5mai2005

24 pagini,

10.000 lei(1 leu)

an VI, nr. 77

www.timpul.ro

TIMPULREVIST| DE CULTUR|

Redac]ia [i administra]ia: B-dul Carol I nr. 3-5, Casa Conachi, IA{I

„Polite]ea omoar\ arta“NICOLAE COANDE `n dialog cu ANDREI CODRESCU

O surs\ de scandal pentru min]ilecontemplative{TEFAN AFLOROAEI

Retrospectiva unui secol nebunION BOGDAN LEFTER

„Agenda sexual\“a lui Mircea C\rt\rescu{ERBAN AXINTE

Optzecismul rusesc: MetarealismulRADU ANDRIESCU

Mircea Eliade: Marele mistagog sau colosalul naiv?LAUREN}IU URSU

Despre „p\[unism“,g`ndire localist\ [istrategii culturale

GABRIELA GAVRIL

Catrin]a [i toaca

C`nd e vorba s\-i `mbiem pe turi[tii str\ini s\ popo-seasc\ pe meleagurile rom=ne[ti, recurgem aproape inva-riabil la o re]et\ clasicizat\ deja: m\n\stirile Bucovinei,vechile bisericu]e de lemn din Maramure[ [i alte l\ca[e decult pres\rate prin ]ar\ (care, de cele mai multe ori, abia semai ]in `n picioare, sus]inute de grinzi putrezite),„Cimitirul Vesel“ de la S\p`n]a, „farmecul“ priveli[tilor,t`nguirea buciumului [i jalea doinelor, vitalitatea jocurilornoastre populare, de la hora tr\r\g\nat ardeleneasc\,tropo]ica m\runt\ din Moldova la c\lu[ari [i ciuleandra.Din c`nd `n c`nd, resuscit\m c`teva cli[ee culturale [i figu-ri istorice mitizate [i punem la b\taie fragmente mai vagsau mai pronun]at patriotice din clasicii manualelor [cola-re. Rom=nia Interna]ional r\m`ne un post consecvent `n adifuza filme de pe vremea c`nd poten]ialii no[tri vizitatorinu erau `nc\ n\scu]i [i taifasuri culturale cu personalit\]i(de regul\, numai dou\) `ncremenite `n scaune, dornicemai degrab\ s\-[i dezmor]easc\ membrele dec`t s\ animevreo dezbatere. S\ nu uit\m nenum\ratele programe fol-clorice, cu protagoniste ce se apropie de gra]ia personaje-lor lui Slavici.

~ntr-un filmule] publicitar ce `ndeamn\ la „descoperi-rea“ Rom=niei, un cal alb, de poveste, o ia la galop pel`ng\ pere]ii picta]i ai Vorone]ului (dac\ nu m\ `n[al\memoria [i e o alt\ m\n\stire...), o c\lug\ri]\ cu obrazulfrumos rotunjit bate toaca la ceas de sear\, c`]iva copiiblonzi, `n port maramure[ean, z`mbesc `ngere[te la came-ra de luat vederi. Pe urm\: cre[tetele mun]ilor `nv\luite `nnori, poieni]ele cu flori fragede [i zbur\toarele DelteiDun\rii etal`ndu-[i penajul multicolor. Emo]ionant, fru-mos, chiar poetic! – nimic de zis. Numai c\, `n urma unorastfel de prezent\ri, Rom=nia apare ca un soi de „insul\Galapagos“ `n catrin]\, rupt\ prin cine [tie ce accident deEuropa modern\, duc`ndu-[i existen]a dup\ ritmuri numaide ea [tiute, ininteligibile pentru al]ii.

Retorica „p\[unist\“ (`mprumut termenul cerchi[tilor)`n care ne complacem insist\ pe o atemporal\ formul\ reli-gios-folcloric\: `n 2005, noi `nc\ ne prezent\m lumii (c`ndne prezent\m) cu [tergare, clopotni]e, por]i de biseric\,zimbri, ou\ `ncondeiate [i romani]e pe dealuri. Desigur,„exotismul“ (invocat cu polite]e ironic\ de str\ini) poates\ atrag\ `ntr-o prim\ faz\, dar imaginea despre noi `n[inepe care-o oferim cu obstina]ie, de ]ar\ aflat\ `n hibernare,unde pare s\ nu se fi `nt`mplat nimic notabil `n ultimelec`teva sute de ani (dac\ nu ]inem cont de `mpu[carea luiCeau[escu), este descurajant\.

(continuare `n pagina 3)

ED

ITO

RIA

L

Cercul arti[tilor disp\ru]i: Elevii lui Ion Barbu

mai 2005

2 AgoraTIMPUL

ERESURI

BOGDAN SUCEAV|

În 2003, la Editura Humanitas a ap\rutromanul Unchiul Petros [i conjectura luiGoldbach, de Apostolos Doxiadis, într-otraducere din englez\ semnat\ de CarmenDaniela Ciora. Redactorul c\r]ii eHortenzia Popescu, iar redactor coordona-tor al colec]iei este Luana Schidu. În edi]iaromâneasc\ s-au strecurat unele erori care]in de cultura lumii matematice, erori pecare le vom men]iona aici.

La pagina 2 citim c\ Sir MichaelAtiyah este laureat al „Medaliei Field“. Evorba, desigur, despre Medalia Fields. Lapagina 83 se scrie Derichlet, pentru ca lapagina 84 numele respectiv se apar\ înforma corect\, Dirichlet (ca, de pild\, în„principiul lui Dirichlet“). La pagina 78,se scrie „grupele lui Galois“, acolo undecorect ar fi fost grupurile lui Galois. Lapagina 151 afl\m ca profesorulPapakyriakopoulos ar fi „topologist“. Daracesta e cuv`ntul englezesc, iar în român\exist\ cuv`ntul „topolog“. La pagina 185,unul dintre personaje spune: „Am dovadaIpotezei lui Riemann“. În limba român\,teoremele au demonstra]ie, nu dovad\.Gre[eala de traducere a fost prilejuit\, pro-babil, de multitudinea de sensuri pe care leare cuv`ntul englezesc proof. La pagina 82se d\ de în]eles c\ pn [i pn+1 ar fi simul-tan numere prime, ceea ce nu este ade-v\rat. Dac\ redactorii nu voiau s\ lucrezecu indexuri [i s\ noteze cel de-al n-leanum\r prim prin , l-ar fi putut notaeventual p(n), dar `n nici un caz subform\ de produs, pn, pentru c\ o astfel denota]ie sugereaz\ c\ ar exista doi factori, p

[i n. La pagina 83 este men]ionat\ cea maimare pereche cunoscut\ de numere primedesp\r]ite de doar dou\ unit\]i ca fiind

. Acel +/-1 de la expo-nent nu e în regul\. Probabil ar fi trebuit s\

fie , ceea ce era cutotul altceva. La aceea[i pagin\ 83 sescrie: „Fie k un num\r întreg dat. Formula(k+2)!+2, (k+2)!+3, (k+2)!+4…(k+2)!+(k+1)!, (k+2)!+(k+2)! Con]ine knumere întregi din care nici unul prim[…]“. Eroare, c\ci de la (k+2)!+2 [i p`n\la (k+2)!+(k+2)! s`nt (k+2)!-2 numereîntregi, iar nu k. Unde e gre[eala? În inclu-derea repetat\ a simbolului factorial, adic\acel semn al exclam\rii, în al doilea ter-men din ultimele dou\ elemente alelist\rii. Simbolul factorial se studiaz\ deobicei în liceu [i e foarte probabil c\marea majoritate a cititorilor români ailucr\rii s`nt familiariza]i cu nota]ia. Lapagina 123 a versiunii române[ti se scrie

„199 sau 457 sau 1009 s`nt numere între-gi“. C\ ele s`nt numere întregi, asta e evi-dent. Ceea ce a vrut probabil Doxiadis s\sublinieze e c\ cele trei numere s`nt prime.A[adar nu întregi, ci prime. Sau, dac\ totne-am familiarizat cu nota]iile:

În-truc`t povestea din carte e despre teorianumerelor, era oare important\ distinc]iadintre prim [i întreg? De notat c\ obser-va]ii asupra traducerilor realizate deredactoarea coordonatoare a acesteicolec]ii au atras [i alt\ dat\ critici, dup\cum vedem, de exemplu, în volumul Înr\sp\r, de Dan Petrescu, Ed. Nemira,2000, la p. 246.

Dar tot ceea ce am men]ionat mai susp\le[te pe l`ng\ surpriza pe care ne-orezerv\ coperta a patra a c\r]ii luiDoxiadis, în versiunea ei româneasc\.Dup\ ce se explic\ succint conjectura luiGoldbach, vine r`ndul urm\toarei invita]ii:

„Dup\ ce citi]i romanul, pute]i c\uta [idumneavoastr\ demonstra]ia [i, poate,ob]ine]i premiul de 1 000 000 $ oferit deeditorul englez al c\r]ii“. A[adar echipaeditorial\ î[i invit\ cititorii s\ rezolve oproblem\ de teoria numerelor care a rezis-tat nerezolvat\ mai mult de 250 de ani. Eoare potrivit\ aceast\ invita]ie de pecoperta a patra? Dac\ versiunea original\a romanului a beneficiat de consult\rile luiKen Ribet (de la U.C. Berkeley), KeithConrad (de la University of Connecticut)[i Kevin Buzzard (de la Imperial College,Londra), poate ar fi fost bine ca un mate-matician român s\ fi fost consultat asupratextului, în loc s\ se fi dat bun de tiparunei edi]ii cu gre[eli. Cred c\ cititorulromân, care este cultivat [i atent, meritaacest lucru. Pentru mul]i dintre matemati-cienii români, acest tip de erori s`nt evi-dente [i ei ar fi putut s\ le semnaleze, dac\ar fi fost solicita]i s\ o fac\.

p46 =199, p88 = 457, p169 =1009.83533539014 + /−1

83533539014 + /−1

pn

LIVIU ANTONESEI

~ntr-un recent articol din revista 22,care m-a enervat pu]in pentru c\ eti-cheteaz\ revista noastr\ drept violent\!,D-na Tania Radu face o observa]iefoarte interesant\. {i adev\rat\. La noi,au succes de pia]\ fie operele de elit\,apar]in`nd a[a-numi]ilor „boieri aimin]ii“, fie subprodusele culturale deultima spe]\. Pentru ultimul succes,n-am mir\ri, acesta este nivelul culturiipublice de la noi, cuplat cu efectul de

„recuperare“. N-am prea avut produsede acest tip `n comunism, iar acumpublicul a dat de ele [i le consum\. Maicurios este succesul de mass\ alautorilor dificili, al operelor complicate.Eu cred c\ acest succes se bazeaz\ pe unmalentendu. F\r\ `ndoial\, personalit\-]ile din aceast\ categorie s`nt, pentrupublicul nostru, ni[te vedete, dar nu at`tvedete culturale, pentru c\ ar fi [i pu]inimpropriu!, c`t mediatice. Bine`n]eles,ei s`nt autori importan]i, s`nt oameni decultur\ adev\ra]i, care au succes [i `nmediile lor de provenien]\, dar s`nt [ifoarte dificili `n ceea ce produc `nordine pur intelectual\. A[a `nc`tsuccesul lor de mass\ se bazeaz\ nuneap\rat pe calitatea operelor lor, ci pefarmecul lor personal evident `npresta]iile de la televiziuni, ori `n altecontexte publice. Unii dintre ei au avutori au [i anumite pozi]ii publice, carei-au pus `n lumin\, le-a asiguratvizibilitate. Dl. Ple[u a fost de c`teva oriministru [i p`n\ recent consilier al

pre[edintelui B\sescu. Dl. Patapievici afost membru al CNSAS, iar acum estepre[edinte ale ICR. Am`ndoi, ca [i dl.Liiceanu [i infinit mai mult dec`t, depild\, dl. Manolescu, au ap\rut [i aparfoarte frecvent la televizor. Ca s\ nuvorbesc doar de al]ii, s`nt convins c\, `nurbea mea, s`nt mai cunsocut ca fostdemnitar [i realizator de televiziunedec`t ca scriitor. De aceea, m\ `ndoiescprofund c\ exist\ 30.000 de rom=nipreocupa]i efectiv de chestiunea`ngerilor, e tirajul c\r]ii d-lui Ple[u, ori400 de ie[eni interesa]i de Dante, m\refer la num\rul participan]ilor la oconferin]\ a d-lui Patapievici. Ca s\ numai spun care s\ fie [i `n stare s\`n]eleag\ despre ce este vorba acolo!Eu, de altfel, nu `nghit produc]iile asteadespre `ngeri, crez`nd c\ le-a epuizatdeja Evul Mediu, `ns\ s`nt bucuros c\ aap\rut recent Obscenitatea public\,c\reia i-a[ dori un succes chiar maimare! Deci, f\r\ a pune `n discu]iecalitatea intelectual\ a celor aminti]i, e

limpede c\ succesul lor la „masselelargi, populare“ se bazeaz\ pe unmalentendu [i pe beneficul snobism.Oric`t ar fi de criticat, snobismul estecel mai sigur sprijin al culturii `nalte [i,slav\ Cerului, chiar [i azi se g\sescanalfabe]i care s\ cumpere Ple[u oritablouri abstracte din care nu `n]elegnimic. P`n\ [i `n comunism, v`nz\toriide la aprozar cump\rau la suprapre]c\r]ile despre care se discuta. Poate nicinu e r\u – ca [i r`ia, [i cultura se ia! Ovedet\ cultural\ este un om de cultur\care [tie s\ speculeze mecanismulmediatic `n folosul s\u, poate [i alculturii. Îns\, nu pot s\ nu m\ `ntrebdac\ aceast\ r\sp`ndire pretutindinar\,`n mijlocul masselor, nu ajunge s\afecteze p`n\ la urm\ calitatea `ns\[i aactului cultural [i, mai pu]in grav totu[i,ierarhiile specifice ale domeniilor deexcelen]\ ale respectabililor. Sigur, deobicei, posteritatea face dreptate [i `naceast\ privin]\. P`n\ la urm\, poate c\tot r\ul spre bine!

Cultura „se ia“, ca [i r`ia!MACROSCOP

O serie de erori în versiunea româneasc\a unui roman de Apostolos Doxiadis

FO

TO: D

INU

LA

Z|

RF

OT

O: J

EA

NL

EF

AU

X

3

mai 2005

AgoraTIMPUL

GABRIELA GAVRIL

(continuare din pagina 1)

Sporadice „ac]iuniculturale“...

Chiar [i atunci c`nd, `n pofida `ncreme-nirii noastre `ntr-un tip de propagand\ to-talmente anacronic, se afl\ c`te ceva des-pre cultura contemporan\, acest fapt sedatoreaz\ `n chip esen]ial curiozit\]ii inte-lectuale [i perseveren]ei unor speciali[ti [itraduc\tori str\ini, ce mai au de `nfruntat [ibizareriile mecanismelor birocratice ro-m=ne[ti [i umorile variabile ale feluri]ilorlor reprezentan]i. Mi-a fost dat `n ultimiiani s\ v\d cum Rom=niei i se face deseoriimagine pozitiv\ `n afara grani]elor eiaproape `mpotriva voin]ei reprezentan]ilorautohtoni, ale[i/ numi]i [i pl\ti]i `n fondpentru acest lucru. Noi ne mul]umim `ncontinuare cu sporadice „ac]iuni culturale`nscrise pe agenda de lucru“ (cum se spu-ne `n jargonul ambasadelor): mai dezve-lim c`te-o statuie ici [i colo, mai organi-z\m c`te-o conferin]\, o expozi]ie, o „zina]ional\“ cu bucate tradi]ionale. {i camat`t. La t`rgurile interna]ionale de carte,s\-l citez pe Silviu Lupescu, directorulPoliromului, „facem turism cultural [i pro-pagand\ ineficient\“. O politic\ `nchegat\cultural\ `nc\ nu exist\ [i, dup\ cum arat\p`n\ acum presta]ia celor de la c`rma insti-tu]iilor abilitate s\ o propun\, se pare c\vom mai avea de a[teptat. Argumentulbanilor insuficien]i `mi pare a fi doar unalibi pentru buim\ceala (chiar indolen]a)[i politizarea excesiv\ a unor organismeculturale. Cu siguran]\, nu dispunem defonduri imense, `ns\ problema esen]ial\nu cred c\ este aceasta, ci absen]a oric\reistrategii culturale pe termen lung (ve[ni-cul „adamism“ despre care ar fi multe de

spus...), completat\ de `ncrederea nestr\-mutat\ `n expediente [i `n inspira]ia demoment, precum [i de predispozi]ia „bal-canic\“ spre clientelism.

Ar fi fost de dorit ca energia irosit\ `npolemici sterile [i r\zboaie penibile `ntrediferite „grupuri“ [i fac]iuni, ce `ntre]in deceva vreme vacarmul [i isteria `n zona cul-turii, s\ fie cheltuit\ `n stabilirea priori-t\]ilor unei strategii culturale eficiente.Nici nu trebuie inventat nimic `n mod spe-cial: institu]iile noastre n-au dec`t s\-[i tri-mit\ oameni s\ se [coleasc\ `n cele simila-re din Cehia sau Polonia, de pild\, s\ caute`n arhivele proprii informa]iile [i docu-menta]ia ce le-au fost furnizate `n modconstat de institutele culturale [i ambasa-dele str\ine (dar pe care parc\ au uitat c\le posed\), s\ stabileasc\ parteneriate cuediturile private ce au dovedit c\ au unmarketing eficient, s\-[i angajeze specia-li[ti `n publicitate sau s\ cear\ consultan]\unor firme de profil pentru „cartografie-rea“ zonelor de interes [i vindereabrand-ului. ~ntreb\ri extrem de simple –de felul: „Cui i se adreseaz\ programelenoastre culturale? Rom=nilor din diasporasau str\inilor?“, „Care s`nt a[tept\rile `nzonele unde vrem s\ facem cunoscut\ cul-tura rom=n\?“, „Cum putem face fa]\concuren]ei?“, „Cum putem angaja undialog intercultural profitabil?“ – se cuvinformulate. De asemenea, n-ar fi fost r\udeloc dac\ `n angajarea personalului s-arfi apelat la „v`n\torii de capete“ folosi]i `ngeneral de marile companii [i la concur-suri cu norme clar stabilite, dup\ cum se`nt`mpl\ `n alte p\r]i. Bine`n]eles, o ase-menea abordare pragmatic\ – ce-i poateoripila pe cei care mai cred `n talentele„multilateral dezvoltate“ [i `n „oameniiproviden]iali“ – ar fi exclus din startrecompensele politice [i ar fi destr\mat,`ntr-o oarecare m\sur\, ]es\turile compli-cate de (in)amici]ii.

Idei de uz intern

Cu pu]ine excep]ii (`n general autorirom=ni stabili]i `n str\in\tate [i c`]iva tinerice promit s\ dea cercet\ri mai temeinice),intelighen]ia noastr\ r\m`ne cantonat\ `nproducerea unui tip de discurs mult prealocalist, care – `n pofida unor certe calit\]i[i a ingeniozit\]ii sale – nu [tiu cum ar pu-tea participa la confrunt\rile interna]iona-le de idei. Handicapul vine `n special din

privirea `ndreptat\ continuu spre trecut,din raportarea la modele autohtone nevia-bile, din cultivarea vagului metodologic, a„stilului artist“ [i a confuziilor ideologice.Orientarea spre disputele strict... „rom=-ne[ti“ (ce au un anumit [arm, dar nu maimult) face de necitit `n afar\ [i multedintre publica]iile noastre. Am mai spus [icu alte ocazii c\, p`n\ [i pentru cei maibuni „rom=ni[ti“ de aiurea, h\r]uielileinterredac]ionale, „poli]ele“ pl\tite prinpamflete, scrisori deschise, (pseudo)croni-ci literare [i „lu\ri de atitudine“ cu un lim-baj suburban devin extrem de criptice [i,at`ta vreme c`t nu respect\ codurile `ncet\-]enite ale confrunt\rilor culturale, s`ntconsiderate texte „suspecte“, ba chiardenot`nd un soi de „primitivism“ inaccep-tabil `n alte culturi sau rezervat doartabloidelor. E un fapt bine [tiut acesta, dar`n mod surprinz\tor `nc\ ignorat la noi:pentru a participa la dezbaterile interna]io-nale, trebuie s\ respec]i „regulile jocului“.Degeaba reac]ioneaz\ violent unii dintreintelectualii no[tri c`nd s`nt supu[i analize-lor lucide, ce le subliniaz\ derapajele ideo-logice (c`nd ei n-au f\cut altceva, de pild\,dec`t s\ justifice „antisemitismul din ra-]iuni economice“ sau s\ exalte virtu]ileortodoxismului...), degeaba protesteaz\scriitori altfel remarcabili c`nd nu li se

public\ atacurile la persoan\ [i texteleinjurioase, degeaba se iluzioneaz\ unii c\notorietatea [i succesul local ar trebui s\ leconfere, `n mod automat, un fel de imuni-tate la orice critic\.

Ar trebui s\ se obi[nuiasc\, de fapt, cutoate acestea. Cultura rom=n\ nu va r\-m`ne `n izolarea ei la nesf`r[it, va `ncepe s\fie c`t de c`t cunoscut\ [i s-ar putea s\ de-vin\ chiar un teren de cercetare interesantpentru speciali[tii str\ini. Studiile recentecu tematic\ rom=neasc\ ap\rute `n Fran]a[i Belgia pe care le cunosc (dar ele s`ntmult mai multe) `mi dovedesc tot mai lim-pede c\ va veni [i o vreme c`nd lucr\rileg`nditorilor no[tri contemporani vor fiexaminate la rece, potrivit canonului[tiin]ific occidental. {i, de vor fi nemul]u-mi]i, nu [tiu dac\ atunci se vor mai puteaap\ra public`nd documente ce le discredi-teaz\ adversarii sau `ndemn`nd la exerci]iide iubire necondi]ionat\ [i admira]ie.

***A[adar, poate a venit momentul s\ recu-

noa[tem c\ „oamenii providen]iali“ nu s`ntde ajuns, c\ trebuie s\ avem strategii cultu-rale coerente, c\ „p\[unismul“ folclorico-religios nu ne mai poate impune nic\ieri,iar `nchiderea `ntr-un tip de discurs strictlocalist e de-a dreptul p\guboas\.

Despre „p\[unism“, g`ndire localist\[i strategii culturale

LUCIAN DAN TEODOROVICI

Poveste cu Vasile

~ntr-o zi, l-am v\zut pe Vasile sc\r-pin`ndu-se `ntr-o zon\ ru[inoas\ `npublic [i i-am povestit acest lucru luiMihai. Mihai i-a spus lui Andrei c\Vasile s-a sc\rpinat `ntr-o zon\ ru[inoas\`n public, deci ori e nesim]it, ori are pso-

riazis. Andrei i-a spus lui Victor c\ artrebui s\ se fereasc\ de Vasile, fiindc\are psoriazis. Victor i-a spus lui Marcelc\ Vasile e grav bolnav. Marcel i-a spuslui Panfil c\, av`nd cancer, Vasile e ca [imort. Panfil i-a spus lui Pandele c\Vasile e mort. Pandele i-a spus lui {erbanc\ Vasile s-a dus pe copc\. {erban i-aspus lui George c\ Vasile s-a dus s\ pes-cuiasc\ la copc\. George i-a spus luiStelian c\ Vasile e bolnav de patima pes-cuitului. Stelian i-a spus lui Liviu c\Vasile e bolnav din cauza pescuitului.Liviu i-a spus lui Anton c\ Vasile a fostmu[cat de ]`n]ari la pescuit [i s-a `mbol-n\vit. Anton i-a spus lui Mircea c\ Vasilea fost mu[cat de ]`n]ari [i acum se scar-pin\ pe unde apuc\. Mircea i-a spus lui{tefan c\ Vasile se scarpin\ peste tot, bachiar [i prin zone ru[inoase. {tefan avenit la mine [i mi-a spus c\ Vasile s-a

sc\rpinat `ntr-o zon\ ru[inoas\ `n public.Eu i-am r\spuns c\ [tiu.

Poveste cu Ion

~ntr-o zi, Ion mi-a ar\tat cele dou\ cica-trice pe care le poart\ pe burt\, de c`nd l-aut\iat ]iganii sub un pod. M-am enervat [ii-am ar\tat cele trei cicatrice pe care le ampe piciorul st`ng [i pe m`na dreapt\, de c`ndm-am b\tut cu un pitbull la o barier\. Ion aplecat moroc\nos spre cas\, iar a doua zim-a chemat la el [i mi-a ar\tat piciorul luirupt [i `nc\ nepus `n ghips, dup\ ce a c\zutde pe scar\. Invidios, am plecat bomb\nindspre cas\, iar a doua zi i-am ar\tat ochiulumflat, m`na st`ng\ rupt\ [i gaura din labapiciorului drept f\cut\ cu un cui ruginit.Spumeg`nd, Ion a plecat acas\, iar a doua zim-a chemat s\-mi arate nasul lui rupt,um\rul dislocat [i ambele picioare `n ghips.

Dezam\git, am plecat acas\, iar dup\ onoapte ̀ ntreag\ de cuget\ri, am g\sit solu]ia.

La ora opt diminea]a, m\ aflam pe unbloc de patru etaje, chiar deasupra sta]ieide tramvai `n care, la ora opt [i treizeci,mi-am dat `nt`lnire cu Ion. ~n momentul `ncare urma s\ apar\, aveam s\ m\ arunc depe bloc, `n felul acesta punct`nd decisiv `nmeciul dintre noi. La ora opt treizeci, prie-tenul meu a ap\rut. L-am strigat [i i-amf\cut un semn cu m`na. M-a privit scurt,apoi, f\r\ s\-mi lase vreo [ans\, s-a arun-cat, sprinten de parc\ n-ar fi avut toateinfirmit\]ile alea, sub tramvaiul care toc-mai pornise din sta]ie.

~nfr`nt definitiv, am cobor`t [ot`nc-[ot`nc de pe bloc [i am plecat acas\.Nevast\-mea m\ anun]ase de diminea]\ c\va preg\ti o ciorb\ de salat\, dreas\ cu ou,exact cum `mi place mie, a[a c\ m-agr\bit, de[i m\ cam dureau toate.

Pove[ti cu Vasile [i IonTEOFABULE

EseuTIMPUL4

mai 2005

ION BOGDAN LEFTER

Pe scurt despre Raymond Federman: date bio-bibliografice

Raymond Federman, una dintre vede-tele prozei postmoderne americane, s-an\scut pe 15 mai 1928, la Paris. A emigratpeste Ocean în 1947.

Biografie în trei acte:Copil\rie [i adolescen]\ în atmosfera

premerg\toare celui de-al doilea r\zboimondial. Evreu francez, are 11 ani cîndGermania nazist\ declan[eaz\ ostilit\]ile [i14 cînd familia îi este deportat\ [i extermi-nat\ (p\rin]ii [i dou\ surori). Scap\ ascunsde mama sa într-o c\mar\. La cîteva ziledup\ sfîr[itul Holocaustului [i al confla-gra]iei împline[te 17 ani.

{i înainte de plecarea în Statele Uniteale Americii, [i dup\, î[i cî[tig\ existen]amuncind, schimbînd rapid ocupa]iunile:lucr\tor în agricultur\, muncitor în indus-tria de automobile, interpret de jazz (cîntala saxofon), soldat în armata american\,pentru care lupt\ în Coreea [i face inter-pretariat în Japonia.

În sfîr[it, devine scriitor [i are succesinterna]ional. Începe cu poezie (debuteaz\în volum la 39 de ani, în 1967; va continuacu cîte o carte de versuri la cî]iva ani), darse consacr\ ca prozator. Romane: Doubleor Nothing (1971), Amer Eldorado (scrisîn francez\, 1974), Take It or Leave It (res-criere în englez\ a precedentului, 1976),The Voice in the Closet (1979), The Two-fold Vibration (1982), Smiles on Washing-ton Square (1985), To Whom It MayConcern (1990), La Fourrure de ma TanteRachel (tot în francez\, 1997), LooseShoes (2001), Aunt Rachel’s Fur (LaFourrure… reluat în englez\, 2001).

Scrie, de asemenea, eseuri, editate înmai multe volume.

În române[te au fost publicate pîn\acum trei dintre romanele lui Federman:Îndoita vibra]ie (The Twofold Vibration)[i Zîmbete în Washington Square (Smileson Washington Square) într-un volum„coup“, în 1989, urmate în 2000 de Celorpe care i-ar putea interesa (To Whom ItMay Concern), toate la Editura Univers.Paralela 45 a reluat versiunea româ-neasc\ a Zîmbetelor… în 2003, iar acum– Îndoita vibra]ie, cu titlul reformulat:Dubla tr\ire.

Autorul: schi]\ pentru un portret

L-am întîlnit pe Raymond Federman dedou\ ori.

Prima oar\ – pe scurt, în public, cu pri-lejul public\rii în România, în 1989, a vo-lumului „coup“ Îndoita vibra]ie – Zîmbeteîn Washington Square. Final de regim co-munist. Eveniment rarissim: un scriitor„cu nume“ sosit la Bucure[ti pentru lansa-rea unei traduceri. Atras – probabil [i deocazia de a mai vedea un loc înc\ nevizi-tat, Federman a descins în Capitala noas-tr\. Dezinvolt, zîmbitor, curios, urm\reacu interes figurile din jur [i desf\[urarea

reuniunii. Îl seconda traduc\toarea c\r]ii,Antoaneta Ralian. Cînd i-a venit rîndul,Federman a vorbit despre scrisul lui tota[a, zîmbind, f\r\ morg\.

A doua întîlnire a fost cu totul [i cu to-tul altceva. Fiindc\ ne-am v\zut cu o oca-zie, într-un loc [i pentru o perioad\ care auf\cut posibil\ cunoa[terea apropiat\. Înaugust 1991, Universitatea din Stuttgart aorganizat o reuniune consacrat\ postmo-dernismului, cu participarea cîtorva zecide speciali[ti din întreaga Europ\ [i cucinci „invita]i speciali“: John Barth,Malcolm Bradbury, William H. Gass, IhabHassan [i – last but not least – RaymondFederman. Locul de desf\[urare:Ludwigsburg, or\[el lîng\ Stuttgart, [ianume în hotelul de lîng\ micul castelMon repos (sc\pat de bombardamenteledin r\zboi, ca [i castelul mare dinLudwigsburg; Stuttgart-ul fiind – practic –complet reconstruit dup\ ce fusese com-plet distrus). A fost un conclav îndelungat,de dou\ s\pt\mîni, un fel de „tab\r\“ inte-lectual\, cu conferin]e, lecturi, dezbateri.Am stat – deci – de multe ori de vorb\,i-am audiat prelegerile, ne-am putut cu-noa[te bine. Rela]ia cea mai apropiat\ astabilit-o cu el Mircea C\rt\rescu, [i elparticipant la conclav, atras de felul des-chis de a fi al lui Federman. Detalii despreîntregul episod, despre temele, atmosfera[i personajele de acolo se pot citi într-unnum\r al revistei Contrapunct (Anul II,Nr. 38 (90), 20 septembrie 1991). În note-le mele despre Stuttgart am inclus [i scur-te portrete ale celor cinci „special gueststars“. Federman a ie[it a[a:

Raymond Federman. Cel mai „hîtru“dintre to]i, joac\ f\r\ pauze rolul unui felde „bufon“ intelectual, zîmbe[te cu toat\fa]a, lanseaz\ replici-surpriz\, r\spundeîn doi peri, mereu hazos [i – el [tie cumreu[e[te – mereu subtil. Ar putea fi mascaunui om care a trecut prin multe: evreufrancez, sc\pat ca prin minune de ladeportare în cel de-al doilea r\zboi mon-dial (restul familiei moare într-o camer\de gazare), apoi, la treizeci de ani, emi-grant peste Ocean [i devenit scriitor ame-rican. Prozator de succes. Tradus [i înRomânia, pe care a vizitat-o în urm\ cuvreo doi ani, cu ocazia lans\rii c\r]ii res-pective. Îl v\zusem [i atunci, la o „întîlni-re cu cititorii“…

Îmi mai amintesc c\: îl interesauschimb\rile de la noi, dup\ ce v\zuseRomânia cenu[ie a finalului de regimcomunist; era cel mai zgomotos între„vedetele“ de la Ludwigsburg, îns\ nu cuarogan]\, nu pentru c\ ar fi ]inut s\ seremarce; dimpotriv\, era cel mai „popu-lar“, mai accesibil, mai deschis, mai „b\iatbun“ dintre ei; dar [i cel mai… „ameri-can“, de vreme ce, atunci cînd întregulgrup a fost transportat cu autocarul pentruun „moment turistic“, a protestat vehe-ment din cauz\ c\… nu mergea aerulcondi]ionat!

