shema israel, adonai eloheinu, adonai ehad! ascultÃ...

C1M1Y1B1 C1M1Y1B1

C1M1Y1B1 C1M1Y1B1

Publicaþie acomunitãþiievreilor din

Arad.Apare de câteori ne permit

posibilitãþiile...

Anul IV, nr. 8,martie 2006

Se distribuie gratuit.

Donaþii în vederea susþinerii

publicaþiei seprimesc la sediul

comunitãþii, str. Tribunul

Dobra - nr. 10

SHEMA ISRAEL, ADONAI ELOHEINU, ADONAI EHAD!ASCULTÃ ISRAEL, DOMNUL E DUMNEZEUL NOSTRU, DOMNUL E UNUL!

Dreyfus 100Anul acesta se împlineºte un veac

de la reabilitarea cãpitanului Dreyfus,în urma primului proces manipulat demedia. Ceea ce a rãmas pânã azi înconºtiinþa publicã este scandalulimens pe care a reuºit sã-l stârneascãînscenarea juridicã la adresa unuiofiþer de origine iudaicã ºi con-secinþele cu amploare de cutremurcare i-au urmat. A fost, într-adevãr,uimitor cum condamnarea unui evreua putut naºte un asemenea uragan,dupã ce vreme de nenumãrate secoleumilirea, maltratarea sau chiaruciderea unui ins din neamul sãu n-areprezentat decât un condiment înmultele fapte abominabile acceptateºi chiar savurate de cãtre omenire. Camai de fiecare datã, reacþia naºte ºicontrareacþie. Obiºnuita mascaradãantisemitã a generat rãspunsuri ºi dela oameni care n-au fost neapãratfilosemiþi, cum s-a întâmplat chiar încazul principalilor actori aflaþi pe bari-cada dreyfusardã, Clemenceau ºi EmilZola.

Presa s-a dovedit de foarte multeori un actant imprevizibil, iar pe vre-mea procesului Dreyfus rolul ei avenit abia ca o noutate în panopliastrategiei naþionaliste. Doar cã aceiacare au utilizat noua armã n-au ºtiutîncã s-o stãpâneascã îndeajuns ºibumerangul s-a întors împotriva lor.Iar mulþimea care a asistat orgastic lascena degradãrii condamnatului,însoþind spectacolul cu întregul arse-

nal al strãvechilor lo-zinci antisemite, aaplaudat la fel de fre-netic, peste 11 ani, laepisodul reabilitãrii ºiavansãrii în grad aaceluiaºi personaj.

Gheorghe SCHWARTZ Continuare in pag. 5

De mult am ajuns la concluzia cã sistemuldemocratic existent este defectuos ºi riscã, încondiþiile confruntãrii cu sisteme dictatoriale, sãcontribuie, cu succes, la pieirea civilizaþiei vestice.Din pãcate, cu toate defectele sale, sistemul demo-cratic e cel mai bun din câte s-au inventat pânãacum. Tot ce se poate ºi trebuie fãcut, este, sã seadmitã, în condiþiile crizei mondiale actuale, cã seimpune o limitare a drepturilor individuale.Aceastã limitare va trebuie sã aibe în vedere faptulcã cerinþele siguranþei naþionale trebuie sãprevaleze faþã de orice drept individual. Este tristcã trebuie sã susþinem o astfel de abordare, dar,evenimentele din ultimul timp au dovedit cu pri-sosinþã cã a încerca sã contracarezi cu mijloacedemocratice niºte forþe oarbe, primitive, pentrucare regulile unei societãþi civilizate nu au nici ovaloare, este calea sigurã spre sinucidere. Unul dincele mai ilustrative exemple pentru susþinereaacestei afirmaþii îl oferã jalnica lipsã de reacþie aautoritãþilor la o incredibilã demonstraþie din cen-trul Londrei. Fãcând parte din marele ºir dedemonstraþii furibunde ale fundamentaliºtilorislamici, motivate cu apariþia celebrelor caricaturi,

aceastã manifestare a avut ceva specific: s-adesfãºurat nu într-o þarã islamicã, ci chiar în inimaimperiului britanic! Dacã nemulþumirea faþã deofense aduse credinþei proprii este pe deplin justi-ficatã, în nici un caz suprareacþia stârnitã de apariþiaacelor caricaturi nu este justificabilã. Pentru oriceom normal, pare aberant, cã apariþia unor caricaturi

într-un ziar dintr-o þarã europeanã, poate constituimotiv de ameninþare cu distrugerea întregiiEurope! Tot aºa, cred cã orice om normal ar luamãsuri dacã cineva, pe care îl gãzduieºte, ar pro-fera în propria lui casã, ameninþãri cu moartea,pentru simplul fapt cã o cunoºtinþã de a lui a jignitun conaþional al celui gãzduit. Ei bine, un aseme-nea caz, greu de digerat, s-a întâmplat la Londra:din fotografia alãturatã se vede cum, un poliþistlondonez, fãrã sã intervinã, stând parcã în poziþiede “drepþi”, urmãreºte, cu o privire tâmpã, un arabpurtând o pancartã cu inscripþia: “Europa, vei plãti,9/11 al tãu e pe drum!”. Într-o altã fotografie, de laaceeaºi demonstraþie, alt grup de arabi furioºi, altepancarte. Pe una se poate citi: “Europa e cancerul,Islamul e rãspunsul“. Nici nu se poate declaraþie derãzboi mai clarã, nici nu se poate afirma mai clarvoinþa fundamentaliºtilor islamici de a anihila tot cenu este Islam. De fapt, acesta este fondul proble-mei, aceasta este tendinþa fundamentaliºtilorislamici ºi orice prilej e bun pentru ei pentru adeclanºa o isterie mondialã.

Continuare in pag. 2

Democraþia (handicapatã) vs. intoleranþa (criminalã)

O searã de neuitat

Cea de a treia zi a sãrbãtorii de Hanuka 5766a prilejuit o întrunire

de excepþie,personalitãþileprezente, programulbogat, atmosfera decaldã familiaritate, toateconcurând la creareaunei stãri de bine, demare încãrcare spiri-tualã.

Continuare inpag. 2

Una din formele de manifestareale noului val de antisemitism ce sepracticã în lume, este negareaHolocaustului. Acest fapt durerospentru întreg poporul evreu, estedeosebit de greu de suportat depuþinii supravieþuitori ai lagãrelorde exterminare cât ºi de rudelecelor pieriþi în Holocaust.Interzicerea prin lege a negaþionis-mului a fost urmatã în România ºi dealte mãsuri, printre care, introdu-cerea în programa ºcolarã a predãrii

cunoºtinþelor despre Holocaust. Oimpresionantã dovadã a roadelorunei astfel de abordãri a constituit-omanifestarea organizatã de Centrulde Studii Iudaice ºi Grupul ªcolar„Gheorghe Lazãr” din Pecica, la 27ianuarie a.c., cu ocazia comemorãriia 61 de ani de la eliberarea lagãru-lui de la Auschwitz. În localulCentrului, o formaþie de 16 elevi aigrupului ºcolar susamintit, sub con-ducerea prof. Adelina Stoenescu, asusþinut un program complex, con-

stând dintr-o prezentare PowerPoint, întitulatã „Spre libertate”, oexpunere cu tema „Shoahul în artã”,lansarea ediþiei comemorative aziarului „Menorah” ºi o alegorie,întitulatã „Destine”. Din pãcate,spaþiul restrâns al unui articol nu nepermite sã relatãm pe larg desprefiecare din subiectele amintite, dar,cel puþin douã douã dintre ele secer detaliate:

Continuare in pag. 3

Roadele educaþiei

Liceenii...

Urmare din pag. 1

În cadrul tradiþionalului cir-cuit întreprins cu ocazia sãrbã-torii de cãtre reprezentanþi aiRabinatului, ai JOINT, ºi ai FCER,am avut bucuria sã-i salutãm înmijlocul nostru pe Marele

Rabin Menahem Hakohen, peDr. Zvi Feine, director al Joint,pe vicepreºedintele FCER, ing.Paul Schwarz ºi persoanelecare i-au însoþit. Printre invitaþiicare ne-au onorat cu prezenþai-am salutat cu deosebitrespect pe PS Episcop Dr.Timotei Seviciu, însoþit depãrintele consilier Vasile Pop,Prefectul Judeþului AradDimitrie Stragea, ViceprimarulTiberiu Dekany, GeneralulNicolae Goron, Pãrintele SorinSeviciu, Pãrintele EmericCzege, director liceu SilviaDamian, inspector ºcolarSimona Stieger ºi mulþi alþii.

Momentul aprinderii celortrei lumânãri de cãtre fetiþa

Daniela Hetea a impresionatprin frumuseþea cântecului.Cuvintele rostite de MareleRabin, de Dr. Zvi Feine, dePaul Schwarz au mers la inimaauditoriului. Programul decântece tradiþionale interpre-

tat de corul de tineret precumºi melodiile evreieºti cântatela flaut de o distinsã profe-soarã de la Liceul de Artã„Sabin Drãgoi”, au incãlzitatmosfera, aplauze prelungiterãsplãtind prestaþia inter-preþilor. Dupã serbare,oaspeþii au fost invitaþi decãtre comitetul de conducereal comunitãþii la o cinã festivã.ªi aceastã parte a întâlnirii a

decurs în mod deosebit deplãcut dar ºi util, fiind o rarãocazie de întâlnire ºi deschimb de opinii la un aseme-nea nivel. Deoarece numãrullimitat de locuri nu a permisca la acea cinã sã participemai multe persoane, condu-cerea comunitãþii a invitat petoþi ce prezenþi la serbare, caîn ziua urmãtoare sã participela cea de a doua cinã.

22 SSHHAALLOOMM martie 2005

C2M2Y2B2 C2M2Y2B2

C2M2Y2B2 C2M2Y2B2

Urmare din pag. 1Este de remarcat ºi dubla mãsurã cu

care fundamentaliºtii înþeleg sã abor-deze problemele: în timp ce“protestele” violente ale musulmanilorcontinuau, la Târgul Internaþional deCarte de la Cairo standurile erau plinede o bogatã literaturã antisemitã ºi anti-creºtinã (citiþi articolul la pag. 9).

În acest context, nehotãrâreamajoritãþii guvernelor europene, lipsade reacþie faþã de virulentele mani-festãri ale intoleranþei, nu fac decât sãîncurajeze forþele rãului. Veºnicelescuze, “grija faþã de valoriledemocraþiei”, “corectitudinea politicã”sunt în ultimã instanþã criminale. Esteîmbucurãtor faptul cã apar tot maimulte voci, din cadrul comunitãþiimusulmane, care condamnã violenþa ºimiliteazã pentru renunþarea la urã.Wafa Sultan, de pildã, exprimã într-unmod deosebit de sugestiv libertateafiecãruia de a avea propria religie:„Frate, tu poþi sã crezi ºi în pietre, atâtatimp cât nu arunci cu ele în mine”.(citiþi articolul la pag. 11). NonieDarwish, pe de altã parte, în articolul“Am fost crescuþi sã urâm…”, merge larãdãcina problemelor: “Sã încetãm apermite liderilor noºtri sã foloseascã

Vestul ºi Israelul ca scuzã pentru aabate atenþia de la eºecurile regimuluilor ºi de la lipsirea de libertãþi a cetãþe-nilor…pânã ce noi nu vom recunoaºtecã aceastã culturã a urii este adevãratarãdãcinã a tulburãrilor ce însoþesc,

“controversa caricaturilor”, aceastã vio-lentã suprareacþie va fi doar începutulciocnirii civilizaþiilor…” (citiþi articolul lapag.10). Ce ar trebui sã facã guverneleeuropene, pânã nu va fi prea târziu?Simplu: sprijinirea prin toate mijloacele

a exprimãrii chemãrilor la raþiune ºicombaterea hotãrâtã, cu toatemijloacele legale (readaptate la ce-rinþele momentului!), a oricãrei mani-festãri de intoleranþã ºi incitare la vio-lenþã. Desigur, aceste mãsuri se referãdoar la acþiuni pe plan intern. Dinpãcate, pacea lumii este ameninþatãacum, în mod direct, de un alt regimtiranic, dominat de extremiºti fanatici,în Iran. Acest regim, care, printre altele,a ameninþat deschis cu “ºteregereaIsraelului de pe hartã”, urmãreºtecrearea unui arsenal nuclear. În aseme-nea situaþii, fiind în joc existenþa întregiicivilizaþii vestice, nu trebuie exclusã niciluarea unor mãsuri de lovituri preven-tive, perfect justificate, ca mãsuri ele-mentare de autoapãrare. De fapt, cinecu cine se confruntã? Este excepþionalãformularea lui Toma George Maiorescu(citiþi “Reflecþiile” la pag. 10): “Civili-zaþia umanistã se confruntã nu cu civi-lizaþia islamicã... ci cu barbaria agresivãºi violentã a fundamentalismului islamicrevendicându-ºi fanatic conducerealumii”. Nu ne putem permite sã lãsãmca fundamentaliºtii islamici sã trans-forme un aparent conflict între civilizaþii,într-un rãzboi între religii!

Ionel Schlesinger

Democraþia (handicapatã) vs. intoleranþa (criminalã)

O searã de neuitat

Urmare din pag. 1Ziarul „Menorah”: fiind o ediþie

comemorativã, are un conþinut adecvattematicii Holocaustului în general, fãrã

a omite referirile la evreii din Pecica ºidin Arad. Mottoul ziarului, un citat dinDavid Wyman: „Holocaustul a fost,desigur, o tragedie a evreilor, dar nunumai a lor...a fost o tragedie acreºtinilor, o tragedie a civilizaþiei occi-dentale, tragedia întregii omeniri”.Articolele semnate de elevi din claseleXI ºi XII, sunt scrise la un nivel de matu-ritate ºi înþelegere de admirat. Dintretitluri: „Auschwitz-Birkenau, sfârºitulsperanþei”, „Anna Frank”, „Ultimelescrisori”, „Shoah în teritoriileromâneºti”.

