TURISMUL MONTAN

59


5.3.1. Principalele resurse i destinaii ale turismului montan internaional.................................................. 61 5.3.2. Zona Munilor Alpi 61

6

5.3.3. America de Nord. 64 5.3.4. Implicaii ecologice ale circulaiei turistice montane............................................................................ 66


Unitatea de nvare 6 TURISMUL BALNEAR

71


6.3.1. Tendine ale cererii 72 6.3.2. Factorii naturali de cur.. 73 6.3.3. Destinaii n turismul balnear.. 76 6.3.4. Impactul turismului balnear asupra mediului............................................................................. 77


Unitatea de nvare 7 TURISMUL DE PELERINAJE

81

7.1 Introducere 81 7.2 Obiectivele i competenele unitii de nvare .................................................................................. 82 7.3 Coninutul unitii de nvare.. 83

7.3.1. Tendine ale cererii turismului de pelerinaje............................................................................ . 83 7.3.2. Destinaii n turismul de pelerinaje la nivel mondial................................................................. 84 7.3.3. Potenial touristic religios n Romnia............................................................................ .......... 87


Unitatea de nvare 8 TURISMUL CULTURAL

93


8.3.1. Cultura component de baz a turismului cultural ....................................................................... 94 8.3.2. Tipuri de distracii i destinaii n turismul cultural......................................................................... 95 8.3.3. Destinaii n turismul cultural la nivel mondial Orae destinaii turistice .................................... 97 8.3.4. Potenialul turismului cultural n Romnia............................................................................ ........ 104


Unitatea de nvare 9 TURISMUL N PARCURI NAIONALE I REZERVAII

109


9.3.1. Caracteristicile ariilor protejate.................................................................................................... 110

9.3.2. Ariile protejate i dezvoltarea durabil local............................................................................ 110 9.3.3. Turismul i crearea de zone protejate............................................................................ ............ 111 9.3.4. Parcurile naionale i alte rezervaii destinaii turistice de mare atractivitate......................... 113 9.3.5. Exemple de turism durabil n Romnia...................................................................................... 117

9.4. ndrumtor pentru autoverificare. 121

Unitatea de nvare 10 TURISM DE AFACERI: TRGURI. CONFERINE. BANQUETING

123

10.1 Introducere 123 10.2 Obiectivele i competenele unitii de nvare ................................................................................. 124 10.3 Coninutul unitii de nvare. 125

10.3.1. Formele turismului de afaceri .................................................................................................. 125

10.3.2. Trgurile i expoziiile. Conferina, Banqueting-ul.................................................................. 125 10.3.3. Evenimente bazate pe prestarea serviciilor de alimentaie....................................................... 135

10.4. ndrumtor pentru autoverificare 142

7

Unitatea de nvare 11 EVALUAREA GRADULUI DE ATRACTIVITATE AL UNEI STAIUNI: METODA

TECDEV

145

11.1. Introducere 145 11.2. Obiectivele i competenele unitii de nvare ................................................................................ 145 11.3. Coninutul unitii de nvare 146

11.3.1. Construirea staiunii etalon....................................................................................................... 146 11.3.2. Construirea staiunii reale......................................................................................................... 147 11.3.3.Determinarea gradului de atractivitate al zonei Olneti........................................................... 150

11.4. ndrumar pentru autoverificare... 152

Unitatea de nvare 12 IMAGINEA DE AR, BRANDINGUL DE AR

155

12.1. Introducere 155 12.2. Obiectivele i competenele unitii de nvare ................................................................................ 156 12.3. Coninutul unitii de nvare 156

12.3.1. Imaginea de ar i comportamnetul consumatorului: efectul rii de origine.......................... 156 12.3.2. Marketingul de loc i brandingul de loc................................................................................... 158 12.3.3.Crearea imaginii Romniei........................................................................................................ 162

12.4. ndrumar pentru autoverificare... 166

BIBLIOGRAFIE 169

ANEXE... 172 Rspunsuri corecte la testele de evaluare/autoevaluare............................................................................... 184

9

INTRODUCERE

Potenialul turistic, prin atractivitatea sa, are rolul de a stimula i sustine integrarea unei zone,

regiuni, ri cu vocaie turistic n circuite interne i internaionale, contribuind astfel i la dezvoltarea turismului.

n cadrul componentelor potenialului touristic trebuie menionate, n primul rnd, resursele natural care, sunt completate de cele antropice, create de mintea i mna omului. Acestea au rolul de a mbogi i de a facilita valorificarea durabil a potenialului touristic natural, asigurnd premisele transformrii acestei oferte poteniale ntr-o ofert turistic efectiv.

Disciplina Resurse i destinaii turistice abordeaz problematica resurselor i destinaiilor turistice interne i internaionale. Este nscris n planul de nvmnt n cadrul disciplinelor cu caracter teoretico-aplicativ avnd drept scop narmarea viitorilor specialiti, manageri, lucrtori din turismul romnesc att cu elemente necesare unor programe de dezvoltare a turismului n zone, staiuni, regiuni, judee (cunoaterea aprofundat a resurselor turistice), ct i cu elemente necesare unei valorificri eficiente a ofertei turistice interne i internaionale (cunoaterea destinaiilor turistice).

Obiectivele cursului

Obiectivele principale ale manualului sunt: punerea bazelor pregtirii viitorilor specialiti n

domeniul turismului; asigurarea suportului teoretic i metodologic pentru celelalte discipline care trateaz diferite laturi ale activitii turistice; asigurarea unei largi informri bibliografice asupra modului n care se desfoar activitatea de turism.

Competene conferite Dup parcurgerea acestui curs, studentul va fi n msur:

- s identifice termeni, relaii, procese, s percep relaii i conexiuni n cadrul disciplinelor de studiu;

- s utilizeze corect termenii de specialitate din domeniul turismului; - s defineasc concepte ce apar la disciplina Resurse i destinaii turistice; - s capete o capacitate de adaptare la noi situaii aprute pe parcusul studierii disciplinei Resurse i

destinaii turistice - s realizeze conexiuni ntre noiuni specifice domeniului turismului; - s descrie stri, sisteme, procese, fenomene ce apar pe parcursul activitii la disciplina Resurse i

destinaii turistice; - s transpun n practic cunotinele dobndite n cadrul cursului; - s adopte un comportament etic n faa partenerilor de afaceri, angajailor; - s colaboreze cu specialiti din alte domenii.

Resurse i mijloace de lucru

Cursul dispune de manual scris, supus studiului individual al studenilor, precum i de material publicat pe Internet sub form de sinteze, studii de caz, aplicaii, software utile1, necesare ntregirii cunotinelor practice i teoretice n domeniul studiat. n timpul convocrilor, n prezentarea cursului sunt folosite echipamente audio-vizuale, metode interactive i participative de antrenare a studenilor pentru conceptualizarea i vizualizarea practic a noiunilor predate.

Structura cursului

1 http://smcse.incdt.ro/index.pl/iat_ro; http://smcse.incdt.ro/index.pl/ciat_ro; http://smcse.incdt.ro/index.pl/cts_ro;

http://smcse.incdt.ro/index.pl/ccts_ro; etc

10

Cursul este compus din 12 uniti de nvare:

Unitatea de nvare 1. PROTECIA I CONSERVAREA MEDIULUI, NECESITATE OBIECTIV A DEZVOLTRII TURISMULUI (2 ore)

Unitatea de nvare 2. STAIUNEA TURISTIC NUCLEUL DERULRII I DEZVOLTRII ACTIVITII DE TURISM (2 ore)

Unitatea de nvare 3. DESTINAII TURISTICE PE GLOB I N ROMNIA (2 ore) Unitatea de nvare 4. TURISMUL DE LITORAL (2 ore)

Unitatea de nvare 5. TURISMUL MONTAN (2 ore)

Unitatea de nvare 6. TURISMUL BALNEAR (2 ore) Unitatea de nvare 7. TURISMUL DE PELERINAJE(1 ore)

Unitatea de nvare 8. TURISMUL CULTURAL (1 ore)

Unitatea de nvare 9. TURISMUL N PARCURI NAIONALE I REZERVAII (2 ore) Unitatea de nvare 10. TURISMUL DE AFACERI: TRGURI. CONFERINE.

BANQUETING (2 ore)

Unitatea de nvare 11. EVALUARE A GRADULUI DE ATRACTIVITATE AL UNEI STAIUNI: METODA TECDEV (2 ore)

Unitatea de nvare 12. IMAGINEA DE AR, BRANDINGUL DE AR (2ore)

Teme de control (TC)

Desfurarea temelor de control se va derula conform calendarului disciplinei i acestea vor avea urmtoarele subiecte:

1. Organizarea i conducerea turismului la nivel internaional/naional/regional. Studii de caz (4ore) 2. Determinarea gradului de atractivitate turistic a unor localizri din oferta turistic romneasc

(metoda TECDEV)-studii de caz, aplicaii (4ore)

Bibliografie obligatorie:

1. Bltreu, A., Neacu, N., Resurse i destinaii turistice interne i internaionale, Editura Universitar, Bucureti, 2009;

2. Glvan, V., Resurse turistice pe Terra, Editura Economic, Bucureti, 2000; 3. Neacu, M., Drghil, M., Resurse i destinaii turistice interne i internaionale. Lucrri

practice. Statistici. Reglementri, Editura Universitar, Bucureti, 2009; 4. igu, G. (coord.), Resurse i destinaii turistice pe plan mondial, Editura Uranus, Bucureti,

2006.

Metoda de evaluare:

Examenul final la aceast disciplin este un examen scris, sub form de ntrebri gril, ns cuprinde att ntrebri gril cu argumentare, simple (fr argumentare) ct i din ntrebri gril sub form de aplicaii (rezolvarea unor probleme), inndu-se cont de participarea la activitile tutoriale i rezultatul la temele de control ale studentului.