Evreitatea [i Holocaustul,bilingvismul, ludicul

Etnic [i tematic, Raymond Federmanapar]ine – a[adar – categoriei scriitorilorevrei supravie]uitori ai celui de-al doilear\zboi mondial [i care, cel pu]in printr-oparte a operei lor, au depus m\rturie asu-pra celei mai sinistre tragedii a secoluluiXX. De la Primo Levi [i Jorge Semprun laImre Kertesz sau Norman Manea ([iexemplele s-ar putea înmul]i u[or), o serieîntreag\ de autori au reconstituit oroareaHolocaustului, au recuperat cutremur\toa-re istorii personale, au reflectat asupracelor întîmplate în anii ’30-’40. A rezultato sum\ de c\r]i de multe ori „nonfictive“,memorialistice [i eseistice, alteori fic]io-nalizate, plasate undeva între literatur\ [i

istorie, cu mize nu estetice sau nu în pri-mul rînd estetice, ci morale [i filozofice.Existen]a, lumea, via]a [i moartea nu maipot fi gîndite altfel decît în leg\tur\ cunenorocirea provocat\ de nebunia nazist\exterminatoare. Spre deosebire de litera]iisau intelectualii neevrei care au scris peaceast\ tem\, autorii care apar]in etniei [i ac\ror biografie a fost marcat\ de discri-min\ri rasiale, de deport\ri [i de moarteacelor apropia]i sînt în situa]ia de a-[iasuma destinul propriului lor popor.M\rturiile, reflec]iile [i fic]iunile lor au deaceea un dramatism aparte.

În romanele lui Raymond Federman,datele esen]iale ale biografiei sale [i temaHolocaustului revin mereu. C\mara încare a stat ascuns, sc\pînd astfel de depor-tare, devine un topos obsedant, ocrotitor,„placentar“ (acolo-l ascunsese – cum amv\zut – mama sa), dar [i „carceral“, „con-centra]ionar“: spa]iu al salv\rii, al unei noina[teri, dar [i al refugiului din lume, alizol\rii. Carte dup\ carte, personajele –uneori acelea[i, migrînd dintr-un romanîntr-altul – reiau tema [i reflec]ia asupradestinului personal, al familiei, al poporu-lui evreu.

Dou\ alte tr\s\turi, nu neap\rat specifi-ce, de neîntîlnit la al]i scriitori, îns\ carac-teristice în combina]ia lor, contribuie ladefinirea „m\rcii Federman“, a persona-lit\]ii autorului [i a operei sale.

Mai întîi – bilingvismul. Se prezint\singur a[a: „I am a bilingual writer“ (cf.textului de prezentare de pe website-uls\u, www.federman.com). Emigrat pesteOcean la 21 de ani, nu s-a transformat –totu[i! – într-un american sut\ la sut\. S-aanglofonizat, dar f\r\ s\-[i abandonezelimba matern\. Cîteva dintre c\r]ile saleau avut mai întîi versiuni în francez\ [iabia apoi în englez\. Deloc întîmpl\tor, ascris sute de pagini despre Samuel Beckett,pe care-l consider\ marele s\u model (veziJourney to Chaos. Samuel Beckett’s EarlyFiction, 1965, [i culegerile editate sau co-editate de Federman: Samuel Beckett: HisWorks and His Critics, 1970, SamuelBeckett, Cahiers de l’Herne, 1976, volumreluat în 1985 [i 1999, [i Samuel Beckett.The Critical Heritage, 1979). Asemeneafranco-irlandezului, franco-americanulFederman tr\ie[te între culturi, cu o supe-rioar\ con[tiin]\ de „cet\]ean al lumii“ [i –pe de alt\ parte – cu o sporit\ acuitate alimbajului. „Naveta“ între francez\ [i en-glez\ îl face s\ acorde o mare aten]ie vor-birii, cuvintelor, în care vede mult mai

mult decît o materie lingvistic\: ele, cu-vintele, configureaz\ un spa]iu existen]ial,în interiorul c\ruia sînt retr\ite marile ten-siuni [i marile drame din via]a real\. Înultim\ instan]\, limbajul este via]\ real\,c\ci în discurs – adic\ în confesiune, deciîn literatur\ – Federman se caut\ pe sine,se define[te [i se redefine[te, î[i renego-ciaz\ permanent identitatea. Francofonsau/[i anglofon, scriitor american sau [ieuropean, evreu vînat de nazi[ti, apoicet\]ean liber al celei mai avansate demo-cra]ii, Federman tr\ie[te, simte, gînde[te [iscrie mereu despre aceast\ identitate scin-dat\ sau multipl\, în care se r\sfrîng trage-diile istoriei recente, dar [i condi]ia omu-lui „globalizat“: cosmopolit, „deteritoria-lizat“, migrator prin spa]ii geografice, cul-turale, lingvistice.

Cea de-a doua tr\s\tur\, surprinz\toareîn combina]ie cu precedenta, e predispo-zi]ia ludic\. Problematica literaturii luiRaymond Federman e grav\, gravissim\,dar felul de a fi al omului, veselia lui,verva glumea]\ influen]eaz\ opera, colo-rat\ ironic în multe locuri, uneori de-adreptul umoristic\. În acela[i timp, scriito-rul e un ludic [i într-un sens mai general:proza sa e un continuu joc metatextual.Alert frazate, romanele sînt epic disconti-nue, întîrziind în reflec]ii asupra moduluiîn care textul poate prelua subiectele res-pective. E un fel de „supratem\“ a litera-turii autorului. Într-un interviu acordat luiMircea C\rt\rescu, la Ludwigsburg, înzilele reuniunii din 1991 ([i din care voi dacîteva citate ample – dup\ Contrapunct,nr. cit.), Federman a încercat s\ explicedespre ce e vorba, raportîndu-se înc\ odat\ la Beckett, c\ruia i-a al\turat peDiderot, Proust [i Celine („se întîmpl\ s\fie francezi cu to]ii“). Cei patru, care „for-meaz\ întreaga mea mitologie“,„nu auscris romane, ci pre-romane, pre-texte.To]i au fost interesa]i în primul rînd delupta scriitorului cu materia sa inform\.Acesta e subiectul operei lor. Proust nu adescris în uria[a lui carte decît preg\tireascriitorului pentru scrierea unei viitoareopere. Marcel spune la sfîr[it: Acum sîntgata s\ scriu un roman. Cel pe care tocmail-am citit, bineîn]eles“. La rîndul s\u,Federman se vede continuîndu-i: „am în-cercat s\ împing [i mai departe experien]alor: cine cite[te c\r]ile mele cu aten]ie î[id\ seama c\ exist\ în fiecare o propozi]iecare ar fi fost prima într-o carte, dac\aceast\ carte ar fi fost scris\. Cuvîntul-cheie este dac\. Toate c\r]ile mele sînt,

Retrospectiva unui secol nebun

5Eseu TIMPUL

mai 2005

Mircea PETRESCU-D~MBO-VI}A, M\d\lin-Cornel V|LEA-NU, Cucuteni-Cet\]uie. Monografiearheologic\, Bibliotheca MemoriaeAntiquitatis, Piatra Neam], 2004,Edi]ie pe h`rtie, 406 pagini, 316plan[e, pre] neprecizat, edi]ie elec-tronic\ pe CD

Este, totu[i, fascinant\ aceast\`nt`lnire a trecutului imemorial cutehnologia cea mai modern\ ocazio-nat\ ce edi]ia electronic\ a c\r]ii ce-lor doi arheologi ie[eni, care `nso-]e[te edi]ia tip\rit\ pe h`rtie. Operape h`rtie este monumental\ [i cadimensiuni, pe c`nd cea `nso]itoareeste monumental\ doar prin con-]inutul, identic, cu cea dint`i. Estedemn de semnalat [i modul `n caredl. Mircea Petrescu-D`mbovi]a, sa-vantul venerabil, continuator ilustrual [colii ie[ene de arheologie, s-a`nso]it cu t`n\rul [i promi]\torul cer-cet\tor M.C. V\leanu pentru a duce,

`mpreun\, la bun sf`r[it aceast\ a-ventur\ c\rtur\reasc\ dar [i, `n final,tehnologic\. Cucuteniul, celebruprin vasele sale de ceramic\ neoli-tic\, care au dat, de altfel, numeleunei `ntregi culturi din aceast\ partea lumii, are, `n sf`r[it, monografia pecare o a[tepta [i pe care o merit\.Desigur, nu voi putea intra aici, `nacest modest spa]iu, `n toate detalii-le acestei opere remarcabile, nu voiputea nici s\-i semnaleze toate ca-lit\]ile, de la impecabila documen-tare la rigoarea construc]iei [i lamonumentalitatea de care vorbeam,dar pot face altceva – pot `ndemnaiubitorul de cultur\, nu doar istori-cul [i arheologul, s\ o consulte. ~nvarianta pe h`rtie ori `n cea electro-nic\, dup\ plac, pentru c\ ele s`ntidentice `n con]inut, inclusiv `nbogatul aparat iconografic.

Aceast\ remarcabil\ oper\ derestituire a trecutului, al celui maivechi trecut cultural al acestei zone,nu s-a putut tip\ri la Ia[i, pentru c\nu s-au putut g\si mijloacele finan-ciare necesare. S\ ne bucur\m c\ eles-au putut g\si la Piatra Neam] – `nfond, `n neolitic, se integra aceleea[iarii culturale. Ar fi fost p\cat caopera aceast\ de restituire s\ fir\mas `n birourile autorilor. Care,desigur, merit\ toat\ lauda noastr\ [ipentru ceea ce au scris, dar [i pentrumodul `n care „s-au b\tut“ pentru cascrisul lor s\ nu r\m`n\ secret!

(L. A.)

BBUU

RRSS

AA CC

||RR

}}IILL

OORR

metaforic vorbind, scrise la modul condi-]ional. Nu sînt interesat de povestire, nicinu cred c\ sînt un bun povestitor, dar m\intereseaz\ enorm spa]iul dintre povesteareal\ [i cea de pe hîrtie [i dificultatea in-surmontabil\ de a le suprapune. Acolo,între realitate [i fic]iune, este spa]iul meu.Spa]iul lui dac\“. De ce îns\ nu se poatecu adev\rat aduce via]a în pagin\, de ce eea atît de greu de fixat în text? Fiindc\ –adaug\ prozatorul, f\r\ s\ fac\ referire lapropria sa biografie, dar gîndindu-se la ea– istoria real\ e un [ir de tragedii cutre-mur\toare, pe care cuvintele nu le potcuprinde: „Putem noi oare cu adev\rat s\povestim ce s-a întîmplat la Hiroshimasau ce se întîmpl\ azi în Cambodgia [i înatîtea alte locuri din lume?“. Concluzia:„Tot ce am scris vreodat\ vorbe[te despredificultatea, despre imposibilitatea de a-]iscrie povestea [i totu[i despre necesitateaabsolut\ de a o face“.

Altfel, re]etarul postmodern e asumatca atare. Cu trimitere la Calvino [i Eco, laMarquez [i Cortazar, la Barth, Pynchon,Gass [i Vonnegut Jr., Federman spune (înacela[i interviu): „ne-am întîlnit spiritualîntr-o lume comun\, care ne-a creat pe to]i[i pe care to]i o exprim\m, lumea semi-real\, semi-fictiv\ a ultimei jum\t\]i desecol“. Provocat de mai-tîn\rul coleg ro-mân, care-i vorbe[te despre faptul c\ sofis-ticarea formal\ a prozei nu înseamn\ su-perficialitate [i c\ operele postmoderne devîrf sînt tragice sau vizionare, Federmand\ [i el o descriere a raporturilor complexedintre „g\selni]ele“ scriiturii [i profunzi-mea mesajelor. El se refer\ la „un noumodel fic]ional, singurul care poate într-adev\r exprima epoca noastr\“ [i explic\:„Ast\zi nu se mai pot repeta la infinit ace-lea[i vechi pove[ti în acela[i fel demodat.Talentul, talentul autentic, caut\ întot-deauna schimbarea formal\ care poate daseama de schimb\rile din structura lumii.[…] Sigur c\ sînt în mi[carea postmoder-nist\ [i scriitori care r\mîn la suprafa]alucrurilor, producînd exclusiv calambururi[i g\selni]e de toate felurile, dar nu sînt ceimai buni. Cei mai buni folosesc caleaexperimental\ tocmai pentru c\ este singu-ra pe care se poate înainta dac\ vrei s\scrii cu adev\rat ceva profund“.

În fine, detaliind, Federman d\ o expli-ca]ie mai concret\ aspectului experimentalal prozei sale (întrebat fiind despreDouble or Nothing [i despre Take It orLeave It): „am inten]ionat s\ ecranez po-vestea subliminal\, care nu poate fi spus\niciodat\, dînd limbii un aspect concret.Astfel, limbajul poate deveni el însu[i unobiect, un intermediar între poveste [i citi-tor“. Iar atunci cînd C\rt\rescu îi spune c\proza lui, a lui Federman, poate fi citit\ ca

poezie, r\spunsul vine afirmativ: „Amr\mas [�] un poet, dar nu unul liric [�].[Vocea din debara] trebuie citit ca unpoem, este un poem. How It Is de Becketteste, la fel, un mare poem. În opera luiBeckett nu se pot face distinc]ii întrefic]iune [i poezie“…

Va fi/(n-)a fost în anul 2000:o autobiografie (nu chiar) science fiction

„Viitorul trece repede!“, am puteaspune, dac\ ne gîndim la ce se întîmpl\ culiteratura proiec]iilor înainte, în timp.Fire[te, pîn\ în anii 3000, 6000 sau 9000,în care science fiction-ul „hard“ î[i pla-seaz\ imperiile spa]iale robotizate, maieste cale lung\. Îns\ alte scrieri de antici-pa]ie n-au anticipat destul de departe! În1959, cînd imagina lumea totalitar\ din1984, George Orwell nu s-a gîndit c\ unsfert de secol e cam pu]in pentru ob]inereaunor „progrese“ atît de rapide în materiedictatorial\ [i c\ – a[a cum spuneam –trece destul de repede, cît ai clipi din ochisau cît o genera]ie de cititori îi ia loculalteia.

S-ar p\rea c\ la fel p\]e[te RaymondFederman cu Dubla tr\ire, romanul publi-cat în Statele Unite în 1982 [i a c\ruiac]iune debuteaz\ pe 31 decembrie 1999.În ajunul anului 2000, vas\zic\. Vechitopos utopic, „milenarist“, loc comun alliteraturii science fiction din secolul XX,dac\ nu [i de dinainte, anul 2000 a datmult\ vreme iluzia intangibilit\]ii. Apoi asosit, a trecut. Tradus în România în 1989,romanul lui Raymond Federman înc\ maiavea un r\gaz de plauzibilitate. Între timp,pîn\ la reeditarea de acum, lumea s-aschimbat în destule privin]e, dar nu chiarde tot, a[a încît prognoza din carte se do-vede[te exagerat de sumbr\, dac\ ar fi s-olu\m în serios.

La un autor ca Federman, nu e îns\cazul. Saltul în viitor e o conven]ie amar-ironic\, fantezismul science fiction e unpretext. Nici nu i se acord\ mult\ aten]ie încarte: „anticipa]ia“ se reduce la ideeatransform\rii unor „planete cucerite, luni,sateli]i din sistemul solar sau chiar de din-colo de acesta, din galaxie, din CaleaLactee“ în „colonii spa]iale“, unde sîntdeporta]i „indezirabilii“,„criminalii [i per-ver[ii, nebunii sau cei considera]i anorma-li sub raport fizic ori mental, epavele so-ciale, inutilii, cei care nu sînt buni denimic, precum [i al]ii, […] b\trînii [i bol-navii sînt deporta]i acolo, incurabilii, ceeace solu]ioneaz\ problema senectu]ii, a asi-gur\rilor sociale [i a asisten]ei medicale [i,de asemenea, desfiin]eaz\ crimele [i [o-

majul, ca s\ nu mai vorbim de perversiu-nile sexuale“; cu adaosul c\ „[i arti[tii sînttrimi[i acolo, mai ales cei experimentali, ac\ror oper\ e considerat\ total irecupera-bil\ potrivit cu noile norme estetice [iidealiste acum în vog\“.

Atît: nu se intr\ în detalii. Cartea ur-m\re[te altceva: reconstituirea biografieiprotagonistului, B\trînul, anun]at c\ va fideportat în aceste „colonii spa]iale“ în aju-nul Anului Nou 2000. N\scut în 1918,evreu, supravie]uitor al Holocaustului, elpreia datele autorului care, la rîndul lui, seadreseaz\ direct cititorilor, la persoana adoua plural, asumîndu-[i numele de pecopert\ („ia te uit\ la fran]uzoiul \sta deFederman, o s\ spune]i“). Semnificativ,B\trînul nu apare „în carne [i oase“, cidoar ca personaj în relat\rile vechilor luiamici, Moinous [i Namredef, care-i facvizite înainte de deportare [i, între timp,povestesc ce [tiu despre via]a aceluia, dela experien]a lag\rului de concentrare laalte aventuri ulterioare, amoruri [.a.m.d.De fapt, retrospec]ia e o autoscopie deghi-zat\, [i anume prin oglindire nu numai înfigura B\trînului, ci în întregul trio deprieteni, în care [i ceilal]i doi sînt ipostazetransparente ale autorului: numele luiMoinous e ob]inut prin juxtapunerea luimoi [i a lui nous (pronumele franceze), iarNamredef e Federman scris de-a-ndoase-lea (primul îl nume[te pe al doilea, presur-tat, Nam, iar acesta pe cel dintîi, prin per-siflare amical\, Moimoi!). La final, nara-torul noteaz\ c\ amicii „se estompeaz\retr\gîndu-se în subcon[tientul meu“.Triunghi freudian al personalit\]ii, a[adar,în care B\trînul preia imaginea scriitoru-lui: îi sînt atribuite c\r]i ale lui Federman,cu titlurile reale. Pseudoancheta despreexisten]a sa e fragmentar\, amalgamîndepisoade disparate, dramatice sau amu-zante, pitore[ti. Motivul deport\rii r\mîneincert: vîrsta? sau ocupa]iunea literar\?Printre numele fictive care se vor auzistrigate la difuzor, la îmbarcarea c\tre„colonii“, se vor strecura un MichelDeguy, un Ihab Hassan…

Îns\ tema central\ e – fire[te – identita-tea, explorarea identit\]ii. Pasiv, refuzînds\ se împotriveasc\ deport\rii, B\trînul ecufundat într-o t\cere impenetrabil\: arememor\rii [i a efortului de a în]elege,singur cu sine însu[i. Ce fac în romanFederman, Moinous [i Namredef nu edecît „traducerea“ a ceea ce î[i pot ei ima-gina c\ gînde[te B\trînul. Despre care – pedeasupra – nu [tim la final cu preciziedac\ a fost sau nu luat în „colonii“, dup\ce Moinous [i Namredef îl v\d r\mas sin-gur în sala de plecare, uitat acolo, absentdin lista numelor care fuseser\ citite ladifuzor. Asemenea fo[tilor s\i tovar\[i deaventuri, B\trînul e [i el o fanto[\, o masc\a autorului real. El, Federman, e adev\ra-tul personaj principal, subiect al intros-pec]iei [i al bilan]ului personal. Nu face unsecret din autobiografismul romanului.Dimpotriv\: „v\ pune]i probabil întreba-rea la ce bun s\ fac incursiuni în propriulmeu trecut, în propria mea via]\ sordid\,pentru a putea povesti istoria b\trînului,dar orice roman se bazeaz\, într-o anumem\sur\, pe propriile experien]e ale autoru-lui, fie ele tr\ite sau imaginate, transpuseapoi în via]a personajelor, a[a se întîmpl\întotdeauna, înrudiri nu de sînge, înrudiride cerneal\“.

Miz\ mare, grav\, cople[itoare: retros-pectiva unui secol nebun, de-a lungulc\ruia s-au consumat cele mai mari trage-dii din istorie. În rest, ca-ntotdeauna laRaymond Federman, romanul mai este [iglume], aproape continuu ironic, bogat îndetalii de via]\ tr\it\, „americ\neasc\“, [i –fire[te – foarte experimental, compus dinparagrafe f\r\ majuscule ini]iale [i f\r\punctua]ie final\, desp\r]ite de rîndurialbe, secven]e dintr-un discurs „jucat“,sprinten în form\, dramatic pe dedesubt…

(Postfa]\ la Raymond Federman –Dubla tr\ire, roman sub tipar, în traducereromâneasc\, la Editura Paralela 45)

EseuTIMPUL6

mai 2005

{TEFAN AFLOROAEI

1. Lucruri insignifiante,cafea [i metafizic\

Un nume bine cunoscut ast\zi, John R.Searle, profesor de filosofia spiritului [i alimbii la Berkeley, University of California,`[i deschide una din scrierile sale t`rzii, TheConstruction of Social Reality, 1995, cu unsubtitlu de capitol aproape [ocant: „Povarametafizic\ a realit\]ii sociale“. Într-adev\r,exist\ o povar\ dificil\, probabil insolubil\,`n leg\tur\ cu ceea ce noi socotim real `n lu-mea de aici a vie]ii. Explica]ia o va da sin-gur `n chiar primele r`nduri, atunci c`ndnume[te problema care nu-l las\ `n pace demult\ vreme: „exist\ anumite segmente alelumii `nconjur\toare, fapte obiective ce audevenit cu adev\rat fapte `n virtutea uneipuneri de acord `ntre fiin]ele umane; `ntr-oanumit\ m\sur\, aceste fapte exist\ pentruc\ a[a credem noi; m\ refer la bani, la pro-prietate, la guverne [i la c\s\torii“ (tradu-cere de Andreea Deciu, 2000). A[adar, une-le fapte, de[i „exist\ pentru c\ a[a credemnoi“, s`nt totu[i c`t se poate de reale. Cutoate c\ survin doar `n rela]ie cu credin]anoastr\, nu ]in de voin]a subiectiv\ a cuivadintre noi. Fire[te c\ nu exist\ `n acela[imod `n care exist\, de exemplu, z\pad\ pev`rful Everestului sau coline de nisip `nSahara, dar s`nt totu[i cu adev\rat reale.

Probabil c\ pe mul]i dintre noi chestiu-nea de mai sus `i las\ complet indiferen]i.Sau, auzind despre ce este vorba, ajung pur[i simplu nedumeri]i de c`te lucruri inutile `itrec omului prin minte. Nu acesta este [icazul celor care, plec`nd de aici, se v\d du[ipe nesim]ite c\tre `ntreb\ri pur [i simpluspeculative. Este ceea ce se `nt`mpl\ cuSearle [i cu `ntreb\rile sale: „cum poate e-xista o realitate obiectiv\ ce depinde par]ialde acordul dintre persoane?... [i care este ro-lul limbajului `n constituirea acestor fapte?“(p. 16). S\ observ\m c\ de aceast\ dat\ s`nt`n aten]ie fapte extrem de obi[nuite, comunesau chiar insignifiante. Este ceea ce se pe-trece, de pild\, atunci c`nd intri `ntr-o cafe-nea, te a[ezi la o mas\ [i ceri o bere sau ocafea etc. }i se aduce ceea ce ai cerut, pl\-te[ti, te ridici [i pleci f\r\ s\ te mai g`nde[tila cele petrecute. „O scen\ complet inocen-t\, a c\rei complexitate metafizic\ `ns\, real-mente cople[itoare, i-ar fi t\iat r\suflareaunui Kant dac\ acesta s-ar fi deranjatvreodat\ cu asemenea g`nduri“.

De ce anume o astfel de scen\ l-ar fi l\satpe Kant `nm\rmurit de uimire? Nu pentru c\filosoful german evita s\ intre `n cafenea, s\bea o bere sau o cafea, privind apoi singur [i`ndelung pe fereastr\. Ci pentru c\, dac\ ar`ncerca cineva s\ descrie exact ceea ce se`nt`mpl\ `ntr-o astfel de scen\, nu ar reu[i s\o fac\. Mai precis vorbind, nu ar reu[i s\ ofac\ `n limbajul fizicii sau al matematicii. {iaceasta dintr-un motiv foarte simplu: multest\ri de lucruri devin reale doar `n virtuteaunor credin]e [i a felului nostru de a vorbi.În cazul celui intrat `n cafenea, a[a se `nt`m-pl\ atunci c`nd i se aduce exact ce a cerut [inu altceva, c`nd constat\ c\ pre]ul este chiarcel anun]at pe o list\ [i nu altul, sau c`ndvede c\ este l\sat o vreme `n pace. Exist\aici, cum spune Searle, „o vast\ dar invizi-bil\ ontologie“. Noi nu o lu\m de regul\ peaceasta `n seam\, f\r\ a pierde neap\rat ceva

care s\ ne coste prea mult. Dar, spre surprin-derea celor care [tiu altceva `n leg\tur\ cufilosofia [i cu chestiunile serioase ce dau deg`ndit, Searle `[i invit\ cititorul c\tre un gende analiz\ metafizic\ a faptelor obi[nuite,n\scute adesea doar din conven]iile urmate[i din felul nostru de a vorbi. – Exact a[acum s`nt cele care se petrec `ntr-o cafeneasau pe strad\, `ntr-o bibliotec\ sau la obanc\, merg`nd la serviciu sau `n c\l\torieetc. Restul c\r]ii autorului american tocmaidespre acest lucru discut\.

Probabil c\ Searle nu [i-ar fi pus astfel de`ntreb\ri, ce par uneori inutile sau chiar f\r\sens, dac\ nu ar fi sesizat c`teva situa]ii cutotul ciudate `n felul de a g`ndi al omului deast\zi. El se refer\ `nainte de toate la colegiis\i [i la autorii care `i s`nt destul de bine cu-noscu]i. „O serie de filosofi, spune el, `ntreace[tia c`]iva a c\ror opinie o respect, ausus]inut c\ `ntreaga realitate este crea]iaomului, c\ nu exist\ fapte brute, ci numaifapte depinz`nd de mintea uman\“. Teza nueste nou\, dar `[i p\streaz\ `n continuare pu-terea ei de seduc]ie. De la Berkeley `ncoace,a[adar de aproximativ trei secole, omul mo-dern a explorat cu pasiune multe varianteale acestei teze. {i a comb\tut o credin]\ na-tural\ a min]ii, anume c\ ar exista fapte saufenomene exterioare nou\, eventual str\inevoin]ei noastre. Ideea a fost dus\ destul dedeparte, vorbindu-se u[or despre construc]iaunei realit\]i f\r\ nici o referin]\ real\. Saudespre `n]elegerea realit\]ii – chiar [i aistoriei – ca un masiv obiect fabricat, exacta[a cum se `nt`mpl\ `ntr-un spectacol (J.Baudrillard). În fond, voin]a de a schimbaomul [i de a st\p`ni complet lumea acestuiapare s\ nu cunoasc\ poticneli. Iar uneleconsecin]e le [tim deja. G`ndind cu destulcuraj `mpotriva acestui curent comun,Searle caut\ s\ reabiliteze dou\ din convin-gerile noastre elementare. Anume, c\ nu potfi `ntru totul confundate faptele omene[ti cucele din lumea fizic\ [i, deopotriv\, c\„exist\ o realitate complet independent\ devoin]a noastr\“. Prima dintre aceste credin]epare s\ fie de bun sim]. A doua `ns\ este lafel de ciudat\ ca [i cea opus\ ei, anume c\orice fapt din aceast\ lume ar depinde demintea omeneasc\. În definitiv, cum s\vorbe[ti despre ceva ce scap\ `n `ntregimeg`ndirii [i vorbirii noastre? Are dreptate s\spun\, `n cele din urm\, c\ este totu[i demirare cum de putem suporta povarametafizic\ a ceea ce zilnic numim realitate.

2. Kant [i scandalul modern al g`ndirii

De ce a crezut totu[i Searle c\ filosofulgerman, Kant `n spe]\, nu s-ar fi deranjatniciodat\ cu asemenea chestiuni1? Nu a`ncercat acesta s\ clarifice c`nd anume noisocotim un lucru oarecare „obiect“, ce`nseamn\ „fenomen“ [i „lucru `n sine“, c`ndavem de a face cu o „cuno[tin]\ sigur\“, sauce se petrece `n mintea noastr\ c`nd spunemc\ 7 + 5 = 12? Nu cumva Searle este pu]incam nedrept cu filosoful de la Königsberg?Cred c\ a[a stau lucrurile [i vom vedeaimediat de ce anume.

În Prefa]a la edi]ia a doua a Criticiira]iunii pure, el `i spune cititorului, `ntr-onot\ de subsol, c\ aduce prin noua versiunea c\r]ii un adaos serios, anume respingereaidealismului de inspira]ie psihologic\. Araduce tot acolo [i o dovad\ `n ceea ceprive[te realitatea lucrurilor exterioare nou\(el spune: „realitatea obiectiv\ a intui]iei ex-terne“). Este o dovad\ pe care, de altfel, ocrede singura posibil\. Nu m\ voi opri `ns\acum la acest lucru. Ci observ c\ se arat\foarte `ngrijorat de o idee la mod\ atunci,mai ales `n mediul englez de g`ndire, anume„c\ trebuie s\ se `ntemeieze numai pe cre-din]\ existen]a lucrurilor externe“ (tradu-cere de Nicolae Bagdasar [i Elena Moisuc,1969). Nu s-a g\sit nimeni `nc\ „s\ opun\ odovad\ satisf\c\toare oricui i se n\zare s-o

pun\ la `ndoial\“. {i aceasta `n ciuda faptu-lui c\ noi avem `ntreaga materie a cuno[tin-]elor noastre doar din lumea lucrurilorexterne. Este exact ceea ce reprezint\, dinpunctul de vedere al lui Kant, „un scandalpentru filosofie [i pentru bunul sim]comun“.

Cum u[or b\nuim, solu]ia aflat\ de Kantnu avea s\ fie socotit\ nici ea satisf\c\toaremai t`rziu. Cu alte cuvinte, scandalul se con-serv\ pe mai departe `n chiar inima filoso-fiei, c\ci el prive[te `ns\[i distinc]ia elemen-tar\ dintre con[tiin]\ [i lume. Bunul sim]ofer\ ceva sigur `n aceast\ privin]\. Filoso-fia, `ns\, nu a f\cut dec`t s\ pun\ [i s\ repun\totul `n discu]ie. {i nu e `n joc un gest ludicsau spectaculos al ei, ci o situa]ie careanun]\ `n fond propriile ei grani]e, limita decare nu poate `n nici un fel s\ treac\.

S\ vedem mai exact despre ce anumeeste vorba. În acest sens, revin la autorii pecare, `n parte, Kant `i cunoa[te [i c\rora leaduce acea grav\ acuz\.

~n cuv`ntul cu care `[i deschide Medita-]iile sale, dedicat decanului [i doctorilor dela facultatea de teologie de la Sorbona,Descartes va spune c\ inten]ia sa nu estediferit\ de cea a distin[ilor teologi c\rora lise adreseaz\. ~n ultim\ instan]\, el urm\re[teexact acela[i lucru, anume s\ clarifice faptulc\ Dumnezeu este prezent cu puterea sa `nlume [i c\ sufletul omului nu este supusmor]ii. Doar c\, adaug\ Descartes, va c\utas\ argumenteze totul pe cale ra]ional\. Pro-cedeaz\ astfel ca s\ poat\ fi luat `n seam\ [ide cei care nu au descoperit lumina credin-]ei: sceptici [i liber-cuget\tori, r\t\citori prinlume [i prin c\r]i, atei [i libertini, flegmatici[i indiferen]i. Prezen]a lor masiv\ nu maiputea fi ignorat\ atunci. Este firesc, spuneDescartes, cineva s\ se adreseze [i acestora,[i cum s\ o fac\ altfel dec`t invoc`nd argu-mente ce ar putea fi acceptate de bunul sim].Or bunul sim] (le bon sens) [i ra]iunea (laraison) `nseamn\ adesea unul [i acela[i lu-cru. Mai mult chiar, exerci]iul ra]iunii, ur-mat `ntr-un mod analog celui propriu scepti-cilor, este apt s\ ne clarifice datele prime alecunoa[terii. Exact `n acest fel intr\ `n jocmetafizica: ea `nseamn\ acum „cercetareaprincipiilor cunoa[terii omene[ti“. Îns\ toateerau v\zute ca pure concepte, simple ade-v\ruri ale ra]iunii. Acestea nu puteau fi `nnici un fel afectate de prezen]a corpuluinostru, a sim]urilor [i a timpului.

Interpretarea negativ\ a corpului [i a ce-lor sensibile avea s\ se p\streze `n g`ndireaeuropean\ p`n\ t`rziu de tot. Unul dintreexege]ii filosofiei moderne a observat c\punerea `n chestiune a lumii sensibile dec\tre Descartes, `n Meditationes I, a avut `ntimp efecte ireparabile2. Anume, existen]acorpului – ca [i a trupului viu – devine per-fect incomprehensibil\. La fel [i existen]alumii de care trupul nostru ]ine. Descartes`nsu[i, `n Meditationes VI (vorbind „despreexisten]a lucrurilor materiale [i deosebireaadev\rat\ a spiritului de corp“), nu maireu[e[te s\ aduc\ o dovad\ satisf\c\toare cuprivire la acestea. Va spune doar c\ multedin ideile noastre s`nt cauzate de obiectelecorporale prin `ns\[i puterea naturii. Adaug\apoi, ca un posibil argument mai bun, c\obiectul sensibil este obiect al geometriei,deci exist\... Plus dovada pe care ne-o aduc`ntruna senza]iile de frig, durere, foame, se-te etc. Fire[te c\ discu]ia asupra semnifica-]iei pe care o de]ine trupul `n metafizica luiDescartes comport\ multe dificult\]i, a[acum au sesizat Michel Henry sau Jean-LucMarion3. Ultimul interpret observ\ c\Descartes ar recunoa[te totu[i, `n mod tacit,cum prezen]a trupului, care simte [i se las\sim]it, nu este u[or de respins prin exerci]iul`ndoielii. Ego-ul se afirm\ nu doar subform\ de cogitatio, ci [i ca mens dubitans etsentiens, ceea ce `nseamn\ o capacitate cert\a trupului de a-[i percepe propria prezen]\.„Altfel spus, ar trebui recunoscut nu numai,a[a cum a stabilit `n mod definitiv MichelHenry /.../, c\ res cogitans se desf\[oar\

plec`nd de la o sim]ire originar\, dar [i c\esen]a sim]itoare a ego-ului care cogiteaz\`ntruc`t simte, apare /.../ `nc\ `nainte ca exis-ten]a sa s\ fie dovedit\...“. Este importantacest argument pe care-l aduce Marion.Doar c\ el nu rezolv\ unele afirma]ii tari alelui Descartes, cum ar fi cea prin care spune,ca replic\ adresat\ lui Gassendi [i Hobbes,c\ `n senza]iile noastre cel care simte estetotu[i sufletul [i nu trupul.