Alegoria „Destine”: Elevii s-au dis-pus într-o formaþie, în picioare în faþaasistenþei, fiecare purtând o foaieavând înscris un nume de localitate:Cluj, Sãrmaº, Iaºi, Dorohoi, Pecica,Arad, etc. Pe rând, fiecare elev, vorbindla persoana I, a expus datele privindidentitatea ºi situaþia înainte de Shoah a

câte unui evreu, din localitatea a cãreidenumire o purta. Apoi, circuitul s-a

reluat, de data asta fiecare elev, tot lapersoana I, a amintit „ce mi s-a întâm-

plat” în Holocaust, de fapt cum „ampierit” sau „cum au pierit membri fa-miliei mele”. La sfârºit, foile cu denu-mirile de localitãþi au fost rânduite pepardosea, ºi pe fiecare din ele s-aaºezat câte o candelã aprinsã... Mesajultransmis a fost atât de puternic, încâtmajoritatea celor din asistenþã aulãcrimat. Cu atât mai mult, vârstniciimembri ai comunitãþii noastre, dintrecare fiecare are amintiri personaledureroase din aceea perioadã, aureceptat mesajul printr-o trãireemoþionalã tulburãtoare. În câtevascurte comentarii, unii invitaþi au datglas emoþiei trezite de extraordinara

prestaþie a tinerilor: Laurean Mendel,cu ochii în lacrimi, mulþumind elevilor,a relatat despre faptul cã din Sãrmaº,localitate a cãrei nume s-a aflat pe unadin foile prezentate, au fost duºi pedrumul fãrã întoarcere cei mai mulþimembri ai familiei lui. Alexandru Kohna vorbit despre modul cum a simþit elpersecuþiile din perioada antonescianã,dar mai apoi ºi în perioada dictaturiicomuniste. Preºedintele comunitãþii,Ionel Schlesinger, s-a declarat profundmiºcat de întreaga manifestare ºi aaccentuat importanþa educaþiei tinereigeneraþii în spiritul cunoaºterii adevãru-lui istoric cât ºi a cunoaºterii reciproce.

Ca un ultim gest, care a sporit încãr-cãtura emoþionalã a momentului, ele-vul Claudiu Bãlãceanu a oferit comu-

nitãþii trei tablouri, realizate de el, peteme legate de Holocaust.

33SSHHAALLOOMM martie 2005

C3M3Y3B3 C3M3Y3B3

C3M3Y3B3 C3M3Y3B3

Roadele educaþiei

Claudiu Bãlãceanu - Trenul

De multe decenii, în prima vineri din luna martie,se organizeazã în lumea creºtinã „Ziua Mondialã deRugãciune a femeilor”. ªi la Arad, în aceastã zi, prinrotaþie, într-una din bisericile oraºului are loc o întru-nire ecumenicã, tematica fiind axatã pe rugãciuneacomunã pentru femeile dintr-o anumitã þarã. În acestan, cei prezenþi s-au rugat pentru femeile din Africa

de Sud. Locaþia: noua bisericã Evanghelicã din Arad-Gai. Este al patrulea an cã la aceastã manifestare suntinvitaþi ºi reprezentanþi ai comunitãþii evreilor.Dincolo de tematica abordatã, meritã atenþie noulspirit ecumenic (e de ºtiut faptul cã noþiunea de„ecumenism” se referea doar la relaþiile dintrediferitele culte creºtine) ce domneºte în oraºul nos-tru. Conform tradiþiei, corul fiecãrui cult prezintãcâteva cântece, apoi reprezentantul cultului citeºteun pasaj din Biblie, ºi rosteºte o scurtã cuvântare. Înacest an, corul nostru de tineret a cântat „Haleluia”ºi „Jerusalaim”, iar preºedintele comunitãþii, dupã cea citit un pasaj cu profeþiile lui Jehezkel, a fãcut legã-tura între cele citite ºi realitatea zilelor noastre.Referitor la profeþiile privind revenirea poporuluievreu în Þara Sfântã ºi apoi a statornicirii pãcii pentruacest popor, preºedintele, adresându-se asistenþeicu apelativul „iubiþi fraþi creºtini”, a arãtat cã, dacãprima s-a împlinit, în ceeace priveºte pacea, nu tre-buie sã aºteptãm pasivi împlinirea profeþiei; în ziuade azi, când pacea mondialã e ameninþatã de into-leranþa religioasã, trebuie sã prevaleze conºtiinþaapartenenþei la acelaºi unic Creator ºi a frãþietãþii. În

cuvinte calde, mulþi dintre preoþii celorlate culte aumenþionat cu satisfacþie participarea la acest eveni-ment a reprezentanþilor evreilor, numindu-i cucuvintele consacrate de Papa Ioan Paul al II-lea,„fraþii noºtri mai mari”.

MMaaii mmuull ttee nnee aadduunnãã.. .. ..


C4M4Y4B4 C4M4Y4B4

C4M4Y4B4 C4M4Y4B4

Reporter: Dragã Tibi, vorbim de„Sionism”. Cred cã, pentru început,ar fi bine sã definim termenul...

Tiberiu Roth: Termenul„Sionism” a fost introdus la sfârºitulveacului XIX de cãtre NathanBirnbaum, ca definire a nãzuinþeiunui popor izgonit în mai multerânduri din patria sa istoricã, sprecrearea unui cãmin. Sionismul mo-dern, sionismul politic, care a trans-format visul în realitate, înainte de ase fi configurat la Basel prin glasul

profetic al lui Theodor Herzl, s-anãscut, aproape spontan, cu circaun sfert de secol mai devreme, în„stetl”-urile din Rusia, Polonia ºiRomânia.

Rep: De când existã în RomâniaAsociaþia Sionistã?

T.R.: A existat chiar înainte deprimul Congres Sionist de la Basel,activitãþile ei concrete fructificându-se în prima Alia, sioniºtii dinRomânia fiind numeroºi printre cei35.000 de evrei aflaþi la finele se-colului XIX în Eretz Israel. Ei au acti-vat mai puþin cu condeiul ºi maimult cu sapa ºi lopata. Roadelemuncii lor se regãsesc mai puþin încãrþile despre sionism ºi mai mult înaroma strugurilor de la ZihronYakov sau Rishon le Zion. De fapt,primele grupuri pre-sioniste au luatfiinþã în 1873. Iniþiativa a fost luatãde un grup de 100 de familii dinNicoreºti, iar în 1875 un grup dinMoineºti l-a trimis pe David Schubîn Eretz Israel cu scopul de a studiaposibilitãþile de emigrare. În 1881,în circa 30 de oraºe româneºti aexistat o miºcare numitã YishuvEretz Israel, ai cãrei membri s-audecis sã emigreze împreunã cufamiliile lor. Astfel, primul gruporganizat, format din 39 de familii,în majoritate din Moineºti, a emi-

grat în august 1882 fondând locali-tatea Rosh Pinna.

Rep: Ce efect a avut asupramiºcãrii sioniste din RomâniaDeclaraþia Balfour, din 2 noiembrie1917, prin care guvernul britanic sedeclarã favorabil stabilirii în Palestinaa unui “cãmin naþional” pentrupoporul evreu?

T.R.: Dupã Declaraþia Balfour,sionismul a devenit o miºcare demasã. În 1924 a apãrut grupul sion-ist “Renaºterea noastrã”. În 1930 a

luat naºtere în Muntenia ºi MoldovaPartidul Evreiesc. În aceiaºiperioadã, au apãrut ºi alte grupurisioniste: Zerei Zion, Poalei Zion,Mizrahi ºi Grupul Revizionist. Întrecele douã rãzboaie mondiale, în 71de oraºe româneºti au existat orga-nizaþii sioniste, iar la Bucureºti a fostînfiinþat Consiliul Sionist Central. Deasemenea, au existat ºi o serie depublicaþii sioniste: “ªtiri din lumeaevreiascã”, “Renaºterea noastrã”,“Drumuri noi”, Tribuna evreiascã”,“Hashmoneea”.

Rep: Ce s-a întâmplat în aniicelui de al doilea rãzboi mondial?

T.R.: Dupã invadarea Poloniei în1939, România a devenit o rutã detranzit pentru miºcarea de Aliya dinEuropa de Est. În august 1942,Organizaþia Sionistã din România afost dizolvatã din ordinal lui GustavRichter, agentul lui Eichmann înRomânia. Cu toate acestea, au exis-tat forme de activitate clandestine.Din 1939 pânã în 1944, 31 de vasecu mai mult de 13.000 de evrei aupãrãsit porturile româneºti, cu desti-naþia Palestina. În toatã perioadaactivitãþii clandestine, conducãtoriisioniºti au pãstrat legãtura, în secret,cu Agenþia Evreiascã de la Ierusalim.

Rep: Ce schimbãri a adus august1944?

T.R.: Dupã acea datã,Organizaþia Sionistã ºi-a reluat legalactivitatea ºi a atras mulþi membri,majoritatea evreilor dorind sã emi-greze. Au fost reînfiinþate partidelesioniste ºi organizaþiile de tineret.Ca urmare, cu toate cã MareaBritanie a continuat sã restric-þioneze intrarea evreilor înPalestina, pânã în anul 1948 auemigrat “ilegal” în jur de 30.000 deevrei.

Rep: ªtim cã mulþi evrei comu-

niºti nu vedeau cu ochi buni aceastãmiºcare…

T.R.: Aºa este, aceºtia au fondat“Comitetul Democratic Evreiesc”,care a ºi pornit o campanie anti-sionistã, campanie care a avut carezultat dizolvarea, la sfârºitul anu-lui 1948 a Organizaþiei Sioniste. Învara anului 1950, conducãtorii,împreunã cu mulþi tineri sioniºti, aufost arestaþi, judecaþi ºi închiºi. Uniidin ei au murit în închisoare, alþii aufost amnistiaþi dupã mulþi ani. Înciuda condiþiilor vitrege care au car-acterizat epoca de peste 40 de anide comunism în România, excep-tând o întrerupere de 10 ani pânã în

anul 1962, aliaua a continuat,mulþumitã ºi activitãþii celui care afost ºef rabinul Dr. Moses Rosen z.l.

Rep.: Sã revenim la prezent.Mulþi oameni, care au cevacunoºtinþe privind trecutul miºcãriisioniste, se întreabã dacã, încondiþiile existenþei Statului Israel,mai are rost o miºcare sionistã?

T.R.: într-adevãr, iniþial, aºa cuma fost definit la primul congres sion-ist de la Basel, scopul sionismuluiera „crearea pentru poporul evreu aunui cãmin, asigurat de legislaþiainternaþionalã, în Eretz Israel”. Dinpãcate, cum vedem cu toþii, creareaStatului Israel nu a rezolvat o bunãparte din problemele cu care seconfruntã poporul evreu. Noileforme ale antisemitismului: „antiis-raelismul” ºi „antisionismul”, culti-vate virulent de reprezentanþii fun-damentalismului islamic, contestãînsãºi dreptul la existenþã al statuluiIsrael. În aceste condiþii se pune dince în ce mai stringent problema„Kol Israel Arevim ze le ze”: fiecareevreu este responsabil, unul pentrucelãlal”. Conform ProgramuluiIerusalim 5766 (2006) ce urmeazã afi dezbãtut ºi adoptat la cel de al35-lea Congres Mondial Sionist,sionismul, miºcarea de eliberarenaþionalã a poporului evreu, care acondus la înfiinþarea Statului Israel,considerã ca responsabilitate aîntregului popor evreu asigurareaexistenþei unui Israel evreiesc,

democratic ºi sigur.Rep: Când s-a reînfiinþat oficial

ASR- Asociaþia Sionistã dinRomânia?

T.R.: În anul 2001. În acelaºi anam obþinut ºi recunoaºterea decãtre WZO-Organizaþia SionistãMondialã. Nu am uitat însã, nici oclipã, cã România este patria în carene-am nãscut ºi nimeni nu trebuiesã punã la îndoialã bunele noastreintenþii.

Rep: ªtiu cã ai participat lalucrãrile forului conducãtor al WZO(care este Consiliul General Sionist)atât în 2004 cât ºi în 2005. Aici s-auelaborat principiile noii Constituþii ºi

Miºcarea sionistã din România-redivivus-Interviu cu ing. Tiberiu Roth, preºedinte al Asociaþiei Sioniste din România-

În ziua de 20 ianuarie a.c. am avut plãcerea sã primim vizita prietenului nostru ing. Tiberiu Roth (preºedinte a Comunitãþii Evreilor din Braºov ºi aAsociaþiei Sioniste din România) ºi a distinsei sale soþii, ing. Vera Roth. În dupã amiaza aceleiaºi zile, la clubul comunitãþii noastre, Tiberiu Roth a susþi-nut o excepþionalã conferinþã, pledând pentru revigorarea miºcãrii sioniste. În prealabil, am purtat cu oaspetele nostru o largã dezbatere asupra tematiciiabordate, discuþie care iniþial a avut caracterul unui interviu:


C5M5Y5B5 C5M5Y5B5

C5M5Y5B5 C5M5Y5B5

Urmare din pag. 1

Urmãrile procesului au fostteribile, ele mãturând guverne,ducând la sinuciderea unora din-tre torþionari de grad înalt saufoarte înalt ºi la anularea altoradintre ei. Dar, lucrul cel maiimportant, reabilitarea lui Dreyfusa arãtat cã evreul nu poate fi înmod indubitabil veºnicul þapispãºitor, cã, uneori, jertfa sapoate sã se întoarcã eficientîmpotriva cãlãului.