11

Unitatea de nvare 1

PROTECTIA SI CONSERVAREA MEDIULUI, NECESITATE OBIECTIVA A

DEZVOLTARII TURISMULUI

Cuprins

1.1. Introducere 1.2. Obiectivele i competenele unitii de nvare 1.3. Coninutul unitii de nvare

1.3.1. Aspecte ale degradarii mediului prin turism

1.3.2. Conceptul de dezvoltare durabila n turism 1.3.3. Indicatorii capacitatilor de suport pentru turism 1.3.4. Principalele actiuni de protectie si conservare a mediului si a potentialului turistic

1.4. ndrumar pentru autoverificare

1.1. Introducere

Calitatea mediului este afectata, n general, de doua grupe de factori esentiali: factori cu caracter obiectiv, rezultati prin

manifestarea unor fenomene naturale nefavorabile si factori subiectivi, cauzati de activitati umane. Printre multiplele activitati

prin care omul poate contribui la distrugerea mediului se includ si

activitatile turistice, desfasurate nerational si necontrolat, n teritoriu. Spre deosebire nsa de rezultatele nocive pentru mediu, pe care le genereaza unele ndeletniciri (ca, de exemplu, cele industriale), ale caror efecte pot fi, n cel mai fericit caz, limitate, turismul si poate aduce o contributie proprie, semnificativa, nu numai la stoparea degradarii cadrului natural, cauzata de activitatile desfasurate, dar si

n directia protejarii si conservarii mediului, prin adoptarea unor reglementari specifice si eficiente.

Relieful, reteaua hidrografica, peisajul, resursele naturale de

factura balneara, monumentele naturii etc, la care se adauga si

resursele antropice ca monumente de arhitectura si arta, siturile

arheologice si istorice s.a. reprezinta componente ale mediului ambiant si se constituie n resurse de oferta si atractie turistica, favorizante pentru desfasurarea unor multiple forme de turism: de la

drumetie, odihna si recreere, ia turismul de sanatate sau cel cultural etc. Cu ct aceste resurse sunt mai variate si complexe, dar mai ales nealterate si neafectate de activitati distructive, cu att atractia lor devine mai puternica si genereaza activitati diversificate, raspunznd, astfel, unor foarte variate motivatii turistice.

Rezulta ca relatia turism-mediu ambiant are o importanta

deosebita, ocrotirea si conservarea mediului ambiant reprezentnd conditia primordiala de desfasurare si dezvoltare a turismului. Orice interventie distructiva sau de modificare a proprietatilor primare ale

acestuia aduce prejudicii potentialului turistic, care constau n diminuarea sau anularea resurselor sale, dar si a echilibrului ecologic, putndu-se periclita, n ultima instanta, sanatatea sau chiar existenta generatiilor viitoare.

Acest aspect a fost subliniat, n repetate rnduri, n cadrul

12

unor reuniuni consacrate ocrotirii si conservarii mediului ca, de

exemplu: Conferinta Uniunii Internationale de Conservare a Naturii

(U.I.C.N.) din anul 1967 de la Spindlesy Hyn - Cehoslovacia, simpozioanele internationale avnd ca tema ocrotirea naturii, organizate la Cluj-Napoca (1968), Arles (1971) si Copenhaga (1973),

conferinta Natiunilor Unite pentru mediul nconjurator de la Stockholm (1972), conferinta pentru Securitate si Cooperare n Europa de la Helsinki (1977), conferinta Mondiala a Turismului de la

Manila (1986) s.a.

ncepnd cu anul 1980, dupa publicarea "Strategiei mondiale de protectie a mediului" de catre U.I.C.N., multe tari au nceput sa coopereze pentru satisfacerea unor cerinte n acest domeniu. Astfel, n 1987, s-a nfiintat Comisia Mondiala pentru Mediul nconjurator si Dezvoltare", a carei strategie principala a fost conceputa la nivel

global si, ulterior, orientata, pe noi baze, la nivel national, pe diferite

niveluri de catre administratiile guvernamentale. Dezvoltarea aparuta

n domeniul managementului viabil pentru resurse a fost (acceptata ca o modalitate logica de atingere a dorintei de conservare si totodata

de dezvoltare a mediului ambiant.

O noua etapa referitoare la mediul ambiant, n viziunea acestei strategii, are o relevanta deosebita n toate tarile, n principal n cele din Europa de Vest. Mediul ambiant, considerat alaturi de mediul socioeconomic si fenomenele culturale, prezinta anumite restrictii pentru dezvoltarea turistica. Turismul modern ne

demonstreaza nsa ca activitatile umane de profil, ncep sa se modifice sau sa "manipuleze" mediul att n sens pozitiv, ct si negativ, iar consecintele nu sunt usor de prevazut. Turismul necontrolat poate contribui la dezvoltarea mediului si implicit, la

autodistrugerea sa. Tocmai de aceea, profesorul elvetian J.

Krippendorf sublinia: "Daca putem sa pierdem si apoi sa ne reconstituim capitalul n alte domenii ale economiei, nu acelasi lucru se ntmpla n turism, unde substanta de baza - peisajul si pamntul - o data pierduta, este iremediabil pierduta".

Este tot mai evident ca perpetuarea unui turism ce considera legitima ignorarea mediului ambiant este imposibil sa ramna valabila pe termen lung.

1.2. Obiectivele i competenele unitii de nvare

Obiectivele unitii de nvare: - nelegerea interconexiunii turism mediu; - identificarea aspectelor degradarii mediului prin turism; - nelegerea conceptului de dezvoltare durabila n turism; - prezentarea indicatorilor capacitatii de suport pentru turism; - nelegerea principalelor actiuni de protectie si conservare a

mediului si a potentialului turistic

Competenele unitii de nvare:

studenii vor putea s defineasc noiunea de dezvoltare durabila a turismului;

13

studenii vor cunoate indicatorii capacitatii de suport pentru turism;

studenii vor putea identifica actiunile de protectie si conservare a mediului si a potentialului turistic.

Timpul alocat unitii: 2 ore

1.3. Coninutul unitii de nvare

1.3.1. Aspecte ale degradarii mediului prin turism

Actiunile distructive ale unor activitati turistice se manifesta,

n principal prin folosirea necorespunzatoare a mediului ambiant, n scopuri recreative si de agrement, dublata de o interventie brutala a

omului asupra peisajului si resurselor naturale. Aceste practici nocive

se ntlnesc mai ales n zonele (sau la obiectivele) de mare atractivitate, situate n spatiile populate, sau n imediata apropiere a marilor aglomerari urbane. De asemenea, absenta unor reglementari

privind comportamentul vizitatorilor, nsotite de o monitorizarea zonei sau obiectivelor, favorizeaza desfasurarea activitatilor care afecteaza calitatea mediului si pun n pericol integritatea si conservarea obiectivelor. Astfel de cazuri se ntlnesc, mai frecvent, n urmatoarele situatii:

1. n zonele sau la obiectivele turistice situate n afara traseelor marcate si special amenajate, care atrag fluxuri

importante de vizitatori, n principal n perioadele de week-end, si unde se deruleaza o circulatie turistica necontrolata.

Prejudiciile pricinuite sunt profunde si, adesea, pot avea un

caracter ireversibil. Dintre acestea pot fi mentionate: distrugerea vegetatiei si florei, ruperea copacilor si n special a puietilor, distrugerea semintisului natural, desprinderea de

roci, braconajul s.a., care, n final, au ca rezultat mpiedicarea regenerarii plantelor, terasarea solului, tulburarea biotopurilor

specifice vnatului si, n general, a faunei, mergnd uneori pna la disparitia unor specii. Este de semnalat, de asemenea, disparitia unor specii floristice, cauzata de colectarea abuziva

a florei, n special a plantelor declarate monumente ale naturii, si totodata de recunoasterea, de catre turisti, a gravelor implicatii pe care le pot avea actiunile necontrolate asupra

factorilor de mediu. n aceasta situatie se afla o serie de specii de plante ocrotite de lege si aflate pe cale de disparitie, cum sunt: Floarea de Colt, Garofita de Munte cu varietatea ei

Garofita de Piatra Craiului s.a.

Circulatia turistica necontrolata efectuata la obiectivele turistice naturale sau antropice provoaca, de cele mai multe ori, distrugerea

ireversibila a unora dintre elementele care le-au consacrat ca atractii

turistice, dar care Iesi asigura valoarea intrinseca, uneori avnd

14

caracter de unicat.

Vizitarea intensiva a unor monumente istorice, arhitectonice

si de arta, n conditii improprii (iluminat cu lumnari, lipsa dotarilor tehnice de aerisire sau de poluare etc.) a condus la degradarea

frescelor de mare valoare a unor manastiri, a picturilor din cadrul

unor monumente istorice si de arta, distrugerea formatiilor carstice

din interiorul pesterilor etc. Tot la acest capitol se nscrie si inexistenta n zonele (sau de-

a lungul traseelor) turistice, a unor demarcari precise a locurilor de

popas si campare. Stationarea pentru picnic sau instalarea de corturi n zone de mare atractivitate provoaca, inevitabil, degradarea peisajului si a altor componente ale mediului ambiant, ca urmare a

tasarii solului si, n special, a urmelor reziduale lasate la ntmplare de turisti la locurile de popas. Astfel de situatii de ntlnesc, de obicei, n zonele destinate turismului de odihna si recreere, n preajma statiunilor si a centrelor urbane si, n special, pe pajistile montane, n apropierea cabanelor, pe malul rurilor sau lacurilor etc.

2. Fenomenul poluarii naturii s-a amplificat o data cu patrunderea turismului automobilistic n locuri pna nu demult inaccesibile pentru acest mijloc de transport.

Abatndu-se de la traseele amenajate de acces, turistii patrund pe, drumuri ocolite, oprindu-se n poieni pitoresti si provocnd distrugerea pajistilor, a arbustilor si a florei, n general, prin strivirea acesteia sau sub influenta gazelor de esapament, scurgerilor de ulei

etc.

Efectul nociv al turismului automobilistic se face resimtit si prin intensificarea circulatiei n statiunile balneoclimaterice. n absenta unor restrictii le acces n statiuni, a unor zone amenajate de parcare, turismul automobilistic altereaza calitatile aerului ori ale factorilor de

cura, influentnd negativ si tratamentele balneare specifice. 3. Conceptia gresita de valorificare a resurselor naturale si, n

special a factorilor naturali de cura afecteaza potentialul

turistic, prin exploatarea stiintifica si nerationala a acestuia si realizarea necorespunzatoare a obiectivelor de investitii cu

caracter turistic, care se concretizeaza prin:

- supradimensionarea statiunilor din punctul de vedere al capacitatilor de primire si tratament, comparativ cu

capacitatea potentialului resurselor destinate unei exploatari

rationale; - nerespectarea principiilor generale de protectie si

exploatare a substantelor minerale balneare, cu deosebire a

apelor minerale si termominerale, cum fi: limitarea

zacamintelor n raport cu rezervele omologate de substante minerale balneare, executarea lucrarilor geologice n conformitate cu prevederile cercetarilor si proiectelor de

specialitate, evitarea exploatarii zacamintelor pna la epuizare, protejarea si evitarea altor actiuni care pot

conduce la degradarea factorului de cura (exemplu,

namolurile terapeutice), asigurarea perimetrelor hidrogeologice si sanitare ale resurselor mpotriva unor agenti poluanti etc.