De atunci `ncoace, s-a pus mereu `ntre-barea ce siguran]\ putem noi avea c\ mate-ria, ca un posibil principiu al celor sensibile,exist\ `ntr-adev\r. Malebranche va socoti c\nu putem fi siguri de acest lucru prin exer-ci]iul ra]iunii, `nc`t e necesar\ pur [i simpluprezen]a credin]ei. Certitudinea ra]ional\ cuprivire la materie nu poate fi demonstrativ\,cum a crezut Arnauld, ci mai cur`nd inferi-oar\. Adic\ secund\ (Locke) sau probabil\(Leibniz). Coment`nd pu]in, am putea`n]elege de aici c\ noi nu avem nici o [ans\de a dovedi `n chip ra]ional c\ realmenteexist\m ca f\pturi `ntrupate. Ra]iunea nu neasigur\ c\ `ntr-adev\r tr\im, vorbim, sufe-rim, ne ad\postim de ploaie sau de frig,scriem sau privim pe geam etc. În chipobscur ar fi crezut un asemenea lucruArnauld, pe urmele lui Descartes. Certitu-dinea noastr\ cu privire la existen]a trupuluieste inferioar\, deci oric`nd discutabil\. Sau,cum a spus Leibniz, este probabil\. Aceasta`nseamn\ c\ uneori po]i crede c\, de fapt, nuexi[ti realmente. Existen]a ta corporal\ nuapare ca un fapt necesar, a[a cum este rezul-tatul unui calcul matematic. Bayle va r\m`-ne [i el cu totul sceptic `n aceast\ problem\.Iar Berkeley [i Collier vorbesc despre ocertitudine demonstrativ\ mai cur`nd a non-existen]ei materiei. Hume, `ns\, ceva maiprudent, va spune c\ nu putem suspenda cutotul ideea existen]ei corpului, doar c\`ncrederea noastr\ `n aceast\ existen]\ esteira]ional\ [i imposibil de justificat.

Cu alte cuvinte, dac\ iau `n seam\ ceeace ne spun autorii invoca]i mai sus, a[ puteacrede c\ eu, care acum tocmai scriu acester`nduri, voi sim]i nevoia s\ cred c\ exist, c\s`nt real [i nu fantomatic, `ns\ credin]a pecare o am `n existen]a mea, acum [i aici, este`n cele din urm\ ira]ional\ [i imposibil dejustificat. Cu alte cuvinte, este mult maiu[or s\ argumentezi, de exemplu, c\ timpul`nseamn\ o form\ a priori a sensibilit\]ii(Kant), dec`t s\ dovede[ti `n mod convin-g\tor c\ tu, care sus]ii o astfel de idee, exi[ti`ntr-adev\r, c\ nu e[ti o simpl\ apari]iespectral\. Exact aici, `n acest ciudat punct al`n]elegerii de sine, va ajunge Hume [i, odat\ cu el, cei mai mul]i dintre filosofiiEuropei moderne.

1 R\spunsul pe care singur îl d\ într-osimpl\ not\ din infrapagin\ nu limpeze[te marelucru în acest sens. „Kant nu s-a ostenit s\reflecteze la asemenea chestiuni pentru c\, învremea lui, filosofii erau obseda]i de problemacunoa[terii. Mult mai t`rziu au fost obseda]i,pentru scurt timp, dar cu rezultate excep]io-nale, de problema limbajului. Acum, filosofii –filosoful de fa]\ cel pu]in – s`nt obseda]i deanumite tr\s\turi generale ale culturii umane“(p. 16).

2 Richard Glauser, Berkeley et les philo-sophes du XVII-e siècle, Liège, Mardaga,1994, chap. 4, de unde preiau c`teva date cuprivire la discu]iile duse în leg\tur\ cu aceast\chestiune în secolul al XVII-lea. Este citat,printre al]ii, Ch. McCracken, cu studiulKnowledge of the Existence of Bodies, `n TheCambridge History of Seventeenth-CenturyPhilosophy, eds. D. Garber & M. Ayers,Cambridge University Press, 1998, vol. I,chap. 19, pp. 624-648.

3 Cf. Michel Henry, Généalogie de lapsychanalyse, 1985, pp. 35 sq.; Incarnation.Une philosophie de la chair, § 18; Jean-LucMarion, Du surcroît. Etudes sur les phéno-mènes saturés, 2001, chap. IV.

O surs\ de scandal pentru min]ile contemplative

7Eseu TIMPUL

mai 2005

CRISTIAN UNGUREANU

În articolul „Sistem [i istorie“, publicatde Culianu `n primul num\r al revisteiIncognita, al c\rei fondator era, `nt`lnim ocompara]ie foarte interesant\. Dac\ lumeaar fi o pelicul\ sub]ire, iar o furculi]\ arpresa asupra ei, oamenii de pe pelicul\ arvedea diferite fragmente din aceasta (at`tc`t ar permite vederea), adic\ cercurile l\-sate pe pelicul\ de cei patru din]i ai furcu-li]ei. Evenimentul s-ar petrece `n timp. Odat\ adunate toate „fragmentele“ furculi-]ei, s-ar vedea c\ ele formeaz\ un tot, c\acest tot ce se constituie diacronic poate fi`n]eles [i sincronic. Ciudat este faptul c\furculi]a nu este un tot pentru oamenii depe pelicul\, ce tr\iesc `ntr-o lume bidimen-sional\. Pentru ei, ea este doar o sum\ de„fragmente“. Pentru a putea „percepe“furculi]a `n ansamblul ei, este nevoie de oalt\ dimensiune, alta dec`t cele dou\dimensiuni obi[nuite ale lumii-pelicul\.Ea apare ca un tot pentru un ochi care oprive[te de undeva din afar\, nefiind situatnici pe pelicul\, nici pe furculi]\. Autorulva spune c\ „furculi]a are propria eidimensiune“.

Compara]ia `i folose[te autorului pen-tru a ilustra situa]ia istoricului religiilor,care are `n fa]\ diverse credin]e religioase,ap\rute `n timpuri [i locuri diferite unelefa]\ de altele, dar cu unele elemente comu-ne. Cum se poate explica, de pild\, faptulc\ anumite triburi din America de Sudcaut\ Paradisul Terestru, c\ alte triburicred `n nemurire etc., f\r\ a lua `n calculteza c\ ar fi existat un contact prealabil cuvreun predicator cre[tin? Culianu ne invit\s\ privim mul]imea de date disparate dinperspectiva `ntregului v\zut ca un sistem.„Astfel, pentru un istoric al ideilor [i cul-turilor este evident c\ fenomenele careapar `ntr-o secven]\ temporal\ `nt`mpl\-toare apar]in unei realit\]i de tip diferit,care ac]ioneaz\ asupra noastr\ asemenifurculi]ei [...] ~n propria sa dimensiune,aceast\ realitate formeaz\ un `ntreg, iarscopul istoricului este s\ o perceap\ ca peun tot“. Sistemul are o structur\ logic\, deaceea nu mai e necesar\ perspectiva dia-cronic\ pentru a-l `n]elege. Nu mai e nece-sar s\ studiem originea acestor fenomene,cine pe cine a influen]at, ci trebuie s\ [timcum se integreaz\ ele `n sistem. Pentru aajunge la sistem, trebuie s\ trecem dedimensiunea lui istoric\ [i s\ `l sesiz\m`ntr-una logic\. Cu alte cuvinte, sistemulse folose[te de istorie pentru a-[i realizastructura logic\. O astfel de idee ne trimi-te cu g`ndul la Hegel, pentru care istorianu era dec`t materialul utlizat de Spiritulabsolut [i ra]ional pentru a ajunge la cu-noa[terea absolut\. Or, noi [tim c\ Ideeahegelian\ a fost folosit\ pentru a justificacele mai monstruoase regimuri politice:comunismul [i nazismul. Pe baza desf\-[ur\rii dialectice a istoriei a sus]inut Marx(ca discipol al lui Hegel) iminen]a comu-nismului. Dac\ apare ast\zi cineva care,dup\ lectura articolului lui Culianu, vasus]ine c\ este necesar ca un anumit regimpolitic s\ se instaureze pentru c\ e justifi-cat de logica unui anumit sistem? Pot fijustificate astfel de consecin]e pe bazatextulului lui Culianu. Voi `ncerca s\r\spund la aceast\ `ntrebare. Dar mai `nt`is\ clarific\m conceptul de sistem. Acestatrimite la teoria elaborat\ de Culianu `nultima parte a vie]ii sale. Astfel, `n con-cep]ia lui, vom `n]elege mai bine acteleculturale ale omului, `n general foartediferite [i foarte variate, dac\ identific\mpremisele de baz\ [i op]iunile ce deriv\din aceste premise. Studiul mai multorreligii ne arat\ c\ s`nt elemente comune,cum ar fi separa]ia sufletului de corp, exis-ten]a unei alte lumi, cealalt\ lume careexist\ `n cer etc. Acestea nu s`nt simpleafirma]ii sau invarian]i (Ugo Bianchi), ciau rolul regulilor. Astfel, afirma]ia c\exist\ o alt\ lume devine regula alterit\]ii,

iar ideea c\ sufletul e separat de corp devi-ne regula dedubl\rii etc.

S\ lu\m ca exemplu rela]ia sufletuluicu trupul. Pentru Culianu, exist\ doarc`teva solu]ii provenind din dou\ maridihotomii :

1. sufletul preexist\ trupului –sufletul nu preexist\ trupului;

2. sufletul este creat – sufletul esteincreat.

Combin`nd aceste patru situa]ii, avem:a. sufletele s`nt create [i preexisten-

te – concep]ia sus]inut\ de hindu[i, plato-nicieni, origeni[ti;

b. sufletele s`nt create [i nu pre-exist\ corpului – concep]ia cre[tinismuluiortodox;

c. sufletele nu preexist\ corpurilor[i nu s`nt create – e o concep]ie sus]inut\de Tertulian din Cartagina [i se nume[tetraducianism;

d. sufletele preexist\ trupurilor, f\r\s\ fie create – concep]ie sus]inut\ deAverroes `n secolul XII, identificat\ deasemenea [i `n mediul mai multor triburinord americane.

Aceste situa]ii s`nt, de fapt, r\spunsurilogice la problema rela]iei trup-suflet, lacare orice om poate ajunge dac\ admiteafirma]ia cu rol de regul\ - sufletul e sepa-rat de corp. „Ele s`nt atemporale [i ubicue.Ele nu `[i au ‘originea’ `n India [i nu tra-verseaz\ Iranul; s`nt prezente `n toatemin]ile omene[ti.“

Ideea lui Culianu are la baz\ presupo-zi]ia unit\]ii min]ii omene[ti din toate tim-purile [i din toate locurile. Aceasta nu e ounitate de solu]ie, ci de opera]ii ale min]iiomene[ti. Mintea uman\ func]ioneaz\ pebaza unor reguli [i a unui set de op]iunibinare. A[a iau na[tere jocurile min]ii. Odat\ pornite, ele au tendin]a de a-[i epuizaposibilit\]ile. Toate aceste posibilit\]i seactualizeaz\ sau nu `n istorie [i alc\tuiescun sistem. Astfel, `n exemplul anterior,cele patru concep]ii, de[i diferite, fac partedin acela[i sistem. Actualizarea lor ]ine deconjunctur\, de `nt`mplare. Culianu afir-m\: „componentele istorice, sociale [i e-xisten]iale joac\ un rol activ `n adoptareaunei virtualit\]i logice a unui mit, indife-rent c\ ea fusese sau nu exploatat\ `n prea-labil“. În decursul istoriei apare o infinita-te de astfel de sisteme, ele se `ntrep\trund,se ramific\ la infinit. Pentru a o `n]elege, enevoie de o „[tiin]\ a complexit\]ii“, cares\ ia `n calcul toate aspectele vie]ii (poli-tic, religios, literar, filosofic etc.) [i s\identifice op]iunile de baz\. Culianu cre-dea `ntr-o mathesis universalis, pentru c\„orice crea]ie uman\ poate fi `n]eleas\ cafiind o prelucrare prin procedee compu-ta]ionale a anumitor ipoteze foarte genera-le privind natura [i existen]a“. Acest lucruvrea s\ spun\ c\, de[i `n via]a de zi cu zinoi s`ntem pu[i `n fa]a unei infinit\]i deop]iuni, totu[i deciziile capitale din care sehr\ne[te orice act de cultur\ s`nt limitate.Prin urmare, este recomandat\ folosireametodei computa]ionale, prin care un sis-tem ia na[tere `n baza existen]ei unor re-guli [i a unui mecanism de generare.

Culianu hegelian?

Ne r\m`ne acum s\ identific\m elemen-tele de hegelianism din concep]ia luiCulianu. Prin hegelianism `n]eleg ideeadup\ care istoria se supune unor legi ra]io-nale. Iat\ cuvintele lui Hegel: „ra]iuneast\p`ne[te lumea [i istoria universal\ are odesf\[urare ra]ional\“. Nimic nu se desf\-[oar\ la voia `nt`mpl\rii. O expresie speci-fic\ lui Hegel este „viclenia ra]iunii“: „`naceasta const\ viclenia ra]iunii, `n faptulc\ las\ pasiunile s\ lucreze pentru ea“. In-divizii se autoiluzioneaz\ c\ urm\resc unscop propriu, dar de fapt ei nu fac altcevadec`t s\ `mplineasc\ scopul ra]iunii. Toatepasiunile, credin]ele [i str\duin]a lor nufac dec`t s\ slujeasc\ acestui scop. Putemidentifica aici urme ale unui orgoliu filo-sofic pe care `l putem reg\si apoi [i la

Marx: Hegel [tie dinainte care este acestscop [i `l va `mp\rt\[i [i celorlal]i. Amin-tesc doar, f\r\ a intra `n detalii, c\ acestscop este exprimat `n diverse moduri: isto-ria `ncepe `n Asia [i se termin\ `n Europasau scopul istoriei este ob]inerea cunoa[te-rii absolute (sinteza ultim\ dintre particu-lar [i universal ). Termenul „scop“ nu estefolosit aici `n sensul comun, ca atunci c`ndspunem c\ cineva are ca scop ob]inereaunui lucru, ci `n sens de telos, ca atuncic`nd spunem c\ scopul educa]iei este per-fec]ionarea `nsu[irilor unei persoane. Ast-fel scopul Ra]iunii este ob]inerea des\v`r-[irii, perfecta armonie cu sine `ns\[i.

Culianu face urm\toarea afirma]ie `nintroducerea la Dic]ionarul religiilor:„`nainte de a exista Arie sau Nestorie, eu[tiu c\ va exista un Arie sau un Nestorie,deoarece solu]iile lor fac parte din sistem[i sistemul este acela care `l g`nde[te peArie sau pe Nestorie exact `n clipa `n careArie sau Nestorie cred, la r`ndul lor, c\ eig`ndesc sistemul“. De asemenea, `n maimulte r`nduri Culianu afirm\ c\ sistemul,o dat\ pornit, are tendin]a de a-[i actualizaposibilit\]ile [i c\, pentru acest lucru, el sefolose[te de oameni. Astfel, situa]ia `n ca-re sistemul prevaleaz\ `n fa]a voin]ei uma-ne este un exemplu clar de hegelianism:„din moment ce au fost date premisele,acestea au tendin]a de a se reproduce lainfinit, sfid`nd `n diacronie persecu]iile,sabia [i rugul, ca s\ ajung\ la manifestare.Semnele au trecut prin oameni, l\s`nd `nurm\ victime“. Una dintre aceste „victi-me“ este Ioan Slavici. Culianu afirm\ c\„un str\vechi mit maniheist l-a ales pe au-torul rom=n pentru a se manifesta `n lu-me“. Unele elemente simbolice cum ar fi„porci“, „zon\ f\r\ noroc“ ]in de gnozadualist\, iar cele cinci cruci din fa]a moriitrimit la fundalul cre[tin pe care se proiec-teaz\ acest mit. De asemenea, H.G. Wellsa „fost ales“ de c\tre mitul apocalipticpentru a reveni `n actualitate atunci c`nd,dup\ r\zboi, scriitorul englez afirma c\„aceast\ ras\ trebuie s\ dispar\ pentru ca onou\ omenire s\ se nasc\“.

Ted Anton relateaz\, `n Eros, magie [imoartea profesorului Culianu, episodul`nt`lnirii dintre Culianu [i Hillary Wiesner.Jurnalistul american afirm\ c\ I.P. Culianucredea `n semne [i `n for]a a ceva exteriornou\, care ne c\l\uze[te via]a. El `i spuneamereu logodnicei sale: „s`ntem cu to]iiprograma]i. [i tu e[ti programat\“. Dar sepune `ntrebarea: credea Culianu cu ade-v\rat c\ o for]\ exterioar\, atotputernic\(a[a cum era la Hegel Spiritul absolut)ghideaz\ istoria? Are istoria pentruCulianu un „scop“? Poate fi prezis viitorulcu adev\rat? Afirma]iile dup\ care exist\legi istorice, iar ac]iunile umane `ndepli-nesc un scop suprapersonal, fie el alra]iunii, sau al sistemului, nu pun oare `npericol ideea de societate deschis\? Esteadev\rat c\ I.P. Culianu sus]inea recuren]amiturilor, faptul c\ miturile se folosesc deoameni pentru a-[i actualiza poten]ele, darel afirm\ [i c\ hazardul decide c`nd se acti-veaz\ o poten]\ sau alta. Putem presupunec\, dup\ ce am identificat premisele siste-mului [i mecanismul de generare, o anu-mit\ variant\ neactualizat\ p`n\ acum vaap\rea `n viitor. Dar acest lucru nu rezult\din mersul intern al istoriei, ci din acela al

sistemului. Iar istoria nu se identific\ cusistemul, ca la Hegel, ci se intersecteaz\cu acesta. În termenii autorului: „istoriaeste rezultatul secven]ial, incredibil decomplex, al interac]iunii pe scar\ larg\ aunor sisteme de g`ndire nesecven]iale“.Sistemul face parte dintr-o alt\ dimensiu-ne dec`t desf\[urarea istoric\. El este fur-culi]a ce preseaz\ asupra peliculei.

Ideea de hegelianism al lui Culianu nurezist\: dup\ mitologul de origine rom=n\,nimeni nu poate s\ prevad\ c\ o posibilita-te identificat\ se va actualiza acum saumai t`rziu. {i Liviu Antonesei ]ine s\ su-blinieze acest lucru (pomenit [i deCulianu): dintr-un num\r de posibilit\]ireprezentate de apari]ia marxismului, ceacare s-a actualizat a fost leninismul. Daraici nu a intervenit nici o lege istoric\,imanent\. A fost o pur\ `nt`mplare faptulc\ nem]ii au decis s\-l ajute pe Lenin s\ajung\ din Elve]ia `n Rusia, a fost o `n-t`mplare faptul c\ acesta a putut s\ preiaputerea etc. O astfel de viziune asupraistoriei – istoria v\zut\ ca evolu]ie – estenumit\ de Culianu viziune „à l'envers“.Dar istoria se scrie acum „à l'endroit“, sepune accentul pe paradigm\ (Kuhn), peschimbare. {i `ns\[i istoria religiilor seface exact cum au sus]inut epistemologii`n cazul istoriei [tiin]ei, [i anume `n modnon-cumula]ionist.

Ideea lui Culianu apare mai clar `ntr-onuvel\ a sa, Ordinea secret\. Aici, perso-najul principal, Ioan de Capadocia, unsclav devenit ulterior c\lug\r, pune `n evi-den]\ dou\ ordini: lumea uman\ [i ordineadivin\. Dac\ g`ndurile umane vin `ntr-oordine gre[it\, ele nu s`nt deloc `nt`mpl\-toare pentru Dumnezeu (pe care, `n planteoretic, `l putem `n]elege ca sistem): „To-tu[i, min]ile omene[ti nu s`nt altceva dec`tfragmente dintr-un puzzle universal [me-tafor\ prin care se poate exprima istoria`ntr-un mod nehegelian, n.m.], prea com-plicat de `n]eles pentru fiecare om, bachiar [i pentru to]i laolalt\. C\ci numaiDumnezeu cunoa[te ordinea `n care el ahot\r`t s\ fie risipit, seria ce va fides\v`r[it\ pe nea[teptate atunci c`nd toatemin]ile din oceanul timpului se vor `mbinaperfect `ntr-una brizant\, mesaj al sf`r[itu-lui“ (p. 170). Faptul c\ numai Dumnezeucunoa[te aceast\ ordine ascuns\ a g`nduri-lor sanc]ioneaz\ orgoliul filosofic ce arvrea s\ accead\ la cunoa[terea absolut\sau s\ pretind\ c\ istoria urmeaz\ un anu-mit curs.

Culianu las\ sub semnul misteruluiconvergen]a tuturor acestor g`nduri ceapar `n diverse perioade [i la diverse per-soane. Cu alte cuvinte, el nu neag\ ideeahegelian\ de sf`r[it al istoriei (la Hegelaceasta se petrece prin sinteza particularu-lui cu universalul `n statul prusac, iar laCulianu, prin coordonarea tuturor g`nduri-lor `n g`ndul divin), ceea ce nu presupunetotu[i [i ideea de progres. ~ns\ Culianu si-tueaz\ acest sf`r[it (refacerea puzzle-ului)dincolo de puterea de cunoa[tere uman\.În lumea cu trei dimensiuni a umanului,totul este `nt`mpl\tor, dar nu putem [tidac\ nu cumva, `ntr-o alt\ dimensiune,(asem\n\toare aceleia cerute de necesita-tea de a vedea furculi]a ca un `ntreg), acestamalgam nu se reface `ntr-o alt\ ordine,`ntr-un tot perfect `nchegat.

Sistem [i antihegelianism la I.P. Culianu

AgoraTIMPUL8

mai 2005

Drago[ Cojocaru, Suavul suspin.Studii [i eseuri, Ia[i, Ed. Convorbiriliterare, pref. Emil Iordache, postf.Mircea Platon, 2004.

Cartea ie[eanului Drago[ Cojocarueste o brav\ `ntreprindere `n peisajulcontemporan al literelor bahluiene.~nt`i, pentru c\ parcela alocat\ sie[ispre voios travaliu exegetic e unainedit\, oferind poteci neumblate spreimaginarul european al evului de mij-loc, spre o mentalitate pe care tenace-le traduc\tor al diferi]ilor „Oameni“(medieval, baroc, al Rena[terii, ro-mantic etc.) din colec]ia Plural M dela Polirom o cunoa[te [i o speculeaz\atent. Eseurile sale dedicate temei„suavului suspin“, adic\ emo]iilorduioase din literatura medieval\ [irenascentist\, fructific\ neb\nuitapropensiune a marilor b\rba]i (dar [ifemei) din eroicele vremi c\tre mani-fest\ri afective pe care le rezerv\m deobicei doloro[ilor romantici.

Dar trebuie s\ ad\ug\m imediat c\autorul uzeaz\, `n tratarea temelor

sale, de un stil critic neobi[nuit, rarutilizat în critica universitar\, celpu]in de la Luca Pi]u încoace. Autoruleste un inspirat causeur pe teme clasi-ce: dezinhibat, exuberant, vivace înîntreprinderile sale exegetice cu privi-re la „Cidul familist“ sau „Oful astro-nomic“ al lui Francesco Petrarca, sauatunci c`nd relev\, de pild\, „nepu-tin]a de-a fi (heideggerian vorbind)femeie ca femeie `n universul carolin-gian“ din Chanson de Roland. Credc\ nu gre[esc, îns\, dac\ numesc ade-v\rata feble]e a lui Drago[ Cojocaruîn poetica manierist\, „perlocu]iona-r\“ [i (surprinz\tor!) plin\ de umor acavalerului Giambattista Marino, dincare extrage savuroase construc]ii subform\ de sonet pentru a le degusta în-delung inteligen]a. {i poate iar nu gre-[esc dac\ v\d în cavalerul Marino fi-gura cu care lui Drago[ Cojocaru i-arpl\cea s\ se identifice, figura c\reia îiseam\n\ în pl\cerea pentru perifraze,în amorul pentru sensuri duble, pen-tru perversitatea limbajului ambiguu.

Ultima parte a c\r]ii, intitulat\S\p\turi cordiale, dat fiind c\ ne a-fl\m acum în mediu compact univer-sitar, con]ine o serie de recenzii scrisecu aceea[i pan\ cu ascu]i[ dublu.Antologice, ba chiar subiect de fol-clor academic, sînt texte precum„Pluriperspectivismul unui plai dedor“, „Salahoria rinofugal\: Gogol înviziunea lui Emil Iordache“ sau (maiales) „Prin criptica buc\t\rie a unuiSymposion“. Inteligen]a ludic\ nu dis-pare u[or la Ia[i!

(Doris Mironescu)

RADU PAVEL GHEO

„Ai f\cut [apte[pe ani de [coal\ ca s-ajungi un c\cat de profesor!“

(Mama mea)

Al treilea cerc – Profesorul[i [coala (ca o floare)

În fiecare an `ntre 15 august [i 15 sep-tembrie, `n perioada de preg\tire [i de`ncepere a cursurilor [colare, la televizorapar imagini cu [coli distruse, s\li de clas\p\r\ginite sau complet distruse, cl\diri cupere]ii d\r`ma]i [.a.m.d. Reporterii `[i facmeseria, urm`nd o rutin\ devenit\ plictisi-toare. Reportajele astea cred c\ se fac cama[a: reporterul ia cameramanul cu el, urc\`n ma[in\ [i se opresc unde v\d o [coal\. Ofilmeaz\... [i materialul e gata. Orice [coa-l\ ar `nt`lni, sigur are toaletele distruse,s\lile de clas\ p\r\ginite, eventual un zidcr\pat sau c\zut. Ar fi prea mare ghinionuls\ dea peste o [coal\ aranjat\ [i curat\. Dardac\ la prima [coal\ ai ghinion, a douasigur e jalea de pe lume. Oricum, [tirea c\nu [tiu c`te [coli nu au primit avizul sani-tar nu mai mi[c\ pe nimeni. {i ce dac\ nul-au primit? Cu sau f\r\ aviz, cursurile tre-buie s\ `nceap\. {i `ncep.

S\ pornim de la ideea de investi]ie,fiindc\ judecata de tip managerial, dinprisma rentabilit\]ii, e la mod\. Dar s\ neg`ndim la alt tip de investi]ii – cele banca-re. Imagina]i-v\ c\ vre]i s\ face]i o tran-zac]ie de genul \sta [i intra]i `ntr-o banc\.Trage]i cu putere de o u[\ greoaie, din fier,care sc`r]`ie [i se deschide for]at, zg`riindmozaicul de pe jos. Intra]i `ntr-un spa]iusemi`ntunecat, unde se disting undeva, `nfa]\, ni[te ghi[ee pr\fuite. În spatele vostruu[a se `nchide singur\, cu un bufnet ap\-sat, [i v\ trezi]i cu o bucat\ de tencuial\ `ncap. Face]i c`]iva pa[i [i ocoli]i cu grij\ obucat\ de parchet umflat, unde pl\cile delemn au ridicat capul s\ v\ mu[te de picior.Deasupra lor picur\ apa din tavan, form`ndun model g\lbui pe zugr\veala veche.

Ajunge]i la ghi[eu, unde un func]ionar`ntr-un costum ros la coate [i la revere v\`nt`mpin\ politicos. Îi explica]i c\ vre]i s\v\ deschide]i un cont, iar omul trage spre

el o tastatur\ slinoas\. Încearc\ gr\bit c`te-va taste, dup\ care, v\dit nemul]umit, o-pre[te calculatorul [i `l porne[te din nou.„Mai face figuri din c`nd `n c`nd“, zice el`n chip de scuz\. „Dar rezolv\m imediat.“{i, ce-i drept, p`n\ la urm\ rezolv\. Întretimp, pe un hol separat de ghi[ee printr-ou[\ cu geamurile sparte se aud doi tinericare se bag\ unul pe altul `n vaginul ma-mei fiec\ruia cu o obstina]ie plictisitoare.Ca s\ exager\m p`n\ la cap\t, s\ zicem c\trebuie s\ trage]i o fug\ p`n\ la toalet\ [i,c`nd intra]i acolo, v\ `nt`mpin\ un mirosgreu de clor, c`teva pisoare sparte, cu uri-na scurs\ pe jos, [i vreo trei cabine cu u[ilerupte [i scaunele de WC cr\pate, murd\ritecu ceva dubios [i cu o s`rm\ ruginit\ pen-tru tras apa.

Sincer, v-a]i l\sa banii pe m`na uneiasemenea b\nci? Poate c\ angaja]ii ei s`ntexcelent preg\ti]i, poate c\ au un consiliude conducere genial... dar v-a]i plasa eco-nomiile aici? Sau a]i prefera una din b\n-cile cu sediu elegant, din o]el [i sticl\ luci-toare, cu u[i glisante [i senzori, cu lift exte-rior din sticl\, cu ghi[ee de marmur\ alb\ [ifunc]ionari `n uniforme impecabile? Chiardac\ uneori, `ntr-un acces democratic, spu-nem c\ aspectul exterior nu conteaz\, [timfoarte bine c\ de fapt conteaz\. {i ne influ-en]eaz\ enorm opiniile [i deciziile.

Banca imaginar\ descris\ aici are uncorespondent `n realitate. Nu o banc\, ci o[coal\ – cum cred c\ v-a]i dat deja seama.De fapt, a[a arat\ sute de [coli din Rom=-nia. Paradoxal, banii nu ni i-am b\ga `n-tr-un asemenea loc, dar mii de p\rin]i `[ilas\ copiii s\ stea acolo ore `n [ir. Astachiar nu pot s\ pricep.

E-adev\rat, nu toate [colile arat\ `n ha-lul descris mai sus, dar num\rul l\ca[uriloreducative „ca o floare“ (cum ne `nv\]auodinioar\ s\ ne alint\m [coala) s-ar puteas\ fie chiar mai mic dec`t cel al [colilordistruse `ntr-un a[a hal, `nc`t – prin com-para]ie – imaginea pr\fuit\ de mai sus s\par\ una paradisiac\. {i, cum tot vorbeamde respectul pe care ar trebui s\-l trezeasc\profesorii [i, implicit, templele de cultur\`n care `[i transmit cuno[tin]ele elevilor, cep\rinte sau elev poate respecta un ins puss\ lucreze `ntr-o sal\ cu perdele slinoase,cu b\nci rupte [i scaune de trei tipuri,str`nse parc\ de mil\ de la vecini, dintrecare jum\tate s`nt rupte, iar un sfert au de-sene porcoase, cu organe genitale, sau ins-crip]ii la fel de educative? Parchetul de pejos e putred, umflat sau negru. Dac\ e desticl\, tabla e de obicei spart\ m\car `n-tr-un col], dac\ nu complet – eu personalam scris nu o dat\ zile `n [ir pe placajulr\mas dup\ ce tabla s-a f\cut ]\nd\ri. Dac\e de lemn, aceea[i tabl\ e scorojit\, iarvopseaua de pe ea abia se mai ghice[te,a[a c\ mai degrab\ pirogravezi dec`t scriicu creta ceva pe lemnul cr\pat. Catedra

profesorului e jupuit\ [i plin\ de denivel\ri[i a[chii, a[a c\ bietul dasc\l risc\ s\-[isf`[ie sacoul numai dac\ se reazem\ de ea.Pe coridoarele [colilor mi[un\ uneori gol\-na[i din cartier, veni]i s\ viziteze vreo fe-ti[can\, g\l\gio[i [i teribili[ti, ca to]i ado-lescen]ii (de[i asta nu-i neap\rat ceva r\u).