Dupã o sutã de ani, ciocnireacivilizaþiilor a devenit ºi maiprimejdioasã, întrucât posibi-litãþile de distrugere ale omului audevenit mai performante. Spredeosebire de deportarea luiDreyfus la sfârºitul veacului al XIX-lea, progresul tehnic s-a împletitcu o nouã rãbufnire a regresieiumane în secolul XX, când nuevrei singuri au fost trimiºi sprecapãtul lumii, ci mii de trenuri au

cãrat milioane de oameni vinovaþicã s-au nãscut evrei spre capãtulabsolut al lumii, un capãt al lumiirãsãrit chiar din ºi în mijloculvechiului continent. Ce se poatespune ºi ce se va putea spunedespre secolul al XXI-lea?

Mass-media s-au perfecþionatcorespunzãtor aceluiaºi progrestehnic indiferent la valorile etice.Cuvântul scris, multiplicat ºirãspândit în mii de exemplare, afost anexat imaginilor transmiseîn timp real pe tot globul ºi în per-suasiunea virtualã a internetului.Chiar ºi o linºare individualã numai reprezintã doar deliciul unuigrup, el putând deveni subiectulunei ºtiri cu penetraþie mondialã.Am avut parte de o revoluþie îndirect, de un 11 septembrie îndirect, de un rãzboi în direct. Ura

ancestralã devine material depresã ºi se mãsoarã dupã audienþape care o aduce la public. Armeleconvenþionale, precum ºi cei ce lecomandã, se dovedesc tot maineputincioase faþã în faþã cu olume ajunsã micã datoritã redu-cerii la minimum a timpului ºi adistanþelor fracturate de infor-maþia instantanee. Sigur cã medianu îºi pot alege în mod exhaustivþintele ºi cã întâmplarea are ºi earolul ei. Un proces nedrept inten-tat unui individ poate ocupa multmai puþin spaþiu tipografic decâtnegul de pe buca stângã a uneidive. Totuºi, un eveniment cuurmãri majore rar se mai întâmplãsã rãmânã apanajul unui gruprestrâns. Ceea ce ne aduce, dinnou, la amintita sabie cu douãtãiºuri. Chiar ºi acum, dupã unlung antrenament în folosireaarmei presei.

Mass-media nu uneºte numaibinele, dar au ºi o extrem de pu-

ternicã disponibilitate de a proli-fera rãul. Pânã ºi rãul milenar.Acesta poate manipula atât derapid evenimentele încât sã nu ledea rãgazul de a se slei nici înforþã, nici în interesul publicului.„Rãzboiul caricaturilor” o dove-deºte din plin. Câþi musulmani dinIndonezia – în majoritate analfa-beþi - au acces la un ziar dinDanemarca, þarã care n-a mai ata-cat pe nimeni de atâta amar devreme? Arsenalul media poateface posibil orice: poate ridica ºipoate coborî un personaj, poateridica ºi poate coborî o þarã, poateridica ºi poate coborî pulsul senti-mentelor unor naþiuni întregi.

În lipsa rãzboaielor tradi-þionale, geografia convenþionalã alumii se schimbã. Se mutã ºi setransformã ºi centrele de putere.

Nici ONU, nici celelalte orga-nisme internaþionale nu mai suntîn stare sã þinã lumea în frâu. (Dedata asta este vorba de lumeaîntreagã, nu de un individ, nu deun neam, nu de un stat.) Petroluldevine mai puternic decât oescadrilã de avioane de luptã deultimã generaþie. Þintele înseºiadoptã o geometrie variabilã.Duºmanul este tot mai greu dereperat, iar manifestaþiile uriaºede stradã, bine orchestrate, nu facdecât sã asigure perdeaua de fumnecesarã ascunderii adevãratelorarme grele. Ura regresivã strãbateorice platoºã secularizatã, iarvechile resentimente adoptã dinnou chipul religios.

Între timp, prelaþi de mai pre-tutindeni se declarã slujitorii uneicredinþe a pãcii ºi a frãþietãþii. Încondiþiile acestea, propunereaMarelui Rabin al Ierusalimului de ase crea un ONU paralel, unde nudiplomaþii laici sã se întruneascãla dezbateri tot mai ineficiente, ciprincipalii lideri religioºi sã seopunã împreunã pericolului totmai mare, pare una dintrepuþinele posibile soluþii care ne-au mai rãmas, acum când ceasulunei bombe absolute se audedeja ticãind.

La 100 de ani dupã reabilitareacãpitanului Dreyfus, intoleranþa,prejudecãþile rasiale, anti-semitismul au primit alt chip.Mulþimea care strigã pe strãzi,care-ºi învaþã copiii sã mânuiascãun kalaºnikov mai degrabã decâtsã buchiseascã slovele, care oferãasasini sinucigaºi nu mai estepilotatã spre un simplu ofiþerevreu. Astãzi un ºef de statameninþã public cã vrea sã-iarunce pe toþi evreii în mare. Iaraltul aþâþã mulþimile ºi împotrivacreºtinilor. Al treilea mairecunoaºte doar propriului neamdreptul la existenþã. În ultimeleconflagraþii s-au folosit bombeinteligente, care au ºtiut sã-ºialeagã þintele, lãsând integrecasele din jur, pentru a pãtrundeprin fereastra clãdirii de desti-naþie. Problema ucigaºilor arputea fi cã ei înºiºi nu sunt sufi-cient de abili în a putea dirija oarmã ucigãtoare fãrã a cãdea ºi eivictime. Încetul cu încetul,învingãtorul are toate ºansele de ase transforma în propria sa vic-timã.

La 100 de ani de la victoriareabilitãrii cãpitanului Dreyfus, tre-buie sã ne resemnãm a crede cãaceea a fost o izbândã întâmplã-toare într-un rãzboi tot mai nimi-citor?

Gheorghe SCHWARTZ

Dreyfus 100a noului Program al WZO. Care suntacum þelurile sionismului, conform aces-tora?

T.R.: Iatã câteva dintre ele: Unitatea poporului evreu, legãtura

sa cu locul sãu de naºtere istoric-EretzIsrael ºi centralitatea Israelului ºi a capi-talei sale, Ierusalim, în viaþa evreiascã.

Alia din toatã lumea în Israel ºi inte-grarea în societatea israelianã.

Dezvoltarea Israelului ca stat evre-iesc democratic ºi sionist cu un proiectunic al valorilor spirituale bazat perespectul mutual pentru diversitateapoporului evreu ºi în conformitate cu vi-ziunea Profeþilor, ca o societate modelaspirând la pace ºi contribuind la a facelumea mai bunã.

Asigurarea viitorului ºi unicitãþiipoporului evreu prin promovarea edu-caþiei iudaice, ebraice ºi sioniste, culti-varea valorilor spirituale ºi culturaleevreieºti ºi a ebraicii ca limbã naþionalã.

Cultivarea implicãrii evreieºtimutuale, protejarea drepturilor evreilorca indivizi ºi ca naþiune, reprezentareaintereselor sioniste naþionale ale poporu-lui evreu ºi combaterea tuturor mani-festãrilor antisemite.

Rep: Cum se defineºte în acestecondiþii caracterul miºcãrii sioniste?

T.R.: În Programul Ierusalim, Sio-nismul este definit ca fiind o miºcare careaderã la principiile fundamentale alejustiþiei, egalitãþii ºi democraþiei ºi carerespinge discriminarea bazatã pe origine,naþionalitate sau rasã. Noi subliniemmereu prioritatea unitãþii poporului evreuºi a dezvoltãrii sale în jurul valorilor fun-damentale ale Iudaismului, deziderate cetrebuiesc formulate într-o viziune com-patibilã cu realitãþile actuale.

Rep.: Statutul WZO se va definitive ºiaproba la Congresul al 35-lea, care vaavea loc la Ierusalim în perioada 19-23iunie 2006. Cum se pregãteºte ASR pen-tru acest Congres?

T.R.: Chiar prezenþa mea, acum, laArad, constituie o laturã a acestei acti-vitãþi: în cadrul conferinþei pe care o voisusþine, voi expune în faþa evreilor dinArad istoricul ºi scopurile miºcãrii sio-niste, militând pentru înscrierea ºi activi-tatea în Asociaþie. Urmeazã sã organizãmalegerile pentru noul organ de conducereal ASR. În acest scop, se vor organizaalegeri de electori la fiecare organizaþielocalã, electori care vor participa laalegerile forului central ºi a delegaþilorpentru Congresul WZO. Fiecare membrual Asociaþiei poate candida la funcþia deelector cât ºi la orice funcþie de condu-cere la nivelul ASR.

Rep: Îþi mulþumesc pentru informaþii,ºi, fiind în apropierea zilei tale de naºtere,folosesc acest prilej pentru a-þi ura „ADMEEA VEESRIM” ºi mult succes ºi satis-facþii în nobila muncã pe care, cu atâtadãruire, o desfãºori.

Conferinþa care a urmat, susþinutã deun bogat material ilustrativ, a fost audiatãcu mult interes de peste 50 de membri aicomunitãþii noastre. Tiberiu Roth a fãcutun istoric al miºcãrii sioniste, apoi aexpus pe larg obiectivele programaticeactuale ale miºcãrii. Vrând sã ilustrezesimpatia de care se bucurã azi miºcareasionistã în multe pãrþi ale lumii, a încheiatîntr-o notã optimistã: „Nu toþi evreii suntsioniºti, nu toþi sioniºtii sunt evrei!”.

Ionel Schlesinger


C6M6Y6B6 C6M6Y6B6

C6M6Y6B6 C6M6Y6B6

În ultima parte a ciclului de arti-cole dedicat vieþii Martei, redãm,sistematizate, extrase din propria eipovestire. Am început, în numãrul6 al publicaþiei noastre, cu primaperioadã din viaþa ei: copilãria ºiadolescenþa, petrecute la Arad,incheiatã abrupt cu impresionantaimagine a Martei pe vapor,pãrãsind, cu lacrimi în ochi ºirecitând din Eminescu, pe „mamanãscãtoare”, România. În numãrul 7s-a depãnat povestea celei de adoua mari perioade: viaþa la „mamaadoptivã”-Israel-, transformareapsihicã ºi fizicã, care au dus laobþinerea statutului de femeieadmiratã ºi respectatã. Apoi, viaþade manechin, cãsãtoria, plecarea înAmerica, naºterea copilului,revenirea în Israel cu gândul cabãiatul ei sã-ºi primeascã acolo edu-caþia.

Natura m-a dotat cu un talentdeosebit: cel de a exprima senti-mentele mele prin desen ºi picturã.Rãspunderea pentru valorificarea

acestui dar a marcat cea de a treiamare perioadã a vieþii mele: cea adevenirii ºi activitãþii de artist pictorcu recunoaºtere internaþionalã. Amînceput sã studiez pictura deja înperioada 1965-1967, la New York.Apoi, la Tel-Aviv, am urmat ºiabsolvit cursurile ºcolii de artã„Machon-Avni”, ajungând sãprezint acolo prima expoziþie indi-vidualã în anul 1981 ºi primind otrimitere pentru un studiu de o lunãde zile la Paris, pentru „lãrgireacunoºtinþelor în domeniul artei”. LaParis, am intrat în clasa profesoruluiFerit Iscan, care, în certificatul pecare mi l-a eliberat, stipula cã estesatisfãcut de progresul meu „atinsîntr-un timp atât de scurt”. În par-ticular, mi-a spus: „tu ai o obligaþiefaþã de acest dar al tãu” ºi mi-a fãcuto invitaþie ca sã fiu pentru un an„élève invité”, înscrisã oficial, la re-numita „Ecole Nationale Superieurde Beaux-Arts” din Paris.

Cu aceastã invitaþie în buzunar,m-am întors în Israel. Ca explozia

unei bombe a fost primitã de fami-lie ºi de cunoºtinþele mele vestea cãvoi pleca , de data asta pentru unan, la Paris. Mentalitatea cã loculfemeii este acasã, la bucãtãrie, s-afãcut simþitã ºi de data asta. Doarbãiatul meu, Freddie, mi-a datsuport moral, spunând: „tu ai oobligaþie faþã de tine ºi de arta ta,pe care ai neglijat-o destul”. Amorganizat o mare expoziþie laCentrul Cultural Francez de la Tel-Aviv, cu scopul de a aduna niºtebani ºi cu ce am mai economisit dinmunca mea de manechin am luatdrumul Parisului. ªi iat-o pe fetiþaarãdeancã, la vârsta maturitãþii,ajunsã la Paris, ca elevã în lumeaartei, având ca bagaj o singurã va-lizã. M-am cazat la un hotel umil, lamansardã, într-o cãmãruþã undenumai la mijlocul camerei puteai sãstai în picioare, tavanul fiind înpantã. Mergeam zilnic la ºcoalã,unde, la început, am fost luatã înderâdere: în clasa profesoruluiIscan, printre eleve de 17-25 deani, eu, cea trecutã de 40...

Am fãcut o cerere la MuzeulLouvre ca sã mi se permitã sãcopiez lucrãrile marilor maeºtriRembrandt, Tiepolo, etc. Era oºansã extraordinarã sã poþi sã înveþia privi! Mã sculam zilnic la 6dimineaþa; înainte de masã lucramla Louvre, apoi mâncam un sand-wich pe malul Senei ºi plecam laºcoalã. Aceasta era vis-a-vis deLouvre. Toatã dupã-amiaza, lucramla ºcoalã. Familia mea credea cãdacã mi se terminã banii, voi fi silitãsã revin acasã. Eu nu vroiam în niciun fel sã abandonez învãþãtura; oviaþã întreagã am sperat sã mã potdedica artei. Am început sãfrecventez, în fiecare searã, un ele-gant restaurant rusesc, „Petruska”,unde desenam portretele clienþilor.Pentru a mi se permite acest lucru,plãteam patroanei un comision.Aºa m-am întreþinut la Paris, nunumai unul, ci mai mulþi ani de zile.Am continuat sã învãþ ºi am începutsã particip cu lucrãri la expoziþii.Am ajuns sã particip la Biennale la

„Grand Palais”. În clasã, deja demult timp, nimeni nu mai râdea demine. Prietenii ºi cunoscuþii auînceput sã cumpere tablourile mele.