4. Dezvoltarea nesistematizata a localitatilor turistice, n special a statiunilor, neajuns ce se caracterizeaza prin:

- proiectarea necorespunzatoare a obiectivelor de investitii cu

15

caracter turistic;

- stabilirea de amplasamente neadecvate pentru baza materiala turistica;

- realizarea de constructii inestetice, neadaptate specificului arhitectonic traditional sau specificului etnografic si natural

al zonei;

- ocuparea intensiva a spatiului cu constructii turistice etc. Toate aceste actiuni au ca rezultat o suprancarcare a

teritoriului cu instalatii turistice, afecteaza echilibrul ecologic, conduc

la urbanizarea statiunilor. 5. Amenajari deficitare pentru vizitarea pesterilor - obiective

de mare atractivitate turistica, executate fara respectarea

tehnicii specifice unor astfel de lucrari. Efectele rezultate constau n degradarea totala sau partiala acestora, cum este cazul pesterilor Muierii (Muntii Parng), Ialomitei (Muntii Bucegi) s.a.

1.3.2. Conceptul de dezvoltare durabila n turism

n ultima perioada a fost adoptat si n ramura turismului conceptul de "dezvoltare durabila", utilizat deja n alte sectoare de activitate. Pentru turism, acest concept a fost enuntat de Uniunea

Internationala pentru Conservarea Naturii (U.I.C.N.) astfel:

"Dezvoltarea durabila este un proces care se desfasoara fara a distruge sau a epuiza resursele, asigurnd dezvoltarea. Resursele trebuie valorificate ntr-un ritm identic cu cel de rennoire a lor, renuntndu-se la exploatare atunci cnd resursa se regenereaza foarte lent, pentru a o nlocui cu alta cu mai mare putere de regenerare. Toate resursele trebuie

exploatate n asa fel, nct de ele sa beneficieze si generatiile viitoare".

Exista trei principii majore de dezvoltare durabila:

- durabilitatea ecologica, asiguratoare a unei dezvoltari suportabile cu mentinerea tuturor proceselor ecologice esentiale, mai ales a diversitatii resurselor biologice;

- durabilitatea sociala si culturala, ce garanteaza o dezvoltare economica favorabila membrilor societatii, compatibila cu

cultura si valorile de cultura si civilizatie existente, cu pastrarea identitatilor comunitare;

- durabilitatea economica, avnd rol n asigurarea unei dezvoltari economice eficiente, resursele fiind astfel gestionate, nct sa existe si n viitor.

Altfel spus, durabilitatea economica a turismului se defineste

ca un model de dezvoltare care asigura: ameliorarea calitatii vietii n asezarile umane care primesc

turisti;

posibilitatea de a oferi vizitatorilor experiente de prima calitate;

pastrarea calitatii mediului ambiant, element esential pentru vizitatori si gazde.

Din punctul de vedere al protejarii mediului, avantajele promovarii unui turism durabil rezida n urmatoarele aspecte:

- turismul durabil favorizeaza ntelegerea efectelor activitatilor de turism asupra mediului natural, cultural si uman;

- asigura realizarea unei planificari si zonari a teritoriului care

16

sa permita o dezvoltare turistica adaptata la capacitatea de

suport a ecosistemelor;

- orienteaza realizarea unor dotari si instalatii de agrement, care poate fi benefica si pentru populatia locala si poate

contribui astfel cu fonduri la conservarea siturilor

arheologice, cladirilor si vestigiilor istorice;

- favorizeaza utilizarea rentabila a terenurilor cu randament agricol scazut;

- respecta si asigura cerintele de protectie a mediului, dovedind astfel importanta resurselor naturale si cultural-istorice, pentru cresterea bunastarii economice si sociale a

comunitatilor locale.

La Conferinta Globala pentru Afaceri si Mediul nconjurator care a avut loc la Vancouver (Canada) n anul 1992, specialisti din peste 60 de tari au prezentat schimbarile majore care au avut loc n sectorul industriei turistice, n ultimul deceniu.

Aceste schimbari au vizat toate aspectele prin care se poate aborda industria turismului, si anume:

1. Politici, legislatie, reglementari:

- realizarea institutiilor si cadrului necesar pentru implementarea turismului durabil;

- asigurarea conservarii si protectiei resurselor turistice de baza; - mobilizarea sectoarelor industriei turistice pentru practicarea

ui turism durabil n concordanta cu cerintele de mediu; - stabilirea unui cadru legislativ-juridic care sa vina n sprijinul

agentilor de turism, autoritatilor regionale si locale, pentru

corijarea atitudinilor turistilor fata de mediu. 2. n domeniul cercetarii si tehnologiei:

- identificarea resurselor naturale de baza, cu valente turistice; - identificarea resurselor culturale, cu valente turistice; - stabilirea cererii turistice viitoare si compararea acesteia cu

capacitatile ofertei de a o asigura;

- realizarea unei banci de date si a unei monitorizari prin indicatori specifici care sa evidentieze noile oportunitati si sa sprijine noile decizii de planificare si dezvoltare a industriei

turistice n conditiile protejarii mediului; - utilizarea tehnologiilor performante pentru proiectarea unui

turism receptiv la problemele mediului ambiant, cu aplicarea

unor solutii arhitecturale, de inginerie a constructiilor si de

dotare a acestora, fara afectarea mediului si n conformitate cu specificul fiecarei zone;

- asigurarea unui management tehnic si practic al circulatiei turistice pentru protejarea echilibrului ecologic si evitarea

degradarii mediului 3. n domeniul economico-financiar:

- includerea costului de mediu n ncasarile percepute pentru activitati turistice, n ideea ca poluatorul trebuie sa suporte anumite taxe legate de formele de poluare, prin care sa

contribuie indirect la conservarea mediului ambiant;

- elaborarea unor rapoarte privind gradul de implementare a proiectelor propuse (la nivel international, national, regional),

a unor actiuni ntreprinse si a schimbarilor legate de adaptarea la cerintele de mediu ale industriei turistice;

- utilizarea influentei pietei interne si internationale pentru

17

identificarea de noi piete turistice, cu respectarea cerintelor de

mediu si realizarea de parteneriate comune pentru punerea n practica a noului concept de ecoturism - element de sustinere a turismului durabil;

- obtinerea de beneficii din marketingul de mediu, prin dezvoltarea si vnzarea unor produse turistice compatibile cu valoarea acestora.

4. n domeniul comunicarii si formarii: - realizarea unei atitudini deschise n rndul angajatilor firmelor

de turism si a populatiei locale fata de problemele de mediu; - elaborarea codurilor de practica pentru industria turistica, a

standardelor pentru creditul de mediu, n vederea atenuarii impactelor;

- influentarea cererii turistice si a motivatiilor de calatorie, prin largirea ofertei si a unei mai bune informari a turistilor, prin

aplicarea codurilor de etica turistica;

- evaluarea rezultatelor pozitive din trecut, n vederea stabilirii de noi propuneri de dezvoltare durabila, cu transmiterea

proiectelor si experientelor pozitive prin intermediul

organismelor nationale si internationale. 5. Alte aspecte:

- practicarea unei educatii active de protectie si n alte sectoare care beneficiaza de resursele naturale si culturale ale industriei turistice, cu ntelegerea si a problemelor de mediu;

- stabilirea de relatii de colaborare cu alte sectoare de activitate implicate n protectia mediului (silvicultura, agricultura, planificare regionala etc);

- realizarea de modele si proiecte care sa sprijine dezvoltarea durabila a turismului, cu prezentarea modelelor si

posibilitatilor de aplicare.

1.3.3. Indicatorii capacitatilor de suport pentru turism

Ca urmare a dezvoltarii stiintei mediului ambiant, a cresterii volumului de informatii privind stiintele economice si sociale, a

aprofundarii cercetarii n aceste domenii de activitate, conexiunile acestora cu industria turistica au condus la delimitarea urmatoarelor tipuri-capacitate de suport pentru turism:

- Capacitatea ecologica face referire la stabilirea acelui nivel de dezvoltare a structurilor si activitatilor turistice fara a afecta puternic mediul ambiant, prin procesul de degradare a

componentelor acestuia. Se au n vedere componentele naturale (aer, apa, sol, vegetatie, fauna) si procesul de productie si

refacere economica, care sa nu implice costuri de investitii deosebite, determinate de degradarea unor destinatii turistice;

- Capacitatea fizica are rol esential n stabilirea nivelului de saturatie pe care l pot atinge activitatile turistice, dincolo de care ncep sa aparii probleme legate de mediu. Dezvoltarea ascendenta a turismului, manifestata n ultimele decenii, ridica problema aparitiei multor forme de poluare (de litoral, a zonelor montane etc). Protejarea componentelor fizice ale teritoriului se poate face

prin investitii n tehnologie performanta si printr-o prestare de ridicat nivel calitativ al serviciilor turistice;

- Capacitatea social-receptiva vizeaza importanta n pastrarea

18

unor bune relatii ntre gazde (populatia autohtona) si vizitatori (turisti). Din momentul n care populatia locala constata ca activitatile turistice contribuie si degradarea mediului natural si cultural, pot aparea din partea acesteia reactii ostile, de

respingere, nregistrndu-se totodata o diminuare a pragului de toleranta. Pentru evitarea unor astfel de situatii, dezvoltarea unei

zone sau localitati turistice trebuie sa tina cont de modul traditional de viata al locuitorilor, de obiceiurile acestora etc;

- Capacitatea economica pune n evidenta valorificarea tuturor resurselor prezente, prin activitati turistice si reprezinta capacitatea de mentinere a functiei turistice a unui teritoriu dat.

Eficienta exploatarii se masoara prin raportul dintre costuri si

beneficii, iar ponderea beneficiilor poate fi marita prin utilizarea unor tehnologii performante. Nivelul costurilor este dat si de

"valoarea calitativa si cantitativa a resurselor (naturale, culturale,

forta de munca, infrastructura generala etc);

- Capacitatea psihologica este legata de perceptia negativa a turistilor fata de destinatia turistica, n urma degradarilor de mediu sau a atitudinii neadecvate a populatiei autohtone.