Iar spre iarn\, c`nd d\ frigul... atunci s\vezi demnitate profesoral\! Zgribuli]i `nclase `nghe]ate, al\turi de elevi, abia scri-ind pe tabl\, cu capul `nghesuit `n g`t [i ru-[ina]i fa]\ de elevii lor, care-i `ntreab\ – cape ni[te autorit\]i ce se afl\ – dac\ nu s-arputea face ceva cu c\ldura `n [coal\, a-tunci demnitatea profesorului scade ca [itemperatura, sub zero. Cei mai `ntreprin-z\tori vin cu re[ouri de-acas\ [i uneori seadun\ `n jurul lui, `ntr-o solidaritate de co-mun\ primitiv\, profesor [i elevi, `ncer-c`nd s\ se dezmor]easc\. În acea perioad\clasele cu ferestrele spre r\s\rit devinfoarte c\utate, fiindc\ dac\ d\ Dumnezeu[i e o zi `nsorit\, parc\ se mai simte ceva [i`n\untru. Directori mai milo[i reduc orelede la 50 la 40 de minute, cu pauze de cinciminute, ceea ce d\ peste cap `ntreg orarul[i „procesul educa]ional“; e greu s\ con-vingi un elev s\ fug\ `ntre o clas\ [i alta `ncinci minute, iar orele devin de fapt o goa-n\ neserioas\ spre ora 12.30, c`nd to]ipleac\ ferici]i [i zgribuli]i acas\, ca [i cumar fi sc\pat dintr-o tab\r\ de munc\ for]at\.

S`nt multe lucruri care nimicesc demni-tatea tagmei profesorilor [i prestigiul `nv\-]\m`ntului rom=nesc, dar cl\dirile cu as-pect de hal\ ceau[ist\ care poart\ numelede [coli au cu siguran]\ o contribu]ie seri-oas\. Acolo totul e l\sat s\ se d\r`me, repa-ra]iile se fac ca s\ se fac\, iar cei care lu-creaz\ `n\untru, `n praf, frig [i curent, dausenza]ia c\ plimb\ [i ei un catalog la stat,fiindc\ n-au fost `n stare s\-[i g\seasc\ oslujb\ serioas\. Desigur, nu e adev\rat –sau nu `ntotdeauna –, dar impresia gene-ral\ nu poate fi alta.

Revin acum [i m\ `ntreb: bine, profeso-rii au ales s\ stea, ponosi]i [i `nfrigura]i, `n`nc\perile alea `n care ar putea cre[te ciu-perci sau ar putea pune la p\strare mur\-turi. Dar elevii ce vin\ au? Poate trebuie s\li se arate – vreme de opt, zece sau dois-prezece ani, ca s\ le intre `n cap – ce-i a[-teapt\ dac\ au de g`nd s\ aleag\ o carier\didactic\. O lec]ie de via]\ – una dur\, catoate lec]iile eficiente.

C`nd vine vorba de salariile profesori-lor, de condi]iile `n care lucreaz\, de riscu-rile profesionale, se g\sesc [i azi destuicare s\ vorbeasc\ despre demnitatea sacri-ficiului dasc\lilor1. Dar nimeni nu vede c\,asemenea profesorilor, [i [coala – ca insti-tu]ie – are probleme imense de imagine.Institu]iile bancare s-au dovedit inspiratec`nd s-au apucat s\-[i construiasc\ sediisomptuoase (chiar dac\ exagereaz\ mereu`n direc]ia asta). Imaginea creeaz\ un capi-tal de `ncredere. Iar imaginea [colilor af\cut, implicit, [i din `nv\]\m`nt, un dome-niu cu capital de `ncredere redus. Chiarfoarte redus. Un r\u necesar, dar de caretrebuie s\ scapi c`t mai repede. Altfel a-jungi profesor.

R\spunsul cel mai la `ndem`n\ va fiprobabil, c\ nu s`nt bani. Nu s`nt bani pen-tru [coli, pentru educarea `n condi]ii bunea copiilor, pentru `nv\]\m`nt de perfor-man]\. Perfect. Atunci s\ ne asum\m con-di]ia [i s\ spunem clar c\ nu ne intereseaz\viitorul copiilor, educa]ia viitorilor cet\-]eni, preg\tirea profesioni[tilor din diversedomenii. Adev\rul e c\ `n lumea a treiaasemenea lucruri nici nu conteaz\. Noi s\fim s\n\to[i... La urma urmei, lipsa deeduca]ie nu doare.

1 O fac de obicei oameni care s-au obi[-nuit s\ se sacrifice al]ii, pentru ca ei s\ poat\vorbi despre gestul lor nobil.

(`n num\rul viitor: Al patrulea cerc –Profesorul [i elevii)

{coala umilin]ei (III)BBUURRSSAA CC||RR}}IILLOORR

9Agora TIMPUL

mai 2005

CHRISTIAN MORARU

~ntrebarea din titlu nu e nou\. Am au-zit-o pentru prima dat\ cu vreo 20 de ani`n urm\, „la Iaru“, `n faimosul subsol alC\r]ii Rom=ne[ti. Implicit\ `n aceast\ tru-cat\ mirare era premiza c\ nu apari `n cul-tur\ oricum, mai ales c`nd problema ta etocmai direc]ia `n care acea cultur\ semi[c\. Nu iei ini]iative, nu imaginezi [i nupui `n aplicare un „program“ f\r\ a-]i asi-gura `n prealabil un capital de autoritategarantat m\car `n parte de autorit\]ile cul-turale deja existente. Cine `l cunoa[te `ns\`ndeaproape pe Ion Bogdan Lefter, cinei-a citit c\r]ile de dinainte [i dup\ '89 [tiec\ „stilul“ – [i etica – lui rezid\ tocmai `nacest risc (de) capital, care nu era u[or deasumat `n anii '80 [i care nu a devenit la-ndem`na oricui nici dup\ aceea. Consec-vent puse `n practic\, acest stil, aceast\etic\ au iritat [i vor continua s\ irite, s\provoace `ntreb\ri de genul celei de maisus. Motivul (sau unul dintre ele)? Culturacritic\ rom=n\ r\m`ne o cultur\ a „hiroto-nisirii“, `n care e[ti uns [i „apari“ `n bazaunei `nvestituri patriliniare pentru a ducemai departe misia celui care te-a `nvestit,„verificat“ („bene pendet!“), validat.Acesta constituie, `n chip anacronic [iantipluralist, modelul dominant, sub juris-dic]ia c\ruia modific\rile efective de para-digm\ s`nt arareori posibile.

Modelul lui Lefter este altul tocmaipentru c\ criticul urm\re[te o schimbareradical\ – dar nu [i utopic\. Nu este uto-pic\ pentru c\ aceast\ reorientare `n dis-cursul critic – `n discursul umanist – ro-m=nesc nu ar reprezenta dec`t o ajustarenatural\, chiar dac\ nu neap\rat facil-mi-metic\, la un context cultural, economic [ipolitic din care Rom=nia va trebui s\ fac\parte pe deplin mai devreme sau mai t`r-ziu. „Integrarea“ `n institu]iile Europene[i, `ntr-un plan mai larg, `n societateamondial\ de tip „re]ea“ `n rapid\ expan-siune nu trebuie s\ se produc\ f\r\ dis-cern\m`nt, dar ea va trebui s\ `nsemne [i oasumat\ integrare `n discurs, o aliniere lasistemul de idei, valori, presupozi]ii etico-politice, codific\ri [i vocabulare caresanc]ioneaz\ actualmente dezbaterile inte-lectuale `n plan global. Din perspectivaacestei exigen]e, se poate vorbi despre o„defazare". P`n\ `n '89, era u[or de identi-ficat sursa politic\ a acestei r\m`neri `nurm\. Dar ne d\m seama acum tot mai clarc\ acea surs\ nu era singura. Regimul co-munist a disp\rut dar nu [i motivele pentrucare sincronizarea, alinierea de care vor-beam nu au avut `nc\ loc. Comunismul [iaparatul s\u de propagand\ `n [tiin]eleumanului erau p`n\ `n '89 [i, `n forme neo-comuniste dup\ aceea, doar una din for]elereactive responsabile pentru `nt`rzierea `ncauz\. Mai s`nt [i altele, foarte active [i `nfond dominante `n clipa de fa]\, a c\rornatur\ revolut\ [i hegemonie inacceptabil\`n societatea rom=neasc\ `nc\ trebuieaduse la suprafa]\ printr-o analiz\ de ideo-logie cultural\ f\r\ menajamente.

Aceast\ analiz\ reprezint\, pe scurt,proiectul mai larg de la care se revendic\[i cartea lui Lefter, Despre identitate.Temele postmodernit\]ii, ap\rut\ cu luni `nurm\ la Paralela 45. Cine a urm\rit opera`n desf\[urare pe multiple planuri a luiLefter [tie de acum c\ acest proiect nudateaz\ de azi-de ieri, `n]elege de ce el„excedeaz\“ [i mai ales din ce decurgecaracterul lui excep]ional, adic\ `i poatesesiza mai bine at`t anvergura c`t [i statu-

tul de excep]ie. Jum\tate de secol de tota-litarism ne-a l\sat mo[tenire o g`ndire detip exclusivist, disjunctiv, alergic\ la alter-native, la pluralism, un mod de a vedeamomentul de fa]\ `ntr-o lumin\ nostalgic-repetitiv\, `ntr-o fixitate `nr\d\cinat\ `ntr-otradi]ie quasi-fictiv\ redus\ la c`teva„esen]e“ („specifice“) ca [i imutabile, laautoreprezent\ri cu totul problematice, re-devabile unei paradigme revolute de mor-fologie cultural\ – cea a secolului XIX.

Din acest punct de vedere, `mpreun\ cuc\r]i precedente [i cu r\d\cini `n activita-tea de la Contrapunct [i Observator cultu-ral, textele din Despre identitate duc maideparte eforturile autorului de a ne des-p\r]i `n sf`r[it de acest secol [i mai ales deconsecin]ele sale dezastruoase din a douajum\tate a celui urm\tor. De a dep\[i ceeace `n sine este deja dep\[it, inadecvat, de aopta pentru o participare c`t mai pu]ininer]ial\ `n scenariul mai vast al lumii deazi. Este, acesta, un scenariu esen]ialmen-te modernizant, sau mai corect spus, post-modernizant. Un scenariu care mai `nt`itrebuie `n]eles, dezb\tut public, populari-zat chiar, c\ci este `nc\ nevoie de a[a ceva.Disting `n modelul pe care Lefter `l avan-seaz\ un fel de lovinescianism adus la zi,cu o agend\ postmodern\ dar inimici]ii si-milare celor cu care Lovinescu a avut de-aface la vremea lui.

Ce `nseamn\ `ns\, concret, acest mo-del? Dintre toate c\r]ile lui Lefter, Despreidentitate este probabil cea mai instructiv\`n aceast\ privin]\. Mai `nt`i, trebuie subli-niate liberalismul programatic, op]iuneapentru postmodernitate ca filozofie [ipractic\ sociocultural\ liberal\, apoi, re-zult`nd din aceasta, o anume `n]elegererela]ional\ a conceptului de cultur\ (v.„Prefa]\. Identitate [i postmodernitate“).Nu de pozitivism este vorba aici, ci de onecesar\ punere `n context, de o percep]iefundamental intertextual\ a faptelor decultur\, a felului `n care literatura, filozo-fia, discursul politic [i mediatic, structuri-le institu]ionale [i textele, statutele [i obli-ga]iile contractuale de la baza lor, repre-zent\rile `n materie de gender, sexualitate,etnie, spa]iu nativ, credin]a, [i a[a mai de-parte dialogheaz\ [i se „coloreaz\“ unelepe altele. A g`ndi „conectiv“, a vedea lu-crurile `n interac]iune a[a cum le vedeLefter, `nseamn\ a te desp\r]i de logicaexclusivist-izola]ionist\ a modernismului,a identifica limita]iile esteticii [i axiolo-giei autonomiste ([i de aceea analogia cuLovinescu se opre[te aici). ~ntr-o lume or-ganizat\ pe principiul conectivit\]ii, a per-cepe discursul cultural `n acest mod aref\r\ `ndoial\ sens. Metoda de analiz\ de-curg`nd din exerci]iul acestei percep]ii nupoate dec`t „agasa“, av`nd `n vedere tra-di]ia modernist\ de tip segregant pe fondul[i `mpotriva c\reia Lefter recurge la ea.Ceea ce de-a lungul ultimilor ani a fostasimilat public drept „scandaluri“ st`rnite„ranchiunos“ [i „idiosincratic“ de Lefter [igrupul de la Observator cultural („vechi“- mai nou) nu avea cum s\ nu scandalize-ze. „Cearta intelectualilor“, „culture wars“aici se g\sesc [i trebuiau s\ se g\seasc\ maidevreme sau mai t`rziu. Propor]ia acestorconflicte, retorica lor, nu mai pu]in cei vi-za]i `mpreun\ cu pozi]iile simbolic ocupa-te de ei `mi spun c\ analiza f\cut\ de Lefteratinge un punct nevralgic al sistemului cul-tural rom=nesc, acolo unde „doare“.

Ea avanseaz\, adic\, `n direc]ia bun\.Metoda criticist\, de inspira]ie postmo-dern-culturalist\ folosit\ de Lefter ajut\ ladistingerea semnifica]iei politice `n dis-cursuri ale umanului pe care un mai vechifel de a face critic\ le considera „inocen-

te“, cumva imune la politic. Varianta con-temporan\ a mai vechii Kritik, criticismulpentru care Lefter opteaz\ devine o ins-tan]\ central\ `n c`mpul complex al acestordiscursuri, un fel de arbitru sau „judec\-tor“ `n fa]a c\ruia ele s`nt chemate s\ „deaseam\“. Nu e vorba deci de o „arogan]\“ acriticului, c`t de o relativ recent\ centrali-tate a acestei metode critice `ntr-un spa]iudisputat, controlat p`n\ nu demult de filo-zofia [i estetica tradi]ional\ [i unde `ntre-barea-cheie este cine define[te pe cine. ~naceast\ privin]\, trimit `n special la sec-]iunile V („Cultur\, arti[ti, elite“) [i VI(„Confrunt\ri“) din carte. Utilizat\ impe-cabil, metoda `n cauz\ decodeaz\, apoi re-formuleaz\ `ntr-un discurs critic f\r\ fisur\[i finalmente sanc]ioneaz\ cu severitatelucruri care altminteri ar fi putut treceneobservate sau ne`n]elese la adev\rata lorpropor]ie. „Scandalul“ („cazul“) Omulrecent, pp. 276-283, furnizeaz\ probabilexemplul cel mai potrivit pentru acest tipde lectur\ care merge `mpotriva curentu-lui, se aplic\ unui text emblematic, distin-ge `n subteranele acelui text un mesaj`mpachetat `n generaliz\ri alarmante, lar`ndul lor `nr\d\cinate nu doar `n igno-ran]\ ci [i `ntr-o op]iune c`nd latent, c`ndpatent antidemocratic\, antipluralist\,antiminoritar\. Suspiciunea fa]\ de gene-raliz\ri [i nara]iunile (basmele) construitepe ele este fundamental postmodern\; alocaliza aceste enun]uri [i ideologia lor„unde nu te-ai a[tepta“, `n (pseudo)filoso-fie, poezie sau film este o deprindere cul-turalist\. Ambele se `mpletesc `n metodalui Lefter [i tocmai aceast\ combina]ieexploziv\ „nelini[te[te“.

De altfel, Lefter s-a specializat `n a nenelini[ti periodic, a devenit deliberat uncritic pentru nelini[tea noastr\. El nu eneap\rat un „naysayer“, un profesionist alcontesta]iei. F\r\ `ndoial\, el `n]elege c\orice deconstruc]ie, orice revizuire saur\sturnare de paradigm\ implic\ o cons-truc]ie [i s`nt finalmente subsumate unuiefort pozitiv chiar dac\ nu dau imediatrezultate. ~ntr-o cultur\ unde a[tept\riles`nt mai degrab\ de natur\ contrar\, nu potdec`t s\ admir consecven]a, dogmatismul„necesar“ (v. din nou Lovinescu) al pro-

iectului din care Despre identitate faceparte. Pentru c\ acest proiect [i modelulalternativ `nscris `n el s\ devin\ dac\ nudominant peste noapte, m\car un competi-tor redutabil, o `ntreag\ „reciclare“ sau„alfabetizare“ a culturii critice rom=ne[titrebuie `ntreprins\. Nici vorb\, Lefter nuar fi singurul implicat `n ea. ~n plus, nu seva porni de la zero. Procesul `n sine e deja`n curs, iar premizele lui exist\ de decenii.A[a cum autorul subliniaz\ `n Despreidentitate, ele au fost create `n anii '80, `nprincipal de arti[tii [i criticii afirma]i atun-ci dar care la r`ndu-le continuau o tradi]iepreexistent\ `n cultura rom=n\, inclusiv `ncultura politic\ a culturii rom=ne. O m\-sur\ a succesului `n direc]ia unei aseme-nea ajust\ri/(re)sincroniz\ri ar fi acomo-darea mai larg\ [i de profunzime a discur-surilor din [tiin]ele umanului – incusiv acriticii literare [i filosofiei – la noile meto-dologii [i vocabulare, la noile preocup\ri[i la noile modalit\]i de a `n]elege ce`nseamn\ produc]ie cultural\, reprezenta-re, articulare reciproc\ a sferei private [i acelei publice, a simbolicului [i politicului.Aceast\ reg`ndire a discursului propriubazat pe o concep]ie nou\ a ceea ce `n-seamn\ discurs `n genere, a ceea ce sem-nific\ `mpreun\, `ntr-o dinamic\ de neevi-tat, sinele [i cel\lalt, majoritar [i minoritar,canon [i alternativ\, local [i global, na]io-nal [i transna]ional, elemente de identitate[i conversiunea lor inevitabil\ `n „viziune“[i „form\“, aceast\ „alfabetizare“ deci, alc\rei nume, `mi dau seama, nu ne flateaz\,este ceea ce Lefter calific\ drept o priori-tate a clipei (v. mai ales capitolul final,„Pentru liberalism/pentru o cultur\ cri-tic\“). C`nd nu vom mai str`mba din nascu suficien]\ la termeni precum „gender“[i „ideologic“, c`nd nu vom mai face ban-curi proaste despre feminism, homose-xuali [i pensionari, c`nd nu vom mai vedea`n postmodernism o simpl\ mod\, `n mul-ticulturalism un capriciu iar `n „politicalcorrectness“ o dictatur\ de import care numerit\ studiat\ ci doar snobat\, c`nd vomrealiza implica]iile serioase ale conservato-rismelor de tot felul din Rom=nia de azi,atunci alfabetizarea pe care Despre identita-te ne-o propune va fi dat cu adev\rat roade.

„Cine e, domnule, [i Lefter \sta?“Pentru o nou\ cultur\ critic\

Proz\TIMPUL10

mai 2005

ION FERCU

„“(...) E prea mult pentru tine, nu? Tu e[ti

orgolios. Vrei s\ discu]i cu Dumnezeu ca[i cum te-ai a[eza, picior peste picior, st`ndla taifas cu decanul t\u, Peter Brocke,os`nza voastr\ intelectual\ [i umbl\toareîmbuibat\ cu wiskhy. Eventual, s\ v\ [i tu-tui]i. Parc\ te [i aud turuind: „Cum, dom-nule, adic\ eu, crea]ia lui Dumnezeu, s\m\ tot arunc în genunchi [i s\-i cer[escmil\ [i îndurare? Dar nu i-ar fi Lui jen\ cadistinsa Sa crea]ie, adic\ eu, z\mislit\ dinhar divin [i demnitate, s\ se umileasc\postern`ndu - se dup\ fiecare pas? De ce,m\ rog, nu putem discuta ca dou\ fiin]era]ionale care nu au alt scop dec`t bineleomenirii?“ Tu vrei s\ te a[ezi la taclale cuDumnezeu [i s\-L sco]i din papuci cu totfelul de provoc\ri pe care le etichetezi caidei nevaccinate. C\, dac\ Omul este crea-]ia Ta, Doamne, de ce l-ai f\cut at`t de tic\-los [i de desfr`nat? C\, uite, bunule meuDumnezeu, animalul c`t este el de animal,are vremea lui de împerechere, peste an,nu st\ mereu descheiat la n\dragi sau cupoalele-n cap, gata de a profita de oriceprilej de împerechere. Nu vezi Tu, Doamne,c\ animalele junglei nu ucid dec`t doar at`tc`t le este necesar pentru a-[i ast`mp\rafoamea? Dar nenorocitul \sta, pe care l-aia[ezat în buricul Universului, de ce ucidef\r\ noim\ folosind, uneori, [i numele T\u,însemnele puterii [i bun\voin]ei Tale, încruciade devenite banalit\]i ale cotidianu-lui, în carnagii justificate prin voin]aCrucii? {i s\-mi spui Tu, mie, Dumnezeulmeu, cum de-ai aruncat în lume acest con-troversat liber arbitru, dup\ ce m-ai înc\-tu[at de destin? Cum pot eu, prizonierulf\r\ nici o [ans\ de evadare, s\ fiu fiin]\liber\, s\-mi hot\r\sc aventura vie]ii, c`ndTu ai stabilit detaliile acestei aventuri,scenariul vie]ii mele? {i-atunci, Doamne,ce i-ai r\spunde impertinentului acela deNietzsche care spune c\ liberul arbitrueste cel mai tic\los dintre toate artificiileteologilor, o sperietoare menit\ s\ fac\ r\s-punz\toare am\r`ta omenire de toate fapte-le sale, chiar dac\ ea este condamnat\ s\-[iurmeze destinul? Am vrut s\ predau, lacursul meu de Psihologia violen]ei, o tem\pe care o numisem, provizoriu, Violen]adestinului. Dar Maurice Black, rectorul,fiin]a aceea care jum\tate din via]\ a statîn genunchi în fa]a Ta, a citit pilde desprevirtute [i [i-a plimbat nevasta, la bra], prinparcuri, at`t de mult înc`t nici m\car pen-tru a z\misli un plod n-a mai avut timp,cum a auzit, de la cine o fi auzit, despre in-ten]ia mea, a reac]ionat precum Pentagonulcare z\re[te pe monitoare o bomb\ atomi-c\ îndrept`ndu-se spre inima Americii. C\,adic\, eu, intrusul, veneticul universit\]ii,esticul atins de maladia ateismului, cevreau s\ fac? S\ bulversez aceast\ lumepuritan\, s\ trec, precum un tic\los, cubuldozerul, peste fiin]a pioas\ a acestuineam? De elucubra]ii despre violen]a des-tinului are nevoie studen]imea asta care,chiar [i f\r\ aceste sugestii de revolt\ ne-norocit\ a spiritului, are probleme cu nor-dul busolei? America are nevoie de cre-din]\. Este singurul punct de sprijin carei-a mai r\mas nev\t\mat. {i Universitateas\ te pl\teasc\ pe tine ca s\-l d\r`mi? Noiconstruim, aici: caractere, speran]e, vii-tor… Dar, domnule rector, nu se poate s\nu fi auzit de strig\tul acela sf`[ietor al luiDostoievski, care spunea c\ suferin]a unuicopil nevinovat, programat\ prin destin,r\m`ne scandalul scandalurilor într-ununivers creat de un Dumnezeu bun. Nuvreau s\ negociez cu Dumnezeu rosturilefundamentale ale devenirii, dar vreau s\-mi pun, s\ ne punem întreb\ri, [i e alege-rea lui Dumnezeu dac\ ne d\ sau nu pestebot. Eu nu m\ revolt împotriva lui

Dumnezeu. Îl întreb, ca pe un Tat\, dac\nu cumva sc`r]`ie ceva prin proiectul s\uini]ial. {tiu c\ s`nt o fiin]\ m\rginit\, dars`nt crea]ia Sa, [i, în marea Lui bun\tate [iîn]elepciune, m\ va l\muri, îmi va alunganelini[tile pe care mi le provoac\ popasulmeu spiritual asupra destinului. Dumnezeun-ar vrea nici în ruptul capului ca eu s\ fiuun ignorant. L-ar apuca mila, dac-ar vedeac\ nu ne punem întreb\ri, c\ mergem înritm caden]at, prin de[ertul vie]ii, ca oturm\ care nu a[teapt\ dec`t înt`lnirea cumarea trecere spre cele ve[nice. Pentrumine, libertatea înseamn\ [i, sau mai ales,dreptul de a comunica, de a vorbi cuDumnezeu. Nu-L neg, nu-L pun la îndo-ial\, nu-L contest. Îl respect mult de tot[i-L rog s\ m\ ajute s\-mi spulber nedu-meririle. Dumnezeu nu se poate degradaaccept`nd acest dialog, c\ci, chiar [i dac\dorin]a mea ar putea însemna [i rebeliune,eu s`nt crea]ia Sa, El a creat aceast\ rebe-liune, nu eu. M\ g`ndesc în clipa asta c\n-ar strica nici un curs botezat Violen]anaturii. Nu pot uita c\ am stat, ca un [obo-lan h\ituit, o zi întreag\, singur-singurel,într-un ad\post în care-am nimerit înt`m-pl\tor [i am a[teptat speriat, umilit, ca s\treac\ [aizeci [i [ase de tornade pesteOklahoma, vreme în care mii de cl\diri aufost transformate în ruine [i vie]i cu nemi-luita au fost luate. {i atunci am vrut s\ Teîntreb: „De ce Doamne? De ce at`tea în-cerc\ri pentru ni[te p\c\to[i de r`nd carenu pot schi]a nici un gest de ap\rare în fa]aunei asemenea furii?“ Nu moartea m-ah\ituit cel mai mult atunci, ci umilin]a. Ede-a dreptul insuportabil ca eu, a[ezat deTine în buricul Cosmosului, h\r\zit cudemnitate, s\ cer[esc bun\voin]a unui v`ntturbat, pornit, programat cu bun\ [tiin]\împotriva mea, ca [i cum eram infractorulcel mai de temut al universului. Se nime-rise în acel ad\post ad-hoc [i o pisic\ am\-r`t\, r\t\cit\, jig\rit\, bolnav\ r\u, [i, în cli-pa aceea, Doamne, între mine, om, crea]iaTa de lux, [i pisica aceea anonim\ nu eranici o diferen]\. Eram doar dou\ înjghe-b\ri de groaz\, de spaim\, de umilin]\ [i dee[ec. Ba chiar cred c\ pisica era mai pu]insperiat\ dec`t mine. C`nd am ie[it de-aco-lo, mult\ vreme n-am mai v\zut pe str\zinici oameni, nici pisici, nici c`ini, ci doarni[te fantome nediferen]iate ale spaimei,groazei, e[ecului [i umilin]ei. Mi-am adusatunci aminte [i de vorbele pe care ApostolulPavel le-a spus t`n\rului Timotei: „Caut\s\ te înf\]i[ezi lui Dumnezeu ca un omîncercat“. {i-am cutezat s\ m\ întreb de ces`nt necesare at`tea încerc\ri pentru a pl\ti,prin suferin]\ [i umilin]\, un nenorocit p\-cat adamic? {i m-am mai întrebat, retoric,f\r\ nici un fel de ur\, cine a pus în oper\un asemenea spectacol? Nu cred c\ Tu.Perfec]iunea [i bun\tatea suprem\ nu potz\misli un asemenea co[mar. Atunci m-amg`ndit c\ ai fi putut preveni spectacolulacela al umilin]ei [i suferin]ei. Nu preacred, aidoma unuia dintre pesimi[tii deserviciu ai rom=nilor, c\ lumea asta tre-buia creat\ oricum, numai a[a cum estenu, dar, uneori, recunosc, p\c\tuiesc fa]\de Tine [i m\ g`ndesc dac\ nu cumva c`r-cota[ul acesta subtil a avut [i ceva drepta-te… M-am g`ndit atunci [i la violen]a exi-lului. Nu [tiu cum se face, dar c`nd tr\ie[tivecin cu pr\pastia groazei te asalteaz\toate g`ndurile într-o clip\. M-am g`ndit laexil ca la o como]ie care nu se mai ter-min\, ca o aruncare într-un alt fel de îns-tr\inare, ca la o deposedare de r\d\cini, demitologie, iar strig\tele acelor oamenicare nu mai respirau dec`t panic\ îmip\reau a fi ni[te ciudate obiecte desc\rnatecare pluteau indecent prin aer. C`nd crezic\ pielea celorlal]i este mai cald\ dec`tpropria-]i piele, recuno[ti c\ ai r\mas f\r\ghid [i busol\, nu mai e[ti dec`t un banalcurent de aer care se strecoar\ printre dou\u[i tr`ntite cu furie în nas. Desigur, nug`ndeam la modul propriu, la exilul meu

într-o alt\ ]ar\. Sau nu g`ndeam numai laacest exil. M\ sim]eam exilat într-o alt\lume [i nu meritam asta. Cel pu]in, în tru-fia mea, a[a credeam. Nu-mi place s\tr\iesc mereu vegheat de santinela grijii [iprivirii care condamn\ [i-mi sufl\ în ceaf\.Nu te tot foi, c\ n-am s\ te las s\ m\ între-rupi, dec`t atunci c`nd voi crede de cu-viin]\ c\ ]i-am aruncat în obraz tot ce creddespre tine! Mi-ai spus, Lerule, c\ unuldintre filosofii t\i prefera]i, Kant, î[i puneexact acelea[i probleme ca [i ]\ranul dincare te tragi, numai c\ ultimul le rezolv\cu o alt\ tehnic\. Tu joci rolul filosofuluisau al complicatului t\u spirit mioritic?Nu prea mi-l imaginez pe Kant st`nd, sf\-tos, picior peste picior, la o [uet\ imperti-nent\ cu Dumnezeu. Fiin]a asta avea dis-tinc]ie princiar\, [tia ce înseamn\ o au-dien]\ în imperiul divinit\]ii. Tu prea vreis\ te tragi de [ireturi cu Dumnezeu. Te-aiîntors, din Ob`r[enii t\i, pu]in cam anxios,ai chef mereu de har]\ cu Universul [i-]itrec tot felul tornade prin suflet, l\s`nd înurm\ risipiri care te tulbur\. Vrei s\ faci cuDumnezeu interpretare de text, s\-L între-bi ce-a vrut s\ spun\ p\rintele Sertillanges,merg`nd pe calea minat\ de Nietzsche,atunci c`nd a cuv`ntat c\ diavolul nu estedec`t tr`nd\via lui Dumnezeu. E ca [i cumte-ai a[eza în fa]a Sa [i i-ai spune amical,ca unui student de-al t\u : „Hai, Doamne,s\ facem pu]in\ hermeneutic\, pentru c\tot n-avem cum ucide nenorocitul \sta deplictis care ne roade r\u de tot. {tiu c\ l-aidesemnat pe Hermes pentru a mijloci co-municarea între oameni [i zei, dar eu, fiulT\u, cred c\ uneori î]i este dor de mine [iabia a[tep]i s\ schimb\m o vorb\. Cred c\-]i aminte[ti c\ [i Sf. Augustin }i-a cerutajutor: „Ajut\-m\, Doamne, c\ nu-n]elegnimic!“ Nu [tiu dac\ ai stat de vorb\ cu el,c\ci, înainte de-a deveni sf`nt, a fost pu]indepravat, dar eu, de[i n-am nici o perspec-tiv\ de-a fi sanctificat, chiar depravatn-am ajuns, a[a c\ nu cred c\ n-am puteasta pu]in de vorb\. {i-apoi, nici Hermes,pe care L-ai numit chiar mediator între zei[i muritorii de r`nd, fiii T\i, nu prea a fostcheie de biseric\. Î]i aminte[ti, desigur, c\,imediat ce a fost adus pe lume, într-ope[ter\ din Arcadia, a s\rit direct din scu-tece [i a alergat iute tocmai în Tessalia,fur`nd cirezile fratelui s\u Apollon, pecare l-a dus mai apoi de nas, d\ruindu-i oam\r`t\ lir\ cu sunete am\gitoare înschimbul animalelor. A[a c\, de ce n-ai sta[i cu mine la o voroav\? Vreau s\ decrip-t\m p\c\tosul \sta de g`nd ermetic, pu]inîntr-o dung\, al slujitorului T\u cu sutan\,Sertillanges, vreau s\ descop\r toate sen-surile lui primordiale, b\nuind c\, uneori,ai [i Tu momente de sl\biciune, de mareoboseal\, vreme în care Nenumitul î[i facemendrele în lume. Cu alte cuvinte, vreaus\ facem pu]in\ hermeneutic\, a[a cum facuneori cu studen]ii mei, ajung`nd la con-cluzii [ocante r\u de tot, de-mi vine s\-miiau c`mpii, Doamne, s\ alerg în pustiet\]i,s\ m\ pustnicesc pentru prea mare îndr\z-neal\. Dar vezi Tu, Doamne, atunci c`ndm-ai z\mislit ai r\t\cit în mine at`ta trufie,înc`t nu s`nt în stare s\ m\ arunc în mareapustietate. Eu tot cred c\ Tat\l [i fiul teres-tru pot sta, m\car din c`nd în c`nd, chiar c`tde mult ar fi ocupat Tat\l, ca s\ schime ovorb\ despre destr\b\larea lumii care,dac\ nu te superi, a luat-o razna de tot.C\ci uite, Doamne, Tat\ al meu, un prietende pahar nu-mi vorbe[te despre lume, cidespre lumea de la cap\tul Strig\tului, alVaietului, al Urletului, [i nu se poate caTu, fiin]\ perfect\ [i infinit\, atot[tiutoare,s\ nu [tii despre ce b`rfim noi, c`rcota[ii der`nd. Cum nu se poate s\ nu [tii c\ unuldintre c`rcota[i t\i de lux, Voltaire, spunemereu c\ lumea asta, crea]ia Ta, nu e dec`tun c`mp imens de m\cel [i de boal\, c\omul, cel mai nenorocit dintre toate ani-malele, se afl\ mereu prad\ a dou\ relenecunoscute acestora: nelini[tea [i plicti-

sul. Sihastrul de mas\ este personajul celmai r\sp`ndit al planetei. Înstr\inat, ase-diat de derapaje [i înn\moliri, omul con-temporan a ie[it din ritmul liturgic al ade-v\ratelor sensuri, tr\ind în toropeala hiber-nal\ a unei vie]i minime, sedus p`n\ la su-focare de chermeza lumii. Fiin]a aceasta aînceput s\ locuiasc\ prea mult în afarapropriei sale fiin]e. Prea mul]i dintre noise afl\ pe buza pr\pastiei. Au divor]at oa-menii de Eden, nu mai au în tabieturi reve-ren]a aceea pioas\ în fa]a p\cii din suflet.Anticii spuneau c\ un singur spectacoleste mai grandios ca marea: cerul; c\ unsingur spectacol este mai grandios dec`tcerul: sufletul omului. Dar acum spectaco-lul sufletului a devenit un co[mar. În sufle-tul fiec\rui ins v\d un Adam r\t\cit. S`ntoameni care se hr\nesc doar cu steaua sin-gur\t\]ii lor în aceast\ lume tiranizat\ deindiferen]\. {tii, Doamne, c\ pentru a-milecui c`te ceva din boala singur\t\]ii amfost la b\ie]ii de la Ecarisaj pe care i-amimplorat s\-mi înfieze – chiar a[a le-amspus, s\-mi înfieze – un c`ine pe carevoiau s\-l eutanasieze a doua zi? Brother eun c`ine adorabil, r\mas f\r\ picior, înurma unei opera]ii cauzat\ de un cancercare-i amenin]a toat\ fiin]a. Îl folosesc,acesta este termenul, ca zooterapie, în vre-me ce el beneficiaz\ de homoterapia mea.E firesc? N-ar fi fost mai normal ca am`n-doi s\ fim beneficiarii zeoterapiei tale? Elare amputat un picior, eu am amputateni[te sentimente. Nu se poate s\ nu [tiidespre asta. Noi, oamenii, suferim de sin-dromul lui Midas: tot ce atingem se trans-form\ în grij\. Nu }i se pare c\ Fiin]a apierdut armonia cu marele Cosmos, c\ epe cale s\ se nasc\ o lume din ce în ce maibolnav\? Miroase a pierzanie peste tot.S`ntem condamna]i la statutul de spectatorîn aceast\ lume care derapeaz\ aiurea detot, pentru c\ optzeci la sut\ din creierulnostru este, dup\ cum a demonstratEinstein, silent zone, nu-l putem folosi –prin decizia Ta? – pentru a opri derapajul.Aidoma unui personaj al lui Camus, amajuns la concluzia c\ to]i pu]im a egoism,a masochism [i a moarte, c\ noi, crea]iaTa, s`ntem pe cale a z\misli un sistem ires-pirabil. Universul a devenit o uria[\ ma-[in\ de f\cut [i de adorat zei, în vreme ceeu m\ aflu mereu pe toboganul pr\v\liriif\r\ oprire. {i asta a[ vrea, la aceast\ vo-roav\ hermeneutic\: s\ pricep de ce estesurd Universul acesta ]icnit la muzicamea, la speran]ele mele… M\ tem îns\ c\,în marea mea m\rginire, nu voi puteadecripta nimic din cugetarea p\rinteluiSertillanges, c\ voi juca rolul s\rmanuluirege Carol al X-lea, cel care, vizit`nd{coala Politehnic\ din Paris, a încercat,f\r\ succes, s\ în]eleag\ cum este generat\o anumit\ suprafa]\ de o linie dreapt\. Lacap\tul explica]iei repetate, v\z`nd c\monarhul nu pricepe o iot\, Profesorul aexclamat: „Ei bine, Sire, v\ dau cuv`ntulmeu de onoare c\ acesta este adev\rul!“De[i, tare nu-mi vine s\ cedez. Nu, cumva,Tu, Doamne, e[ti creatorul propriului T\uadversar? Ni l-ai înf\]i[at, oare, pe diavol,con[tient fiind c\ f\r\ un oponent totul estelipsit de sens? Democra]ie divin\?... Esteaceast\ crea]ie rodul plictisului T\u s\tulde a ne privi de sus pe noi, oamenii, fiin]earuncate în mrejele unor cumplite dileme?Aveai nevoie de o juc\rie mai ac\t\rii?Dac\-i a[a, imaginea mea despre Demiurgulcare creeaz\ dezinteresat, din dragoste, s-ar putea s\ sufere. Nici nu [tii c`t de multTe iubesc, Doamne, tocmai de aceea vreaus\ Te întreb, ce-ai r\spuns c`nd noi l-amîntrebat pe Cain, în cor, dispera]i, undeeste fratele s\u Abel? Dac\ tic\losul deCain n-a vrut s\ r\spund\, Tu, care-i [tiailucrarea diavoleasc\, de ce nu ni l-ai ar\tatcu degetul, de ce n-ai pus la col] primulfratricid care avea s\ se multiplice ca opecingine a omenirii?