Au urmat apoi, la rând, toate dis-tincþiile ºi medaliile, începând cubronz, apoi argint, argint aurit, aur,aur cu felicitãri, cupe, etc. ªi aºa, s-a dus vestea despre „casnica” ce aînvãþat pictura la Paris. Cine ar ficrezut cã neastâmpãrata copilã,care umbla desculþã pe strãzileAradului, va ajunge sã fie onoratãprin expunerea unei lucrãri ale sale(„Jerusalem”) în celebrul muzeuLouvre, unde se aflã lucrãri ale celormai mari pictori ai lumii? Acei anide privaþiuni ºi trudã, în cursul cãro-ra am reuºit sã fac din vis realitate,constituie acum pentru mine oamintire frumoasã. Am reuºit sãînchiriez o locuinþã-atelier la al 5-leaetaj într-un imobil din arondismen-tul 19, vis-a-vis de „Sacre-Coeur”,minunea arhitectonicã cu cupolealbe. De multe ori, în diverseanotimpuri, stãteam la fereastrã ºipictam peisajul mirific ce mi sedezvãluia. Nu m-am putut hotãrî sãvând cele mai frumoase tablouri,doar le-am expus. Urmare expoziþi-

ilor au început sã vinã medaliile,cupele ºi alte distincþii. Vreau cafamilia, fiul, nepoþii mei sã ºtie cã unartist nu primeºte uºor cele maiînalte distincþii, acestea urmeazãdupã ani grei de efort susþinut ºidãruire totalã. Eu am primit dis-tincþia de „Cavaler al ordinului lite-rar, artistic, ºtiinþific ºi social” dupã25 de ani de activitate artisticã.Pentru asemenea distincþii nu tepoþi prezenta ca la alte concursuri,ci doar dacã cineva, din elita lumiiartei, care noteazã lucrãrile tale, terecomandã. Eu am primit oscrisoare, cum cã a fost vãzuttabloul meu „Giverny mon rêve” (laGiverny a locuit ºi pictat în ultimiiani de viaþã Claude Monet). Mi s-acerut sã trimit un dosar cu fotografiiale lucrãrilor mele, curriculum vitae,etc. Am primit apoi rãspunsul cã amfost acceptatã de juriu.

ªi uite aºa, arãdeanca cea careumbla desculþã ºi se agãþaºtrengãreºte de birjele în galop, aajuns sã fie recunoscutã, pentru ta-lentul ºi dãruirea sa, de oameniiimportanþi în lumea artei. Totuºi,faþã de “unii” membri ai familiei, nuam reuºit sã depãºesc statutul de“Mrs. Indig, casnicã”…

Aici se încheie relatarea Martei.E asemãnãtoare poveºtii de viaþã amultor evrei, care au pãrãsit cudurere România, apoi, prin multãmuncã ºi talent au obþinut realizãrideosebite, mulþi devenind perso-nalitãþi proeminente ale vieþii cul-turale, economice, ºtiinþifice.

LEOPOLD MARTA INDIG - O VIAÞÃ EXEMPLARÃ


C7M7Y7B7 C7M7Y7B7

C7M7Y7B7 C7M7Y7B7

O trãsãturã comunã aacestora este faptul cã toþipãstreazã dragostea faþã delocurile natale ºi revin cuplãcere ori de cîte ori auocazia. În 1988 Marta avenit la Arad pentru a par-ticipa la întâlnirea clasei dela fosta ºcoalã MedieTehnicã Textilã. ªtiind cãurma sã participe cu lucrãri,în acelaºi an, la manifestãrileorganizate cu ocazia zilei de1 decembrie de cãtreAmbasada Românã dinParis, l-a rugat pe vãrul sãu,artistul fotograf Francisc

Kelen-EFIAP sã-i facã câtevafotografii ale unor locurireprezentative din Arad.Ulterior, la Paris, Marta apictat în baza acestora oserie de tablouri. Astfel, laexpoziþia din 1988 de laBiblioteca Românã din Paris,sub genericul “Omagiu

României” Marta a prezen-tat, alãturi de o suitã detablouri inspirate din liricaeminescianã, printre altepicturi reprezentând peisajeromâneºti, ºi imagini dinArad. La vernisajul acesteiexpoziþii, Marta a recitat cupasiune din creaþia emines-cianã, afirmând: “În casã ºiîn ºcoalã am crescut cupoeziile sale, am învãþat osumedenie de cântece dupãnemuritoarele lui versuri…Toatã simþirea mea e satu-ratã de Eminescu, de geniulsãu, care întruchipeazã ple-nar sufletul poporului

român”. ªi ar mai fi deremarcat ºi o altã trãsãturãnobilã de caracter al acesteiadmirabile femei: susþinereafãrã rezerve a cauzeipoporului evreu, fãrã nici ourmã de duºmãnie saureproº faþã de alþi oameni.

În acest sens, îmi permit sãcitez din vasta ei corespon-denþã cu fostul ei coleg declasã, rãmas prieten, distin-sul domn Bujor Buda, dinArad: “Bujor, noi nu avemurã în suflet, noi nu educãmtineretul sã urascã, ci doarsã vegheze ca istoria sã nuse repete…Pe morþi nu-imai scoalã nimeni. Noi,evreii, ºi toþi cei care luptãca aceste atrocitãþi sã nu semai repete, avem datoria sãtrezim conºtiinþa lumii ºi sãnu lãsãm trecutul uitãrii…Indiferenþa este întotdeaunavinovatã”

Desigur, am rugat-o ºiam invitat-o pe Marta sãaccepte organizarea uneiexpoziþii personale la Arad.Deºi s-a declarat foarte dor-nicã, greutãþile momentuluiîmpiedicã derularea uneiastfel de acþiuni. Printre

altele, starea de sãnãtateprecarã a soþului ei, care oobligã pe Marta sã-ºi alocemai tot timpul activitãþii de“casnicã”. Rãmânem cusperanþa cã într-un viitor nuprea îndepãrtat vom aveaplãcerea sã o putem primi,ca musafir de onoare, la

Arad ºi vom putea admira“pe viu” o parte din creaþiilesale. Iar Marta va avea ocaziasã simtã, cã cei din oraºul atâtde drag ei, o respectã ºi oapreciazã dupã cum, prinîntreaga ei activitate ºi atitu-dine, o meritã pe deplin.

Ionel Schlesinger

La 24 februarie al anului curent,s-au împlinit 64 de ani de la trage-dia vasului „Struma”. Cu aceastãocazie, gândindu-ne la strãduinþapoporului evreu de împlinire a visu-lui sionist, ne-am reamintit ºiepopeea vasului „Exodus 1947”,simbol al „Aliya Bet”, imigraþia ile-galã în Palestina. Este doar unepisod din lungul ºir al încercãrilor lacare e supus poporul nostru pecalea împlinirii profeþiilor biblice. Pescurt, acest episod este urmãtorul:Dupã cel de al doilea rãzboi mondi-al, imigrarea în Palestina aflatã submandat britanic, declaratã ilegalã, aluat proporþii. Autoritãþile britaniceau decis sã punã capãt imigraþiei,trimiþând înapoi vasele cu imigranþiîn porturile de îmbarcare dinEuropa. Primul vas asupra cãruia s-aaplicat aceastã politicã a fost Exodus1947.

Vasul a plecat dintr-un port delângã Marsilia, pe 4 iulie 1947,având la bord 4.515 imigranþi, dincare 655 de copii. Imediat ce apãrãsit apele teritoriale franceze, afost escortat de distrugãtoare brita-nice. La 18 iulie, aproape de coastaPalestinei, dar în afara apelor saleteritoriale, au abordat vasul, cu toatãdefensiva disperatã a imigranþilor.Doi imigranþi ºi un membru alechipajului au fost uciºi în aceastãluptã ºi 30 au fost rãniþi. Vasul a fost

remorcat la Haifa, unde imigranþii aufost obligaþi sã urce pe un vas dedeportare cu destinaþia Franþa. LaPort-de-Bouc, în sudul Franþei, imi-granþii au rãmas timp de 24 de zile pevas, pe caniculã, refuzând sã debarce,în ciuda puþinãtãþii hranei, aglome-raþiei ºi condiþiilor sanitare abomi-nabile. Guvernul francez a refuzat sã-iforþeze sã pãrãseascã vasul. Atunci,britanicii au decis sã returneze pe imi-granþi în Germania, ºi la 22 augustvasul a plecat spre Hamburg, aflatatunci în zona de ocupaþie britanicã.Aici ei au fost debarcaþi cu forþa ºi

transportaþi în douã lagãre aflate lângãLübeck. Jurnaliºtii care au relatatdespre aceastã zbatere, au descrisîntregii lumi lipsa de suflet ºi cruzimeabritanicilor. Opinia publicã mondialã afost revoltatã ºi britanicii au fostnevoiþi sã-ºi schimbe tactica.Imigranþii nu au fost trimiºi înapoi înEuropa, în schimb au fost transportaþiîntr-un lagãr de detenþie din Cipru.Majoritatea pasagerilor de pe Exodus1947 s-a stabilit apoi în Israel, chiardacã unii dintre ei au trebuit sãaºtepte pânã la înfiinþarea StatuluiIsrael.

ªi aceastã încercare dovedeºte cãnimeni nu poate împiedica VoinþaDivinã. Profeþii lui Israel mãrturisesc:

„Iatã, vor veni zile, spuneDomnul...când Eu voi readuce pecaptivii poporului Meu, Israel. Îi voireplanta pe pãmânturile lor ºi nu vormai fi smulºi de pe pãmânturile pecare Eu le-am dat lor” (Amos 9, 13-15).

Astfel a spus Domnul,Dumnezeu: „Iatã, voi lua copiii luiIsrael dintre naþiunile unde s-au dus;îi voi reuni din toate pãrþile ºi îi voireaduce pe pãmântul lor... Ei vorpãzi legile Mele pentru a le pune înpracticã...Iar David, slujitorul Meu,va fi prinþul meu pe veci” (Jehezkel37, 16-26).

„Voi reîntoarce rãspândireapoporului Meu ºi vor reconstruioraºele pustii, vor sãdi vii ºi vor beavinul lor, vor planta livezi cu pomi ºile vor mânca fructele, a spusDumnezeul Tãu” (Amos, 9, 14).

Sunt profeþii care prind viaþã subochii noºtri. Dorul nostru multimile-nar a devenit realitate. Rugile noas-tre fierbinþi s-auîmplinit. Ne-am în-tors în Þara Sfântã,ne-am regãsit înSion ºi în Ierusalim.

NOEMI RECKERTH

Se aude, peste milenii, glasul profeþilor

Decernarea diplomei de aur

Marta cu prietena ei,Viorica, cu ocazia

întâlnirii cu foºtii colegide liceu


C8M8Y8B8 C8M8Y8B8

C8M8Y8B8 C8M8Y8B8

Serviciile divine, care au loc sãp-tãmânal, vineri seara ºi sâmbãtã

dimineaþa precum ºi, evident, cu ocaziadiferitelor sãrbãtori, oferã un cadrupropice manifestãrii sentimentului reli-gios. Constatãm cu bucurie participareaactivã a tinerilor la toate activitãþile de

cult, ceeace ridicã mult solemnitatea ºifrumuseþea acestora. Deºi foarte ocupaþicu activitatea ºcolarã, tinerii îºi fac timpºi pentru diverse activitãþi pentru ºi înfolosul comunitãþii. În acest cadru seînscrie ºi iniþiativa tânãrului AsherPusztai: observând cã mulþi enoriaºi, înspecial cei vârstnici, au probleme înurmãrirea rugãciunii pe sidururile exis-tente, din cauzã cã acestea sunt tipãritecu litere destul de mici, a realizat unsidur de format A4, în care literele, atâtcele ebraice cât ºi cele latine, sunt deformat mare. La elaborarea lucrãrii, carea necesitat un volum de lucru deosebitde mare, a contribuit ºi fratele sãu,Emanuel, iar verificarea a fost efectuatãde Dl. Alexandru Schwarz. Prima seriede 30 de exemplare a fost tipãritã pecheltuiala familiei Pusztai ºi donatãcomunitãþii. Exceptând unele greºeligramaticale din textul în limba românã,care vor fi corectate înainte de tipãrireanoii serii, sidurul, editat în condiþiigrafice de excepþie, impresioneazã prinlizibilitatea sa. Însuºi Marele Rabin,Menahem Hakohen, a apreciat în moddeosebit aceastã realizare, manifestân-du-ºi bucuria pentru faptul cã tinerii auasemenea preocupãri.