Acest concept este atasat sustinerii motivatiilor turistice pentru o anumita destinatie si mentinerii satisfactiei lor personale. Aplicarea

acestuia este conditionata si de calitatea activitatii manageriale care

poate determina, n final, fidelizarea cererii. Toate aceste tipuri de capacitati de suport, aflate n strnsa

legatura cu activitatile turistice, determina limita tangibila sau

netangibila, masurabila sau nemasurabila, a unui spatiu care detine

sau caruia i se poate atribui o functie turistica. Desi acesti indicatori de capacitate nu ofera o formula

standard, ca urmare a faptului ca unele componente ale cadrului

natural sau cultural sunt dificil de cuantificat prin serii de date statistico-matematice, totusi aceste concepte de suport ne dau masura

dezvoltarii durabile a turismului. n acelasi timp, tipurile de capacitati de suport indica si masura nivelului la care poate ajunge impactul

turismului asupra mediului, dnd posibilitatea de a identifica caile de reducere a degradarilor produse de circulatia si activitatile turistice.

1.3.4. Principalele actiuni de protectie si conservare a mediului si

a potentialului turistic

Protectia si conservarea potentialului turistic si a mediului se contureaza ca o activitate distincta, avnd probleme specifice, care solicita colaborarea specialistilor din domenii variate. Aceasta actiune

poate avea o eficienta satisfacatoare, numai n conditiile asigurarii unui cadru de desfasurare juridico-administrativ adecvat, care impune organizarea administrativa, existenta unor resurse economice, un

suport legislativ eficient si o sustinuta activitate de educatie civica.

Pe plan international, tari cu vechi traditii turistice adopta o planificare turistica la nivel national fundamentata pe aspectul

protejarii resurselor turistice proprii. n vederea dezvoltarii unui turism durabil, ele au luat n calcul trei obiective principale:

- economic - esential n identificarea, valorificarea si cresterea gradului de exploatare a resurselor turistice;

- social - deosebit prin permanentizarea populatiei, cresterea gradului de ocupare a fortei de munca, sustinerea practicarii

19

unor meseni traditionale si atragerea populatiei n practica turismului;

- ecologic - important pentru evitarea degradarii, a poluarii mediului si asigurarea unei exploatari echilibrate si pe termen

lung a resurselor turistice.

n concordanta cu aceste cerinte, a aparut necesitatea elaborarii si adoptarii unor planuri nationale de dezvoltare a turismului, menite sa permita conjugarea experientei si pozitiilor

principalilor agenti economici: administratie publica, organizatiile

patronale, asociatii si organizatii profesionale, sociale, sindicale, specialisti n cercetarea de profil etc.

Planurile de dezvoltare turistica care au Ia baza prognoze pe

termen lung, globale, pe forme de turism, n concordanta cu tendintele pietelor externe si planuri concrete, realizate pe termen

mediu (patru-cinci ani) sau scurt (unu-trei ani), elaborate pe regiuni,

zone sau forme de turism, sunt fundamentate pe standardele si

normele europene privind exploatarea resurselor turistice, dezvoltarea si modernizarea structurilor si serviciilor turistice.

Elaborarea prognozelor si a planurilor de dezvoltare turistica

reprezinta principalul punct de sustinere a strategiei de realizare a unui turism durabil care presupune, ntre altele:

- conservarea resurselor turistice naturale si antropice n scopul unei utilizari continue si n perioada viitoare;

- cresterea nivelului de trai al comunitatilor locale; - mai buna cunoastere si constientizare, att de populatia locala,

ct si de vizitatori, a ideii de conservare a mediului. Planificarea turismului reprezinta o forma de control al

viitorului, legat de strategia de planificare a mediului. Planificarea

ecologica presupune supravegherea si analiza tuturor elementelor de

mediu, n scopul determinarii celor mai adecvate modele de dezvoltare si amenajare teritoriala.

Principalele prognoze si planuri de dezvoltare la nivel

national au rol orientativ, de informare si estimare a perspectivelor

viitorului. Prin sprijinul direct al statului se poate aprecia cadrul general de protectie a resurselor, de stabilire a regimului de

exploatare sau de realizare a unor investitii deosebite.

Planurile pe termen mediu si scurt sunt benefice, ndeosebi pentru sprijinirea dezvoltarii-locale si regionale.

Practic, legat de specificul potentialului turistic al Romniei, principalele actiuni ce vizeaza protejarea si conservarea mediului si a resurselor turistice se concretizeaza n adoptarea urmatoarelor masuri:

- exploatarea stiintifica, rationala a resurselor turistice, astfel nct ritmul de exploatare a acestora sa nu depaseasca ritmul lor de reciclare si regenerare, iar intensitatea

relatiilor directe sau indirecte ale turismului cu factorii de

mediu sa nu depaseasca limitele capacitatii de suport ale acestora;

- valorificarea n turism a resurselor cu valente turistice sa fie solutionata n contextul valorificarii tuturor resurselor naturale si a protectiei mediului ambiant, pe baza studiilor

de amenajare teritoriala, componente ale planului de

amenajare stiintifica, rationala si eficienta a teritoriului -

instrument principal al organelor de decizie locale;

20

- amenajarea si organizarea adecvata si la nivel superior a zonelor, traseelor si obiectivelor de interes turistic;

- organizarea si exploatarea turistica rationala a parcurilor nationale si rezervatiilor naturale, cu asigurarea protectiei

lor. n mod similar se va proceda si la amenajarea, pentru vizitare si exploatare, a pesterilor, ca obiective de atractie

deosebita, menite sa mbogateasca si sa diversifice oferta turistica romneasca cu noi produse turistice;

- organizarea corespunzatoare a zonelor montane, pentru dezvoltarea n perspectiva a turismului de munte, prin localizarea tuturor peisajelor atractive si a domeniilor

schiabile, menite sa ofere baza de proiectare a amenajarilor

turistice viitoare (poteci, marcaje, conditii de accesibilitate n portiunile mai dificile, amenajarea unor puncte de belvedere, dotari pentru practicarea sporturilor de iarna,

cabane si refugii montane, instalatii de transport pe cablu

etc.) n conditii de conservare si replantare a padurilor; - realizarea de amenajari cu caracter turistic n zone,

localitati si pe trasee turistice, menite care sa asigure o

echipare turistica adecvata unui turism competitiv si ecologic;

- dezvoltarea unei constiinte ecologice n rndul populatiei si a sentimentului de dragoste si respect pentru natura, pentru locuri istorice si monumente de arta si

arhitectura create de-a lungul timpurilor. Aceasta se poate

realiza printr-o sustinuta actiune de educatie cu privire la

mediu si la potentialul turistic, actiune ce trebuie ntreprinsa ia nivelul ntregii tari, prin insuflarea unei atitudini de respect si comportament responsabil fata de resursele

naturale, n vederea ocrotirii lor. Educatia ecologica pentru ocrotirea naturii si a potentialului

turistic trebuie sa aiba caracter permanent, sa debuteze nca din perioada copilariei si sa fie consolidata n institutiile de nvatamnt de toate genurile si gradele. Ulterior, ea se poate perfectiona prin intermediul mass-media n cadrul unor cercuri de "prieteni ai naturii", prin diverse publicatii de specialitate sau de catre ghizi si nsotitori, pe perioada desfasurarii unor excursii etc.


Sinteza unitii de nvare 1

Relatia turism-mediu ambiant are o importanta deosebita, ocrotirea si conservarea mediului

ambiant reprezentnd conditia primordiala de desfasurare si dezvoltare a turismului. Orice interventie distructiva sau de modificare a proprietatilor primare ale acestuia aduce prejudicii potentialului

turistic, care constau n diminuarea sau anularea resurselor sale, dar si a echilibrului ecologic, putndu-se periclita, n ultima instanta, sanatatea sau chiar existenta generatiilor viitoare.

Actiunile distructive ale unor activitati turistice se manifesta, n principal prin folosirea necorespunzatoare a mediului ambiant, n scopuri recreative si de agrement, dublata de o interventie brutala a omului asupra peisajului si resurselor naturale.

21

Circulatia turistica necontrolata efectuata la obiectivele turistice naturale sau antropice provoaca,

de cele mai multe ori, distrugerea ireversibila a unora dintre elementele care le-au consacrat ca atractii

turistice, dar care Iesi asigura valoarea intrinseca, uneori avnd caracter de unicat. Conceptul de "dezvoltare durabila"a turismului reprezinta un proces care se desfasoara fara

a distruge sau a epuiza resursele, asigurnd dezvoltarea. Resursele trebuie valorificate ntr-un ritm identic cu cel de rennoire a lor, renuntndu-se la exploatare atunci cnd resursa se regenereaza foarte lent, pentru a o nlocui cu alta cu mai mare putere de regenerare. Toate resursele trebuie exploatate n asa fel, nct de ele sa b99eneficieze si generatiile viitoare".

Principiile majore de dezvoltare durabila iau in considerare:

- durabilitatea ecologica, asiguratoare a unei dezvoltari suportabile cu mentinerea tuturor proceselor ecologice esentiale, mai ales a diversitatii resurselor biologice;

- durabilitatea sociala si culturala, ce garanteaza o dezvoltare economica favorabila membrilor societatii, compatibila cu cultura si valorile de cultura si civilizatie existente, cu pastrarea identitatilor comunitare;

- durabilitatea economica, avnd rol n asigurarea unei dezvoltari economice eficiente, resursele fiind astfel gestionate, nct sa existe si n viitor.

Ca urmare a dezvoltarii stiintei mediului ambiant, a cresterii volumului de informatii privind

stiintele economice si sociale, a aprofundarii cercetarii n aceste domenii de activitate, conexiunile acestora cu industria turistica au condus la delimitarea urmatoarelor tipuri-capacitate de suport pentru

turism: - Capacitatea ecologica - Capacitatea fizica - Capacitatea social-receptiva - Capacitatea economica - Capacitatea psihologica

Protectia si conservarea potentialului turistic si a mediului se contureaza ca o activitate

distincta, avnd probleme specifice, care solicita colaborarea specialistilor din domenii variate. Aceasta actiune poate avea o eficienta satisfacatoare, numai n conditiile asigurarii unui cadru de desfasurare juridico-administrativ adecvat, care impune organizarea administrativa, existenta unor

resurse economice, un suport legislativ eficient si o sustinuta activitate de educatie cetateneasca. Pe plan international, tari cu vechi traditii turistice adopta o planificare turistica la nivel

national fundamentata pe aspectul protejarii resurselor turistice proprii. n vederea dezvoltarii unui turism durabil, ele au luat n calcul trei obiective principale:

economic - esential n identificarea, valorificarea si cresterea gradului de exploatare a resurselor turistice;

social - deosebit prin permanentizarea populatiei, cresterea gradului de ocupare a fortei de munca, sustinerea practicarii unor meseni traditionale si atragerea populatiei n practica turismului;

ecologic - important pentru evitarea degradarii, a poluarii mediului si asigurarea unei exploatari echilibrate si pe termen lung a resurselor turistice.