La taclale cu Dumnezeu*

11Proz\ TIMPUL

mai 2005

Nu-i a[a, Lerule, c\ este adev\rat cecred eu, prietenul t\u, John Fox, cel pecare-l cam ocole[ti în ultimul timp, c\ aivrea s\ stai la un asemenea taifas cuDumnezeu? Tu prive[ti Credin]a ca pe ofiin]\ care ar vrea s\ moar\, dar nu poate.În marea ta naivitate, crezi c\ ea va afla încinismul t\u critic o nou\ [ans\ de supra-vie]uire, singura [ans\ de supravie]uire, derevigorare. E[ti gravid de carnavalesc. E[tiun fel de Diogene care nu mai încape înpr\p\ditul acela de butoi mitologic. Buto-iul s\u a devenit Universul, în vreme ceinterlocutorul nu mai este am\r\[teanulstr\zii, ci însu[i El, Dumnezeu. Sau poatec\, mai cur`nd, e[ti un Mefistofel modern,un contestatar cu preten]ii de provocatorde seisme în tradi]ii, un estetician cinic, unmoralist original n\scut din protestul uneilumi din care a evadat de foarte mult\ vre-me respectul. Tu ui]i mereu c\ omul se afl\la mijloc, între Dumnezeu [i diavol, pen-tru c\ lui i s-a dat calea m`ntuirii, refuzat\lui Lucifer, [i, totodat\, [ansa de-al imitape Creator, de a recrea, prin suferin]\,Speran]a. Într-o legend\ bogumilic\, des-pre care nu se poate s\ n-ai [tiin]\, tu, [oa-rece consacrat de bibliotec\, se spune c\Adam, dup\ ce a renun]at la frunz\ [i apierdut Paradisul, [i-a v`ndut sufletul dia-volului, dar c\r\mida pe care a fost scriszapisul s-a dizolvat în ape. Eliberat deLucifer, izgonit de Dumnezeu, omul (euscriu cu liter\ mic\; în marea ta sfidare, tu,Lerule, scrii Om, cu o mare) a ajuns încentrul lumii, dar nu înt`mpl\tor. Centruleste locul de unde începe m`ntuirea; star-tul. Pe traseu, po]i deveni cineva sau ni-mic. Via]a este o loterie la care trebuie s\`nveste[ti în suferin]\, m`ntuire, respect [isperan]\. Asta nu în]elegi tu, Lerule, c\trebuie s\ str\batem calea aceasta. Saupoate c\ nu vrei s\ în]elegi, cat`rule. Tu nuvrei un Dumnezeu care, atunci c`nd ridic\spr`ncean\, face toate noroadele s\ tac\.. Eca [i cum ai sfida legea gravit\]ii. Tu vreiun Dumnezeu pe care s\-L invi]i la picnic.Eventual, s\ stabile[ti tu loca]ia, meniul [i„ordinea de zi“ a conversa]iei. Chiar [iconcluziile. Nu m\ îndoiesc de faptul c\vrei ca [i nota de plat\ a delicateselor s\fie achitat\ cel pu]in pe din dou\, dac\ nucumva, crez`ndu-L pe Dumnezeu mai bo-gat, îl vei l\sa s\ pl\teasc\ totul. Democra-]ia asta a ta de pe[ter\ care n-a cunoscutînc\ vizita soarelui poate fi cuceritoare,poate în[ela, dar cu mine ]i-ai g\sit na[ul…

Acum, c`nd ajunsese cu masajul la de-getul mic al piciorului drept, Leru înc\ re-flecta asupra discursului tornad\, înfl\c\-rat-acuzator, al amicului John Fox, z`m-bind, uneori, nu numai din cauza accente-lor rocambole[ti ale acestuia, ci [i pentruc\ mesajul s\u viza salvarea unui p\c\tosdin mrejele pierzaniei. P`n\ s\ aib\ onoa-rea tr\snit\, n\scocit\ de John Fox, de-amerge cu Dumnezeu la un picnic, se afla,într-o postur\ pu]in caraghioas\, gol-pu[-c\, l`ng\ Raisa, [i ea goal\-pu[c\, [i încer-ca s\ interpreteze cele mai ]icnite „arii“ depreludiu [i postludiu care fuseser\ experi-mentate vreodat\. Pe Raisa o cunoscuse înurm\ cu doi ani, c`nd sosise în Oklahoma,la universitatea sa, ca doctorand în [tiin]epolitice. Blonda rusoaic\, de o naturale]eaparte, se ata[ase de el ca un accesoriucare nu-[i f\cea iluzii c\ va fi purtat altfeldec`t doar ocazional. Picioarele ei, lungip`n\ aproape de g`t, cum îi pl\cea Raiseis\-l provoace, ochii alba[tri [i z`mbetulcald, lipsit de agresivitate, erau primeleînsu[iri care te izbeau atunci c`nd o priveaipentru prima oar\. C`nd se înfiripa conver-sa]ia, toate acestea treceau în plan secund,c\ci Raisa te tulbura cu discursul ei colo-rat, sprin]ar, în englez\, francez\, germa-n\, spaniol\ sau italian\, [i numai c`nd numai avea argumente, începea, pentru a fimai persuasiv\, z`mbind, s\-]i vorbeasc\într-o ruseasc\ at`t de cald\, înc`t sim]eaic\-i este dor de cas\. Cu adev\rat, pe Raisao cunoscuse la Sankt Petersburg, în urm\cu un an, c`nd ea îl invitase, timp de dou\s\pt\m`ni, în iunie, pentru a fi martorulspectacolului f\r\ egal al nop]ilor albe. Înfapt, Raisa revenea acas\, pe Smolenskayastreet, unde p\rin]ii locuiau într-un aparta-

ment modest primit cu reparti]ie de la uzi-na de automobile la care lucrau. Pe Leru îlcazase la Pribaltiskaia, hotel de multe ste-le construit de finlandezi chiar pe ]\rmulBalticii, în vreme ce ea, ca o adolescent\inocent\, locuia cu p\rin]ii. Se înt`lneauîns\ diminea]a, cel t`rziu la ora 10, [i înce-peau s\ viziteze celebrul ora[ ca [i cum ea,Raisa, care-[i petrecuse aici copil\ria, ado-lescen]a [i o parte a tinere]ii, l-ar fi v\zutpentru ultima oar\ [i voia s\-[i ia adio dela el, ca de la o fiin]\ drag\. L-a dus pe Leru,în prima zi, în afara ora[ului, pe un c`mpciudat br\zdat de tran[ee [i cazemate, unveritabil muzeu în aer liber. Mult\ vreme,Raisa n-a spus nimic. S-au plimbat am`n-doi ascult`nd cum ]iuie t\cerile. Într-un t`r-ziu, l-a rugat s\ nu uite nimic. S\ închid\ochii [i s\ încerce s\ memoreze pentru tot-deauna aceste imagini ale tragediei, acesteultime redute ale unui r\zboi nenorocit pecare ai ei, ru[ii, nu-l meritau. Aici se aflatoat\ inima cea mare a celor din SanktPetersburg, în aceste tran[ee, în aceste ca-zemate din care unii n-au vrut s\ mai plecep`n\ c`nd nu i-au sleit cu totul pe invada-tori. I-au curs lacrimi Raisei. A m\rturisitc\ vizita [i lacrimile nu s`nt propagand\ruseasc\ de dou\ parale, ci o declara]ie dedragoste pe care o face mereu Rusiei [imilioanelor de b\rba]i, femei [i copii dinneamul ei care au murit în r\zboi. Aici ahot\r`t, printre aceste tran[ee [i cazemate,c\ va studia [tiin]ele politice. Era curtat\de g`ndul ascuns c\ va putea fi unul dintremilioanele de oameni care ar putea evitaînc\ un co[mar mondial…

C`nd termin\ masajul la cel de-al cinci-lea deget, Leru î[i aminti c\ Raisa poves-tea despre actorii pr\p\dului de laStalingrad a[a cum el dep\na istorii desprealde Crucemult\, Sache Daraban\, VicuPoalelungi, Nae Scafament sau PicuAiamic\, h`trii (sau poate tragicii…) s\ieroi de Ob`r[eni. La Palatul lui Pu[kin i-arecitat, ca o actri]\ aflat\ în fa]a comisieicare urma s\ hot\rasc\ dac\ se va logodipe vecie cu scena, strofe întregi din poe-mele acestuia, sfid`nd asisten]a ad-hocuimit\, dar care nu se sfiia s\ arunce [i pri-viri admirative. Raisa era îndr\gostit\ deSankt Petersburg. Neva, 200 de poduri,votc\, vin ro[u, insule, vapoare, frig,Lenin, front, rezisten]\, istorie, crime,nop]i albe, poezie, Dostoievski, pa[ii luiDostoievski, zv`rcolirile lui Raskolnikov,cazemate, cazaciok, monumente cu flac\-r\ etern\, c`ntece de step\ f\r\ egal, kgb,spaim\, ruine din Lenin, muzee, multemuzee [i iar istorie, mult\ istorie trucat\ [ireal\, tragedie, palatul de iarn\, umbre de]ari sacrifica]i, romanovi proletariza]i,karamazovi strig`ndu-[i pe str\zi suferin]a,Raisa, speran]\, cruci[\torul Aurora pl`n-g`nd în delir, Sankt Petresburg… SanktPetersburg, ia liubliu… Vocea Raisei…

N-am crezut c\ poate iubi cineva at`t demult un ora[, un amestec tragic de dragos-te, s`nge, crim\, minciun\, strig\t, istorie [iiar dragoste... C`nd veni vremea genunchi-ului st`ng, rememorarea lui Leru poposi peuniversul Ermitajului, imperiu al artei, cupatru sute de s\li, cople[itoare gazd\ acelor aproape trei milioane de exponate pecare, numai dac\ ai fi vrut s\ le onorezidoar cu o privire foarte fugar\, ]i-ar fi tre-buit vreo [aptezeci de ani din via]\, dac\la[i la o parte faptul c\ n-ai fi fost cobaiul]icnitului preludiu pe care el îl punea înoper\ cu mult profesionalism, g`ndindu-se,nu f\r\ oarece spaim\, dac\ nu cumva înmomentul experiment\rii postludiului vaadormi, ca de obicei, tun. Ermitaj: delir aldorin]ei, timp care url\, clip\ prea repede,lume uimit\, transpirat\, care alearg\, vreas\ vad\ totul, nu vede aproape nimic, se-n-groap\-n pliante, sufoc\ ghizi, se pr\bu-[e[te-n fotolii, î[i pune m`inile-n cap, e oraînchiderii, m`ine a[teapt\ aeroportul, poatec\ pa[ii nu vor mai r\t\ci niciodat\ prinErmitaj… Raisa nu se pierde cu firea. Zicec\ i se pare, uneori, c\ a copil\rit în Ermitaj.Cu toate acestea, n-a apucat nici m\car s\str\bat\ toate cele patru sute de s\li. M\în[fac\ [i m\ duce întins la Madona cupruncul a lui Leonardo da Vinci. Parc\s`ntem într-o gar\ imens\ [i alerg\m pen-tru a înt`mpina un prieten drag, drag detot. Ermitaj pare pentru noi c`mpul de an-trenament pentru doi sportivi interesa]i depreg\tirea fizic\. Madona, Madona,Madona. {i Pruncul. Madona [i Pruncul neprivesc, pu]in ironic, de sub un înveli[protector, securizat, ni]el speria]i de curio-zitatea noastr\ estetic\. Ba, mi se pare,Madona este chiar suspicioas\: „Cum potz`mbi c\tre noi dou\ figuri transpirate [idobor`te de g`f`it?“ Pentru un ivan supra-veghetor, must\cios [i b\tr`or, c\ruia îighicesc revolverul sub pulpan\, care neprive[te chiar ca pe ni[te suspec]i care l-arputea arunca în istorie, l-ar avansa vertigi-nos în ierarhia statului de plat\, dac\ ne-arputea dezv\lui inten]iile criminale, deve-nim chiar foarte interesan]i. Raisa îi prin-de privirea, în]elege caraghiosl`cul situa]i-ei [i se repede la el: „Gru[enko, tic\losuledrag, tot aici e[ti? Tot înamorat deMadona?“ Gru[enko, vigilentul Gru[enko,devine c`rp\ moale de tot, cade, sfid`nd re-gulamentul, în bra]ele Raisei [i zice stins:„Raisa, Raisa, devu[ka, maia daragaiaRaisa“… Simte îns\ c\-l mustr\ camerelede luat vederi [i se retrage z`mbind. Uimi-t\, Madona devine parc\ mai în]eleg\toa-re, nu-[i mai ap\r\ pruncul chiar at`t devigilent\, iar în col]ul din dreapta al buze-lor z`mbetul matern îi str\luce[te [i maimult. Pruncul pare c\ d\ semne de marevioiciune, parc\ ar vrea s\ se desprind\ desub aripa mamei, s\ arate musafirilor dec`te ghidu[ii este în stare, [tiind c\, ori-

cum, av`nd musafiri, mama n-o s\-l poat\pedepsi. Cel pu]in p`n\ c`nd ace[tia vorpleca. Gru[enko e salutat din mers, vioi,r\m`ne pu]in cu buza umflat\, pierdut înfireturi – n-a putut nici de data asta s\ de-vin\ erou pe frontul Madonei – dar îi tri-mite bezele Raisei, str`mb`ndu-se apoimar]ial, f\c`nd mea culpa c\tre ochiulvigilent al aparatelor care-i înregistreaz\nemilos gesturile, g`ndindu-se c\ va trebuis\ dea seam\ [efilor s\i pentru rev\rs\rilede afec]iune care nu-[i au rostul pentru unins at`t de important ca el, care, de[i tr\ie[-te ca un exilat de Peteresburg, într-o gar-sonier\ în care mucegaiul [i frigul se simtca acas\, are în grij\ vedeta Ermitajului,sau cel pu]in asta crede el despre sine [iMadona cu Pruncul. St\tea Gru[enko, a-tunci c`nd era mai t`n\r, în bodega aceeade pe Tversskaya street, p`n\ s\ plece laslujb\, la Ermitaj, ca s-o ocroteasc\ peMadona de posibilele pofte ale infractori-lor. Mai d\dea peste cap c`te-o votc\, maipierdea un b\nu] la rulet\, p`n\ în ziua încare, venit\ s\ cumpere coloniale, Raisal-a privit drept în ochi pe vecinul ei debloc [i i-a spus-o de la obraz, ca de la unprezidiu comsomolist: „Nu ]i-e ru[ine,Gru[enko? Spune-mi, cum o s\ dai ochii,peste c`teva ore, cu Madona [i pruncul?P\c\tosule!“ Legenda care circul\ prinmuzeu zice c\, de-atunci, Gru[enko n-amai pus votc\ pe m\sea înainte de servi-ciu. Mai mult, ermitajienii h`tri spun c\,atunci c`nd ajungea la slujb\, Gru[enko sespovedea Madonei [i pruncului, jur`n-du-se c\ n-a pus strop de vodc\ în gur\…Cumva, Gru[enko a r\mas dator Raisei,c\ci îl luaser\ [efii la ochi pe c`nd mirosulde votc\ devenise parte a fiin]ei sale.Alexei Pliu[kin, mai marele palierului, îl[i vedea mutat ca p\lma[ la unitatea de eli-t\ a celor cincizeci de pisici care-[i aveausediul în subsolul cl\dirii, de unde plecauîn raiduri c\tre [obolanii care amenin]ausecuritatea tablourilor. Cea mai mare tea-m\ a lui Gru[enko nu venea îns\ din par-tea celebrilor pisici care luptau de dou\sute de ani pentru gloria Ermitajului, cidinspre apriga Da[a Danilia, comandantade net\g\duit a neamului pisicesc amintit,c\reia Gru[cenko îi refuzase ni[te avansurierotice, la vremea celei de-a doua tinere]i,d`ndu-i a-n]elege c\ în acest palat imperials`ngele ei de pisicioaic\ [ef\ nu este preaalbastru. Datorit\ acestor amintiri o con-ducea Gru[enko pe Raisa cu priviri dragi,în vreme ce, lu`ndu-l de-o arip\ pe Leru,aceasta se îndep\rt\ spre sala Picasso, tre-c`nd aproape ca o n\luc\ pe l`ng\ prietenivechi: Rembrandt, Van Dyck, FrancescoGuardi, Wassili Kandinsky, Murillo,Watteau, Claude Lorrain, portreti[tii fran-cezi [i peisagi[tii olandezi. C`nd, în sf`r[it,ajunser\, aproape de ora închiderii, laPicasso, tr\g`ndu-[i sufletul, Leru îi pro-mise cu toat\ sinceritatea c\, atunci c`nd ova avea musafir la Muzeul inamicului [iprietenului din Ob`r[eni, înfiin]at de cele-brul Ghi]\ Pol, n-o s-o alerge prin imensi-tatea acestuia, pentru c\ rom=nii s`nt maiospitalieri, au mai mult\ r\bdare cu oaspe-]ii lor. E drept c\ Ghi]\ Pol, ctitorul ob`r[e-nean, spre deosebire de Ecaterina a II-a,ctitor de Ermitaj, nu-[i l\f\ise exponateleîntr-un spa]iu at`t de mare, dar, la urma-urmei, ambele ctitorii erau muzee foarteimportante pentru localit\]ile lor. Raisachicoti scurt [i se opri în fa]a celebruluiNud în fotoliu negru, despre care criticiide art\ spun c\ ar reprezenta-o pe MarieTherese Walter, una dintre nenum\ratelesale amante. St`nd cu bra]ul ridicat deasu-pra capului, nudul suprarealist al amanteiera o armonie grozav\ de fr`nturi, cioburide suflet [i contraste... C`nd vin în lumealui Picasso, uit de tot ce poate aminti devulgaritate, Lerule. Picasso m\ lecuie[tede spaimele trecutului. Spaime desprecare nu ]i-am spus, spaime pe care trebuies\ ]i le m\rturisesc. (...)

*Fragment din cel de-al doilea volum, aflatîn lucru, al romanului Oaspetele. Primul volumal acestui roman a ap\rut, în 2004, la Editura„Cartea Rom=neasc\“.

InterviuTIMPUL12

mai 2005

Nicolae Coande: Domnule Codrescu,v\ afla]i la Craiova pentru a v\ lansa o atreia carte, „Instrumentul negru“ (Ed.„Scrisul Rom=nesc“), la mai pu]in de os\pt\mîn\ de cînd a]i sosit în Rom=nia. Înintervalul 11-15 martie a]i lansat, la Ia[i[i în Bucure[ti, dou\ c\r]i de „maturita-te“, iar la finele s\pt\m`nii a]i venit aicipentru un debut ceva mai special, la 40de ani dup\ ce a]i scris poemele acestearom=ne[ti. Nu v-a fost team\ s\ v\ dez-v\lui]i versurile de tinere]e? Montale spu-nea c\ „tinere]ea e anotimpul ce-i maipenibil în via]\“...

Andrei Codrescu: Mi-a fost enorm defric\ [i înc\ îmi mai este, dar m\ lini[tescatunci cînd aud oameni inteligen]i [i ma-turi, oameni tineri [i îndr\gosti]i de poezievorbind de aceste poeme de tinere]e alemele cu pl\cere. A[a c\ încep s\ cred c\s`nt vii.

N.C.: Blaga [i Tzara s`nt poe]ii d-voas-tr\ de formare. Din ce am citit, nu mi s-ap\rut c\ s`nte]i un „blagian“ (chiar dac\vorbi]i undeva de suprarealismul sacerdo-tal al lui Blaga), îns\ verbul flamboaiantal lui Tzara v\ este caracteristic. Cum seface c\ n-a]i ajuns la Zürich [i a]i trecutoceanul, „pe-un galben liman orleanez“?

A.C.: Tzara [i Blaga s`nt poe]ii pe carei-am citit în adolescen]\. Ei aveau un aerde interzis, acel mister – dincolo de poeti-ca lor – de a fi poe]i neautoriza]i, ceea ceeste seduc\tor pentru un adolescent carevrea s\ aib\ parte de lucrurile pe care le[tiu doar adul]ii. S-a f\cut un fel de sintez\curioas\ între poezia mea, ceea ce gîn-deam pe vremurile acelea, [i poezia celordoi. Blaga era Sibiul, Sibiul întreg îl reg\-seam în poezia sa, t\cerile Sibiului, peisa-jul. În Tzara g\seam altceva, curajul de al\sa incon[tientul meu s\ vorbeasc\, acelcuraj de a face experimente, de a l\sa ver-bul s\ se reverse peste malurile prozodieicu care eram obi[nui]i pe atunci. A[a c\din cei doi am f\cut la început un reper, iarîntre timp au devenit mituri poetice. Îns\ artrebui s\ [tii c\ Tzara n-a avut mare lucrude-a face cu Zürich-ul: s-a dus acolo fiindc\era singurul ora[ liber de r\zboi [i acolo s-auîntrunit mul]i scriitori [i arti[ti care nu voiaus\ ia parte la r\zboiul acela groaznic.

N.C.: Era [i Lenin pe-acolo...A.C.: Da, [i Zinoviev, dar ei nu erau

acolo pentru a inventa arta, puneau altelucruri la cale.

N.C.: Inventau revolu]ia!A.C.: Da, îns\ Tzara a inventat [i el o

revolu]ie. Dar, `n cazul lui, a fost o revolu]iecare a venit din scîrb\ fa]\ de arta europea-n\, care d\duse numai r\zboi pîn\ atunci. El[i ceilal]i erau gr\bi]i s\ distrug\ reveren]afa]\ de art\ [i fa]\ de formele acestei arte ofi-ciale din ]\rile aflate în r\zboi. Au avutnorocul s\ fie oameni de mare talent care s-au întrunit la „Cabaret Voltaire“. Între ei, [iMarcel Iancu, prietenul din Rom=nia al luiTzara, care mai tîrziu a fost arhitect, aconstruit case în Bucure[ti [i a devenit fon-dator al stilului na]ional în Israel, dup\ ce aemigrat acolo în anii’40.

N.C.: În State s`nte]i vocea de aur alRadioului Public Na]ional [i constructo-rul unei reviste cool: „Exquisite Corpse“.Ave]i colaboratori de prim\ mîn\ din lite-ratura american\, iar uneori public\ aco-lo chiar scriitori rom=ni. În ultimul num\rpe care l-am r\sfoit public\ poetul LiviuGeorgescu [i eseista Cristina Hanganu

Bresch. Ce autori rom=ni au publicat înrevist\ [i cît de bine trebuie s\ scrie cine-va din Rom=nia pentru se putea vedeapublicat?

A.C.: Hai s\ clarific\m, c\ nu s`nt voce„de aur“, nu mai mult decît una de c\rbu-ne, s\ zic, îns\ ceva mai t\ioas\! Revistami-e drag\, am început-o în 1983 în ideeade a publica traduceri din alte limbi, ese-uri care s\ provoace [i fic]iuni cu miza peexperiment. Îns\ am f\cut revista [i dincauz\ c\ discu]ia literar\ în anii ’80 eracam slab\ în revistele din State. {i uite,]ine de peste 20 de ani, cu 4-6 numere pean. Acum exist\ [i pe internet, la adresawww.corpse.org, care în America estesufixul organiza]iilor non-profit, fiindc\nu facem nici un profit. A fost o povestede dragoste, iar aici au publicat mul]iscriitori rom=ni, în traducere, iar dup\apari]ia în internet a revistei chiar în limbarom=n\: Dumitru Radu Popa, MirceaC\rt\rescu, Valery Oi[teanu, C\linMih\ilescu, Mircea Dinescu sau maitîn\rul Radu Doru Cosmin.

Trebuie s\ stai un pic în afara lucrurilor

N.C.: În acela[i num\r al revistei –14/2005 – anun]a]i moartea tragic\ a luiHunter S. Thompson, reputatul jurnalist [iscriitor american, c\l\tor imbatabil pe me-ridianele americane. Cu „Road Scholar“,dar [i cu „Gaura din steag“, p\re]i afin cumaniera lui de a developa în infarareal. ÎnRom=nia e ca [i necunoscut\ opera lui:l-a]i cunoscut, cum era?

A.C.: Da, l-am cunoscut pe HunterThompson. El a inventat stilul care sechema „Gonzo journalism“, un fel de zia-ristic\ în care se interpola el personal [if\cea tot felul de observa]ii. Avea un stilinimitabil, de fapt. Era un om în]elept [icare f\cea surprize celor care îl cuno[teau;sigur, era [i un be]iv de prim\ mîn\, îipl\ceau toate drogurile. În ultimii ani n-aprea scris, fiindc\ nu avea lini[tea [i atitu-dinea care s\ fac\ posibil scrisul. A fost unom generos [i a inspirat o întreag\ gene-ra]ie de tineri într-ale scrisului.

N.C.: Ca [i Burroughs, un alt maestrucare declan[a scrisul, [i care, iat\, începes\ fie cunoscut [i la noi, dup\ ce în SUA ela fost un mentor al beatnicilor...

A.C.: Pe William Burroughs l-amcunoscut [i eu; am un prieten bun cu caream fost la ferma lui Burroughs, în Kansas.Îi pl\cea s\ mergem, dup\ prînz, în ham-barul de lîng\ cas\, s\ tragem cu pistoale-le în ni[te pînze din care-[i f\cuse el anu-mite „fix“-uri.

N.C.: ]intea]i...A.C.: Da, ]inteam a[a; chestia e foarte

ironic\, dac\ ]ineam cont de istoria tragic\a vie]ii sale, legat\ de armele de foc...

N.C. : Da, cu so]ia care a murit la unexerci]iu din \sta de m\iestrie gratuit\.

A.C.: Da, din p\cate.

N.C.: Din alte interviuri pe care le-a]iacordat în Rom=nia am sesizat c\ avea]iînc\ din tinere]e o latur\ rebel\, pe care n-a]i vrut s-o sufoca]i dup\ ce a]i intrat învîrsta matur\. Crede]i c\ scriitorul trebuies\ fie un „neserios“, care spune lucruriserioase într-o lume unde comedia erori-lor pune accentul pe burlesc, iar nu petragic?

A.C.: \sta-i mai mult un statement,decît o întrebare, eu unul m-a[ certa cucuvîntul „neserios“...

N.C.: Este cu ghilimele...A. C.: ...deoarece este o mare respon-

sabilitate s\ devii scriitor, fiindc\ î]i dedi-ci via]a unei profesii care nu este destul debine pl\tit\ s\ te poat\ între]ine pe tine, cas\ nu mai vorbim de familie. Ai nevoie s\stai un pic în afara lucrurilor [i s\ te r\z-vr\te[ti. Dac\ faci parte prea mult dintr-ungrup anume, chiar din societate, ri[ti s\ ]ise toceasc\ prospe]imea, obiectivitatea [ichiar inspira]ia.

N.C.: Cîndva am avut [i eu revela]ia luiTed Berrigan, care spunea, referindu-se lapolitica propiei genera]ii, c\ au f\cut gre-[eala de a nu-[i forma criticii. Numai c\eu merg mai departe [i zic: este o gre[eal\s\ depinzi de critici, mai ales cînd bîntuiela nivel planetar academismul pe care îldenun]a]i [i d-voastr\. Ce nevoie are unpoet s\ fie „inventat“ de criticul s\u?

A.C.: Asta e o întrebare foarte bun\.Cînd Ted a spus lucrul \sta, eu m\ gîn-deam la abunden]a de critici din Rom=nia;criticii de întîmpinare, de exemplu. Cîndun poet publica o plachet\ de versuri, treicritici o [i comentau, a[a ceva era un lux în

America. Aici, a[a ceva nu exist\. TedBerrigan se referea la altceva, el era pasio-nat de art\, el scria despre arti[ti [i aten]iacare se d\dea noii arte era profund seri-oas\ [i poe]ii erau cei care mergeau înain-te. De aceea, ce spunea el se referea laceea ce [i-ar fi dorit ace[ti poe]i foarteaten]i la ce se f\cea [i ar fi fost bine, cre-dea el, s\ avem oameni care ne citesc bine[i s\ fim, astfel, o societate cult\. În aceavreme, anii ’60-‘70, toat\ lumea scria înAmerica [i nimeni nu citea! Sau citeau,dar nu citeau bine [i nu g\seau cele maibune conexiuni între ceea ce se scria [ifelul în care se tr\ia. Între timp, situa]ia nus-a îmbun\t\]it, iar de un „exces“ de criticinu am avut parte. Cred c\ nu ar fi chiar celmai r\u lucru pentru noi! În ce prive[tecritica de tip academic, acele eseuri carese scriu în revistele universitare, în ceamai mare parte s`nt viza]i mor]ii, preapu]in se scrie despre arti[tii vii.