Iniþiativã lãudabilã

Am fost colegi de clasã, la ºcoala ele-mentarã evreiascã. Apoi, în clase para-lele, la liceul „Moise Nicoarã”. Pe atunci,clasele s-au despãrþit în funcþie de limbastrãinã facultativã: Engleza sau Franceza(Rusa era obligatorie ºi se preda la toateclasele). El a ales Engleza, eu Franceza(fapt pe care îl regret ºi astãzi). Apoi, castudenþi, la Timiºoara, el era la Medicinãeu la Mecanicã. Ca urmare, nu eram pri-eteni apropiaþi, dar eram în relaþii ami-cale. La mijlocul facultãþii, în 1958, el a

emigrat în Israel. Foarte mulþi ani nu amavut nici o legãturã directã cu el, doarsporadic, discutând cu prieteni plecaþi ºiei din þarã, am aflat cã a fãcut o carierãstrãlucitã, atât în Israel cât ºi în StateleUnite ºi cã are reºedinþã în ambele state.Ne-am revãzut în anul 1996 când a fãcuto vizitã la Arad ºi a adunat în jurul luimulþi foºti colegi de ºcoalã ºi prieteni dincopilãrie. Atunci am aflat detalii despreel, Robi, acum Dr. Robert David, M.D.(obþinut la Hebrew University, înIerusalim). Ne-a reamintit de rãdãcinilelui arãdene, ne-a povestit de pãrinþi, decele douã surori ale sale, de cei trei bãieþiai sãi, de dorinþa de a reveni în vizitã laArad, cu familia. Are o biografie remar-cabilã, care chiar ºi în rezumat e greu dedescris: clinician ºi cercetãtor clinic, darºi profesor asociat de Oftalmologie laUniversitatea Ben Gurion din BeerSheva, timp de 15 ani (timp în care apredat ºi la Universitatea Witwatersranddin Johannesburg), apoi, Senior MedicalDirector pentru cercetare clinicã oftalmo-logicã în industria farmaceuticã, lamarele concern farmaceutic Allergan. Elrãspundea de elaborarea strategiilorpentru dezvoltarea globalã clinicã a pro-duselor pentru medicamente oftalmo-logice, special pentru glaucom. A avutun rol cheie în introducerea a numeroaseproduse de succes în tratarea glaucomu-lui. Dupã vizita lui la Arad, am fost infor-mat despre Robi de cãtre un prieten

arãdean de al lui, fost vecin, cu carecoresponda. Apoi, când am „evoluat” ºinoi, ºi am început sã folosesc Internetul,am stabilit legãtura prin e-mail. De multeori ºi-a fãcut planuri sã vinã la Arad, înspecial în perioada întâlnirilor absol-venþilor liceului, dar de fiecare datãagenda îi era ocupatã ºi nu a reuºit sãajungã. Anul trecut, dupã 12 ani deactivitate la Allergan, s-a pensionat. Dar,fiind un specialist de marcã ºi fiind înacelaºi timp plin de putere, este solicitatºi activeazã în continuare. Astfel, înprezent este consilier la un alt mare con-cern farmaceutic, „Acucela”. Cãlãtoreºtemult, în special la diverse congrese despecialitate. Îºi împarte timpul întreCalifornia ºi Tel Aviv, unde, dupã cumspune el, se simte cu adevãrat acasã.ªtiindu-i interesul pentru Arad, cât ºipentru Comunitatea noastrã, i-am trimisprin Internet ºi lui, ca ºi multor alþi pri-eteni plecaþi din Arad, publicaþia noastrã„SHALOM”. Mi-a comunicat cã esteimpresionat de conþinut ºi, în dorinþa dea contribui financiar la editarea acestuia,a fãcut o deosebit de însemnatã donaþie.Este un sentiment tonic, sã ºtii cã mulþi fiiai acestui oraº, plecaþi cu un bagaj iniþialde cunoºtinþe dobândit în sistemul nos-tru educaþional dar ºi cu o „zestre” decomportament ºi atitudine specificelocului, au realizat lucruri deosebite, auajuns la poziþii sociale înalte, dar nu-ºiuitã rãdãcinile... Acum, când oraºul nos-tru începe sã recapete-într-o variantãmodernã- ceva din strãlucirea de odi-nioarã, toþi cei care revin dupã mult timp,retrãiesc, într-o ambianþã plãcutã, senzaþiide mult uitate...Sper cã ºi Robi va reuºi înacest an sã întreprindã o „cãlãtorie larãdãcini” mãcar cu o parte din familia lui.

I. S.

De multe ori primim solicitãri de agãsi dacã o anumitã persoanã (cãreiade cele mai multe ori nu i se cunosctoate datele) este înhumatã în vre-unul din cele trei mari cimitire alenoastre, sau de a determina exactlocul de veci al unei persoane,deasemenea în baza unor date

sumare. Unii ºtiu doar numele defamilie al decedatului (uneori ºi astadoar aproximativ), dar cunosc datadecesului, alþii doar prenumele, vârs-ta aproximativã la deces ºi grupa din

cimitir unde probabil e înhumat. Pânãnu de mult, erau necesare uneoricâteva zile de cãutãri, în numeroase-le registre ale noastre, pentru asoluþiona unele cazuri dificile. Au fostºi situaþii când nu s-a reuºit identifi-carea locului de veci, acesta fiinddescoperit, din întâmplare, cu ocaziaaltei cãutãri. Cele peste 12 mii denume ale decedaþilor sunt trecute îndiferite registre, în unele în ordinealfabeticã, în altele în ordineaînhumãrii ºi iarãºi în altele conformgrupei, rândului ºi locului. ªi toateacestea pentru fiecare cimitir în parte.Pentru a putea elimina aceste difi-cultãþi, am apelat la informaticianulAdrian Schlesinger, care a realizat unprogram ce face posibilã utilizareatehnicii de calcul. Pentru a completafiºierele care formeazã baza de datecu care opereazã programul, colegiinoºtri Gabriel Veres ºi Nicolae Dan aulucrat aproape doi ani de zile. Pânã laaceastã datã avem trecute în fiºiere12.045 nume. Datele din fiºierecuprind nume, prenume, anulnaºterii, data decesului (an, lunã, zi),vârsta la deces, locul înhumãrii (cimi-

tirul, grupa, rândul, locul), registrul încare se aflã înregistrat (numãr reg-istru, paginã). Programul permitecãutarea dupã oricare din criteriile demai sus. Pentru cel mult trei criteriialese, se poate seta ºi ordinea ie-rarhizãrii la listare (ex: în ordine alfa-beticã a numelui, apoi a prenumelui,

ºi apoi în funcþie de locul înhumãrii).Pentru lãrgirea domeniului de cãutareîn cazul în care se cunosc doar dateaproximative, se poate cere cãutarea,indicând pentru anul naºterii, a dece-

sului sau pentru vârsta la deces doarun interval de ani. De asemenea,având în vedere cã majoritatea înhu-maþilor au purtat nume scrise cu dia-critice, ºi se întâlnesc nume cu aceiaºipronunþare dar scrise diferit, progra-mul are o facilitate care permitecãutarea prin ignorarea diacriticelor.O altã facilitate: se poate setacãutarea numelor ºi prenumelor înpatru feluri: scriindu-le exact, scriinddoar prima literã, scriind doar câtevalitere din conþinutul cuvântului, sauscriind doar ultima literã. Folosidcãutarea pe computer, am reuºit sãgãsim în câteva secunde date pentrugãsirea cãrora, în sistemul clasic, ar fifost necesare multe ore de lucru, darexista ºi pericolul de a omite poziþiacãutatã. Acest sistem s-ar puteaextinde la toate comunitãþile din þarã,iar prin centralizarea fiºierelor s-arobþine o bazã de date comunã, care,în cazul interconectãrii comunitãþilor,poate fi consultatã de oriunde. Noi nearãtãm disponibilitatea de a sprijinipe toþi cei care doresc sã preia pro-gramul respectiv.

IONEL SCHLESINGER

Rãdãcinile nu se uitã

MMiittzzvvaa ccaarree îînnccããllzzeeººtteeEste de notorietate faptul cã cei internaþi la cãminul nostru de vârstnici

beneficiazã de condiþii de viaþã din cele mai bune. Una din problemele insufi-cient rezolvate a fost, pânã nu demult, asigurarea în camere, în sezonul rece,a unei temperaturi corespunzãtoare necesarului vârstnicilor. Deºi cãminul eracordat la termoficare ºi numãrul elementelor corpurilor de încãlzire a fostdeterminat corect, în zilele cu temperaturi foarte scãzute am fost nevoiþi sãsuplimentãm încãlzirea prin introducerea unor încãlzitoare electrice, fapt carea dus la cheltuieli de regie deosebit de ridicate. Analizând situaþia, am con-statat cã principala cauzã a pierderilor mari de cãldurã o constituie lipsa deetanºare a ferestrelor, fapt care nu s-a putut corecta cu diferite paleative, cumar fi „etanºarea” cu fâºii de burete, pãturi, etc. Vechimea ferestrelor a fãcutiraþionalã încercarea de reparare a lor, singura soluþie la îndemânã fiindînlocuirea acestora. Având ºansa de a beneficia de o generoasã donaþie, dinpartea familiei Freyden din SUA, în primele zile din acest s-au înlocuit vechileferestre de la etajul clãdirii (unde se aflã cãminul), cu altele noi, din termopan.Imediat, în aceleaºi condiþii de temperaturã exterioarã, temperatura dincamerele cãminului a crescut cu 2-3 grade, ceeace este foarte mult. Iatã cum,un mitzvot fãcut de coreligionarii noºtri de peste ocean ne încãlzeºte nunumai în sens figurat, ci chiar la propriu.

I. S.

Evidenþã computerizatã

La Arad, cu foºtii colegi


C9M9Y9B9 C9M9Y9B9

C9M9Y9B9 C9M9Y9B9

Crearea Statului Israel a fost precedatã de o luptãlungã ºi dramaticã, de ani de emigrare „ilegalã“, înfi-inþãri de colonii, muncã a pãmântului, formare ºiinstruire de formaþiuni de autoapãrare, de sacrificiu afiilor ºi fiicelor sale, care nu au ezitat sã-ºi riºte avutulºi viaþa. În ziua de azi, când se urmãreºte cu precãderedoar bunãstarea materialã, trebuie sã ne amintim cãnoþiuni precum patriotism, sacrificiu, curaj, nu suntvorbe goale, ci expresie a unor nobile sentimente.Calitatea unui sionist se mãsoarã prin determinarea dea sacrifica totul pentru naþiunea ta. Trebuie sã dãmtotul fãrã a cere numic în schimb. Acesta este testa-mentul sionist. Unul din merituoºii executori ai aces-tui testament a fost Avram Lieba Zissu. Voi încerca sãredau câteva din momentele care i-au caracterizatviaþa ºi activitatea:

În 1910 este angajat la “Banca Moldova” din Iaºi,oraº care era centrul antisemitismului din România,aflat sub influenþa xenofobului profesor Cuza. În aces-te condiþii, Zissu intrã în conflict cu studenþimeacuzistã. La o recepþie oferitã unor grupuri de studenþistrãini, studenþii evrei au fost excluºi. Atunci, Zissu aredactat un manifest pe care l-a difuzat strãinilor,ispravã pentru care a fost bãtut crunt de trei studenþicuziºti. În 1914 se se mutã la Bucureºti. Aici înfi-inþeazã ziarul “Mântuirea”, duce o campanie împotri-va înregimentãrii evreilor în partidul liberal, partid cucomportament antisemit, solicitã recunoaºterea ca-litãþii de minoritate naþionalã pentru evrei. Prin cali-tatea ºi corectitudinea acþiunilor sale este recunoscutîn lumea politicã, dobândind tot mai multã notori-etate. În anul 1920 este numit administrator la fabricade zahãr Ripiceni, unde îºi dezvãluie formidabilacapacitate organizatoricã. La 10 decembrie 1922,urmare unor excese antisemite ale studenþilor dinCluj, scrie un articol incendiar în ziarul „Mântuirea”.Drept consecinþã, redacþia ziarului este devastatã, iarstudenþii antisemiþi demonstreazã zile în ºir pe strãzilecapitalei, cerând capul lui Zissu. Ministrul justiþiei îicere lui Zissu sã retracteze cele scrise, ameninþându-lcu darea în judecatã. Deoarece Zissu refuzã sã facãacest gest, ziarul este suprimat. Cu toate problemele,datoritã capacitãþii sale deosebite, afacerile lui Zissucontinuã sã prospere. Odatã cu creºterea veniturilorsale, Zissu ºi-a permis sã ofere sume importante scri-

itorilor ºi poeþilor sãraci. Odatã cu instaurarea înRomânia a guvernelor antisemite, lui Zissu i s-ainterzis activitatea de ziarist ºi cea de scriitor. Odatãcu amplificarea mãsurilor represive la adresa popu-laþiei evreieºti, s-a dispus ºi înfiinþarea „CentraleiEvreilor”, a cãrei conducere avea misiunea de a ducela îndeplinire dispoziþiile guvernanþilor. Fiind invitat lao ºedinþã a acestei Centrale, Zissu a declarat cã nueste dispus sã discute cu o instituþie care are la con-ducere trãdãtori ºi apostaþi. Fiind sesizatã PreºedinþiaConsiliului de Miniºtri, se dispune internarea lui Zissuîn lagãrul de la Târgu Jiu. Dupã ieºirea din lagãr, Zissueste din nou avertizat, pentru „activitate subversivã”.Între timp, Zissu este solicitat sã preia conducereamiºcãrii sioniste. Sub conducerea lui se stabilesc cri-teriile pentru alcãtuirea listelor de emigranþi, fixându-se prioritãþile în funcþie de gradul de pericol la care erasupus candidatul.

Între timp, sunt paraºutaþi în România aºa ziºii„Slihimi”, care aveau misiunea de a organiza trecereailegalã a frontierei de cãtre evreii din Ungaria ºiCehoslovacia ºi de a-i îmbarca pentru Palestina, dotân-du-i cu documente false. Mulþi dintre cei paraºutaþi aufost gãzduiþi de Zissu, care ºi coordona activitateaacestora. E de domeniul marilor realizãri istorice modulcum a reuºit Zissu sã salveze 187 de evrei capturaþi deGermani pe când încercau sã treacã graniþa. Prin legã-turile lui multiple, el a aranjat ca vagonul în care erauînchiºi acei oameni sã fie ataºat ultimul la trenul careavea sã-i transporte în Germania, iar la plecarea trenu-lui din gara Timiºoara acest vagon a fost decuplat ºitrenul a plecat fãrã el. Evreii rãmaºi în garã au fost duºiîntr-un lagãr la Târgu Jiu, iar de acolo, urmare acþiunilorlui Zissu, au luat calea emigrãrii. Tot prin legãturile sale,Zissu a reuºit sã facã inoperant un ordin al luiAntonescu, publicat ºi în Monitorul Oficial, prin care sedispunea împuºcarea tuturor evreilor prinºi la frontierã.Istoricii afirmã cã, pe toatã perioada prigoanei, Zissu areuºit sã salveze de la exterminare cel puþin 14.000 deevrei.