Functie de specificul potentialului turistic al Romniei, principalele actiuni ce vizeaza protejarea si conservarea mediului si a resurselor turistice se concretizeaza n adoptarea urmatoarelor masuri:

exploatarea stiintifica, rationala a resurselor turistice, astfel nct ritmul de exploatare a acestora sa nu depaseasca ritmul lor de reciclare si regenerare, iar intensitatea relatiilor directe sau indirecte ale turismului cu factorii de mediu sa nu depaseasca limitele capacitatii de suport ale

acestora;

valorificarea n turism a resurselor cu valente turistice sa fie solutionata n contextul valorificarii tuturor resurselor naturale si a protectiei mediului ambiant, pe baza studiilor de amenajare teritoriala, componente ale planului de amenajare stiintifica, rationala si eficienta a teritoriului -

instrument principal al organelor de decizie locale;

amenajarea si organizarea adecvata si la nivel superior a zonelor, traseelor si obiectivelor de interes turistic;

organizarea si exploatarea turistica rationala a parcurilor nationale si rezervatiilor naturale, cu asigurarea protectiei lor. n mod similar se va proceda si la amenajarea, pentru vizitare si

22

exploatare, a pesterilor, ca obiective de atractie deosebita, menite sa mbogateasca si sa diversifice oferta turistica romneasca cu noi produse turistice

1. Ce se intelege prin conceptul de dezvoltare durabila n turism?

2. Care sunt indicatorii capacitatilor de suport pentru turism?

3. Care sunt principalele actiuni de protectie si conservare a mediului si a potentialului turistic?

Teste de evaluare/autoevaluare

1. Ministerul Apelor, Pdurilor i Proteciei Mediului nu are ca responsabiliti: a) modul n care turitii respect normele de poluare a peisajului turistic; b) monitorizarea factorilor ecologici;

c) promovarea msurilor stricte de protecie a mediului nconjurtor; d) reprezentarea Guvernului n relaie cu organizaii internaionale de specialitate

2. Calitatea mediului este afectat de: a) factori obiectivi b) factori subiectivi

c) factori derivai d) aciunile unor categorii de turiti

3.n ce an a avut loc Conferina Global pentru Afaceri i Mediul nconjurator de la Vancouver (Canada)? a) 1990

b) 1992

c) 1999

d) 2000

23

Unitatea de nvare 2

STAIUNEA TURISTIC NUCLEUL DERULRII I DEZVOLTRII ACTIVITII DE TURISM

Cuprins

2.1. Introducere 2.2. Obiectivele i competenele unitii de nvare 2.3. Coninutul unitii de nvare

2.3.1. Conceptul de statiune turistica

2.3.2. Aspecte privind gestiunea staiunilor turistice 2.3.3. Terminologie romana-engleza a diferitelor tipuri de statiuni turistice


2.1. Introducere

Indiferent de mrime, o localitate turistic este destinat primirii turitilor, pentru sejururi de scurt sau lung durat. O asemenea aezare poart numele de staiune, pentru c turistul gsete aici un loc de cazare i orice alte servicii necesare sejurului su (cuvntul provine din verbul latin stare, statio a sta, a se opri).


Obiectivele unitii de nvare: - nelegerea diferentelor intre statiune turistica si statiune

omologata; - identificarea criteriilor de clasificare a statiunilor turistice; - nelegerea efectelor omologrii i clasificrii staiunilor

turistice; - prezentarea modaliti de gestiune a unei staiuni turistice

(experiena francez cu cele patru modaliti de gestiune a unei staiuni turistice);

- cunoaterea terminologiei romana-engleza a diferitelor tipuri de statiuni turistice


studenii vor putea s defineasc noiunea de statiune turistica si statiune omologata;

studenii vor cunoate conceptul de statiune turistica dpdv economic, social, cultural, turistic precum si criteriilele de

clasificare a staiunilor studenii vor cunoate aspectele privind gestiunea staiunilor

turistice;

studenii vor putea identifica contributiile statiunii turistice la dezvoltarea teritoriului.

24



2.3.1. Conceptul de statiune turistica

Din punct de vedere economic, staiunea turistic reprezint un sistem teritorial de producie i distribuie de bunuri i servicii turistice: o unitate spaial organizat, cu echipamente care ofer un ansamblu diversificat de prestaii, asimilat unei localiti sau unui centru de vnzare de servicii, regrupnd diferii ageni economici. Originea sa economic deriv din nsui procesul care leag consumul turistic de deplasarea consumatorilor ctre produsul turistic dorit.

n plan social i cultural, staiunea ofer o gam de activiti turistice bazate pe valorificarea unor resurse naturale i antropice locale i care permit unor populaii diferite s se ntlneasc, s se cunoasc, s comunice.

Din punct de vedere turistic respectiv al amenajrii turistice a teritoriului staiunea reprezint nucleul desfurrii efective a activitii de turism, n care se creeaz o nou valoare, se nregistreaz cheltuieli i venituri. Prin aceste staiuni, turismul contribuie la sistematizarea teritoriului i la creterea economic, ntr-un cadru economic, juridic, fiscal i urbanistic specific. n literatura de specialitate se ntlnesc i alte definiii, cu caracter general sau particular, ale staiunii turistice. Organizaia Mondial a Turismului i Academia Internaional de Turism definesc staiunea turistic drept o localitate care prezint un ansamblu de elemente de atracie i care este dotat cu mijloace de cazare i de primire pentru turiti.

n funcie de caracteristicile specifice fiecreia, pot fi identificate staiuni balneare, climaterice (sau climatice), termale, de sporturi de iarn sau cu alte destinaii specifice (cum ar fi, de exemplu, staiunile de cur de struguri). n unele ri, conform legislaiei turistice, staiunile pot face obiectul unei omologri oficiale, cu scopul de a favoriza frecventarea staiunii i dezvoltarea sa prin diverse amenajri, asociate uneori cu perceperea unei taxe de sejur i n acest caz se utilizeaz denumirea de staiune omologat.

n ara noastr, specialitii au adoptat urmtoarea definiie: Staiunea turistic este o localitate n care turismul reprezint ramura preponderent ca volum de activitate economic i grad de concentrare a populaiei active. Dispunnd de potenial turistic, staiunea turistic determin un afluxde populaie nerezidenial, ca beneficiar a serviciilor turistice pe care le ofer. O alt definiie este oferit de HGR nr. nr. 1122/2002 pentru aprobarea condiiilor i a procedurii de atestare a staiunilor turistice, precum i pentru declararea unor localiti ca staiuni turistice de interes naional,

25

respectiv local, potrivit creia se atest ca staiune turistic localitatea sau partea unei localiti cu funcii turistice specifice, n care activitile economice susin exclusiv realizarea produsului turistic, care dispune de resurse turistice naturale i antropice, delimitat pe baza documentaiilor de amenajare a teritoriului i de urbanism, avizate i aprobate conform legii, care va trebui s ndeplineasc unele criterii minime, prevzute n acest act normativ. Astfel, se poate spune c n ara noastr, la fel ca i n alte ri, staiunea face obiectul unei atestri oficiale, care are ca scop crearea cadrului necesar pentru valorificarea, protejarea i conservarea potenialului turistic i satisfacerea, la un nivel optim, a necesitilor de odihn i de recreere ale populaiei. n funcie de ndeplinirea criteriilor prevzute, staiunile vor fi atestate ca staiuni de interes naional i staiuni de interes local.

De asemenea, n ara noastr sunt evideniate urmatoarele categorii principale de staiuni i anume:

staiunea climatic i staiunea balneoclimatic, elementele de difereniere fiind date de resursele turistice i de natura activitilor ce pot fi desfurate n cadrul acestor staiuni (de fapt de funcia turistic). Totui, ambele tipuri pot fi denumite generic turistice, deoarece funciunile fiecreia sunt legate de activitatea turistic, fie c este vorba de odihn, recreere, sporturi, cur heliomarin, tratament balnear sau altele. O alt structurare care este adeseori abordat se refer la delimitarea urmtoarelor categorii:

staiune de litoral localitate sau parte a unei localiti, amplasat pe litoralul Mrii Negre, care beneficiaz de resursele naturale specifice acestuia, de structurile turistice i dotrile corespunztoare pe baza crora se realizeaz produsul turistic;

staiune balnear - localitate sau parte a unei localiti care dispune de factori naturali de cur (ape minerale, nmoluri etc.) i ambientali, recunoscui tiinific, beneficiind totodat de structurile, mijloacele i dotrile necesare realizrii produsului turistic de tip balnear;

staiune montan - localitate sau parte a unei localiti care dispune de ambiana montan pitoreasc i nepoluat, cu factori naturali de mediu, structuri turistice i dotri specifice realizrii produsului turistic de tip montan.

Criteriile de clasificare a staiunilor pot fi ns multiple: funcia turistic, aezarea geografic, dimensiunile, interesul pe care-l prezint, caracterul activitii turistice etc.

Baza activitii unei staiuni turistice o constituie serviciile de primire, agrement i transport; acestea sunt n strans legtur cu funciunile urbane ale localitii. Calitatea acestora, modul n care corespund cererii turistice condiioneaz fluxurile turistice, sub aspectul mrimii i al structurii.

Ansamblul celorlalte activiti legate de turism se grefeaz n amonte i n aval de sistematizarea, amenajarea i localizarea echipamentelor. De exemplu, sectorul imobiliar s-a diversificat foarte

mult n timp, incluznd astzi o multitudine de operatori: cabinete de consultan, birouri de proiectare, firme de marketing turistic, centre de studii de fezabilitate a produselor turistice, birouri de arhitectur, ntreprinderi de construcii i lucrri publice, agenii imobiliare,

26

birouri sau oficii de turism (specializate n primirea turitilor i organizarea sejururilor acestora), agenii de turism (al cror obiect de activitate const n conceperea, promovarea i vnzarea de circuite sau sejururi turistice).