N. C.: Poate pentru c\ viii au posibili-tatea – în via]\ fiind! – s\ se exprime [i s\-[i cucereasc\ publicul. Este o not\ dat\ înprimul rînd de acest viu, care este publi-cul, în timp ce criticul vine la urm\,a[ezînd, ordonînd faptele...

A.C.: Da, [i criticilor nu le place s\ fiecontrazi[i. Dac\ scriu despre o carte [ivine scriitorul, nu neap\rat autorul, [ischimb\ cumva perspectiva... dar cînd m\gîndesc la cei buni, m\ gîndesc la cei carese „joac\“ cu scriitorul [i atunci se g\sescîn acela[i loc.

În America se scrie greudespre scriitorii vii

N.C.: S-a tot vorbit despre canon [i ce(mai) reprezint\ el; exist\ acea faimoas\carte a lui Harold Bloom, „Canonul occi-dental“, tradus\ [i la noi. Dar b\nuim c\nici un critic, oricît de exhaustiv\ i-ar fimetoda [i oricît de potent intelectual ar fi,nu poate s\ inventeze el singur canonul.Exist\ ceva care se impune ca de la sine,îns\ o autoritate, inclusiv moral\, careclasific\ [i expune, trebuie s\ existe.

A.C.: Bine, exist\, îns\ Harold Blooma scris mai mult despre Harold Bloom [idespre ce credea el despre literatur\: mul]idintre scriitori au ap\rut ca ni[te ilustra]iipentru ideile lui! În sensul \sta, mi-a spuso poveste grozav\ John Ashberry, care afost cîndva invitat de Bloom la un curs allui chiar despre poezia lui Ashberry. Eibine, nu l-a l\sat pe poet s\ spun\ nimicdespre sine. A stat Ashberry ca un elevcuminte la lec]ie [i a ascultat tot ce spuneaBloom despre el! Glumim pu]in, desigur,îns\ atunci cînd eu am început s\ predau launiversitate, la New Orleans, am încercatcu tot entuziasmul meu naiv s\-i convingpe colegi s\ scrie [i despre scriitori vii ([i,în parantez\, [i despre mine). Dar nu preaaveau chef s\ fac\ lucrul \sta, fiindc\ noiavem sistemul tenure, unde dac\ stai des-tul [i e[ti cuminte [i scrii despre scriitorimor]i pe care nu-i cite[te nimeni ]i se ofer\job-ul pe via]\! {i atunci po]i s\ încetezi [is\ gînde[ti dac\ te adaptezi la sistem...

N.C.: Un fel de garan]i ai cimitirelor...A.C.: A, e grozav ce spui! Îns\ mai s`nt

[i al]i critici. Ce s-a întîmplat în ultimii 20de ani este c\ anumi]i critici [i-au g\sitlimbajul lor [i li se pare mai interesantdecît al scriitorilor de a[a zis\ literatur\. Eifac literatur\ cu un limbaj critic [i dac\vorbesc despre scriitori în dodii o fac ca s\exemplifice tot felul de teorii [i s\ fac\„frumoase“ turniruri de fraze critice.

„Polite]ea omoar\ arta“NICOLAE COANDE `n dialog cu ANDREI CODRESCU

13Interviu TIMPUL

mai 2005

N.C.: În tinere]e v\ caracteriza oanume violen]\ stilistic\ [i lexical\, pus\în scen\ în maniera lui Pessoa, cu hetero-nimi alternativi. Din Bali [i pîn\ în Grecia,m\[tile joac\ neîntrerupt în dubletul via]\-aparen]\. Cîte m\[ti mai ave]i azi?

A.C.: Well, acum tr\iesc la New-Orleans unde m\[tile s`nt ca la carnavalulvene]ian; ne masc\m tot timpul, tot anulne gîndim la ce s\ purt\m de Mardi Gras.Nu, e un lucru serios, acum trei ani amfost regele lui „Krewe du Vieux“, o orga-niza]ie care pune la cale, ca multe altele,spectacole de carnaval, îns\ „Krew“ estecea mai satiric\, mai violent\ [i cea maipu]in „cuminte“ organiza]ie din ora[. Ceînseamn\ s\ fii rege la Mardi Gras? Amavut un croitor care mi-a f\cut un costumde secol XVIII, cu peruc\ de gen [i culumini care m\ împodobeau tot. Eram în-tr-o calea[c\, cu doi cai turba]i care aproa-pe c\ m-au r\sturnat [i supu[ii mei, cares`nt to]i cei de pe strad\, îmi d\deau totfelul de cadouri. Unul a fost o sticl\ dewhisky vechi, de 20 de ani, am b\ut un picdin ea [i pe urm\ n-am mai [tiut dac\ s`ntrege sau mort. Sau amîndou\. Ei, [i în jocul\sta al m\[tilor este schimbat\ pozi]iadintre actorii puterii [i cei care nu o au,gloata, o dobîndesc pe strad\, începînd cu1 ianuarie [i pîn\ în Miercurea Cenu[ii,cum e la catolici. [i dac\ nu-]i faci bine rit-mul în intervalul \sta, ri[ti s\ mori înaintes\-]i pui crucea pe frunte. S`nt indivizi careparticip\ at`t de intens la carnaval, încît îndiminea]a din Miercurea Cenu[ii, de[i s`ntreligio[i, se scoal\ [i-[i pun crucea pe frun-te cu cenu[\ din scrumier\!

N.C.: „Poezia mea a adoptat o mînietreaz\“, spune]i undeva. Acum c\ Americaa sc\pat de ridurile lui Reagan crede]i c\„bushizarea“ ei este un lucru bun?Rushdie [i al]i scriitori ai PEN Club-uluiamerican au denun]at ni[te înc\lc\ri aleConstitu]iei atunci cînd a fost promulgat

„Patriotic Act“, din pricin\ c\ ei cred c\nu toate „r\zboaiele s`nt sfinte“, a[a cumsun\ titlul unei poezii a d-voastr\.

A.C.: PEN Club-ul a fost inventat decomuni[ti în anii ’30. La început, Bush numi-a pl\cut deloc, dar între timp mi-amschimbat atitudinea, fiindc\ eu cred c\ adat dovad\ de o mare îndr\zneal\, de fapt.Chiar dac\ a f\cut ce-a f\cut din prostie,ne[tiin]\ sau... informa]ii gre[ite. A f\cutceva, în sfîr[it, care ne-a t\iat r\suflarea [icred c\ o s\ aib\ succes în a schimba cevaîn Irak, acele lucruri groaznice care seîntîmplau acolo. Dac\ va cî[tiga aceast\miz\, va fi considerat un mare pre[edinte,f\r\ s\ se mai poat\ spune c\, fiind dinTexas, ac]iona [i nu gîndea prea mult!

Bob Dylan este cel mai marepoet al genera]iei mele

N.C.: De[i planurile invaziei, ca [icapitolul „gîndire la Casa Alb\“, erau deresortul lui Paul Wolfowitz, considerat unintelectual str\lucit, el însu[i fiul unuimatematician evreu celebru...

A.C.: Hai s\-]i spun o poveste despreWolfowitz. Eram la Seattle cu un grup dearti[ti care f\ceau cu to]ii instala]ii anti-r\zboi. Le plasaser\ în centrul ora[ului [idup\ ce s-a terminat expozi]ia, ne-amretras la un mic restaurant thai. Erammul]i [i am luat cea mai mare mas\ deacolo [i vorbeam tare cît de grozave eraulucrurile pe care le-am f\cut, ce mare sta-tement f\ceam noi despre r\zboi [i cîtealtele. {i cînd vorbeam noi a[a, cine crezic\ vine în\untru? Wolfowitz cu un generalde dou\ stele! Intr\ lini[ti]i [i se a[eaz\ lao m\su]\ mic\ [i toat\ masa noastr\ mareamu]e[te. Ei, [i ne-am spus, de-acum s\-iremarc\m cumva prezen]a, s\ facem ceva,s\ cînt\m, de pild\, „Give peace a chance“,s\ scriem o poezie în care s\-i spunemcare s`nt sentimentele noastre despre r\z-boi, asta e [ansa perfect\: uite-l acolo,

m\nînc\ pan’thai cu un general, e singur.{i n-am f\cut nimic. Ideile nu s-au concre-tizat, Wolfowitz a mîncat, noi am vorbitdespre tot felul de lucruri, apoi a plecat [ia sc\pat complet nev\t\m\t de arti[tii careau avut ocazia s\-[i expun\ ideile pentrucare au petrecut luni de zile dîndu-leform\. Polite]ea omoar\ arta...

N.C.: A]i migrat din Frisco în NewOrleans fiindc\, de[i vorbi]i de toleran]abenign\ a ora[ului, v\ era team\ de felulîn care acesta se scutur\ la intervale detimp, de „Necazul cel mare“, cum vorbescunii americani despre „Doomsday“?

A.C.: Ei, am plecat din motive perso-nale, pentru c\ via]a devenise la un mo-ment dat insuportabil\ acolo. Mi-au muritdoi prieteni într-un accident de ma[in\,între care unul, Jefrrey Miller, era un marepoet. Ora[ul cam p\lise pentru mine, iarîntre timp devenise [i scump [i nu maiputeam tr\i acolo. Am plecat cu so]ia [i cucopilul la Paris, unde am stat un an, iar lareîntoarcere am stat în Baltimore. Aici amdescoperit uimit c\ exist\ locuri pe lumeunde oamenii se scoal\ diminea]a [i se ducla lucru! În California nu trebuia s\ facia[a ceva, California exist\ într-un vis,„California dream“, Hotel California,[tii... Am început s\ predau cursuri laHopkins University, cu ajutorul mareluiromancier american John Barth, cel carem-a întrebat dac\ vreau s\-i fiu coleg. Amscris la „Baltimore Sun“, am început aicis\ fac jurnalism, am început s\ lucrez pen-tru radio [i am înfiin]at [i revista „ExquisiteCorpse“. Pot s\ spun c\ tot ce m\ men]ineacum s-a întîmplat în 1983.

N.C.: Ce înseamn\ s\ fii un „meridio-nal“ american? Vorbi]i undeva desprefaptul c\ a]i descoperit [i în State acel aermeridional al Balcanilor...

A.C.: Vorbeam de New Orleans, fire[-te. Aici mai g\se[ti înc\ str\zi strîmte f\-

cute cu mult înainte de autostr\zi, undestau oamenii la cafenele în[irate. S`nt maimulte culturi suprapuse aici. Este ultimulora[, punctul nord, din lan]ul caraibiancare începe din punctul cel mai de sud,Martinica. Era pe vremuri a[a numita calea sclavilor, romului [i zah\rului, folosit\de marile puteri coloniale. New Orleans-ul era [i pia]\ de sclavi, locul unde s-acreat o buc\t\rie specific\, o muzic\: jaz-zul, început în bordelurile de aici. Au exis-tat mai multe niveluri de tr\ire, oamenidiferi]i, mul]i refugia]i. Aici s-au pus lacale multe conspira]ii, asasinul luiKeneddy a tr\it o vreme aici; avem pove[timulte cu indivizi care au devenit dictatoridup\ ce au stat o vreme `ntr-o cafenea:[i-au cump\rat un vapora[ [i au cuceritNicaragua, de exemplu...

Withman a tr\it în New Orleans [i ascris la ziarul de aici. Faulkner [i-a scrisaici prima carte. New Orleans este un ora[care inspir\: cam ca Sibiul.

N.C.: Bob Dylan sau Dylan Thomas?A.C.: În mod cert, Bob Dylan. Dylan a

locuit [i el în New Orleans o vreme, într-ocas\ din mijlocul ora[ului. Odat\, fiul meus-a dus la un party, la un prieten de [coal\,într-o cas\ col] în col] cu cea a lui Dylan.Pe atunci, tinerii erau cu muzica lor, Gun’sN’Roses, sau a[a ceva, [i Dylan s-a ener-vat [i le-a strigat: ce-i cu g\l\gia astagroaznic\, face]i lini[te acolo! Da, Bobeste poetul mare, e mult mai mare decîtDylan Thomas. Pe acesta l-am citit într-unfel prima oar\ [i atunci cînd l-am recitit numi-a mai pl\cut atît de mult. E foartesonor, face imagini frumoase, dar re]iimult mai mult din Bob Dylan. Bob Dylana g\sit calea just\ c\tre inima genera]ieimele, cred c\ este cel mai mare poet algenera]iei mele. ~n America, fire[te.

NICOLAE COANDE

„Poezia e un discurs./Iar noi,descuraja]ii ei“ (AndreiCodrescu)

C`nd am citit poeziile lui AndreiCodrescu din antologia Candoare str\in\(Ed. Funda]iei Culturale Rom=ne, 1997),`n traducerea Ioanei Ieronim, nu prea[tiam mare lucru despre autorul `nsu[i.Bine, ceva tot [tiam: plecase din ]ar\ la 19de ani, dup\ ce o iubise la nemurire petovar\[a Papadopol, stra[nic\ [i frumoas\prof\ de rus\, evocat\ dantesc `ntr-uninterviu incendiar `n „Cuv`ntul“. LaSibiu, ora[ul na[terii sale, r\m\sese umbralui Blaga [i a acelui suprarealism sacer-dotal pe care t`n\rul poet Andrei Steiu,cum semna `n „Luceaf\rul“, „Steaua“ sau„Contemporanul“, `l va purta `n inim\peste Ocean, dup\ o escal\ la Roma. Îns\nu doar tovar\[a Papadopol a vegheat laformarea intelectual\ a t`n\rului des]\rat,ci [i mama viitorului mare critic literarNicolae Manolescu, profesoar\ de fran-cez\ la „liceul Gheorghe Laz\r“ din ora[.Franceza dob`ndit\ a avut ocazia s-o rafi-neze mai t`rziu `n cel mai fran]uzesc ora[din State, New Orleans, dar se pare c\ oprofe]ie a lui Nichita St\nescu, cel care nuputea s\ moar\ dec`t `n limba lui, s-a ade-

verit: b\tr`ne, engleza e limba viitorului.Nostradamus, Nichita \sta...

Am spus c\ nu [tiam mare lucru despreCodrescu – numele de poet pe care [i l-aluat `n SUA –, dar nu po]i [ti ceva despreun autor dec`t citindu-i opera, a[a cumspunea Irina Mavrodin `ntr-un interviu pecare mi l-a acordat acum c=]iva ani. Întretimp, Andrei Codrescu, supermediatizatavoce de la Radioul Public Na]ional ameri-can [i king-maker-ul faimoasei „ExquisiteCorpse“, a devenit bun na]ional rom=-nesc: articolele sale din „Dilema“, roma-nele [i c\r]ile de poezie traduse `n ]ar\ ne-au adus `napoi, `n literatura vie, un scrii-tor unic. L-a tradus el `nsu[i pe „frateleBlaga“ `n SUA (`n chiar anul c\derii luiCeau[escu) [i s-a re`ntors s\ scrie o cartedespre Revolu]ia rom=n\. A[a a ie[it TheHole in the Flag (Gaura din steag), „ceamai valoroas\ carte despre manipulareapolitic\ de la 1984 a lui Orwell `ncoace“,cum afirma George Cziscery `n „San JoseMercury News“. Îns\ o gaur\ `n inim\r\m\sese, [i autorul lui Mesiah s-a hot\r`ts\ o astupe cu poeziile de tinere]e scrise `nlimba rom=n\ `n clipele c`nd a p\r\sit flu-viul Aurelia, a[a cum a imaginat-o peiubita lui sibianc\ pe care n-a putut s-o iacu el `n exil. ~n 1970, c`nd a debutat cuvolumul Permis pentru port de arm\,Andrei Codrescu nu avea un trecut depoet rom=n, chiar dac\ undeva spune c\`mplinise patru ani ca poet la sosirea `n

SUA. Încercase `n 1965, acum 40 de ani,c`nd Nicolae Manolescu `l `ncurajasecitindu-i un manuscris. A `ncercat [i `n1973, c`nd {tefan Baciu, poetul nostru dinHonolulu, a fost c`t pe ce s\-i publice ocarte care s-ar fi putut chema (erau maimulte variante de titlu propuse) Instru-mentul negru. N-a fost s\ fie.

Dup\ 40 de ani, Andrei Codrescu se`ntoarce `n Rom=nia c\lare pe mu[c\tur\(cum ar zice Gh. Iova) [i mu[c\tura saeste dantura superb\ a tinere]ii care, a[acum se [tie, c`nt\ mai mereu la un Instru-ment negru. Cu ajutorul lui Carmen Firan,Editura „Scrisul Rom=nesc“ a dat loviturapublic`nd o carte prefa]at\ acum 31 de anide {tefan Baciu, entuziast [i at`t de mar-cat... rom=n. În r`ndurile ce ]in loc depostfa]\, Florea Firan, directorul editurii,crede c\ Instrumentul negru a avut undestin fr`nt, „asemenea autorului s\u“. Eunu cred c\ Andrei Codrescu a avut un des-tin fr`nt, ci doar pur [i simplu a avut des-tin, unul care ]ine de transmuta]ia lui `ntr-o alt\ limb\. Altminteri, el fiind fundamen-tal rom=n, ca poet supus dictaturii lui Blaga[i lui Tzara, `mbun\t\]it cu Ted Berrigansau Emil Cioran (alt sibian cu destin„fr`nt“), `ns\ poet de expresie american\. Înfond, dac\ s`ntem un pic aten]i la traiectullui Tzara sau Celan, nu e greu de ghicit dece Codrescu n-a devenit poet rom=n...

Vocea feminin\ (Maria Parfenie) dinvolumul ap\rut la Craiova i-a ap\rut auto-

rului `n timp ce se afla la Roma, `n „pur-gatoriu“, ca o salvare [i ca o c\l\uz\: `nfond psyhea se ap\ra [i se [tie c\ ceea cenumim noi psihic este de gen... feminin.S`nt poeme ale plec\rii (scrise `ntre anulnumirii lui Ceau[escu `n fruntea partidu-lui [i apari]ia lui anti-ruseasc\ la balcon)[i ale unei priviri `napoi tandru-furioas\.C`nd `[i aminte[te c\ este „[i“ femeie,poetul vorbe[te prin glasul ei cald, sincer(„Ca orice femeie/ `mi place s\ fiu des-puiat\ de acest b\rbat invizibil/ c\ruia-is\rut genunchii puternici“), pentru ca `nmomentele de melancolie viril\ s\ acuze,dintr-o dep\rtare ce-[i refuz\ indiferen]a.T`n\rul Orfeu sibian prive[te `napoi, p`n\ce z\re[te, ca prin ghicitur\, gaura dinsteag, pe care mai apoi avea s\ o vad\ fa]\c\tre fa]\: „S`rma ghimpat\ ne-a devenitat`t de familiar\/ `nc`t o m`nc\m cu p`ine/cu aceea[i p`ine pe care al\turi de sare ooferim str\inilor/ cu aceea[i p`ine caredoarme `ntre mine [i femeia mea./ În spa-tele p`inii ac]ioneaz\ clandestin gr`ul/acela[i gr`u care a proclamat victoria/ [i am`ncat florile armatelor de ocupa]ie./ Iar`n spatele sur`sului – sur`sul lui Stalin/ dincare izvor\sc `n fiecare an mii de refugia]ic\tre Apus“ (cotidian\).

Girovago Andrei Codrescu s-a `ntors,cu tot cu tinere]ea sa, `ntr-o ]ar\ care n-apus nimic `n locul g\urii din steag, [i astadin cauz\ c\ este `n continuare teribil desuprarealist\, a[a cum poetul [tie [i`n]elege prea bine de ce...

Un come-back remarcabil:Andrei Codrescu

Cronici din tranzi]ieTIMPUL14

mai 2005

Gelu VLA{IN, Ultima suflare,Asocia]ia Scriitorilor Bucure[ti, Edi-tura Azero, Biblioteca Colec]ia Ora-[ului Bucure[ti, Poezie, Bucure[ti,2005, 68 pagini, pre] neprecizat

N\scut pe meleaguri bistri]ene, custudii la Bucure[ti [i Paris, tr\itor `nSpania, are via]a unui t`n\r scriitor alvremurilor noastre, `n care aparte-nen]a geografic\ la un spa]iu anume adevenit benevol\ [i superflu\. El apar-]ine `ns\ limbii rom=ne, `n care [i-ascris cele trei c\r]i de poezie de p`n\acum [i, iat\!, [i pe a patra. Desco-perit de Nicolae Manolescu `n 1999, apublicat primul volum `n acela[i an [i

a intrat `ntr-un ritm normal de publi-care a c\r]ilor. A publicat, de aseme-nea, poezie `n Fran]a, Statele Uniteori Spania, dar `n traducere, p\str`n-du-[i condi]ia de poet rom=n [i delimb\ rom=n\. Mai trebuie spus c\toate c\r]ile de p`n\ acum, tip\rite peh`rtie, au fost urmate, aproape ime-diat, de edi]ii instalate pe site-uri spe-cializate `n literatur\.

Cum e poezia lui Gelu Vla[in?Liric\, ceea ce-l desparte oarecum decolegii de genera]ie, „dou\mii[ti“,„fracturi[ti“ sau cum `[i mai spun ei,apropiindu-l oarecum de poezia scris\de autorii dinaintea genera]iei mele.Doar c\ Gelu Vla[in nu repet\ pur [isimplu experien]a poe]ilor de la ‘70,pentru simplul motiv c\ a fost atent [ila tot ceea ce s-a scris `ntre timp `npoezia rom=neasc\. Am amintit toateaceste elemente de istorie literar\ nupentru a stabili influen]e, filia]ii, pen-tru c\ Gelu Vla[in este un autor indis-cutabil original, ci doar pentru a con-tura o forma mentis [i un tip de arspoetica, deci o familie spiritual\. Dar,poate, e mai bine s\ dau cuv`ntul [ipoetului: „cu ochiul meu st`ng/ testr`ng/ te pl`ng/ te alung/ te str\pung/te `nv\]/ te dezv\]/ te ur\sc/ te doresc/cu ochiul meu st`ng/ hoin\resc…“(ochiul st`ng).

Cel de-al patrulea volum al luiGelu Vla[in confirm\ talentul puter-nic descoperit de Nicolae Manolescula debutul autorului [i ilustrat de cele-lalte volume de p`n\ acum.

(Liviu Antonesei)

BBUU

RRSS

AA CC

||RR

}}IILL

OORR

{ERBAN AXINTE

~mi propusesem s\ `ncep acest articolcu o fraz\ de genul „Mircea C\rt\rescueste un mare scriitor, unul dintre pu]iniicontemporani despre care se poate spunec\ va r\m`ne cu siguran]\ `n istoria litera-turii rom=ne“. Dar cum nu vreau s\-i jig-nesc pe cititorii revistei „Timpul“ cu ast-fel de adev\ruri cunoscute [i recunoscute,am s\ renun] la acest tip de introducere.Nu voi sc\pa nici o vorb\ despre mareacontribu]ie a scriitorului cu nume livrescla dezvoltarea literelor rom=ne din ulti-mele dou\ decenii, prin impactul pe carel-au avut volumele de poezie Faruri vitri-ne, fotografii, Totul sau Levantul [i celede proz\ Nostalgia, Travesti sau Orbitor.Nu voi pomeni nimic despre c\r]ile saledin ultima period\, pentru care s-ar fi statla cozi interminabile dac\ edituraHumanitas nu ar fi avut str\lucita idee dea-[i deschide puncte de desfacere [i disti-bu]ie prin cartierele patriei noastre. {icum nu `ndr\znesc nici m\car s\ fac alu-zie la Jurnal, pentru care scriitorul `nc\ `[iface griji c\ nu ar fi chiar pe `n]elesul nos-tru, voi `ncepe cu sf`r[itul. {i acest „sf`r-[it“ este De ce iubim femeile (Humanitas,2004, colec]ia „Cartea de pe noptiera“).Citind acest volum, cititorii-b\rba]i potresim]i u[oare tulbur\ri de personalitate,[i asta pentru c\ autorul apeleaz\ de maimulte ori la formula „cititoarele meledragi“ sau „distinse cititoare“. DarC\rt\rescu este [iret. Nu se adreseaz\b\rba]ilor, dar `i transform\ pe ace[tia `ncomplicii s\i mul]i [i m\run]i care, par-curg`nd cu frenezie aceste pagini, se potrecunoa[te `n nenum\ratele situa]ii tr\itesau `nchipuite de Mircea C\rt\rescu.Autorul vrea s\ se expun\ [i o face cusfiala fotomodelului ce urmeaz\ s\ poze-ze nud `ntr-o revist\ pentru b\rba]i.

Cartea `ncepe cu un citat din PaulSimon; nimic neobi[nuit, numai c\ auto-rul `[i cere scuze imediat pentru asta dinfrica de a nu fi etichetat drept un tippedant. Cu o astfel de re]inere auctorial\,(`n jurul c\reia se ]ese imediat o povestedespre scriitori prefera]i, fraze memorabi-le [i cea mai frumoas\ femeie din lume) nise permite accesul `n universul c\rt\res-cian al crea]iei [i interiorit\]ii.

De[i nu-[i propune idealuri esteticefoarte `nalte, pe Mircea C\rt\rescu nu aicum s\ nu-l recuno[ti. Chiar [i `n acestejuc\rioare [i dramolete onirice, obsesiilesale r\m`n acelea[i. Nu se desparte devizionarismul aflat la intersec]ia dintrerealitate [i fic]iune, impresia de autentici-tate este identic\, de cele mai multe orispulberat\ prin supralicitarea unor simbo-luri sau metafore. {i `n aceast\ carte auto-rul pare un diarist, un observator al lumiiinterioare ce nu vrea s\ se deta[eze nici unmoment de sine `nsu[i. Asupra lumii dinafar\ scriitorul arunc\ doar ocheade, [iasta cu un scop precis, ca s\-[i `mprosp\-teze [i s\-[i alimenteze (prin compara]ie)pl\cerea autocontempla]iei narcisiste.Prin ferestrele caleidoscopice ale literatu-

rii, lumea pare mai vie dec`t `n realitate.Aceast\ inversiune (care st\ la baza uneipoetici coerente) func]ioneaz\ `n majori-tatea scrierilor anterioare. ~n textele dinDe ce iubim femeile `ns\, totul este diluat,„texisten]a“ pare s\ fi pierdut mult [i dintext [i din existen]\, `ntreg aparatul livresceste rezultatul unui montaj artificial.Mircea C\rt\rescu ia o „pauz\ de respi-ra]ie“, `[i simplific\ stilul p`n\ c`nd silue-ta autorului recunoscut devine compati-bil\ cu frivolit\]ile [i z\d\rniciile preseimondene (deoarece dou\ treimi din po-vestiri au fost publicate mai `nt`i `n revis-ta „Elle“). Simplificarea este observabil\,de pild\, `ntr-o „medita]ie“ reprezentativ\a scriitorului: „`n definitiv via]a noastr\const\ dintr-un [ir lung de repeti]ii: c`temii de nasturi `ncheiem [i descheiem `n-tr-un an? C`te petreceri practic identice,cu aceia[i doi-trei amici [i cu b`rfirea ce-lor absen]i organiz\m? Ar trebui s\ nu-mim déjà vu mai fiecare moment pe care-ltr\im“ (Cercelu[i, p. 20). Acest fragment,ca [i multe altele, ar fi func]ionat mult maibine `n cadrul unui text cu v\dite accenteautoironice, dar `n situa]ia de fa]\ nici nupoate fi vorba de a[a ceva. Gestica interi-orizat\ a personajului Mircea C\rt\rescuscap\ uneori de sub control, sinele intr\`ntr-un fel de trans\ [i d\ curs unor fante-zii neverosimile: „de fiecare dat\ `mi pro-puneam s\ alerg dup\ fata care miroseaat`t de monstruos [i ame]itor, s\ o-ntorc deum\r [i s\ o-ntreb: de unde te cunosc? sauCum se nume[te parfumul t\u? Vrei s\ tem\ri]i cu mine?“(tot din Cercelu[i, p. 23).

Departe de a fi un Bildungsroman, Dece iubim femeile este cartea `n care auto-rul face cele mai multe confesiuni referi-toare la maturizarea sa erotic\. S`nt m\r-turisite at`t `nhibi]iile [i obsesiile legate desexualitate, c`t [i transform\rile psihice pecare personajul le suport\ odat\ cu pierde-rea t`rzie a virginit\]ii. Este cazul uneiadintre cele mai reu[ite povestiri, Nabokovla Bra[ov, `n care Mircea C\rt\rescu izbu-te[te s\ fie la `n\l]imea talentului s\u:„dup\ ceva cazn\ eram b\rbat, dar `n loculfericirii [i u[ur\rii pe care mi le `nchipui-sem nu sim]eam dec`t o sc`rb\ intens\ dela mirosul de tocan\, ciud\ c\ terminasemdin prima clip\ [i mai ales dezgust pentrutot ce ]inea de acea dup\-amiaz\, pentrufemeia dizgra]ioas\ [i duhnitoare de l`ng\mine, pentru garsoniera cu pere]ii str`mbi,

p`n\ [i pentru cerul de amurg transpir`ndprin perdeaua de la geam“.

Povestirile g\zduiesc „`nt`lniri de gra-]ie“, momente de extaz [i distorsion\ririmbaldiene ale sim]urilor la vederea, a-tingerea, mirosirea femeilor ce par a fimenite s\ umple sau s\ amplifice vidulexisten]ial (uneori ridicol [i nejustificat)al b\rbatului (creator). Mircea C\rt\rescuexploateaz\ la maximum amintirile careau puterea de a deveni `n final o metafor\.„Îmi amintesc, adic\ inventez“ este prin-cipiul ce st\ la baza tuturor scenariilor.Petru]a e colega din gimnaziu care `l vin-dec\, doar printr-o m`ng`iere (aproapeerotic\) a bra]ului, de pata ro[ie, urmare avaccinului IDR. Un simplu caz, relevantpentru tipul de discurs [i de imaginarpracticat de scriitor `n acest volum. Figuriobscure din memorie declan[eaz\ un pro-ces de `ntoarcere c\tre sine, unul hiperbo-lizant, cu ample inser]ii de fantastic.Memoria nu este flux involuntar, ci mijlocde „stocare“ a unor informa]ii banale [itehnic\ halucinatorie `n acela[i timp.

Capitolul ce d\ titul c\r]ii este un glosarde motive pentru care Mircea C\rt\rescuiube[te femeile. Aici, trebuie s\ recunoa[-tem, autorul are sim]ul umorului: „pentruc\ au s`nii rotunzi, cu gurguie care seridic\ prin bluz\ c`nd le e frig“, „pentru c\fac toate treburile s`c`itoare [i m\runte dincas\ f\r\ s\ se laude cu asta [i f\r\ s\ cear\recuno[tin]\. Pentru c\ nu citesc revisteporno [i nu navigheaz\ pe site-uri porno.Pentru c\ poart\ tot soiul de zdr\ng\nelepe care le asorteaz\ la `mbr\c\minte dup\reguli complicate [i de ne`n]eles“, „pentruc\ nu se masturbeaz\“, „pentru c\ nu seg`ndesc cum s\ i-o trag\ tipului dr\gu] pecare-l v\d `n troleibuz“, „pentru c\ suntfemei, pentru c\ nu s`nt b\rba]i, nici altce-va“. ~n afar\ de asta, cartea se prezint\ caun fel de „agend\ sexual\“ (dup\ cum au-torul `nsu[i insinueaz\ autoironic) `n cares`nt notate [i descrise `nt`lnirile „autenti-ce“ ale autorului cu fostele sale iubite(femei reale, imaginare, din vis sau dinc\r]i, femeile din reclame, din filme saudin videoclipuri). Dar, cum [tim c\ auten-ticitatea este forma preferat\ a scriitoruluide a face fic]iune, putem afirma c\ bio-grafia aceasta e cea mai fictiv\ dintre„lumile fic]ionale“ produse de el. De fapt,Mircea C\rt\rescu nu este dec`t un produsal imagina]iei noastre.

„Agenda sexual\“a lui Mircea C\rt\rescu

15Cronici din tranzi]ie TIMPUL

mai 2005

DORIS MIRONESCU

Sorin Stoica este unul dintre scriitoriicare au intrat cel mai des pe „lista scurt\“a anchetelor asupra chestiunii „literaturiitinere“ realizate `n ultima vreme (una din-tre anchete, chiar `n paginile acestei revis-te, cu doar c`teva numere `n urm\). Talen-tul s\u se impune oric\rui cititor cu for]aeviden]ei. De altfel autorul `nsu[i mizeaz\pe o scriitur\ „popular\“, care `i garantea-z\ comunicarea virtual\ cu orice cititor.Dup\ Povestiri cu `njur\turi (Paralela 45,2000) [i Dincolo de frontiere (Paralela 45,2003), consecvent, Stoica revine cu unnou volum de povestiri, O limb\ comun\,publicat la editura Polirom. ~n continua-rea remarcabilului volum de debut [i aromanului oferit dup\ aceea drept confir-mare, scriitorul trebuia s\ produc\ o afir-ma]ie major\ cu privire la literatura sa [ila literatur\ `n genere, s\-[i formuleze un„crez“ durabil, s\ elaboreze o gramatic\narativ\ specific\.