Dupã 23 august 1944, el reînfiinþeazã PartidulEvreiesc, definind ca menire a acestuia militarea pen-tru reaºezarea în drepturi ºi restituirea bunurilor confis-cate prin legislaþia rasialã, înlesnirea emigraþiei ca pro-blemã de maximã importanþã, combaterea politicii de

deznaþionalizare a evreilor, dusã de comuniºti. Zissuface tot posibilul pentru a demasca demagogia comu-nistã ºi adreseazã o chemare cãtre evrei: „Palestinaeste astãzi singura þarã de pe glob care ne cheamã ºiunde ne aºteaptã fraþii cu inima caldã ºi braþeledeschise. Acolo nu-i doar singurul refugiu, dar ºiviitorul nostru” El luptã cu ardoare pentru aplicareacelor stabilite la conferinþa din 1946 de la Basel, undeBen Gurion îi transmite: „evreimea din România tre-buie sã emigreze în orice condiþii, fie ºi pe o coajã denucã”. A fãcut multã vâlvã vestea cã Zissu a refuzat sãaccepte diploma de aur, oferitã de Regatul MariiBritanii, pentru servicii aduse armatelor aliate. El ºi-amotivat refuzul ca fiind o formã de protest împotrivapoliticii perfide a Albionului, care limita numãrulevreilor admiºi în Palestina, ºi care a culminat cu atro-citãþile la care au fost supuºi emigranþii de pe vasul„Exodus 1947”. Zissu primeºte ºi din partea preºedin-telui Roosevelt o scrisoare de apreciere pentru curajulde care a dat dovadã în toatã activitatea sa. Apare ºi ocarte scrisã de Zissu: „Nu mai existã Cult Mozaic”.Aceasta, la douã luni de la apariþie e confiscatã. Zissuînþelege cã în România nu se mai poate desfãºura nicio activitate evreiascã în afara CDE, for patronat decomuniºti. Cererea sa de emigrare este este refuzatãde autoritãþile comuniste, iar în ziua de 3 ianuarie 1951Zissu este arestat. La 31 martie 1954 tribunalul militarBucureºti dã sentinþa: pentru „crimã de înaltã trãdare”condamnare la temniþã grea pe viaþã! La intervenþia anumeroase personalitãþi din afara þãrii,în anul 1956este graþiat ºi emigreazã. Din pãcate, condiþiile mizereºi chinurile fizice ºi morale din închisorile comuniste ºi-au fãcut efectul: Zissu moare la câteva luni dupãsosirea în Israel.

Un cântec de Hanuka spune cã „la fiecare generaþieapare un om care mântuieºtenaþiunea”. Prin sufletul sãu curat,prin modestia sa, prin generozi-tatea sa precum ºi prin sprijinireacu toate mijloacele a realizãriivisului sãu arzãtor privind reîn-toarcerea poporului evreu în ÞaraSfântã, A.L.Zissu a fost cu sigu-ranþã un astfel de OM.

ALEXANDRU KOHN

Violentele proteste or-chestrate ale musulmanilorpe tema caricaturilor da-neze au produs moartea anumeroºi oameni nevino-vaþi.

Dar, în acelaºi timp, laTârgul Internaþional de cartede la Cairo, 2006, s-a expuso bogatã literaturã anti-semitã ºi anticreºtinã ºi nu s-a vãzut nici un protest. Ce odiferenþã între civilizaþii!

Spre ilustrare, câtevamostre ale publicaþiilorexpuse:

1: “Aceasta nu e sfân-tã” – cu referire la Biblie

2: “De ce au spart eiCrucea?”- atac la credinþacreºtinã

3: “Convertiþi-vã laIslam pentru a beneficiade securitate”

4: “Cine a ucis câi-nele?”- cu referire laegipteanul Farag Fouda,un intelectual musulmanliber cugetãtor, care a fostucis pentru atitudinea saantifanaticã. Cartea con-stituie o incitare directã lauciderea altor intelectualiegipteni care au luataceiaºi poziþie.

5: “Iluminarea Isla-micã”- un periodic plin devenin, care incitã la urãîmpotriva evreilor, creº-tinilor ºi a nemusul-

manilor în general.6: “Dialogul interconfe-

sional, o mare ticãloºie” –Înfãþiºeazã dialogul inter-

confesional ca o conspi-raþie împotriva Islamului ºia musulmanilor.

Aceste publicaþii vulgare

ºi purtãtoare de urã, care aufost expuse la târgul decarte sunt vândute public,în fiecare oraº egiptean.

Imamii din moschee ca ºitoþi extremiºtii au permisi-unea sã insulte public evreii,creºtinii, Biblia, Crucea,Creºtinãtatea. Ei au fãcutasta nu doar prin caricaturiîn presã, dar ºi prin largautilizare a mediei, cum ar ficanalele TV, staþii de radio ºiziarele din toatã lumeaarabã ºi musulmanã.Editorul, care preferãnumele de Abu IslamAhmad ºi mulþi alþii ca el, ºi-au fãcut un scop în viaþã dina ataca public religiileebraicã ºi creºtinã, pe evrei,ºi pe creºtini în general. Eivor sã utilizeze toatemetodele pentru a realizaceeace doresc. Scorneli,minciuni ºi standarde dublesunt metodele lor uzuale. Eisunt cei care strigã ºi seplâng acum cã Islamul a fostinsultat de caricaturile pu-blicate în Danemarca.

Publicaþiile sus amintitenu au fost tipãrite în secret,fiecare are alocat un numãrde carte internaþional (ISBN)de cãtre guvernul egiptean.Abu Islam conduce ceeaceel numeºte “Centru de ilu-minism islamic” precum ºi oaltã locaþie în Cairo, undetinerii musulmani primesc odozã intensivã de spãlare acreierului ºi de incitare anti-creºtinã ºi antisemitã.

Avram Leiba Zissu-model de sionist

În timp ce protestele continuau…-Preluare de pe site-ul “One Jerusalem”-


C10M10Y10B10 C10M10Y10B10

C10M10Y10B10 C10M10Y10B10

Saltul din barbarieDacã pentru genul uman monoteismul originar

aduce primele norme de aplicare ale unei etici umane(iubeºte-l pe aproapele tãu ca pe tine însuþi; nu ucide;nu fura; nu râvni la femeia altuia, la avutul sãu, etc.) elsemnificã ºi momentul pãrãsirii barbariei dominate delegea celui mai puternic ºi intrarea în universul inci-pient al unei noi ere: a civilizaþiei. Pentru istoria genu-lui uman etica iudeo-creºtinã marcheazã saltul dinimperiul barbar al instinctelor dezlãnþuite în orizontulfãrã limite al autoperfecþionãrii morale, în civilizaþie.

IerushalaimAici a întâlnit omul Absolutul. Cu privirea pierdutã

în zariºtea cosmicã, trãgând în piept aerul rarefiat alînãlþimilor sau traversând fãrã-de-sfârºiturile dunelorpustietãþii, omul a înþeles cã Adonai ehad, DomnulUnul este. Aici mintea omeneascã a creat cea maiamplã sintezã a tuturor timpurilor: monoteismul. Aiciomul a cãutat un nume Absolutului. ªi l-a numitIehova, “Ceea Ce Este Pentru Cã Este”, “Cel Fãrã DeChip”, “Unicul”, “Stãpânul Universului”, “Atotputer-nicul”, “Cel Fãrã De Nume”. Aici omul ºi-a cioplit înpiatrã Legile, rodul meditaþiilor sale, al experienþelorºi al revelaþiilor sale. ªi s-au nãscut decalogul iubiriide aproapele, sacrosanctele principii prin care fiecare,parte din întreg, poate deveni întregul însuºi.Patriarhii, Profeþii ºi Apostolii au împãrþit popoarelorlumii, ca pe niºte merinde ale speranþei, mesajul spi-ritual al Ierusalimului ºi lumina supremei sale reve-laþii: iubirea.

Trei condiþii ale ecumenismuluiCe putem face azi? Fireºte, nu declaraþii. Ci pro-

punerea, pentru toate religiile, a unui ecumenismvital fundamentat pe trei convingeri simple: 1.recunoaºterea unicitãþii lui Dumnezeu, 2. frãþia tuturorfiilor Lui, ºi 3. libertatea individualã de percepþie adivinului, al Celui Fãrã de Chip, conform datelor bio-cultural-psihologice ale fiecãruia. Dupã cum fiecarereligie îºi are propriul sãu drum spiritual în cãutareaAbsolutului, individualizându-ºi opþiunile de re-prezentare ºi fiecare individ în parte îºi are propriulmod de a-L percepe pe Dumnezeu, de a ºi-L „zãmisli”,de a ºi-L fixa mental conform particularitãþilornepereche ale sensibilitãþii, culturii ºi subiectivitãþiisale.

Religia iubiriiIoshua-Isus a replantat pe solul fertil al universal-

itãþii sâmburele viu al monoteismului originar:

iubirea. Deci, în evoluþia sa conceptualã vom aveade-a face, atât în iudaismul clasic, cât ºi în cel „refor-mat”, creºtinismul, cu un singur Dumnezeu, al iubirii.Ioshua-Isus a fost acela care, depãºind limitele tribale,a deschis omului de pretutindeni orizontul surclasãriicondiþiei sale morale ºi spirituale lãrgind la scaraîntregii umanitãþi ideea Dumnezeului Unic al luiIsrael, înscriind, astfel, religia iubirii în Universalitate.

Ci sã împlinescÎntreaga lucrare a lui Isus, modul în care se purta

cu oamenii, felul în care simþea, tãcea sau se exprimaîn parabole, psihologia ºi mesajul sãu, patrimoniuumanist universal, poartã pecetea specificã a idealis-mului mesianic iudaic. Isus a fãcut parte din „poporulales” menit sã rãspândeascã învãþãtura, ca înlãturândaccesoriile temporalitãþii impuse de imperativele efe-mere ale momentului istoric, sã dezvolte înþelep-ciunea mozaicã a iubirii, sã focalizeze ºi sã proiectezeiudaismul într-o nouã dimensiune. „Sã nu te superi ºisã nu þii supãrarea pe copii poporului tãu. Sã iubeºtipe aproapele tãu ca pe tine însuþi” transcrie MoisePorunca dumnezeeascã în cea de a III-a Carte a sa(Leviticul 19:18). De altfel, Isus care a crezut neclintitîn Tora a fost caracterizat drept „cel mai evreu dintreevrei” înainte de orice, pentru cã a atras, ca nimenialtul, neevrei sã creadã în Unul, în Unicul inefabilul ºiindefinibilul Dumnezeu al lui Israel. „Sã nu credeþi cãam venit sã stric Legea ºi Prorocii, spunea El, amvenit sã nu stric, ci sã împlinesc” (Matei 5:17).

Un arboreNutresc speranþa ca Ioshua-Isus sã reprezinte

trãsãtura vie a reconsiderãrii, fãrã resentimente ºiprejudecãþi dogmatice, a relaþiei frãþeºti dintreiudaism ºi creºtinism. Monoteismul originar rãmâne,cred, în istorie ca un arbore falnic, cu rãdãcinile adâncînfipte în pãmânt ºi coroana sprijinind cerul prinramuri puternice: iudaismul, creºtinismul ºi islamul.

Monopolul adevãruluiDacã eºti aureolat de orgoliul absurd al intole-

ranþei religioase, de sentimentul de deþinãtor al ade-vãrului absolut, va fi destul de dificil sã motivezi întimpul unor epocale deschideri, în toate domeniile(de la fizicã la metafizicã, de la globalizarea eco-nomicã la cea spiritualã, cu grijã pentru nealterareadiferenþelor culturale, al promovãrii unui ecumenismcât mai cuprinzãtor), poziþii sclerozate ºi imobilitateaspiritualã. Decelãm în aceastã epocã a cãutãrii unor

drumuri comune persistenþa încãpãþânatã a unui fun-damentalism religios atât la unele culte clasice cât ºila unele secte.Aceastã continuã medievalã „vânãtoarede vrãjitoare” elaboreazã condamnãri ºi excomunicãripentru importante comunitãþi care îndrãznesc sã gân-deascã altfel ºi sã-ºi prospecteze o altã percepþie adivinului. Gonite din Bisericã, aceste comunitãþi reli-gioase sunt anatemizate.”Eretic” faþã de ce sau cine,ne întrebãm, oarecum nedumeriþi. Cine n-a greºitvreodatã, sã arunce primul piatra-a spus Isus-ºinimeni n-a ridicat-o. Ce fanatic ºi absurd, totodatã,trebuie sã fii, nu numai sã negi diferenþele ci sã le ºicondamni cu suficienþa aceluia care are convingereacã numai el deþine monopolul adevãrului.