Serviciile oferite de staiunile turistice sunt supuse unor constrngeri, care deriv din specificul activitii n sectorul teriar i ndeosebi n turism: n primul rnd, activitatea unei staiuni este, n cele mai multe cazuri, sezonier, ceea ce necesit o anume suplee n gestiunea echipamentelor i a resurselor financiare; n al doilea rnd, funcionarea ei necesit importante resurse umane, a cror conducere devine i mai dificil n condiiile sezonalitii; n al treilea rnd, producia turistic se identific, n cea mai mare parte, cu consumul, serviciile turistice nefiind stocabile (un loc de cazare sau un loc ntr-un mijloc de transport nevndute nu pot fi revalorificate).

n vederea satisfacerii cererii turistice, echipamentele sunt dimensionate pentru perioadele de vrf i deci ele vor fi subutilizate n extra-sezon, ceea ce implic anumite cheltuieli legate de neutilizare, care vor trebui acoperite n sezon, dar i un management adaptat acestor condiii specifice.

2.3.2. Aspecte privind gestiunea staiunilor turistice

Staiunile turistice, fie ele izolate, grupate sau integrate unei localiti, pot asigura parial sau n totalitate o multitudine de prestaii turistice: primire i informare a turitilor, publicitate i relaii publice, animaie general, agrement, sprijin tehnic sau comercial agenilor economici, concepere i comercializare de produse turistice, cercetri, studii privind investiiile, amenajrile, exploatarea sau prestaiilor specializate. Toate aceste activiti trebuie coordonate la nivelul staiunii, printr-o politic economic unitar, care s vizeze dezvoltarea ntregului teritoriu. n acest scop, staiunile dispun de unele instrumente juridice sau fiscale.

Efectele omologrii i clasificrii staiunilor turistice pot fi diverse: ele pot implica o valorificare obligatorie a elementelor de atractivitate specifice; unele dotri (cum ar fi, de exemplu, cazinourile n Frana, dar i n ara noastr) nu pot exista n afara omologrii; regimul fiscal devine unul aparte (taxe suplimentare pentru anumite nregistrri juridice, taxe pentru ntreprinderile de transport pe cablu, taxe de sejur etc.). Uneori, aplicarea unui regim

fiscal deosebit (respectiv faciliti privind plata impozitelor i taxelor de ctre localnici i ntreprinderi), destinat s compenseze efectele nedorite ale sezonalitii, este condiionat de existena unei limite minime a capacitii de cazare i a unui raport minim ntre aceasta i populaia permanent. Gestiunea acestor surse financiare se realizeaz, de regul, prin bugetele locale. Se apreciaz ns c n general fiscalitatea n staiunile turistice este mai mare dect n celelalte localiti, dar i cheltuielile publice, eforturile de investiii sunt mai mari. Fac excepie de la aceast regul satele turistice, care, n unele ri (Frana, Austria) beneficiaz de o fiscalitate redus.

n cadrul sistemului fiscal al staiunilor turistice, taxa de sejur este instrumentul cel mai des ntlnit i cel mai uor de aplicat. Perceperea ei se realizeaz n scopul crerii unor fonduri la nivelul local, necesare dezvoltrii staiunii i aciunilor de promovare turistic. Ea poate fi fix sau variabil, n funcie de numrul de

27

nnoptri facturate turitilor; de asemenea, poate varia n funcie de sezon sau de tipul unitii de cazare la care apeleaz turistul. Nivelul taxei de sejur poate fi fixat de ctre municipalitate (consiliul local), n concordan cu legislaia aferent.

n ceea ce privete managementul staiunilor turistice, exist o mare varietate de soluii i experiene. Nu poate fi vorba despre un sistem de gestiune ideal, aplicabil oricrei staiuni, ci alegerea aparine responsabililor locali, n funcie de condiiile specifice tehnice, economice, politice sau sociale. Experiena francez, preluat i adoptat de multe alte ri, evideniaz patru modaliti de gestiune a unei staiuni turistice, prezentate n continuare. a) Serviciul turistic public presupune gestiunea echipamentelor i

serviciilor publice, considerate bunuri comune, de ctre colectivitatea local; aceasta i fixeaz toate modalitile de organizare i funcionare. Acest serviciu presupune asigurarea primirii turitilor, a informrii, a animaiei n staiune. El nu se implic de obicei n activitatea comercial propriu-zis, dar contribuie la coordonarea interveniilor diverilor ageni economici locali. n unele situaii, serviciul turistic public poate comercializa anumite servicii turistice, poate gestiona

echipamente comunale sau elabora i implementa o strategie de dezvoltare turistic teritorial.

Din punct de vedere juridic, exist trei modaliti concrete de gestiune prin serviciul turistic public i anume:

- gestiunea public direct, prin care exploatarea turistic este asigurat n ntregime de structuri depinznd de colectivitatea local (ex. regiile autonome);

- gestiunea public indirect, prin care colectivitatea ncheie un contract administrativ privind obligaiile publice i modalitile tehnice i financiare de gestiune cu o persoan de drept public sau privat din afar (ntrepridere individual, asociaie, societate comercial, cooperativ, grup de ageni economici etc.);

- gestiunea indirect mixt, prin care colectivitatea local particip, sub forme i n proporii diferite, financiar sau moral, n organismul titular al contractului de serviciu public turistic local (organism care este, de regul, o asociaie cu scop nelucrativ).

b) Oficiul de turism asociativ este modalitatea de gestiune cea mai rspndit, datorit supleei sale i adaptrii lejere pentru staiunile mici i mijlocii. Acesta are o utilitate turistic general i de interes comunal (sau intercomunal). El regrupeaz persoane din sectorul privat, asociaii, voluntari, conductori ai comunitii locale i funcioneaz pe baza unor cotizaii ale membrilor i din ncasrile realizate din prestarea unor servicii (produse numai n circumscripia sa).

Un avantaj important al acestui sistem este faptul c parteneriatul ntre colectivitatea local i operatorii privai se realizeaz efectiv att la nivelul conducerii, ct i la baz; toi membrii oficiului cotizeaz i produc o surs de venituri important. Aceste venituri sunt uor de mobilizat la nivelul unei staiuni mici sau mijlocii.

Datorit faptului c structura asociativ este cea care decide politica economic a staiunii, oficiul de turism asociativ este considerat uneori un instrument al gestiunii prin serviciul turistic

28

public.

c) Oficiul de turism cu statut de Centru Public Industrial i Comercial (C.P.I.C.) este o form de regie comunal, cu personalitate juridic i autonomie financiar, care administreaz activitatea industrial i comercial i coordoneaz dezvoltarea turistic a staiunii. Acest oficiu de turism este consultat cu privire la proiectele de echipare turistic de interes colectiv, poate fi nsrcinat cu exploatarea instalaiilor turistice i sportive, cu organizarea de manifestri artistice; de asemenea, el poate delega prestarea serviciilor de primire i de informare altor organizaii. Gestiunea serviciului public industrial i comercial se realizeaz

asemntor unui serviciu privat; el poate beneficia de subvenii din partea colectivitii locale, dar nu cu scop de echilibrare posterioar. El percepe n schimb taxe de sejur, taxe speciale pentru instalaiile de transport pe cablu i altele, care constituie principalele surse de venituri. Cheltuielile sunt legate de funcionarea propriu-zis a oficiului i de investiii diverse (inclusiv provizioane, amortizri, subvenii de investiii etc.).

Managementul este asigurat de un comitet, condus de un director (persoana de drept public) numit de primar, sau chiar de ctre primar.

Aceasta formul pare a fi cea mai potrivit pentru staiunile turistice mari, n care municipalitatea dorete s dein controlul asupra funciilor de informare i primire a turitilor, de promovare turistic i de sprijin tehnic i comercial pentru agenii economici (centrale de rezervri, cercetare turistic, formare profesional, concepere de produse turistice). d) Societatea local de economie mixt (S.E.M.) este un

parteneriat economic ntre sectorul public i ntreprinderile private. Ea este de fapt o form de societate comercial ale crei funcionalitate i fiscalitate sunt supuse regulilor de drept aplicabile societilor anonime. Gestiunea sa este privat, dar capitalul majoritar este public. Prin

natura sa, S.E.M. local regrupeaz investitorii privai, oferindu-le posibilitatea real de a investi i de a se implica n politica turistic local. Spre deosebire de celelalte instrumente, S.E.M. local este polivalent, ea putnd realiza amenajri funciare, construcii, poate exploata servicii publice cu caracter industrial sau comercial, poate

desfura orice tip de activitate de interes general, n contul propriu sau al altor persoane publice sau private, cu condiia ca aceste activiti s fie complementare i s releve atribuiile acionarilor.

Adeseori, datorit anumitor condiii economice, n special fiscale, societile de economie mixt s-au specializat fie pe realizarea de noi staiuni turistice, fie pe realizarea i exploatarea doar a unor echipamente (transport pe cablu, sporturi de agrement, parcuri

de distracii, complexe sportive sau uniti de cazare). Sunt mai rare cele polivalente, care funcioneaz efectiv sub aceast form. n staiunile n care S.E.M. acoper doar o parte din gestiunea serviciilor turistice, restul activitii este realizat de un oficiu de turism.

2.3.3. Terminologie romana-engleza a diferitelor tipuri de

statiuni turistice

STATIUNE BALNEARA (eng: Seaside Resort)

Localitate situat pe rmul mrii sau al unui lac, cu proprieti

29

terapeutice, care dispune de instalaii pentru tratament balnear (bazat pe folosirea apelor minerale, nmolurilor etc.).

STATIUNE CLIMATERICA (eng: Climatic Resort)

Localitate situat ntr-o regiune cu condiii naturale (geografice, atmosferice i meteorologice) indicate n tratamentul unor boli sau pentru fortificarea organismului, dotat cu instalaii i personal specializate, necesare efectrii curelor medicale.

STATIUNE DE SPORTURI DE IARNA (eng: Winter Resort) Localitate montan, dotat cu echipament de primire i sportiv, n vedera practicrii sporturilor de iarn: prtii de schi sau sniu, pationare; instalaii de transport pe cablu etc.

STATIUNE OMOLOGATA (eng: Classified Resort)

Localitate care prezint interes turistic (climateric, balnear, termal etc.) i face obiectul unei omologri oficiale; aceast omologare are scopul de a favoriza frecventarea staiunii i dezvoltarea sa prin diverse amenajri; n multe cazuri se asociaz cu perceperea unei taxe de sejur.

STATIUNE TERMALA (eng: Spa)

Sit specializat n exploatarea izvoarelor de ap mineral termal, respectiv a apelor cu proprieti terapeutice, tiinific i medical recunoscute, folosite n stare natural n timpul curelor efectuate n stabilimente speciale i cu personal calificat.