Ei bine, cartea sa le face pe toate deo-dat\. Volumul nou ap\rut abund\ `n postu-late de art\ poetic\, de profesiuni de cre-din]\ comprehensive, dac\ nu filosofice,de norme de conduit\ public\. De fapt,cartea sa nu e departe de a sem\na cu unmanual al bunului scriitor. La fiecare pa-gin\, naratorul povestirilor ofer\ `ndrepta-re de literatur\, merg`nd odat\ chiar p`n\ laformularea programei: „Io, dac\ a[ fi pro-fesor, nu i-a[ `nv\]a pe copii despre specii,clase de animale, ci despre tipurile umane:les nouveaux riches, curva, pi[mandeza depe [oseaua de centur\, intelectualul cufu-rit. Asta a[ face. Un manual `n care s\ in-ventariez tipologii umane. Cu \[tia se vor`nt`lni `n via]\, dar [ansele s\ dea nas `nnas `n plin\ zi cu vreo lighioan\ cu pene,gheare sau solzi s`nt aproape nule“.

Iat\ deci, am putea spune dup\ lecturaacestui fragment, un autor interesat de„lucrurile cu adev\rat importante“, dematerialul uman pe care literatura, ca s\`[i p\streze relevan]a `n fa]a oric\rei pri-viri sceptice, trebuie s\ `l foloseasc\. Unautor realist, un observator al realit\]iipreocupat de tipologizare, de plasarea lu-crurilor [i oamenilor `n categorii care s\fac\ lumea inteligibil\. ~n secolul alXIX-lea, realismul triumf\tor exprimaconvingerea c\ fiin]a uman\ este mi[cat\de mecanisme detectabile cu mijloacele[tiin]ifice ale biologiei [i economiei, iardac\ dorim s\ o explic\m „poetic“, tre-buie s\ c\ut\m `n zona incon[tientuluimarcat de ereditate. Dar tipologizarea deacest fel nu-l poate tenta pe Sorin Stoica.Preten]iile contemporane de luciditate numai pot fi pe de-a-ntregul `ntemeiate pe[tiin]ificitate. Dimpotriv\, atunci c`nd re-curge la [tiin]\, Stoica o prefer\ pe aceeamai nou\ [i mai flexibil\ a antropologiei,av`nd inteligen]a de a o utiliza cu un (con-sistent) gr\unte de sare. ~n cazul t`n\ruluiprozator bucure[tean luciditatea se tradu-ce `ntr-un „realism“ de bun-sim], deEveryman rom=n. Un Everyman subiec-tiv, temperamental, provenind dintr-unmediu cu mare reprezentare na]ional\ (]\-ran, or\[ean m\rgina[, student sau elev deliceu), particip`nd la experien]e f\r\

caracter individualizant. Pitorescul estenota dominant\ a unui astfel de personaj,iar literatura c`[tig\ prin transpunerea eto-sului s\u `ntr-o relatare dens\, anecdotic\,eventual cu o culmina]ie care s\ exprimefondul filosofic al lumii c\reia `i d\ expre-sie. De[i vorbe[te despre sine `nsu[i cu„io“ (`n Moldova ar fi vorbit cu „ieu“),naratorul lui Stoica spune lucruri impor-tante, mai ales c`nd d\ impresia c\ nici nu-[i d\ seama de asta.

~n Povestiri cu `njur\turi, Sorin Stoica`[i trimitea „delegatul“ textual prin trenurisau bodegi de ]ar\ ca s\ asculte ce poves-teau indivizii pitore[ti precum NaeStabiliment sau Dentistu despre lume [idespre ei `n[i[i. „Trasul cu urechea“ caform\ actualizat\ a conven]iei „manuscri-sului g\sit“ apare [i la `nceputul ultimeisale c\r]i, unde naratorul se afl\ la trata-ment `ntr-un spital [i consemneaz\pove[tile [i `njur\turile savante ale vecini-lor de salon, majoritatea mahalagii deBucure[ti sau localnici de „la ]\roaia“. ~na doua carte, Dincolo de frontiere – ceamai consistent\ `ncercare a lui Stoica de aconstrui o fic]iune romanesc\ – fragmen-tele autoscopice ale eroului, adolescentulJul, erau intercalate de pasaje heterodie-getice povestite de o voce mai matur\.Contrastul naratologic nu se rezolva`ntr-o manier\ conving\toare, ceea ce l-adeterminat pe autor s\ `ncerce o alt\ cale.

~n O limb\ comun\ revine naratorulpersonalizat, vocea iute, prahovean\ care,`n fraze scurte [i foarte scurte, `[i poves-te[te via]a [i `[i expune vehement convin-gerile, teoriile, fie ele literare sau nu, `nte-meiate `ntotdeauna pe experien]a sa tre-cut\. Unele evenimente relatate, de pild\r\t\cirea autorului prin satul B\ne[ti pen-tru a-[i cere scuze de la cons\tenii portre-tiza]i `n volumul Povestiri cu `njur\turi,ne arat\ c\ Sorin Stoica s-a hot\r`t s\ joaceacum el rolul lui Nae Stabiliment, s\ de-vin\ el `nsu[i povesta[ul. Consecin]a estec\ experien]a scrisului va fi central\ tutu-ror relat\rilor, aduc`ndu-le astfel la un nu-mitor comun care p\c\tuie[te pu]in prinmonotonie. Dar pl\cerea de a povesti a luiStoica e aceea[i, [i ea face to]i banii:„S\-]i aduci aminte toate astea [i s\-]i daiseama c\ pot fi literatur\. S\-mi dauseama c\, dac\ la ora asta [tiu c`t de c`t s\scriu, acest lucru `l datorez `n mare partefotbalului. Am `nv\]at s\ scriu la fotbal.Eram pu[ti [i mergeam la meciurileDoftanei B\ne[ti, care era prin DiviziaOnoare sau cam a[a ceva. ~mi aduc amin-te c\ la fiecare meci st\team `n spatelepor]ii «|lorlal]i» [i c`]iva golani m\ pu-neau s\ strig tot felul de porc\rii portaru-lui. M\i, cioar\, te caut\ moartea pe-aca-s\. Trebuia permanent s\ inovez, s\ com-par picioarele portarului cu ni[te gladiole,s\-i atrag aten]ia c\ seam\n\ cu o sc`n-dur\, c\ din profil nici nu-l vezi. O groaz\de chestii din astea“.

Ca prozator, Sorin Stoica era cunoscutp`n\ acum drept un amator de medii so-ciale precar constituite, ale c\ror solida-rit\]i [i bizare antagonisme puteau fi des-crise inteligent [i astfel salvate din obscu-ritatea lor poten]ial violent\. Violen]a ig-norant\ p\rea s\ aib\ sens pentru t`n\rulautor, sau m\car s\ merite investigat\ `nc\utarea unei umanit\]i reziduale. Astfel,`n prozele primului s\u volum descope-ream promisiunea credibil\ a unui uma-nism nemetafizic, necre[tin, deloc deta[at,la modul „[tiin]ific“, de obiectul aten]ieisale. Un fel de morome]ianism reinvestit.{i, `n acela[i timp, preocuparea pentru `n-]elegerea celuilalt, ca [i, foarte important,utilizarea unui limbaj pe care, vorba auto-rului, [i un analfabet l-ar putea `n]elege.

Dar `n ultima sa carte, Sorin Stoicateoretizeaz\. Nu c\ n-ar fi f\cut-o [i p`n\

acum, dar mai `nainte teoria se aplicataxinomic unei realit\]i haotice, produ-c`nd un efect burlesc. Autorul p\rea c\ sejoac\, ceea ce aducea naratorul-teoreti-cian al\turi de personajele sale, ajut`ndu-is\ vorbeasc\ aceea[i limb\. O „limb\ co-mun\“, dac\ vre]i. Aceast\ ultim\ carte neprezint\ un narator mai mult moralist de-c`t antropolog, ceea ce `l `ndep\rteaz\ deeroii s\i, de obicei prezentate cu simpatie,`n ciuda… inabilit\]ii lor speculative. Pro-babil impresia se datoreaz\ faptului c\, `nmulte dintre „povestirile“ sale noi, el numai poveste[te, ci calific\, cu aceea[i ver-v\ oral\ ca `ntotdeauna, dar parc\ cu oumoare mai colorat\ ca de obicei. Ca aunui comentator de fotbal care `[i vedeechipa favorit\ pierz`nd. Ilustrativ\ pentruafirma]iile mele este diserta]ia asupracuv`ntului „tiptilic\“, unde Stoica nu maiface proz\, ci de-a dreptul gazet\rie. Una,e drept, de foarte bun\ calitate, dar `nde-p\rtat\ de literatura pe care tot SorinStoica a scris-o `n primul s\u volum:„Cuv`ntul \sta spune ceva despre sufletulrom=nului. Diminutivul, `n general, spunefoarte multe despre rom=ni. De unde folo-sirea asta abuziv\? De ce? De ce at`]iaCostic\, Mitic\? Oameni cu o identitateinfantilizant\. Care au o rela]ie special\cu lucrurile, o ging\[ie, o tandre]e anume,dar [i un statut ontologic imperfect. In-complet. Nu ai dreptul s\ fii pur [i simpluMihai. Doar Mih\i]\. Mi[u. Ca [i cum aiexista [i tu acolo, f\r\ ca prezen]a ta s\ opun\ `n pericol pe a celorlal]i. Nu e[tideloc o amenin]are. Doar un tolerat. […]Oricum, avem o limb\ mai inteligent\dec`t popula]ia“.

~n O limb\ comun\, naratorul lui SorinStoica dispare pe mari por]iuni, l\s`nd `nloc antropologul care realizeaz\ analizede specialitate „la mi[to“, sau scriitorulpreocupat de literatura sa, de cititorii s\i.Faptul se `nt`mpla [i `n c\r]ile anterioare,dar parc\ mai pu]in. Stoica se folose[te deacest lucru pentru a glosa asupra naturiisale hibride, de prozator-antropolog [iinvers, reu[ind astfel `nc\ o dat\ s\ fie maiinteligent dec`t criticii s\i. Dar, dac\ `l ra-port\m la el `nsu[i cel din c\r]ile anterioa-re, am putea s\ `ntrevedem aici o deplasa-re de aten]ie de la lumea din jur la sine`nsu[i. (De pild\: „Io am o g`ndire deli-

rant\, paradoxal\.“) Mai importante audevenit opiniile naratorului care spune„io“ dec`t pove[tile sale. Opinii interesan-te, dar care nu pot alc\tui singure un textepic, [i `n nici un caz o confesiune-fluviu,precum aceea publicat\ sub titlul depovestiri la Polirom. Povestirea `ns\[i`ncepe s\ lipseasc\ din acest noian deanecdote legate `ntre ele mai mult dindorin]a de a ilustra p\rerile despre via]\ &literatur\ ale autorului dec`t pentru aspune o poveste. ~n absen]a nara]iunii,autorul devine gazetar, ceea ce NaeStabiliment nu era niciodat\.

Nu cred c\ e nevoie s\ numim O limb\comun\ roman, a[a cum fac unii comenta-tori `n ultima vreme. Eu nu doresc s\citesc (cel pu]in deocamdat\) un roman alexcelentului povestitor Sorin Stoica, [iconsider o regretabil\ prejudecat\ valori-zarea superioar\ a romanului fa]\ de genulscurt. I-a[ cere totu[i, dac\ mi-o va `ng\-dui, o mai mare aten]ie la articularea pro-zelor sale, la „gramatica“ povestirii, la ne-cesarul centru de greutate al unor astfel deconstruc]ii. {i poate o mai mare varia]ie `nmaniera de a nara. Nae Stabiliment era unpovestitor `ncercat, atent la ceremonialulpove[tii. Iar acest ceremonial nu este unlux la care, de dragul unei „limbi comu-ne“, s\ po]i renun]a.

~n a[teptarea lui Nae Stabiliment

Cronici din tranzi]ie TIMPUL16

mai 2005

ANDREEA GRINEA

Între banchet [i ciom\geal\ se intitu-leaz\ volumul al doilea din trilogia Treidecenii de publicistic\, ap\rut\ la EdituraHumanitas `n `ngrijirea lui Ion Ursulescu[i consacrat\ operei de gen a lui PanaitIstrati. A[a cum anticip\ titlul [i ne averti-zeaz\ prefa]atorul, volumul, eterogen,reune[te articole politice, r\spunsuri laanchete lansate de reviste, interviuri, scri-sori, mesaje de adeziune, de salut [i r\masbun, note de c\l\torie, pagini de jurnal,evoc\ri, m\rturisiri, reportaje-anchet\(enumera]ia continu\ p`n\ la salvatoruletc.) ap\rute `n publica]iile vremii. Unvast material nonfic]ional (dar foarteaproape de literatur\, prin aten]ia pe careautorul o acord\ expresiei) care liciteaz\am\nuntul (auto)biografic sau pe acelaistoric [i ordonat – o binecuv`ntare pentrucititorul meticulos – cronologic. Scrierileapar `n deceniul 1919-1929, iar criteriulde selec]ie, dincolo de faptul c\ specu-leaz\ o anumit\ unitate tematic\, apar]ineexclusiv `ngrijitorului edi]iei. Carteacap\t\ astfel aspectul unui mozaic, a c\ruicoeren]\ e dat\ de parcursul biografic.Din acest punct de vedere, macrotextulpoate fi foarte bine citit ca un jurnal total(politic, intim, de c\l\torie) iar miza uneia[a de „colorate“ antologii devine „via]a,scrierile [i convingerile lui Panait Istratipovestite de el `nsu[i“.

Ceea ce frapeaz\ la un prim contact cutextele lui Istrati este stilul, care se `n-dep\rteaz\ de conven]iile genului. Lim-bajul, f\r\ s\ fie neap\rat c\utat, suprave-gheat, speculeaz\ `n folosul s\u tot arse-nalul litaraturii, de la flores p`n\ la ches-tiuni de mare fine]e, cum ar fi preocupa-rea pentru caden]a frazei. O astfel de scri-itur\ savant\, chiar [i atunci c`nd avemde-a face cu articole politice, militante, nupoate fi dec`t `n avantajul lectorului (de

atunci sau de acum) care se las\ nu numaiconvins, ci [i `nc`ntat. Nu neg faptul c\ oasemenea retoric\ e `n ton cu „moda“ vre-mii (vorbim de constructivii [i inovatoriiani '20), dar limbajul scrierilor lui Istratie, f\r\-ndoial\, original [i, nu mai pu]in,personal. Devenit un scriitor mai degrab\popular dec`t celebru, haimanaua careziua era hamal `n Br\ila iar seara cores-pondent asiduu al organului socialistDiminea]a (schimbarea la fa]\ avea s\ seproduc\ peste ani), ]ine s\ fac\, `n presafrancez\ [i autohton\, figur\ de „haimanainterna]ional\“. Si scrie ca atare. Astfel seexplic\ desele vizite `n zonele de periferieale limbii, cu men]iunea c\ termenii...pitore[ti s`nt cizela]i [i stiliza]i at`t c`t tre-buie ca s\ condimenteze discursul.

De o savoare cu preten]ii de spontanei-tate se desprind, din paginile c\r]ii, por-tretele. „Registrul“ uman ([i al limbii) se`ntinde de la figuri mari, precum binef\c\-torul Romain Roland sau tov. NikosKazantzakis („cap de pas\re de prad\: ne-gricios, fruntea te[it\, un smoc de p\rzb`rlit `n cre[tet, spr`ncene de abanos, stu-foase [i r\sucite ca dou\ must\]i rebele,ochi de mare duce“) la o galerie simpatic\de haimanale autohtone, printre care sedistinge „Mihail Kazanski, eroul priete-niei mele, creier enciclopedic [i inim\ no-bil\, descoperit de mine la 17 ani `n pl\-cint\ria lui Kir Nikola din Br\ila undecitea c\r]i fran]uze[ti pe c`nd p\duchii `iumblau agale pe um\r“.

Panait Istrati ezit\, o dat\ cu `ntreagasa epoc\, `ntre jurnalistic\ [i literatur\,`ncerc`nd s\ le aduc\ laolalt\. Articolelepolitice se dezic de discursul-cli[eu sau deretorica sentimentalismelor patriotice, `nfavoarea unei expresivit\]i cu timbru per-sonal, care caut\ s\ plac\. Textele s`ntpl\smuite fie `n spiritul retoricii socialis-te, militant\ dar elegant\ - „În Rusia, nu-mai omul de rea-credin]\ se simte neferi-cit!“ -, fie s`nt savant ironice, dup\ ce seproduce (prin 1927) „cumplita revela]ie“

asupra dictaturii proletariatului: „Ce g`n-desc? se `ntreab\ birocratul. Eu nu g`n-desc nimic [i v\ rog s\-mi spune]i ce tre-buie s\ g`ndesc [i s\ mi-o aminti]i `n fie-care zi“. ~n perioada bol[evizant\, artico-lele lui Istrati s`nt un amestec de aciditate,naivitate jucat\ [i sinceritate brutal\,exprim`nd veleit\]ile literar-umane alescriitorului, de regul\ `n presa interna]io-nal\: „Prefer intelectualilor vo[tri vaga-bonzii mei r\p\no[i, care url\ o dat\ cuvia]a!“. C`teva mostre de scris din aceaperioad\ dezv\luie tot arsenalul retoric alautorului Chirei Chiralina, de la sintagmeasortate contextului p`n\ la autoironie.Iat\, de pild\, cum sus]ine Istrati implica-

rea activ\ a scriitorului `n lupta pentruconstruirea socialismului: „C`nd p\m`ntul[i materia brut\ cer bra]e pentru a ne dabun\starea, omul de idei trebuie s\ se sco-beasc\ `n nas cu condeiul dup\ ureche?“.

Specificitatea scriiturii lui PanaitIstrati ]ine de un talent nativ, de o estetic\instinctiv\, `ns\ efectul este unul des\rb\toare a limbajului. Istrati deviaz\ cuabilitate accentul discursului de pe per-suadere pe delectere. O `ncercare reu[it\de „dezrobire a cititorilor [i scriitorilor“din canoanele (sau prejudec\]ile) genuluipublicistic, care poate fi nu numai „gus-tat“, ci chiar savurat pe `ndelete.

~ntre jurnalistic\ [i literatur\

MIRCEA P|DURARU

Cea mai recent\ carte a lui PaulRicoeur este Despre traducere [i a ap\rutanul trecut `n Fran]a. La noi, lucrarea aajuns anul acesta si a fost de cur`nd edi-tat\ la Polirom, sub traducerea MagdeiJeanrenaud. Cum era de a[teptat, discur-sul despre traducere este legat la Ricoeurde discursul hermeneutic: traducerea este`n]elegere, iar `n]elegerea presupune tra-valiul hermeneutic. Analizat\ `n contextul

Europei de ast\zi [i `n perspectiva mariiprovoc\ri pe care o constituie proiectulunei Europe unite, traducerea dob`nde[testatutul unui gest cultural de esen]ial\importan]\. Discursul este dens, construc-]ia teoretic\ riguroas\, iar inventarul con-ceptual pe care `l propune autorul semna-leaz\ c\ `n cadrul traductologiei are loc omodificare de perspectiv\.

A[a cum remarc\ Ricoeur, traducerea,dup\ evenimentul „Babel“, a existat din-totdeauna: negustorii, diploma]ii, solii,spionii – cu to]ii au tradus. Si, `ntotdeau-na, traducerea a fost mai u[oar\ dec`t dis-cursul despre traducere. {i asta pentru c\teoria traducerii poart\ cu sine povaranelini[tii legate de imposibilitatea tradu-cerii perfecte, de nenum\ratele piedici [ifiltre care se interpun `ntre textul original[i traducere. Schimbarea de perspectiv\propus\ de Paul Ricoeur are de-a face cureg`ndirea conceptului de fidelitate `n tra-ducere. Astfel, fidelitatea nu mai „leag\direct“ traducerea de textul-surs\; tr\da-rea, veche acuz\ adus\ tutror traduc\tori-lor, este acum justificat\. Ca atare, rapor-tul – `ntotdeauna tensionat – fidelitate/tr\dare apare, `n g`ndirea lui Ricoeur,„dedramatizat“. M\ voi opri numai asupraa dou\ chestiuni din aceast\ lucrareextrem de dens\, `n ciuda num\rului micde pagini: condi]ia traduc\torului si natu-ra tr\d\rii din traducere.

Angoasa traduc\torului este dubl\.Mai `nt`i, opera lui e, `ntr-un fel sau altul,

o copie. Sentimentul ce `l va `nso]i mereuva fi comparabil cu cel al unui pasionatcolec]ionar, care are con[tiin]a c\ de]inedoar o copie, indiferent c`t de fidel\. Maimult, orice traducere este, aproape prindefini]ie, proast\ – prin raportare la textuloriginal. În alt\ ordine de idei, traduc\to-rul are inconfortabilul statut de mediator.El e „slug\ la doi st\p`ni: `l sluje[te pestr\in `n opera sa, dar [i pe cititor, `n do-rin]a lui de a [i-o apropia“. Iat\ de ce sta-tutul traduc\torului nu este unul de invi-diat. Numai c\, introduc`nd aceast\ „de-dramatizare“ a raportului fidelitate/ tr\-dare, Ricoeur descoper\ o delectare para-doxal\ pe care o nume[te, parafraz`nd tit-lul lui Barthes, „pl\cerea traducerii“. Pl\-cerea traducerii este „pl\cerea de a des-coperi c\ Cel\lalt, autorul tradus, poate fisi trebuie g\zduit, laolalt\ cu diferen]a sa,`n propria limb\ si, mai ales, `n propriacultur\“ (p. 29). Renun]`nd la utopia tra-ducerii perfecte, adic\ asum`ndu-[i inevi-tabilul e[ec, miza traducerii „nu va mai fiatingerea idealului, ci minimalizarea ero-rii, reducerea la maximum a marjei dene`n]elegere“.

În evaluarea traducerilor nu avem uncriteriu absolut. Prezen]a aceluia[i sensat`t `n textul de origine, c`t [i `n textul desosire, ar putea fi un criteriu. Îns\ o tradu-cere bun\ nu poate viza dec`t o „echiva-len]\ propus\, ne`ntemeiat\ pe o identitatede sens demonstrabil\“ (p. 18). Dar un

echivalent e un comparabil. Iar traduce-rea unui text str\in, care `nglobeaz\ o alt\viziune despre lume si o alt\ atitudine `nfa]a lumii, deseori `l pune pe traduc\tor `nfa]a unui con]inut pentru care nu are unechivalent, un comparabil `n limba sa. {i,spune Ricoeur, cit`ndu-l pe M. Detienne,„nu putem compara dec`t comparabilul“(p.122). ~n fa]a „[ocului incomparabilu-lui“, traducerea `nseamn\ construirea u-nui comparabil: „M\re]ie a traducerii, pri-mejdie a traducerii: tr\dare creatoare a o-riginalului, apropiere si ea creatoare, prinmijlocirea limbii gazd\; construirea com-parabilului“ (p. 122). Construind echiva-lentul, comparabilul – creezi limba. Unexemplu elocvent `n acest sens este Luther,care traduc`nd Biblia din Latin\, creeaz\limba german\. În definitiv, „traducereaproduce echivalen]e: ea nu ofer\ identicul,ci echivalentul identicului“ (p. 132).

Ideea lucr\rii este aceea c\ nu exist\ unintraductibil absolut. Concluzia discu]ieieste una optimist\, deschis\, a[a cum se`nt`mpl\ adesea c`nd e vorba de herme-neutic\. Valoriz`nd conceptului de echiva-lent (comparabil), Ricoeur poate afirmac\ traducerea este crea]ie (de limb\). Elreu[e[te s\ dedramatizeze raportul copie-original, care a nelini[tit [i nelini[te[tegenera]ii de traduc\tori. Iar detensionareadeschide calea pentru o paradoxal\pl\cere a traducerii, una ce poate fi savu-rat\ cu uneltele hermeneutului.

Paul Ricoeur [i tr\darea creatoare

17Cronici din tranzi]ie TIMPUL

mai 2005

Viorel Marineasa, Daniel Vighi,Rusalii ’51. Fragmente din deporta-rea în B\r\gan, edi]ia a doua revizuit\[i ad\ugit\, Timi[oara, EdituraMarineasa, 2004.

Lucrarea celor doi cunoscu]i pro-zatori timi[oreni, aflat\ acum la adoua edi]ie, este una dintre primeleap\rute la noi care au apelat la meto-dele istoriei orale, preferînd s\ lasevocile victimelor s\ vorbeasc\ despredimensiunile dezastrului comunist,într-o lucrare ce precede cu cî]iva aniapari]ia tinerei genera]ii de istorici aicomunismului (Marius Oprea, GabrielCatalan, Stej\rel Olaru, CristinaPetrescu [.a.). Rusalii ’51 este, `n ace-la[i timp, [i prima lucrare istoric\

dedicat\ unui episod caracteristic alistoriei rom=ne[ti din anii ‘50. Carteacuprinde relat\ri [i jurnale intime, acteoficiale [i documente comentate, isto-rii de familie [i decrete de stat, toateavînd în centru un eveniment ce mar-cheaz\ dimensiunile unui r\u fa]\ decare orice metafor\ este obscen\: r\ulorganic al regimului comunist dinRomânia.

În noaptea de Rusalii a anului1951, mii de familii din satele b\n\-]ene au fost ridicate cu for]a [i silite,sub amenin]area armelor, s\ plece f\r\nici o preg\tire în deportare. Vina lorera c\ fuseser\ cei mai harnici oamenidin sat, devenind, fatalmente, „chia-buri“. Bineîn]eles, au existat cazuri der\zvr\tire, în\bu[ite violent. Deporta-]ii nu au [tiut unde sînt trimi[i, b\nu-ind mereu c\ îi a[teapt\ ghe]urile sibe-riene. Au fost coborî]i în plin cîmp,sub soarele B\r\ganului, obliga]i s\ î[iridice ad\posturile în perimetrul apatru ]\ru[i de lemn b\tu]i în p\mînt.A[ez\rile au fost atît de prost alese,încît, în unele cazuri, apa de b\ut tre-buia adus\ de la kilometri distan]\, cupermisiune special\. Copiii [i b\trîniimai pu]in rezisten]i au murit curînd.Ceilal]i au întemeiat a[ez\ri precare,bîntuite de bolile proastei alimenta]ii[i a expunerii la vînt [i ploaie, au fostobliga]i s\ lucreze în „gospod\riicomunale“, au întemeiat familii sauechipe de fotbal [i, cînd „experimen-tul“ s-a terminat, cinci ani mai tîrziu,s-au reîntors în satele lor, unde avereale era risipit\, înstr\inat\ cu voia st\-pînirii. Copiii lor au aflat mult mai tîr-ziu despre c`te un pre[ ro[u, uzat,p\strat de p\rin]i de[i nu î[i mai g\searostul în cas\, c\ fusese odat\ o u[\ debordei în B\r\gan.

(D.M.)

BBUURRSSAA CC||RR}}IILLOORR

ROBERT ARN|UTU

În urma eforturilor de a crea o nou\Europ\ [i `n urma disolu]iei ideologieitotalitare a omului nou, f\r\ deosebiri `nceea ce prive[te religia [i tradi]iile sale, s-au impus noi provoc\ri referitoare la di-versitatea cultural\ [i la necesitatea re-zolv\rii neconflictuale, ci constructive, adiferen]elor dintre comunit\]i. Sub aceas-t\ cupol\, a multiculturalismului central-[i est-european, s-a desf\[urat la Ia[i, `n-tre 28 [i 30 Octombrie 2004, simpozionul„The Challenges of Multiculturalism inCentral and Eastern Europe“ la care auparticipat profesori [i tineri cercet\tori `ndomeniul [tiin]elor socio-umane pentru adezbate problemele teoretice [i practiceale posibilit\]ii dialogului intercultural.Rezultatele acestui seminar au fostadunate `n volumul omonim, redactat `nlimba englez\, coordonat de SanduFrunz\, Nicu Gavrilu]\ [i Michael Jones,[i ap\rut la editura Provopress din Cluj-Napoca.

Volumul, care adun\ operele a pestedou\zeci de cercet\tori din România,Bulgaria, Turcia, Croa]ia, RepublicaMoldova, Polonia, este `mp\r]it `n patrup\r]i care decupeaz\ principalele linii defor]\ ale mi[c\rii ideatice prezente laworkshop-ul ie[ean. Dac\ prima partetrece `n revist\ bazele conceptuale - so-ciale, politice sau filosofice - ale uneidiscu]ii despre multiculturalism, urm\-toarele trei p\r]i se concentreaz\ asupraunor probleme specifice ridicate de con-vie]uirea diferitelor etnii `n spa]iul cen-tral-est-european: religia [i dialogul inter-religios, perspective asupra evolu]ieiistorice a identit\]ilor etnice, respectivprovoc\rile sociale ale convie]uirii.

Avansarea conceptelor de c`mp cul-tural [i politic comprehensiv de c\tre IoanBiri[, respectiv Anton Carpinschi, faceposibil\ structurarea realit\]ilor complexeale multiculturalit\]ii `ntr-o lume global\`n care discriminarea, analizat\ de c\treDumitru Stan, este una dintre principaleleamenin]\ri la adresa dialogului intercul-

tural, cu at`t mai mult cu c`t „realitateapare a discorda cu principiul non-discri-min\rii iar realitatea este, desigur, maiputernic\“ (p. 37). Aceast\ prevalen]\ arealit\]ii [i, `n consecin]\, a discrimin\riise reg\se[te `n mod special la nivelulimigran]ilor. Dup\ cum arat\ CristinaTeodorescu, `n ciuda politicilor guverna-mentale ce `ncurajeaz\ multiculturalis-mul, ace[tia s`nt cei care sufer\, la modulcel mai profund, procesele de acultura]ie(integrare, asimilare, separare sau margi-nalizare) [i [ocul cultural. Interven]ia luiVinko Zidaric analizeaz\ un alt [oc cul-tural, cel al fostei Iugoslavii, care treceprintr-un proces de democratizare dur, cenecesit\ strategii specifice de dezvoltarea unui spirit multicultural.

Un rol important `n chestiunea multi-culturalit\]ii `l joac\ religia [i, `n special,capacitatea cultelor de a promova tole-ran]a, acceptarea, respectul [i recunoa[-terea alterit\]ii. În aceast\ privin]\, con-tribu]iile cercet\torilor Leszek Gesiak,Liliza Sazonova [i Ioan Chiril\ ne `ndru-m\ `n cercetarea rolului jucat de religie `ndefinirea identit\]ii comunitare [i `n pro-movarea praxisului multicultural - `ntr-olume care `[i reg\se[te pluralitatea, „reli-gia este deseori unul din principalele,dac\ nu singurul, criteriu de identificare“(p. 78), dar [i de comunicare, c\ci sepoate observa `n ]\rile balcanice o tradi]iea practicilor interconfesionale. O atent\analiz\ a fenomenului multicultural `nRomânia, sus]inut\ de date sociologice,este f\cut\ de c\tre Sandu Frunz\, caredemonteaz\ o serie de viziuni simpliste [ipesimiste asupra condi]iilor de dezvoltarea unei societ\]i democratice `n estulEuropei. Iulia Grad, Vasile Bobb [i PetruMoldovan propun o perspectiv\ filoso-fic\ asupra multiculturalismului religios,dezvolt\ o dialectic\ a comunic\rii ple-c`nd de la filosofia lui Martin Buber, pro-blematica imaginarului `n societatea con-temporan\, respectiv viziunea eliadian\care `i d\ omului modern „o direc]iepentru imersiunea `n lumea «celuilalt»,un moment al d\ruirii [i prelu\rii princare reprezentan]ii a dou\ culturi diferitese `mbog\]esc fiecare printr-o comuniunecultural\“ (p. 133).

Partea a treia a c\r]ii cuprinde con-sidera]ii istorice asupra multiculturalit\]iiEuropei central-estice, cercet`nd condi-]iile create de domina]ia otoman\ (RecepBoztemur), realit\]ile postcomuniste `nBulgaria [i Macedonia (Plamen Dimitrov),regener\rile na]ionalismului, `n special `nspa]iul iugoslav (Irina LyubomirovaOgnyanova) sau situa]ia actual\ a con-vie]uirii pluri-etnice `n Transilvania(Istvan Peter). În acela[i spirit se `nscriu[i cercet\rile asupra nevoii de definire aunui nou cadru social ca alternativ\ laintegrismul for]at [i nivelator al societ\]iicomuniste. Astfel, Lidia Prisac vorbe[tede necesitatea construirii unor noi pun]ide dialog `ntre diferitele etnii ale Repu-blicii Moldova dup\ disolu]ia unei socia-lit\]i impuse din afar\, precum `nRomânia efectele unei dezagreg\ri ana-loage a leg\turilor sociale este cercetat\de Ion Ionescu din perspectiva fenome-nului emigra]iei. Un alt fenomen socialimportant pentru multiculturalismul cen-tral-est european, situa]ia romilor, esteanalizat de c\tre Cesarela Voiculescu [iSergiu Mi[coiu, sco]`nd `n eviden]\ diver-sitatea ce se reg\se[te la nivelul etniei,respectiv e[ecul strategiilor clasice (plu-ralismul liberal) `n integrarea acesteipopula]ii. Perspectiva multiculturalis-mului ne `ndreapt\, dincolo de conside-rarea diversit\]ii religioase sau etnice, [ispre analizarea minorit\]ilor socialedefavorizate. Problema globaliz\rii cageneratoare de conflicte [i discrimin\rianalizat\ de Cristina Gavrilu]\ vine `nconsonan]\ cu critica f\cut\ de RomeoAsiminei discursului justificator asupradezvolt\rii Lumii A Treia care men]ine `nfapt subdezvoltarea: „Rezultatul acestuidiscurs este dezvoltarea subdezvolt\rii,c`t\ vreme singura miz\ a acestui `ntregaparat este bun\starea ]\rilor Lumii Înt`i“(p. 281). Excluderea v`rstnicilor (DanielaGârleanu-Soitu) [i a femeilor (AngelaSpinei) sau fenomene sociale mai graveprecum child abuse (Gabriela Irimescu)constituie cealalt\ fa]et\ a discrimin\rilor.Dup\ cum ne dovedesc Bogdan Baghiu [iCon]iu Tiberiu Soitu, construc]ia dialo-gului intercultural trebuie s\ ia `n seam\[i vocile t\cute, cum ar fi cele ale„alterit\]ii patologice“ sau ale copiilorinstitu]ionaliza]i.