Allah cel milostivTerorismul începutului de mileniu III e mult mai

complex. Raþiunea, cultura ºi spiritualiatea stau în faþainstinctelor resuscitate ale fiarei din om. Instincteleprimare sunt metamorfozate în acþiuni ucigaºe, religiadevine o mascã a urii: evocându-l pe Allah Akbar(Allah cel puternic) se uitã de Allah cel milostiv. Or,fiecare din cele 184 sure ale Coranului începe cuinvocaþia: „În numele lui Allah cel milostiv, celîndurãtor”. Te întrebi pe drept: mai are ceva comunfundamentalismul islamic cu esenþa ºi spiritul religieimusulmane? De altfel sintagma „jihadul islamic”adicã rãzboiul sfânt în numele islamului semnificã, laorigini, bãtãlia pentru „monoteizarea” idolatrilor ºinicidecum, cum a ajuns prin succesive manipulãripolitice, rãzboi împotriva evreilor ºi creºtinilor, douãreligii monoteiste, considerate de Coran „frãþeºti”.Civilizaþia umanistã se confruntã nu cu civilizaþiaislamicã, complementarã, creatoare a unor redutabilecapodopere în filozofie, arhitecturã, astronomie, lite-raturã, matematicã sau medicinã ci cu barbaria agre-sivã ºi violentã a fundamentalismului islamic reven-dicându-ºi fanatic conducerea lumii.

ReconciliereCred cã nimic nu poate fi mai adecvat dinamis-

mului sincretic, atât de generos, în toate planurile, altimpurilor noastre decât un ecumenism global. Dinpãcate, acest fenomen spiritual este limitat astãzidoar la cultele creºtine. N-ar fi cel puþin firesc orevenire la rãdãcini, la recunoaºterea filiaþiei directe,la regãsirea, pãstrând specificul fiecãrei religii, aunitãþii dintre creºtinism ºi iudaism, a religiilormonoteiste. Recunoaºterea, în respectul diferenþelor,a originilor comune, a moralei unice iudeo-creºtine,ar fi putea fi paradigma reconcilierii umaniste a spiri-tului.

Controversele privindcaricaturile daneze ale pro-fetului Mohamed au eludatcomplet fondul problemei.Desigur, caricaturile suntjignitoare pentru musul-mani, dar niºte caricaturidintr-un ziar nu pot justificaincendierea clãdirilor ºiuciderea unor oameni nevi-novaþi. Caricaturile nu potproduce epidemia de urãdin lumea musulmanã, pecare am vãzut-o la televizor.Aceasta este doar un simp-tom al unei epidemii pe dedeparte mai mari.

Eu m-am nãscut ºi amcrescut ca musulmanã, laCairo, Egipt ºi în Fâºia Gaza.În anii 1950, tatãl meu a fosttrimis de preºedinteleEgiptului, Gamal AbdelNasser, sã conducã spiona-jul militar egiptean în Gazaºi în Sinai, unde el a înfiinþat“Fedainii Palestinieni”.Aceºtia au efectuat atacuripeste linia de hotar, înIsrael, ucigând 400 deisraelieni ºi rãnind peste900 alþii.

Tatãl meu a fost ucis încursul operaþiunilor fe-dainilor, când eu aveam optani. A fost cinstit de Nasserca erou naþional ºi a fostconsiderat “shahid”, adicãmartir. În discursul sãu, careanunþa naþionalizareacanalului Suez, Nasser ajurat cã Egiptul se varãzbuna pentru moarteatatãlui meu. Surorile mele ºi

eu am fost întrebaþi deNasser: ”Care dintre voivrea sã rãzbune moarteatatãlui vostru, ucigândevrei? Noi ne-am uitat uniila alþii fãrã grai, incapabili sãrãspundem.

La ºcoalã în Gaza, amînvãþat urã, rãzbunare ºireprimare. Pacea nu a fostniciodatã o opþiune, fiindconsideratã un semn de

înfrângere ºi slãbiciune. Laºcoalã am cântat cântece cuversuri în care evreii eraudenumiþi “câini” (în culturaarabã, câinii sunt consideraþinecuraþi).

Criticismul ºi punereasub semnul întrebãrii erauinterzise. Când eu am încer-cat asta, mi s-a spus:“musulmanii nu pot iubi peinamicii lui Dumnezeu, iarcei ce o fac vor ajunge îniad”. Ca tânãrã femeie, amvizitat o prietenã creºtinã laCairo, în timpul rugãciunilorde vineri, ºi amândouã amauzit atacurile verbaleasupra creºtinilor ºi evreilordin difuzoarele exterioareale moscheii. Se spunea:”Fie ca Dumnezeu sã-i dis-trugã pe infideli ºi pe evrei,inamicii Domnului. Noi nune vom împrieteni cu ei ºinu vom trata cu ei”. Amauzit enoriaºii rãspunzând„Amin“. Prietena mea s-auitat speriatã; eu am fostruºinatã. Atunci am realizatprima datã cã ceva estefoarte greºit în modul în care

religia mea a fost predatã ºipracticatã. Din pãcate,modul în care am fost cres-cutã nu a fost singular. Sutede milioane de alþi musul-mani au fost de asemeneacrescuþi cu aceeaºi urã faþãde Vest ºi Israel, ca mod dedistragere a atenþiei de lanereuºitele liderilor lor.Lucrurile nu s-au schimbatde când am fost o fetiþã micãîn anii 1950. Televiziuneapalestinianã îi preamãreºtepe teroriºti, iar cãrþile ºcolarecontinuã sã conteste exis-tenþa Israelului. Peste 300de ºcoli palestiniene suntdenumite dupã “shahizi”,printre care ºi tatãl meu.Strãzi din Egipt ºi Gazapoartã încã numele lui, ca ºiai altor “martiri”. Ce fel demesaj poate asta sã trimitã,privind rolul teroriºtilor? Cãei sunt eroi. Lideri care ausemnat tratate de pace, caAnwar Sadat, au fost asasi-naþi. Astãzi, preºedinteleislamo-fascist al Iranului arevise nucleare, neagã Ho-locaustul ºi ameninþã cu

Toma George Maiorescu: Reflecþii iudeo-creºtine

Am fost crescuþi sã urâm-ºi am fãcut-o!-Nonie Darwish, scriitor-

(articol publicat în „Sunday Telegraph”, Londra, 12 februarie 2006)


CCoolleeccttiivvuull ddee rreeddaaccþþiiee::Noemi Reckert,

Alexandru Kohn,

Ionel Schlesinger.

Imagine ºitehnoredactare:

Cãlin PãscuþiuTipar:

Master Graphics Print

Telefon0040/257/281310

[email protected]

C11M11Y11B11 C11M11Y11B11

C11M11Y11B11 C11M11Y11B11

“ºtergerea de pe hartã” aIsraelului, ca mod de a menþinecontrolul asupra divizatei sale þãri.Cu Danemarca pusã sã-ºi asumepreºedinþia rotativã a Consiliului deSecuritate al ONU, vâlvãtaia con-troversei caricaturilor a fost susþi-nutã de Iran ºi Siria. Acest lucru întimp ce Agenþia Internaþionalã deEnergie Atomicã e aºteptatã sãdefere Iranul Consiliului deSecuritate ºi sã cearã sancþiuni. Înacelaºi timp, Siria este cercetatãpentru acþiunile sale în Liban.Ambele, Iranul ºi Siria vor sãîmpiedice pe danezi sã prejudi-cieze scopurile lor periculoase. Dartulburãrile vin din partea unui pub-lic pregãtit pentru furie. Dincopilãria mea în Gaza ºi pânãacum, blamarea Israelului ºi aVestului a fost o industrie în lumeamusulmanã. Ori de câte ori paceapãrea realizabilã, liderii palestinieniau gãsit grupuri care doreau sã facãorice pentru a o sabota. Ei au per-mis ca oamenii lor sã fie folosiþi înlinia de front a jihadului arab.Dictatorii din þãrile care înconjoarãpe palestinieni au fost foarte fericiþisã-i exploateze pe aceºtia, ca odiversiune faþã de problemele dinpropria lor curte. Singurele voci înafara controlului, în aceste zone, aufost moscheele, dar ºi acestelãcaºuri au fost folosite pentrupropagarea jihadului. E surprinzã-tor cã dupã decade de îndoctrinareîn cultura urii, oamenii într-adevãrurãsc? Societatea arabã a creat unsistem bazat pe frica de un inamiccomun. Este un sistem care le-aadus mult dorita unitate, coeziuneºi ascultare într-o regiune devas-tatã de certuri tribale, instabilitate,violenþã ºi corupþie egoistã. Astfel,liderii arabi blameazã pe evrei ºi pecreºtini în loc sã asigure ºcoli co-respunzãtoare, drumuri, spitale,locuinþe, locuri de muncã sau spe-ranþã poporului lor. Timp de 30 deani am trãit în interiorul acesteizone de rãzboi, de dictaturã opre-sivã ºi stat poliþienesc. Cetãþenii seîntrec în a liniºti ºi glorifica pe dic-tatorii lor, dar se uitã în altã partecând musulmanii tortureazã ºiterorizeazã alþi musulmani. Amasistat la uciderea “de onoare” afetelor, la oprimarea femeilor, lamutilarea genitalã a femeilor, lapoligamie ºi la efectul sãu devasta-tor în relaþiile familiale. Toate aces-tea distrug credinþa musulmanãdin interior. E timpul pentru arabi ºimusulmani sã se ridice pentrufamiliile lor. Noi trebuie sã încetãma permite liderilor noºtri, sã folo-sescã Vestul ºi Israelul ca scuzã,pentru a abate atenþia de laeºecurile regimului lor ºi de la lip-sirea de libertãþi a cetãþenilor. Etimpul sã încetãm a permite lide-rilor arabi sã se plângã de carica-turi, fãcându-se, totodatã, cã nuvãd pe cei care defãimeazã Islamul,purtând Coranul într-o mânã, întimp ce ucid oameni nevinovaþi cucealaltã. Musulmanii au nevoie delocuri de muncã-nu de jihad.Scuzele privind caricaturile nu vorrezolva aceste probleme. Ceea cese necesitã este speranþa ºi nu ura.Pânã ce noi nu vom recunoaºte cãaceastã culturã a urii este adevãra-ta rãdãcinã a tulburãrilor ceînsoþesc “controversa carica-turilor”, aceastã violentã supra-reacþie va fi doar începutul ciocniriicivilizaþiilor, ceea ce lumea nupoate suporta.

Postul TV „Al Jazeera”care emite din Qatar, adifuzat pe data de 21februarie 2006 o dez-batere televizatã dintre unpsiholog arab-american,Wafa Sultan ºi un islamistalgerian, Ahmed binMuhammad. Cu un curajdemn de admiraþie,doamna Wafa Sultan acriticat intoleranþa reli-gioasã manifestatã de omare parte a musul-manilor. Redãm mai joscâteva pasaje din celespuse cu aceastã ocazie,aºa cum am preluat de peInternet:

Wafa Sultan: Conflic-tul planetar la care sun-tem martori, nu e un con-flict între religii sau întrecivilizaþii. Este un conflictîntre douã ere, între omentalitate care aparþineevului mediu ºi alta careaparþine secolului 21. Esteun conflict între civilizaþieºi înapoiere, între civilizaþiºi primitivi, între barbarieºi raþiune, între libertate ºiopresiune, între de-mocraþie ºi dictaturã. Esteun conflict între drepturileomului, pe de o parte ºi oviolare a acestora pe dealtã parte. E un conflictîntre cei ce trateazãfemeile ca pe animale ºicei care le trateazã ca pefiinþe umane. Ceeace

vedem noi astãzi nu e unconflict între civilizaþii.Civilizaþiile nu trebuie sãse înfrunte, ci sã con-cureze.

Moderator: Eu înþelegdin cuvintele tale cãceeace se întâmplã astãzieste o ciocnire între cul-tura Vestului ºi înapoiereaºi ignoranþa musul-manilor?

Wafa Sultan: Da, astacred cã este.

Moderator: Cine avenit cu conceptul deconflict între civilizaþii?Nu cumva SamuelHuntington? Nu a fost BinLaden!

Wafa Sultan: Cei careau început sã folosescãaceastã expresie au fostmusulmanii. Ei sunt ceicare au început ciocnireacivilizaþiilor. Când musul-manii au clasificat oameniiîn musulmani ºi nemusul-mani ºi au chemat la luptãcontra celorlalþi pânã cândºi aceia vor crede ceea ceei cred, atunci au pornitacest conflict ºi au începutacest rãzboi. Pentru a opriacest rãzboi, ei trebuie sã-ºi revizuiascã cãrþileislamiste ºi programaºcolarã, toate pline cuchemãri la luptã contra„infidelilor”. Care civiliza-þie pe acest pãmânt per-mite acestora sãnumeascã oamenii cunume pe care aceºtia nuºi le-au ales? Odatã li sespune „Poporul Cãrþii”, iaraltãdatã îi comparaþi cumaimuþele ºi cu porcii,

sau, li se spune creºtinilor„cei ce atrag mânia luiAllah”. Cine v-a spus cã eisunt doar Poporul Cãrþii?Ei nu sunt doar poporul

cãrþii, ei sunt poporulmultor cãrþi. Toate cãrþileºtiinþifice folositoare pecare le aveþi voi, ca alevoastre, astãzi, sunt fruc-

tul gândirii lor libere ºicreatoare. Cine vã dãdreptul sã-i numiþi „ceicare au rãtãcit drumul” ºiapoi sã veniþi aici ºi sãspuneþi cã religia voastrãvã comandã sã vã abþineþide la a ofensa credinþaaltora? Eu nu sunt creºtin,musulman sau evreu.Sunt o fiinþã umanã secu-larã, care nu cred însupranatural, dar respectdreptul altora de a credeîn el.

Ahmed bin Muha-mmad: Eºti o ereticã...

Wafa Sultan: Sunt osecularã care nu crede însupranatural.

Ahmed bin Muha-mmad: Dacã eºti ereticã,nu e motiv de reproº odatãce ai blasfemiat Islamul,Profetul ºi Coranul?