STATIUNE TURISTICA (eng: Resort)

Localitate (sat sau ora) situat ntr-o regiune cu potenial turistic deosebit i dotat cu diverse echipamente pentru primirea turitilor. Unitate spaial organizat, cu echipamente care ofer un ansamblu diversificat de prestaii, asimilat unei localiti sau unui centru de vnzare de servicii, regrupnd diveri ageni economici. In multe ri, inclusiv Romnia, pentru a avea acest statut, o localitate trebuie s ndeplineasc anumite criterii, fixate prin legislaia naional.


Sinteza unitii de nvare 2

Din punct de vedere economic, staiunea turistic reprezint un sistem teritorial de producie i distribuie de bunuri i servicii turistice: o unitate spaial organizat, cu echipamente care ofer un ansamblu diversificat de prestaii, asimilat unei localiti sau unui centru de vnzare de servicii, regrupnd diferii ageni economici. Originea sa economic deriv din nsui procesul care leag consumul turistic de deplasarea consumatorilor ctre produsul turistic dorit.

n plan social i cultural, staiunea ofer o gam de activiti turistice bazate pe valorificarea unor resurse naturale i antropice locale i care permit unor populaii diferite s se ntlneasc, s se cunoasc, s comunice.

Din punct de vedere turistic respectiv al amenajrii turistice a teritoriului staiunea reprezint nucleul desfurrii efective a activitii de turism, n care se creeaz o nou valoare, se nregistreaz cheltuieli i venituri. Prin aceste staiuni, turismul contribuie la sistematizarea teritoriului i la creterea economic, ntr-un cadru economic, juridic, fiscal i urbanistic specific.

30

n funcie de caracteristicile specifice fiecreia, pot fi identificate staiuni balneare, climaterice (sau climatice), termale, de litoral, montane (de sporturi de iarn, etc.) sau cu alte destinaii specifice.

n ara noastr, la fel ca i n alte ri, staiunea face obiectul unei atestri oficiale, care are ca scop crearea cadrului necesar pentru valorificarea, protejarea i conservarea potenialului turistic i satisfacerea, la un nivel optim, a necesitilor de odihn i de recreere ale populaiei. n funcie de ndeplinirea criteriilor prevzute, staiunile vor fi atestate ca staiuni de interes naional i staiuni de interes local.

Conform HGR nr. 1122/2002 pentru aprobarea condiiilor i a procedurii de atestare a staiunilor turistice, precum i pentru declararea unor localiti ca staiuni turistice de interes naional, respectiv local, o staiune turistic reprezinta localitatea sau partea unei localiti cu funcii turistice specifice, n care activitile economice susin exclusiv realizarea produsului turistic, care dispune de resurse turistice naturale i antropice, delimitat pe baza documentaiilor de amenajare a teritoriului i de urbanism, avizate i aprobate conform legii.

Efectele omologrii i clasificrii staiunilor turistice pot fi diverse: ele pot implica o valorificare obligatorie a elementelor de atractivitate specifice; unele dotri (de exemplu, cazinourile n Frana, dar i n ara noastr) nu pot exista n afara omologrii; regimul fiscal devine unul aparte (taxe suplimentare pentru anumite nregistrri juridice, taxe pentru ntreprinderile de transport pe cablu, taxe de sejur etc.). Uneori, aplicarea unui regim fiscal deosebit (respectiv faciliti privind plata impozitelor i taxelor de ctre localnici i ntreprinderi), destinat s compenseze efectele nedorite ale sezonalitii, este condiionat de existena unei limite minime a capacitii de cazare i a unui raport minim ntre aceasta i populaia permanent. Gestiunea acestor surse financiare se realizeaz, de regul, prin bugetele locale. Se apreciaz ns c n general fiscalitatea n staiunile turistice este mai mare dect n celelalte localiti, dar i cheltuielile publice, eforturile de investiii sunt mai mari. Fac excepie de la aceast regul satele turistice, care, n unele ri (Frana, Austria) beneficiaz de o fiscalitate redus.

n cadrul sistemului fiscal al staiunilor turistice, taxa de sejur este instrumentul cel mai des ntlnit i cel mai uor de aplicat. Perceperea ei se realizeaz n scopul crerii unor fonduri la nivelul local, necesare dezvoltrii staiunii i aciunilor de promovare turistic. Ea poate fi fix sau variabil, n funcie de numrul de nnoptri facturate turitilor; de asemenea, poate varia n funcie de sezon sau de tipul unitii de cazare la care apeleaz turistul. Nivelul taxei de sejur poate fi fixat de ctre municipalitate (consiliul local), n concordan cu legislaia aferent.

n ceea ce privete managementul staiunilor turistice, exist o mare varietate de soluii i experiene. Nu poate fi vorba despre un sistem de gestiune ideal, aplicabil oricrei staiuni, ci alegerea aparine responsabililor locali, n funcie de condiiile specifice tehnice, economice, politice sau sociale. Experiena francez, preluat i adoptat de multe alte ri, evideniaz urmatoarele patru modaliti de gestiune a unei staiuni turistice:

Serviciul turistic public

Oficiul de turism asociativ

Oficiul de turism cu statut de Centru Public Industrial i Comercial (C.P.I.C.)

Societatea local de economie mixt (S.E.M.)

STATIUNE BALNEARA (eng: Seaside Resort)

Localitate situat pe rmul mrii sau al unui lac, cu proprieti terapeutice, care dispune de instalaii pentru tratament balnear (bazat pe folosirea apelor minerale, nmolurilor etc.).

STATIUNE CLIMATERICA (eng: Climatic Resort) Localitate situat ntr-o regiune cu condiii naturale (geografice, atmosferice i meteorologice) indicate n tratamentul unor boli sau pentru fortificarea organismului, dotat cu instalaii i personal specializate, necesare efectrii curelor medicale.

STATIUNE DE SPORTURI DE IARNA (eng: Winter Resort)

Localitate montan, dotat cu echipament de primire i sportiv, n vedera practicrii sporturilor de iarn: prtii de schi sau sniu, pationare; instalaii de transport pe cablu etc.

31

STATIUNE OMOLOGATA (eng: Classified Resort)

Localitate care prezint interes turistic (climateric, balnear, termal etc.) i face obiectul unei omologri oficiale; aceast omologare are scopul de a favoriza frecventarea staiunii i dezvoltarea sa prin diverse amenajri; n multe cazuri se asociaz cu perceperea unei taxe de sejur.

STATIUNE TERMALA (eng: Spa) Sit specializat n exploatarea izvoarelor de ap mineral termal, respectiv a apelor cu proprieti terapeutice, tiinific i medical recunoscute, folosite n stare natural n timpul curelor efectuate n stabilimente speciale i cu personal calificat.

STATIUNE TURISTICA (eng: Resort)

Localitate (sat sau ora) situat ntr-o regiune cu potenial turistic deosebit i dotat cu diverse echipamente pentru primirea turitilor. Unitate spaial organizat, cu echipamente care ofer un ansamblu diversificat de prestaii, asimilat unei localiti sau unui centru de vnzare de servicii, regrupnd diveri ageni economici. In multe ri, inclusiv Romnia, pentru a avea acest statut, o localitate trebuie s ndeplineasc anumite criterii, fixate prin legislaia naional.

Concepte i termeni de reinut

noiunea de statiune turistica si statiune omologata;

conceptul de statiune turistica dpdv economic, social, cultural, turistic

criteriilele de clasificare a staiunilor

gestiunea staiunilor turistice;

contributiile statiunii turistice la dezvoltarea teritoriului.

ntrebri de control i teme de dezbatere

1. Care este definiia staiunii turistice ?

2. Care sunt principalele categorii de staiuni ?

3. Care sunt criteriile de clasificare ale staiunilor?

4. Care sunt efectele omologrii i clasificrii staiunilor?

5. Care sunt modalitile de gestiune ale unei staiuni turistice?

Teste de evaluare/autoevaluare

1. Centrul staiunii de mici dimensiuni, amplasat ntre gar i mare, caracterizeaz urmtoarea etap a amenajrii zonelor de litoral la nivel internaional: a) Debutul turismului de mas; b) Faza de pionierat;

c) Urbanizarea;

d) Explozia contemporan.

2. Clientela staiunilor montane se ncadreaz n grupa de vrst: a) Aduli;

32

b) Tineri;

c) A III- a;

d) 40 60 de ani.

3. Printre elementele componente ale zestrei turistice a unei staiuni ne se regsesc cele: a) Funcionale; b) Recreative;

c) De cazare;

d) Umane.

4. Staiunile montane construite de grupuri private n zonele selecionate de organismele publice cu atribuii n domeniul amenajrii poart numele de: a) Staiuni de mici dimensiuni; b) Staiuni integrate; c) Staiuni dezvoltate pornind de la un sat; d) Staiuni tradiionale.

5. Elaborarea unor norme i standarde referitoare la dimensiunile optime ale unei staiuni i ale elementelor constitutive ale acesteia este o metod care face parte din categoria: a) Tehnicilor standardizate de amenajare; b) Standardelor de calitate ale staiunilor turistice; c) Tehnicilor cartografice;

d) Tehnicilor speciale de dimensionare i amplasare n teritoriu a obiectivelor turistice

33

Unitatea de nvare 3

DESTINAII TURISTICE PE GLOB I N ROMNIA

Cuprins

3.1. Introducere

3.2. Obiectivele i competenele unitii de nvare 3.3. Coninutul unitii de nvare

3.3.1. Destinaii turistice pe glob 3.3.2. Destinaii turistice noi, exotice, de pionierat 3.3.3. Destinaii turistice n Romnia 3.3.4. Categorii de destinaii turistice


3.1. Introducere

Oferta turistic, sub forma produselor i serviciilor turistice, se concentreaz pe piaa turistic mondial pe anumite destinaii, denumite bazine ale ofertei turistice. Aceste destinaii turistice sunt localizate n raport cu concentrarea i specificul resurselor turistice, nivelul de echipare tehnic i de diversificare i specializare a ofertei turistice, care confer o atractivitate turistic exprimat prin volumul fluxurilor i ncasrilor turistice.

Destinaiile turistice pot fi structurate i localizate att dup caracteristicile produselor i prestaiile turistice ct i dup momentul intrrii n circuitul turistic.