Wafa Sultan: Asteasunt probleme personale,care nu te privesc. Frate,tu poþi crede ºi în pietre,atâta timp cât nu arunci

cu ele în mine! Tu poþi sãspui ce îþi place. Eºti libersã te rogi la cine vrei, darcredinþa altor oameni nu etreaba ta , indiferent cã eicred cã Mesia esteDumnezeu, fiul Mariei,sau Satana, fiul Mariei.Lasã oamenii sã aibe credinþalor. Evreii au ieºit dintragedia Holocaustului ºiau fãcut ca lumea sã-irespecte pentru cunoº-tinþele lor ºi nu pentruteroarea lor, cu muncalor, nu reclamând ºi ur-lând. Umanitatea datore-azã savanþilor evrei gro-sul ºtiinþei ºi descoperi-rilor secolelor 19 ºi 20.Uniþi, deºi rãspândiþi înlume, 15 milioane deevrei ºi-au câºtigat drep-turile prin muncã ºicunoaºtere. Nu am vãzutnici un evreu sã se arunceîn aer într-un restaurant înGermania , nu am vãzutnici un evreu distrugândo bisericã, nu am vãzutnici un evreu protestândprin uciderea altoroameni. Musulmanii audemolat trei statui ale luiBudha. Nu am vãzut unsingur budhist incendiindvreo moschee, ucigândmusulmani sau dând focunei ambasade. Numaimusulmanii îºi apãrãcredinþa incendiind bi-serici, ucigând oameni ºidistrugând ambasade.Aceastã cale nu va ducela nici un rezultat.Musulmanii trebuie sã seîntrebe ce pot face pentruumanitate, înainte de acere ca umanitatea sã-irespecte.

Wafa Sultan, o conºtiinþã remarcabilã


Când te-ai nãscut, tu ai plâns ºi toþi cei din jurul tãu au zâmbit. Trãieºte-þi viaþa astfel, încât, atunci când vei muri, tu sã fii singurul

care va zâmbi ºi toþi cei din jurul tãu sã plângã.

Nu lua viaþa prea în serios, oricum nu vei ieºi viu din ea!

C12M12Y12B12 C12M12Y12B12

C12M12Y12B12 C12M12Y12B12

Prietenul anevoiese cunoaºte.

E rãu cînd dreaptae stîngace.

Decît o jumãtate deadevãr, mai bine o min-ciunã întreagã.

Despre vii, nimcdecât bine.

De ce marea efurioasã? I s-or fi înecatcorãbiile.

Abscons: profundla suprafaþã ºi superficialîn adîncime.

Recrutare: teînfãþiºeazã mediculuigol-puºcã, iar el tedeclarã sãnãtos tun.

Riscul celor ce nu-ºi pierd umorul este caumorul sã-i piardã pe ei.

Dacã nu ºtiþi cumsã faceþi, atunci faceþicum ºtiþi!

Vopseaua acoperãorice. Pãcat numai cã secojeºte.

Ce e somnul? Omoarte imperfectã. Ce emoartea? Un somn maimult ca perfect.

Numai dictaturile

trebuie doborîte. De-mocraþiile cad de lasine.

Tactica ne învaþãcum se câºtigã bãtãlii, iarstrategia-cum se pierdrãzboaiele.

Diferenþa dintre unguvern ºi un mãr: mãrulcade atunci cînd s-acopt el, pe cînd guver-nul cade atunci cînd s-acopt opoziþia.

Niciodatã nu vomizbuti sã-l epuizãm peCaragiale. El este acelacare întotdeauna ne vaepuiza pe noi.

ªTEFAN CAZIMIR

MMAAXXIIMMEE ªªIICCOONNFFOORRMMIISSMMEE

GlumeKohn, locuitor al Texasului, îºi împlineºte oveche dorinþã, cumpãrând un splendid cal, con-tra sumei de 5000$. Defileazã mândru cu calulsãu pe strada principalã, atrãgând privirileadmirative ale trecãtorilor. Din pãcate, pestecâteva zile, din motive necunoscute, calul îºi dãobºtescul sfârºit. Dupã o scurtã perioadã de tris-teþe, Kohn îºi ia pãlãria ºi se înfiinþeazã la câr-ciumã. „Oameni buni, soarta face cã am nevoieurgentã de bani, aºa cã am hotãrât sã-mi vândcalul la licitaþie. Preþul unui bilet este de 500$.Imediat apar 12 amatori ºi se strânge suma de6000$. Are loc licitaþia ºi este câºtigatã deGrün. Dupã ce pleacã ceilalþi, Kohn pune deo-parte 5000$, apoi i se adreseazã lui Grün: -Acum pot sã-þi spun cã nu existã nici un fel decal, deoarece din pãcate acesta a murit. Uite, aiaici cei 500$ ai tãi ºi, ca sã vezi cã îþi sunt pri-eten, îþi mai dau 500$ drept consolare.-E foarte frumos din partea ta, spune Grün, darcum rãmâne cu ceilalþi?-Cum adicã, cum rãmâne-întreabã Kohn-pãiaceia au câºtigat?

Kohn conduce o delegaþie de oameni de afa-ceri Israelieni la New York. La sfârºitul trata-tivelor, directorul general al unei mari com-panii, mulþumit de rezultatul acestora, îi oferãlui Kohn o splendidã limuzinã Cadillac.-Îmi pare rãu, dar nu pot primi cadou, ziseKohn-Bine, atunci îþi vând o limuzinã Cadillac. Preþuleste de 50 dolariKohn se cautã în buzunare, scoate o bancnotãde 100 dolari ºi o întinde directorului.-Regret, dar nu am sã-þi dau rest, se scuzãdirectorul.-Nu-i numic, cumpãr douã!

-Rabinul nostru a dovedit înþelepciune deja înfragedã copilãrie!-se laudã un evreu, discutândcu vecinii de compartiment, într-un tren. Unevreu bogat i-a spus: bãieþelule, dacã îmi spuiunde sãlãºuieºte Dumnezeu, îþi dau un gulden!-ªi ce a rãspuns la asta copilul?-Eu vã dau doi guldeni, dacã îmi spuneþi undenu sãlãºuieºte!

Aterizeazã un OZN. Comitetul de primirepãmântean observã cum coboarã niºte fiinþe cutrei picioare ºi trei capete. Cu ajutorul hiper-translatorului, începe dialogul: -De unde veniþi?-Doi milion ani luminã, Zoak.-La voi toþi toþi au trei picioare?-Sol neuniform, umblat sigur.-ªi toþi au trei mâini?-Pepene, mâncare principalã. Douã þin, una culingura.-ªi toþi au trei capete?-Repartiþie specialã. Cap stâng, ºtiinþã. Capdrept, artã. Cap mijloc, coordonare.-ªi la voi toþi poartã aºa o chipã ciudatã?-Numai evreii!

Într-o mare sinagogã din New York se rugaudouã persoane:-Doamne, ajutã-mã cu un milion de dolari, sãscap de faliment, sã îmi refac afacerea…-Doamne, ajutã-mã cu zece dolari, sã am ceda azi la copilaºi, ºi poate mâine îmi gãsescceva de lucru…Primul se duce la al doilea:-Uite, ia de la mine zece dolari ºi lasã-l peDomnul sã se concentreze!

-Cine a inventat condensatorul, Kohn sau Grün?-Evident, Kohn, deoarece altfel s-ar numiGründensator.

Doi talmudiºti discutã dacã e permis fumatul întimpul studierii Talmudului. Deoarece nureuºesc sã se înþeleagã, apeleazã la înþeleptulrabin:-Rabi, e permis sã se fumeze în timpul studieriiTalmudului?-Nu, asta nu e permis...-Dar în timp ce fumezi e voie sã studieziTalmudul?-Desigur! Întotdeauna e permis sã studieziTalmudul!

Rabinul satului reparã bãncile sinagogii. Unbãieþel se aºeazã în faþa lui ºi îl urmãreºte întãcere.-Fiule, doreºti sã vorbeºti cu mine? –întreabãrabinul-Nu, doar aºtept.-Ce aºtepþi?-Doresc sã aflu ce spune un rabin când îºi dã cuciocanul peste degete...

Patru evrei discutã despre o problemã reli-gioasã: trei încearcã sã-l convingã pe cel de alpatrulea cã ei au dreptate:-Uite, Shmuel, trebuie sã recunoºti cã avemdreptate, deoarece suntem trei de aceiaºipãrere, iar tu eºti singurul de altã pãrere.Shmuel, disperat, se roagã: Doamne, te rogaratã cã eu am dreptate! Brusc, printre fulgere,se deschide cerul ºi o mânã enormã aratã cãtreShmuel: -El are dreptate! -Pãi vedeþi! - spune Shmuel fericit. La asta, unuldintre preopinenþi, ridicã din umeri:-Încã tot sunteþi numai doi contra trei...

Afiº pe poarta sinagogii: Iubite frate! D-zeu techeamã ºi pe tine, dar nu pe celular, aºa cãopreºte-l!

Un rabin ºi un microbist stau alãturi la un meci.La un moment dat, situaþie de gol, ºut lapoartã, alãturi. Microbistul, urlând:-D-zeu sã-l tune, a ratat!Rabinul: -Nu blasfemia, cã El te va pedepsi!Ulterior, altã situaþie de gol, ºut la poartã,ratare...-D.zeu sã-l tune, iar a ratat!-Nu folosi numele Lui, cã te va pedepsi!Asta se mai repetã o datã, la care trãzneºte ºifulgerã de sus, ºi îl omoarã pe rabin.O voce de sus: -D.zeu sã-l tune, iar am ratat!

D-ale bãrbaþilor...În cabina de spovedanie, un bãtrân îi spunepreotului:-Am 92 de ani. Am o nevastã minunatã, careare 70 de ani. Am copii, nepoþi, strãnepoþi. Ieriam dus cu maºina trei autostopiste, am ajuns laun motel, ne-am oprit, ºi am întreþinut relaþiisexuale cu toate trei!-ªi te cãieºti pentru acest pãcat, fiule?-Ce pãcat?-Pãi ce fel de catolic eºti tu?-Eu sunt evreu!-Atunci de ce-mi spui mie toate astea?-Astea le spun tuturor!

Soþul: -Draga mea, unde gãsesc ceaiul?Soþia: -Voi, bãrbaþii, nici odatã nu sunteþi înstare sã gãsiþi ceva. Ceaiul este în sertarul pen-tru medicamente într-o cutie de cacao, pe carescrie „Sare”!

O doamnã cumpãrã pepeni. Pipãie vreo trei-zeci, miroase alte zece, la care vânzãtorul îispune: -Data viitoare sã-þi trimiþi soþul la cumpãrãturi,el nu alege! -De unde ºtii?-Pãi, dacã a luat aºa o soþie...

Un tatã cu cinci copii câºtigã la tombolã ojucãrie. Acasã, îºi întreabã copiii: -Cine e cel mai ascultãtor, cine nu o contrazicepe mama, cine o ascultã întotdeauna?-OK, tatã, a ta e jucãria!

Un tip, vãdit îngrijorat, se întâlneºte cu un pri-eten. Acesta observã cã celãlalt e frãmântat deceva.-De ce ai figura asta îngrijoratã?-Soþia mea a coborât acum trei zile sã cumpereziare ºi de atunci nu s-a mai întors!-ªi ce e aºa mare lucru, sã stai trei zile fãrãziare?

Întrebare de logicã: Dacã în faþa uºii de intrarelatrã câinele tãu ºi þipã soþia ta, pe cine laºi sãintre? –Evident, câinele. Acesta, dupã ce îi dai dru-mul, tace!

O femeie îºi întreabã bãrbatul:-Dragostea ta e adevãratã, sau mã iubeºti dininteres?-Probabil cã e adevãratã, cã nu mã mai intere-sezi de mult...

La Radio Erevan, un ascultãtor întreabã:-De ce costã divorþul atât de mult?-Pentru cã meritã!

Ce au mai gândit alþii…Timiditatea - un defect al oamenilor mari,tupeul – defectul oamenilor mici. (MauriceCoyaud)Nu judecaþi oamenii dupã cei cu care seadunã. Nu uitaþi cã Iuda avea amiciireproºabili. (Ernest Hemingway)Experienþa este cel mai dur profesor, pentrucã întâi îþi dã testul ºi apoi îþi spune care eralecþia. (Vernon Law)Mulþi indivizi din societatea modernã sunt cabarcagii: trag la vâsle dar stau cu spatele laviitor. (Henry Coanda)Dacã vrei sã faci pe cineva bogat, nu-i sporiputerea ci ia-i din dorinþe. (Epicur)Primul om care a preferat sã înjure decât sãdea cu piatra poate fi considerat inventatorulcivilizaþiei. (Sigmund Freud)Când vezi cã ai aceeasi pãrere cu majoritatea,e bine sã mai reflectezi o datã. (Mark Twain)Dacã ai impresia cã educaþia e scumpã, atunciîncearcã sã vezi cum e ignoranþa. (AndyMcIntyre)Trãim într-o erã în care pizza ajunge la noiacasã mai repede decât poliþia (Jeff Marder)Un intelectual e cineva care a gãsit ceva maiinteresant decât sexul (Edgar Wallace)Într-o þarã subdezvoltatã sã nu beþi apã, iarîntr-una supradezvoltatã sã nu respiraþi aerul(Jonathan Raban)Homosexualitatea în Rusia e o crimã, iarpedeapsa înseamnã ºapte ani de puºcãrie,închis alãturi de alþi bãrbaþi. Lista de aºteptarese întinde pe trei ani. (Jakov Smirnoff)Doctorul mi-a dat ºase luni de trãit, dar cândn-am putut plãti factura mi-a mai dat ºase(Walter Matthau)Succesul înseamnã sã mergi din eºec în eºecfãrã sã-þi pierzi din entuziasm (WinstonChurchill)

Nu e o glumã, cu o zi înainte de a se tipãri publicaþia, chiar ne-am distrat...

Ultima orã - Purim 5766

shema israel, adonai eloheinu, adonai ehad! ascultÃ...

Documents