Se evideniaz, astfel, bazine ale ofertei turistice sau destinaii turistice: montane, de litoral, balneare, culturale, legate de anumite evenimente (trguri, expoziii, festivaluri etc.), pentru divertisment i jocuri de noroc (centrele Disney din Florida, California i Paris; cazinourile de la Las Vegas, Monte Carlo), pentru practicarea anumitor sporturi sau peisajele i ofertele specifice din Polinezia.

Dup tradiia n turism i poziia fa de bazinele tradiionale emitoare de turiti i de destinaie turistic, unii specialiti evideniaz bazine (localizri) turistice tradiionale, noi i de pionierat.


Obiectivele unitii de nvare: - nelegerea si diferentierea destinatiile turistice pe glob;

- identificarea particularitatilor destinatiilor traditionale; - caractersticile destinaiilor turistice noi, exotice, de

pionierat;

- prezentarea segmentarii formelor de turism din Romania functie de resursele specifice.

34


studenii vor putea s clasifice destinatiile turistice pe glob in functie de natura, calitatea si localizare resurselor turistice;

studenii vor identifica particularitatilor destinatiilor traditionale

studenii vor cunoate aspectele privind caractersticile destinaiilor turistice noi, exotice, de pionierat;

studenii vor putea identifica formele de turism practicabile in Romania in functie de resursele specifice fiecareia dintre ele.



3.3.1. Destinaii turistice pe glob

Destinaiile turistice tradiionale sunt localizate n Europa i America de Nord.

Europa reprezint cel mai vechi i mai important bazin de ofert turistic din lume, nscriindu-se n prezent cu o mare diversitate, specializare i calitate a produselor i serviciilor turistice, atrgnd peste 500 milioane de turiti strini, ceea ce reprezint 51% din sosirile mondiale (Tourism Highlights, 2011).

Europa de Sud (Mediteran) etaleaz o ofert de litoral, dar i una cultural, a marilor centre turistice urbane.

A intrat n circuitul turistic nc din secolul al XVIII-lea (cltoriile de studii ale aristocraiei engleze i voiajele pentru soare n sezonul rece ale turitilor din centrul i nordul Europei). Aceast destinaie turistic mediteranean este polul turismului european i absoarbe peste o treime din circulaia regional (36,3 %, respectiv 176,2 mil. de turiti) i 19,5 % din sosirile mondiale.

Litoralul mediteranean se nscrie cu una dintre cele mai complexe i plurispecializate oferte turistice: cura heliomarin, odihn i recreere, sporturi nautice, croaziere, divertisment cultural, cultur i cunoatere, agrement sportiv. Dispune de spaii de cazare moderne (hoteluri, vile, sate de vacan, bungalouri etc.), echipamente dintre cele mai sofisticate pentru agrement i sporturi, piscine, complexe de fitness, parcuri acvatice, parcuri de distracie, cazinouri, centre de naturism, porturi turistice i ambarcaiuni de toate tipurile, coli de yahting, canotaj, schi acvatic etc. Astfel s-a creat o ofert diversificat i competitiv, care rspunde unei palete largi de motivaii turistice: not, plaj, cur heliomarin, talasoterapie, nautism, scufundri i pescuit subacvatic, agrement, practicarea sporturilor etc.

Valenele turistice ale litoralului mediteranean date de

35

aspectele peisagistice de mare frumusee, calitatea plajei i a apei de mare, regimul termic i nsorirea puternic sunt mbogite cu valoroase monumente istorice i de art, muzee aflate n marile centre turistice, unele cuprinse pe lista patrimoniului universal UNESCO.

Evideniem cteva destinaii de litoral pentru cura heliomarin:

Pe litoralul spaniol atlantic i mediteranean se remarc apte sectoare de rm cu staiuni renumite, astfel: Costa de Luz (Jerez de la Frontera, Palos de la Frontera); Costa del Sol (Nerja, Marbella,

Torremolinos); Costa de Los Pinos; Costa Blanca (Moraria, Calpa, Morella); Costa de Azahar (Denia, Benicarlo, Valencia); Costa

Daurada (Salou, Garrof, Tarragona); Costa Brava (Blanes, Lloret

de Mar, Santa Suzana); insulele Baleare (Palma de Mallorca, Ibiza, Plaja de Palma, Santa Pausa).

Litoralul francez etaleaz dou sectoare de plaj: renumita Coast de Azur (Frejus, Cannes, Antibes, Monte Carlo, Monaco) i Riviera Lyonez (La Grande Motte, Cap dAgde, Gruissan).

Litoralul mediteranean italic cuprinde Riviera Liguric (La Spezia, Savona); Riviera sudic-Apulia (Barletta, Molfeta); Riviera tirenian (Lido di Ostia, Salerno, Sorrento); Riviera veneian (Veneia, Ravena, Pesaro); Riviera calabrez; Italia insular.

Pe litoralul dalmaian croat staiunile de litoral alterneaz cu orae patrimoniu universal (Opatija, Bakar, Crikvenica, Pola, Trogir, Split, Dubrovnic).

Litoralul mediteranean grecesc i arhipelagurile insulare constituie atracii turistice importante cu staiuni i orae renumite (Leptocaria, Paralia Katerini, insula Rodos, Glifada, insula Creta).

Litoralul turcesc egeean (Bodrum, Kusadasi, Marmaris) i mediteranean (Antalya, Alanya, Adane) constituie destinaii attractive pentru europeni ca i pentru Romnia.

Oferta cultural este una dintre cele mai reprezentative pe plan mondial, cu vestigii ale unor civilizaii antice i ale Renaterii, care sunt valorificate tot timpul anului, n renumitele centre turistice ca Roma, Veneia, Florena, Padova, Napoli n Italia; Madrid, Toledo, Barcelona, Granada, Cordoba n Spania; Marsilia, Nisa, Monte Carlo n Frana; Dubrovnic, Split, Troger n Croaia; Atena n Grecia etc.

O parte din aceste valori culturale fac parte din patrimonial

universal UNESCO (Toledo, Granada, Cordoba Spania; Florena, Veneia, Roma Italia; Split, Trogir, Dubrovnic Croaia; Atena, Rodos Grecia etc.). Oferta cultural este complementar celei de litoral dar, n toate cazurile genereaz fluxuri turistice n tot timpul anului.

Circulaia turistic nregistrat n cteva centre turistice este elocvent: Barcelona (7,2 mil. turiti), Madrid (8,6 mil.), Roma (11,1, mil.) (Estadiscos de tourismo en Barcelona, 2007).

Industria turistic a bazinului mediteranean este puternic dezvoltat cu lanuri hoteluri internaionale i staiuni turistice integrate, cu sute de mii de camere, o palet larg de produse i servicii turistice destinate unor segmente variate de pia.

rile destinatare se regsesc n topul european i mondial, ca: Spania (57,8 milioane de turiti strini; ncasri: 57,8 miliarde $ USA; Italia (43,7; 42,7); Turcia (22,2; 18,5); Grecia (17,5; 15,5);

Croaia (9,3; 9,2).

36

Europa de Vest este una dintre destinaiile turistice importante, specializat n oferta turistic alpin, oferta de litoral atlantic, oferta cultural-istoric i oferta balnear, concentrnd 31,9 % din turismul internaional european (circa 154,9 milioane de turiti i 17,1 % din cel mondial). Aceste oferte se concentreaz n destinaii turistice specializate.

Destinaia alpin Munii Alpi, cel mai mare i mai nalt masiv montan din

Europa (4.810 m n vf. Mont Blanc) se desfoar ca nite iruri continue de muni de la vest la est, pe o lungime de cca 1.299 km i limi ce variaz ntre 125 km i 265 km, ocupnd o suprafa de aproape 116.000 kmp.

Se impun prin variate i spectaculoase peisaje alpine i glaciare, cu gheari actuali, domenii schiabile, vi pitoreti, renumite peisaje carstice, peteri i chei, numeroase i fermectoare lacuri glaciare n partea exterioar, n Prealpi.

Pe vile alpine (Rin, Rhne, Inn, Enns, Isre, Aare etc.), pe malul lacurilor glaciare ca i la poalele munilor s-au cristalizat i perpetuat aezri cu o important zestre cultural-istoric (obiceiuri tradiionale, meteuguri, monumente istorice i de art etc.) care prezint o atracie deosebit prin specificul i originalitatea lor. Multe dintre aceste aezri umane, nc de la jumtatea secolului al XIX-lea, prin peisaj spectaculos, legturi lesnicioase, prezena apelor minerale i a altor atracii turistice, au devenit nucleele viitoarelor staiuni turistice, care s-au conturat i dezvoltat, apoi, dup primul rzboi mondial.

Munii Alpi satisfac solicitrile celor mai diverse motivaii din partea turitilor dornici de cltorii turistice montane n orice perioad a anului, de la drumeie montan, odihn i recreere, practicarea diverselor sporturi de iarn i de var, golf, tenis, cunoatere, cultur i educaie, balneoturism, expediii geobotanice pn la practicarea sporturilor extreme ca alpinism, speoturism, delta plan, parapant, rafting, bungee-jumping etc.

Poziia geografic, n centrul Europei, n apropierea unor ri cu o important cerere turistic pentru sporturi de iarn, cile de comunicaie lesnicioase (aeroporturi internaionale, autostrzi, tuneluri, magistrale feroviare), dar, mai ales, prezena i accesibilitatea uoar la diversele staiuni turistice alpine sunt alte faciliti pentru valorificarea potenialului turistic alpin.

Munii Alpi se nscriu cu unul dintre cele mai mari domenii schiabile amenajate din lume, fiind principala destinaie turistic pentru sporturile de iarn pe plan mondial.

Staiunile turistice din Munii Alpi au o echiparea tehnic deosebit: vaste domenii schiabile amenajate (prtii de schi fond, schi alpin, sniue, snowboard, schi acrobatic, trambuline, coli i grdinie de schi); hotelrie tradiional, reedine secundare, pensiuni turistice familiale etc. dotri de agrement, piscine, complexe balneare, centre de fitness, complexe sportive, terenuri de sport,

centre de echitaie, agrement aprs schi, centre culturale etc. rile alpine dein cea mai mare i mai complex ofert de

turism din lume: 212 arii turistice majore cu 638 de staiuni i centre turistice cu oferte specializate n sporturile de iarn, dar i cea mai voluminoas cerere i circulaie turistic internaional de profil. ntre

37

acestea, Austria ocup primul loc cu 278 de staiuni i centre de schi i absoarbe circa 1/3 din cererea internaional; Elveia cu 119 staiuni i 25 % din cererea acoperit se situeaz pe locul doi; Italia, dup numrul de staiu

resurse si destinatii turistice

Documents