Multiculturalism`n „noua Europ\“

~n nr. 6-11 (iunie-noiembrie) 2004al revistei „Timpul“ am publicat,`mpreun\ cu Gabriel Catalan, studiulintitulat Scurt\ istorie a Securit\]ii.A[a cum era explicat `n prima sanot\, textul reprezenta o form\rev\zut\ [i actualizat\ a capitoluluiprivind istoria Securit\]ii dintr-unproiect de bro[ur\ informativ\ (nicio-dat\ publicat\) pentru persoanelecare `[i exercit\ accesul la propriuldosar, scris `n perioada `n care amlucrat ca cercet\tori la CNSAS.

Fa]\ cu aceast\ situa]ie, ]in s\ facurm\toarele preciz\ri:

~n perioada `n care am lucrat laproiectata bo[ur\ (ianuarie-martie

2002), am f\cut-o `mpreun\ cu cole-gii no[tri D-nii Florian Banu [i Liviu}\ranu.

C`nd, `mpreun\ cu GabrielCatalan, am hot\r`t publicarea unuitext cu aceea[i tematic\, ne-amstr\duit s\ elimin\m ideile [i infor-ma]iile din proiect care nu neapar]ineau.

Din nefericire, nu ne-am str\duitsuficient, drept pentru care `n textulap\rut au r\mas idei [i informa]iicare apar]in colegilor no[tri de laCNSAS. ~n mod normal ar fi trebuits\ proced\m astfel: fie s\ discut\mcu colegii no[tri publicarea unui textcomun, fie s\ stabilim `mpreun\ cene apar]ine fiec\ruia [i ce nu, fie s\nu ne raport\m `n nici un fel laproiectul respectiv.

Dat\ fiind gravitatea acestei gre-[eli, care reprezint\ o `nsu[ire neper-

mis\ a produc]iei intelectuale a cole-gilor no[tri, doresc s\ le cer scuzecolegilor mei, D-nii Florian Banu [iLiviu }\ranu, [i cititorilor revistei„Timpul“.

Apoi, doresc s\ `mi cer scuze pen-tru violarea standardelor [i a eticiicercet\rii [tiin]ifice.

Folosesc acest prilej pentru acondamna f\r\ drept de apel actulnostru – ca de altfel orice `nsu[irenepermis\, `n general, [i plagiatul, `nspecial – [i de a reafirma credin]amea `n necesitatea respect\rii stan-dardelor [i eticii cercet\rii [tiin]ifice,[i `n promovarea culturii acestorvalori. C\ci f\r\ acestea, cercetarea[tiin]ific\ se va transforma `ntr-o`n[el\torie.

Mircea St\nescu Bucure[ti, 3 aprilie 2005

Comunicat

Analize spectraleTIMPUL18

mai 2005

LAUREN}IU URSU

Oricine studiaz\ chestiunea antisemi-tismului `n perioada interbelic\ trebuie s\ajung\ [i la Mircea Eliade. Întreprindereaaceasta se dovede[te, `ns\, extrem de ris-cant\. E[ti pur [i simplu n\ucit de multitu-dinea surselor contradictorii [i, totodat\,exasperat de t\cerea [i echivocul `n careEliade s-a compl\cut. De ce a refuzat, dec`te ori a avut ocazia, s\ lumineze penum-bra trecutului s\u rom=nesc? Implicareasa c`t se poate de clar\ `n nebunia aceleiepoci a fost doar superficial\, conjunctu-ral\, sau exist\ argumente mai serioase,manifestate sub forma unor presupozi]iilatente existente `n g`ndirea [i opera sa,care s\ `l incrimineze? Iat\ c`teva `ntreb\ride al c\ror r\spuns depinde `ns\[i posteri-tatea acestui autor.

Am `ncercat s\ m\ apropii de Eliadedin diferite direc]ii. Am parcurs apologii-le care i s-au f\cut `n Rom=nia [i `n str\i-n\tate; am parcurs presa legionar\ sau deexpresie fascist\ din Rom=nia [i de aiu-rea; `n sf`r[it, am apelat la criticii sau de-tractorii s\i. De nic\ieri, imaginea sa nuvrea s\ ias\ la lumin\. Cu c`t `ncerci s\clarifici ceva despre acest autor, cu at`tmai mult te afunzi `ntr-un soi de labirint,`n care ri[ti s\ `l pierzi [i s\ te pierzi petine. Am `ncercat s\ rezist riscului de a m\pierde `n apologie sau `n deconstruc]ie oridef\imare. Acestea s`nt capcanele pe careautorul le `ntinde, con[tient sau nu.

Eliade irit\. Irit\ `n cel mai `nalt grad,pentru c\ se ascunde `n spatele unor o-glinzi opace [i pline de anamorfoze. S`ntoglinzile trecutului s\u, la care se adaug\deform\rile grilelor de lectur\ [i interese-lor prin care a fost perceput, confiscat, dinambele direc]ii. Cum po]i s\ ri[ti o inter-pretare, c`t timp e[ti cople[it de apologiasau demonizarea care te `nt`mpin\, teagreseaz\ aproape la fiecare pagin\ ce i-afost dedicat\? Ceea ce frustreaz\ cel maimult un cercet\tor este incapacitatea de adecide ceva f\r\ a-[i pierde, `ntr-o anu-mit\ m\sur\, independen]a. Fiecare enun],odat\ formulat, contureaz\ un drum, care,inevitabil, te `ndep\rteaz\ de autor. {iatunci, ce r\m`ne de f\cut? Într-o lume aoglinzilor, `n care imaginea ini]ial\ tinde

c\tre disolu]ie prin multiplicarea indefi-nit\ a reflect\rilor, am apelat la una dinoglinzile-prime care p\reau s\ `mi garan-teze o reflectare c`t mai clar\, mai lipsit\de anamorfoze. Este vorba de Jurnalul luiMihail Sebastian. Pornind de la el, amref\cut drumul disputelor cu privire la im-plicarea politic\ a lui Eliade, accentu`ndasupra unor jaloane care mi s-au p\rutmai relevante pentru ceea ce doream s\(`mi) l\muresc.

Dup\ publicarea `n revista israelian\Toladot1 a unor fragmente din acel jurnal,implicarea politic\ a lui Eliade `n extremadreapt\ rom=neasc\ interbelic\ debuteaz\ca tem\ de discu]ie `n unele cercuri occi-dentale (calificate peiorativ ca „evreie[ti“de c\tre unii). Cu aceast\ ocazie, are locun schimb de scrisori `ntre Eliade [iGershom Scholem. Eliade `i r\spundeacestuia la data de 25 iunie 1972, `n ceeace putem socoti o prim\ `ncercare ratat\de disculpare. El calific\ ca regretabile„malentendus“ toate afirma]iile dezam\-gite ale lui Sebastian cu privire la activi-tatea sa politic\ de la sf`r[itul anilor `30.Invoc\, `n r\spunsul c\tre Scholem, moar-tea lui Sebastian ca pe o ocazie ratat\ de a„risipi ne`n]elegerea“2. Îns\ a o risipi fa]\de cine: fa]\ de Sebastian, sau `n general?Probabil, [i-ar fi dorit o clarificare perso-nal\ fa]\ de Sebastian, ca prieten, [i maipu]in un act public de mea culpa. Doar c\,`n aceast\ scrisoare, Eliade apeleaz\ la untruc retoric: deturneaz\ `ncercarea luiScholem de a clarifica implicarea sa poli-tic\, deplas`nd problema `n planul subiec-tiv al rela]iei sale cu Mihail Sebastian. Cusiguran]\, Scholem nu dorea s\ afle ter-menii rela]iei dintre Eliade [i Sebastian, ciera iritat de afirma]iile `ngrijor\toare dinJurnalul celui din urm\.

În aceea[i scrisoare3, Eliade neag\ pa-ternitatea articolului De ce cred `n biruin-]a mi[c\rii legionare, publicat `n Bunavestire, la 17 decembrie 1937, `n timpulcampaniei electorale. Materialul a fostalc\tuit `n redac]ie, probabil de c\treMihail Polihroniade. Textul debuteaz\ cuurm\toarele cuvinte: „Dl. Mircea Eliade,membru al Societ\]ii Scriitorilor Rom=ni,a binevoit s\ ne r\spund\ urm\toarele laancheta ziarului nostru“. Nu exist\ nici unechivoc asupra faptului c\ nu Eliade ascris textul. În plus, articolul nu este `n

nici un fel antisemit. Eliade credea `n bi-ruin]a mi[c\rii legionare deoarece „crede`n destinul neamului nostru, `n revolu]iacre[tin\ a omului nou, `n libertate, `n per-sonalitate [i `n dragoste“. ~n acest caz,poate fi acuzat cel mult de naivitate.

La acea dat\, mi[carea legionar\ eracondus\ de C.Z. Codreanu; ea nu deveni-se `nc\ strigoiul `nsetat de s`nge desprecare va vorbi Eliade mai t`rziu. Articolulare o miz\ mult mai puternic\ la o lectur\`n plan simbolic. În timpul procesului-si-mulacru organizat `n 1938, Codreanu reu-[e[te s\ citeasc\ `n fa]a Cur]ii „declara]ia“lui Eliade din 1937 – colportat\ dePolihroniade `n Buna vestire4. Iat\, deci,motivul pentru care Eliade s-a gr\bit s\nege paternitatea articolului fa]\ de G.Scholem.

Îns\, lucrul cel mai important carereiese din scrisoarea c\tre Scholem estefaptul c\ Eliade am`n\ clarificarea proble-mei p`n\ dup\ moartea sa5. Contextul a-cesta aminte[te de un loc din Platon, undeeste expus mitul scrierii, sau al lui Teuth.Prin refuzul s\u de a oferi o clarificare,Eliade ne trimite con[tient `ntr-un labirintal intertextualit\]ii, al vagului [i al echivo-cului. Cuvintele scrise nu pot veni `nap\rarea autorului, at`t timp c`t acesta nueste prezent. Cum putea spera Eliade c\moartea sa va aduce clarific\ri asupraacelei perioade?

Norman Manea, pus `n fa]a aceleia[iprobleme – absen]a unei clarific\ri perso-nale date de Eliade – `[i ia o rezerv\ etic\,manifestat\ sub forma ipotezei c\ oric`ndar putea ap\rea un text inedit care s\ r\s-toarne toate supozi]iile6. De aceea, se re-zum\ la o serie de interoga]ii, f\r\ a daverdicte precise. Acest autor a avut partede o percep]ie paradoxal\: dincolo de o-cean, a fost acuzat de partizanat la adresalui Eliade – `n calitate de rom=n proasp\temigrat. Dincoace, `n Rom=nia, benefi-ciind [i de o traducere nefericit\, a fostpus la zid, `ncadrat `n r`ndurile unei pre-supuse conspira]ii evreie[ti `mpotrivavalorilor na]ionale etc. Dac\ Manea serezuma la planul etic [i oarecum psiholo-gic al problemei, au existat autori care aumers mult mai departe, interpret`nd ab-sen]a unei mea culpa (sau m\car a uneiclarific\ri a aspectelor echivoce ale trecu-tului eliadian) `n sensul unei aderen]e f\]i-

[e [i pe termen lung fa]\ de idealurilemi[c\rii legionare. Astfel, unele con]i-nuturi teoretice comune lui Eliade [iG\rzii de Fier au fost interpretate dreptdovezi `n sprijinul identific\rii sale cuaceast\ mi[care.

La o analiz\ lucid\ a publicisticii elia-diene interbelice, nu putem s\ nu obser-v\m contaminarea sa legionar\ `n perioa-da anilor 1937-1938. Retrospectiv, el `n-su[i recunoa[te c\ a suferit un „climax le-gionar“ `n timpul acelor ani. Martor fidelal acestui urcu[ este Mihail Sebastian. Eleste obligat s\-i suporte dezam\git meta-morfoza, [i s-o ateste prin scris. At`t ceeace scrie Sebastian `n ace[ti ani, c`t [i ceeace a scris Eugen Ionescu ceva mai t`rziuar trebui citit `ntr-un anumit context, maiales simbolic. Eliade nu era un autoroarecare, ci liderul genera]iei, repre-zent`nd o miz\ simbolic\ [i propagandis-tic\ extraordinar\. De aceea, chiar dac\ el[i-a p\strat mult invocata libertate inter-ioar\ [i fidelit\]ile legate de ea, `n planpublic s-a asociat, de fapt, mi[c\rii legio-nare.

În acest context, se explic\ mirarealegat\ de impresia pe care Sebastian [i-of\urise despre el. Aceast\ chestiune ar fidorit s\ o clarifice la nivel personal, c`ndSebastian ar fi venit la Paris, uit`nd com-plet exterioritatea ultimilor ani care seinterpuser\ `ntre ei. Iat\ ce noteaz\, `ntr-un fragment inedit de jurnal, la 29 mai1945: „[Sebastian] era unul din cei 2-3oameni care mi-ar fi f\cut Bucure[tiulsuportabil. Chiar `n climaxul meu legio-nar, l-am sim]it aproape. Contam peaceast\ prietenie ca s\ m\ re`ntorc `n via]a[i cultura rom=neasc\. {i acum s-a dus,c\lcat de o ma[in\!“7.

Tot astfel se explic\ (probabil) [i fide-litatea lui fa]\ de maestru, plasat\ `n afaracontingen]elor istorice, dincolo de ele [ide consecin]ele lor. Eliade putea s\ seconsidere `n acela[i timp discipol, respec-tiv prieten fidel, cu Nae Ionescu [i cuMihail Sebastian. Ajungem astfel s\ cre-dit\m ipoteza naivit\]ii colosale a luiEliade. Ioan Petru Culianu vorbea de operioad\ „amniotic\“ (1925-1933) `n des-tinul acestui autor; este vorba, `n oricecaz, de ceva asem\n\tor, de o inabilitateextraordinar\ pentru politic a unui om, `nalte privin]e, foarte lucid.

S\ revenim la punctul de plecare al`ncerc\rii de arheologie: schimbul de scri-sori cu G. Scholem. M\ `ndoiesc c\ Eliadea realizat atunci miza problemei. Tocmaide aceea a deturnat discu]ia dinspre pu-blic (care ar fi presupus o mea culpa) spreprivat, spre planul rela]iei personale cuMihail Sebastian. Nu cred c\ putem vorbide un joc duplicitar foarte bine regizat saude mistagogie8. Naivitatea – colosal\, `n-tr-adev\r – mi se pare o explica]ie maisimpl\.

Eliade nu s-a sim]it culpabil `n vreunfel fa]\ de Mihail Sebastian, pentru c\ nicinu era (din punctul s\u de vedere). Eravorba doar de o ne`n]elegere, pe care nu aavut ocazia s\ o `nl\ture la timp, prinmoartea absurd\ [i prematur\ a luiSebastian. Dac\ nu se sim]ea culpabil nicifa]\ de Sebastian, nici fa]\ de trecutul lui,atunci cum se explic\ climaxul s\u legio-nar, `n condi]iile `n care, vom vedea, nuera nici pe departe antisemit.

În februarie 1934, scrie un articol `nCredin]a9, atac`nd dur ideologiile str\ine,comunismul [i fascismul. „Huligani [ibarbari s`nt [i comuni[tii incendiatori debiserici – ca [i fasci[tii prigonitori aievreilor.“ Î[i manifest\ clar inaderen]a la„omul nou“ al acestor ideologii, care

Mircea Eliade:marele mistagog sau colosalul naiv?

19Analize spectrale TIMPUL

mai 2005

`ncepeau s\ c`[tige teren `n Europa. „Nevom trezi mai p\c\to[i, mai `ngreuna]i devia]a aceasta trist\ – [i `n diminea]a stea-gului ro[u, ca [i `n diminea]a c\m\[ilorverzi. Este aceea[i barbarie `n am`ndou\p\r]ile. Aceea[i dictatur\ a brutei, a imbe-cilului, [i a incompetentului (...)“. De[icondamn\ [i este sc`rbit de ideologiiletotalitare, Eliade e departe de a fi undemocrat [i un umanitarist convins. Îlputem apropia, mai degrab\, de curentelena]ionalist-ortodoxiste [i autohtoniste,care se revendicau de la Eminescu [iHa[deu, [i care, `n epoc\, `l aveau caexponent principal pe Nicolae Iorga – is-toric na]ionalist [i antisemit moderat, maiales dup\ distan]area de aventura antise-mit\ a lui A.C. Cuza.

C`nd Nae Ionescu g\se[te de cuviin]\s\-[i exprime noua orientare politic\ dedreapta, prefa]`nd romanul lui M.Sebastian, De dou\ mii de ani, Eliade sesitueaz\ `n mod ferm de partea luiSebastian. Scrie un articol-r\spuns10 foar-te polemic la adresa lui Nae Ionescu, de-monstr`nd inconsisten]a argument\rii teo-logico-metafizice a acestuia. Vina cea maimare pe care i-o aduce magistrului estecea de a fi oferit „argumente metafizice“antisemi]ilor. În 1934, Eliade este consi-derat pe r`nd „jid\nit“, „v`ndut jidanilor“(i se demasc\ p`n\ [i „numele evreiescadev\rat“: Elias), „convertit la rom=-nism“11 [i „agent al Siguran]ei“12. Este a-nul `n care, sub presiunea din ce `n ce maimare a politicului, grupul „Criterion“(format din sociali[ti, liberali [i legionari)se dizolv\.

Din 1935, percep]ia public\ asupra luiEliade `ncepe s\ fie uniform\. Este califi-cat `n mod unanim „de dreapta“. Iar rela-]ia cu Nae Ionescu `l plaseaz\ printre sim-patizan]ii legionarilor, de[i nimic dinpublicistica sa de p`n\ `n 1937 nu justific\o asemenea calificare. Am v\zut deja ma-niera `n care Eliade fusese etichetat depres\ `n cursul anului 1934.

Deplasarea c\tre Garda de Fier are loc`n contextul rela]iei cu Nae Ionescu.Aceasta este „culpa fericit\“ pe care o vainvoca `n dou\ momente succesive aleexilului: la 10 octombrie 1984 („Dac\ nuar fi fost acea felix culpa: adora]ia meafa]\ de Nae Ionescu [i toate consecin]elenefaste (`n 1935-1940) ale acestei rela]ii“)[i la 29 august 1985 („F\r\ acea felix cul-pa (discipolul lui Nae Ionescu), a[ fi r\-mas `n ]ar\. ~n cel mai bun caz, a[ fi muritde tuberculoz\ `ntr-o `nchisoare“)13.

Textele „na]ionaliste“ publicate `n per-ioada 1935-1936 cu greu pot fi asociatemi[c\rii legionare. Eliade se rezum\, a-tunci c`nd este na]ionalist, s\ vorbeasc\despre „rom=nism“. „C\derea“ intervine`n 1937. Abia acum, `ncepe s\ exalte vir-tu]ile „omului nou“, pe care `l respinsebrutal cu c`]iva ani `nainte. Îns\ „omulnou“ eliadian difer\ mult de `n]elesul le-gionar al acestui termen. Omul nou esteprodusul unei revolu]ii interioare spiritua-le, nu al `nregiment\rilor colective. „Dec`te ori a ap\rut `n istorie un om nou, el s-a `nf\ptuit printr-un primat al valorilorspirituale“14, valori aflate, bine`n]eles, `ncontradic]ie cu „politicianismul“ epociicontemporane lui. Acest om este rezulta-tul c\ut\rilor religioase autentice dinspa]iul rom=nesc: „De-abia acum `ncepe afi `n]eles sensul acestei revolu]ii cre[tinecare `ncearc\ s\ creeze o Rom=nie nou\,cre`nd `nt`i un om nou, un cre[tin perfect– [i care `nlocuie[te vechea „via]\ poli-tic\“ printr-o „via]\ civil\“, adic\ restau-reaz\ raporturi de omenie si de cre[tin\-tate `n s`nul aceleia[i comunit\]i de s`n-ge“15 sau: „Omul nou nu s-a n\scut nicio-dat\ dintr-o mi[care politicã – ci `ntot-deauna dintr-o revolu]ie spiritual\, dintr-ovast\ prefacere l\untric\. A[a s-a n\scutomul nou al Cre[tinismului, al Rena[teriietc., dintr-un des\v`r[it primat al spiritului`mpotriva temporalului, dintr-o biruin]\ aduhului `mpotriva c\rnii“16. Idealul sprecare tinde acest om eliadian este de natur\

religioas\, spiritual\, nicidecum politic\:„centrul de greutate al omului nou cade pem`ntuire [i pe des\v`r[ire spiritual\“17.

Unul din pu]inele articole `n careEliade are o atitudine f\]i[ ostil\ fa]\ deevrei este Pilo]ii orbi, `n Vremea (nr. 505,19 septembrie 1937, p. 3). Îns\ contextul`n care are loc discu]ia nu este antisemit,ci mai degrab\ larg xenofob. Evreii s`ntvitupera]i laolalt\ cu slavii (bulgari, s`rbi,ucraineni, ruteni) [i maghiarii. Autorit\]iles`nt sanc]ionate pentru faptul c\ „s`ntemsingura ]ar\ din lume care respect\ trata-tele minorit\]ilor“. Evreilor, `n schimb, leadmir\ „tenacitatea, vitalitatea [i geniul“.

Articolul De ce cred `n biruin]a mi[c\-rii legionare, `n care se vorbe[te despre„omul nou“ a fost invocat de C.Z.Codreanu `n timpul procesului s\u.Probabil c\ adeziunea la acela[i ideal spi-ritual, `n ciuda biografiilor complet diferi-te, l-a apropiat pe Eliade de liderul legio-nar. Inabilitatea de a da un verdict `n pri-vin]a acestuia se prelunge[te p`n\ lab\tr`ne]e. Scriindu-[i Memoriile, Eliade se`ntreab\ cum `l va judeca istoria peCodreanu. Avea convingerea ferm\ c\,dup\ asasinarea C\pitanului, mi[carea le-gionar\ a fost „confiscat\“, deturnat\ dela sensul ei spiritual. O compar\ cu unvampir `nsetat de s`nge.

Îns\ despre o alt\ confiscare a[ vrea s\discut\m. Despre confiscarea imaginii luiEliade `n spa]iul public, spa]iu `n care,dup\ cum am v\zut, era perceput ca legio-nar. Probabil c\ rela]ia cu Nae Ionescu afost de natur\ s\ consolideze o asemeneapercep]ie. Pe de alt\ parte, `n calitate delider al genera]iei, Eliade era supus uneiputernice presiuni simbolice din parteaG\rzii de Fier. Era `n interesul gardi[tilors\ [i-l asocieze, sau s\ creeze o asemeneaimpresie. În sf`r[it, `n perioada cuprins\`ntre 1937 [i iulie 1938, Eliade scrie oserie de articole `n care simpatia sa legio-nar\ este mai mult dec`t evident\, f\r\ a ficomplet captiv ideologic.

La 14 iulie 1938, este arestat [i internatpentru trei s\pt\m`ni `n beciurile Siguran-]ei. I se cere s\ se dezic\ de Mi[care, darrefuz\, invoc`nd auto-incriminarea pe ca-re ar fi presupus-o o asemenea declara]ie.În consecin]\, este internat la MiercureaCiuc, ca legionar, `mpreun\ cu `nc\ c`tevasute de oameni. Pentru autorit\]i, refuzuldesolidariz\rii nu echivala cu o disculpa-re, ci era o dovad\ clar\ de apartenen]\ laMi[care. Pe de alt\ parte, semnarea uneideclara]ii de desolidarizare ar fi avut unimpact mediatic favorabil autorit\]ilor. La25 octombrie, bolnav de pl\m`ni, estescos din lag\r [i transferat la un sanatoriudin Sinaia. Este remarcabil\ grija auto-rit\]ilor fa]\ de s\n\tatea lui. Probabil c\,faptic, nu a existat nimic incriminatoriu laadresa sa. În consecin]\, c`nd s-a `mbol-

n\vit, pentru a se evita scandalul public,au preferat s\-l elibereze. Dup\ acesteexperien]e, Eliade dispare din publicisticana]ionalist\ rom=neasc\. Moartea lui NaeIonescu este perceput\ ca o u[urare, ca oeliberare.

La 19 septembrie 1945, Eugen Ionescu`i trimite lui Tudor Vianu o scrisoare `ncare depl`nge virajul de extrema dreapt\al genera]iei sale. Spune c\ Cioran re-gret\, dar c\ `i este greu s\-l ierte. PeEliade `l consider\ un mare vinovat. „Dar[i el, [i Cioran, [i imbecilul de Noica, [igrasul Vulc\nescu (...) s`nt victimeleodiosului defunct Nae Ionescu“18. Într-oierarhie a vinov\]iilor, Eliade se afl\ pelocul doi dup\ Nae Ionescu, tocmai prinstatutul s\u simbolic de lider al genera]iei.E. Ionescu va ajunge s\-i ierte pe ambiicolegi de genera]ie, de Cioran leg`ndu-l [io str`ns\ prietenie.

Acesta este – `n mare [i succint pre-zentat – trecutul politic al lui Eliade `n pe-rioada interbelic\. Este o perioad\ `ntune-cat\ a istoriei rom=ne[ti, [i de aceea ar tre-bui s\ fim aten]i la `ncadrarea personaje-lor `n context. Dac\ `n cazul lui Cioranmea culpa era absolut necesar\, dat\ fiindimplicarea lui profund\ `n nebunia aceleiepoci, pentru Eliade problema se nuan-]eaz\. El nu a cedat isteriei legionare,chiar dac\ a fost perceput ca legionar.Poate, de aceea n-a sim]it nevoia s\-[ifac\ o mea culpa.

Trebuie s\ distingem clar `ntre dou\planuri: planul subiectiv, privat al autoru-lui, [i percep]ia public\, social\ asupraactivit\]ii sale. Iar `n plan public, `n cali-tate de simbol al genera]iei, Eliade a fostclar confiscat. Nu putem s\ `l `nvinov\]imc\ nu a fost de st`nga, pentru c\ noi, ast\ziam fi dorit o situa]ie neechivoc\. A fost ung`nditor de dreapta, un na]ionalist, [i undiscipol al lui Nae Ionescu. Toate acestecircumstan]e `l plaseaz\ `ntr-o nefericit\penumbr\. Nu am f\cut un demers des-criptiv sau analitic asupra posibilelorpuncte negre ale publicisticii lui Eliade,[i nici un index al criticilor, detractorilor,respectiv apologe]ilor s\i. Demersul meuse plaseaz\ sub marca subiectivit\]ii, darcu textele `n fa]\. Dac\ implicarea luiEliade `n zona dreptei rom=ne[ti este maiprofund\, trebuie s\ ne `ntreb\m `n cem\sur\ antisemitismul poate reprezenta ocheie de lectur\ credibil\. Admi]`nd c\ nuantisemitismul este nucleul dur al viziuniilui Eliade, care este ponderea acestuia `nsistemul lui de g`ndire? Are o semnifi-ca]ie marginal\, sau este un pilon de baz\al g`ndirii lui Eliade? R\spunsul este des-chis. {i, at`t timp c`t vor mai exista pasiu-ni sau interese `n ceea ce-l prive[te, Eliadeva r\m`ne prizonierul post-mortem alcelor care `ncearc\ s\ `l confi[te pentruuna sau alta dintre cauze.

1 Nr. 1, ianuarie-martie 1972, art.„Dosarul Mircea Eliade“.

2 Scrisoarea lui Eliade c\tre G.Scholem, `n Daniel Dubuisson, Mitologiiale secolului XX. Dumezil, Lévi-Strauss,Eliade, Polirom, 2004, p. 314.

3 Ibidem., p. 315.4 Cf. Alexandra Laignel-Lavastine,

Cioran, Eliade, Ionesco. Uitarea fascis-mului, EST, 2004

5 Ibidem, p. 317.6 Norman Manea, „Felix culpa“, `n

Despre clovni. Dictatorul [i artistul, Bi-blioteca Apostrof, Cluj, 1997, pp. 97-113.

7 Special Collections, RegensteinLibrary of the University of Chicago, cf.Matei C\linescu, Despre Ioan P. Culianu[i Mircea Eliade, Polirom, 2002, p. 61,nota 23.

8 În sensul dat de Culianu cuv`ntului,`n lucrarea Mircea Eliade, Polirom, 2004.

9 „Contra dreptei si contra st`ngii“, `nCredin]a, An II, 14 februarie 1934, nr. 59,p. 2.

10 „Iudaism [i antisemitism“, `nVremea, 22 Iulie 1934. Nae Ionescu `lconsidera pe Iuda damnat [i extindeaaceast\ concluzie „metafizic\“ la adresa`ntregului popor evreu. Eliade `l combatepe teren teologic, afirm`nd c\ Nae Ionescua introdus o limit\ `n libertatea luiDumnezeu. Îns\ Dumnezeu nu este limi-tat, put`nd m`ntui oric`nd, pe oricine.Polemica `mpotriva lui Eliade este conti-nuat\ de un licen]iat `n teologie, G.Racoveanu, `n Credin]a (28 iulie 1934, nr.195). Acesta prime[te r\spuns `n articolul„Cre[tin\tatea fa]\ de iudaism“, `nVremea, 5 august 1934, nr. 349.

11 Idem, Ibidem.12 Expresia apare `ntr-un articol publi-

cat de Belu Silber `n {antier. Cu aceast\ocazie, Eliade rupe definitiv rela]iile cuautorul articolului.

13 Mircea Eliade, Journal IV, U.C.P.,1990, pp. 104, respectiv 142, cf. NormanManea, op. cit., pp. 102-103. Textul de lapagina 104 a Jurnalului `n versiunea en-glez\ (editat\ de Ricketts `n 1990) nuapare `n versiunea rom=neasc\ ap\rut\ laHumanitas (1993) sub `ngrijirea lui M.Handoca.

14 O revolu]ie cre[tin\, `n Buna Ves-tire, Anul I (1937), Iunie 27, nr. 100, p. 3.

15 Ibidem.16 „De ce cred `n biruin]a mi[c\rii

legionare“, `n Buna Vestire, An I, 1937,Decembrie 17, nr. 244, pp. 1 – 2

17 „Libertate [i crea]ie `n literaturalegionar\“, `n S`nziana, an I (1938), 29ianuarie, nr. 16, p. 1.

18 Scrisori c\tre Tudor Vianu, vol. II,Minerva, 1994, cf. Zigu Ornea, Anii ‘30:extrema dreapt\ rom=neasc\, Ed. Fun-da]iei culturale rom=ne, 1995, p. 184.

Ancheta TimpulTIMPUL20

mai 2005

Niciodat\ `n istoriemitologia nu a fost inutil\

NICU GAVRILU}|

Din punctul meu de vedere, mitolo-gia, inclusiv cea rom=neasc\, nu este ac-tual\ [i nici inactual\. Este permanent\.Asemenea sacrului, erosului, fricii etc.,mitologia este consubstan]ial\ condi]iei u-mane. C`t timp vor exista oameni, vorexista [i mituri. ~ntrebarea este dac\ actua-lele expresii ale mitologiei rom=ne[ti s`ntautentice, conving\toare sau, dimpotriv\,reprezint\ doar fosile desacralizate aleunei lumi demult apuse? R\spunsul secere nunan]at `n func]ie de situa]ie: s`ntast\zi mituri desacralizate, golite de sens,realit\]i ce supravie]uiesc asemeni unormuribunzi. Moartea lor este doar o ches-tiune de timp. ~n schimb exist\ [i miturivii, mereu reactivate `n mentalul social [iuniversul oniric `n formule tari, sau, dim-potiv\, slabe, comerciale.

Mitologia rom=neasc\ are azi o im-portan]\ enorm\. ~n condi]iile globaliz\rii[i integr\rii europene, datele de ordinmitologic revin `n actualitate, configur`ndnecesara noast\ identitate. ~n absen]amitologiei risc\m sa devenim o popula]ieobosit\ ce vegeteaz\ plicticos. Mai mult,continuu s\ cred `n „utopia“ lui Eliadereferitoare la posibila revigorare spiritual\a lumii occidentale contemporane, por-nind chiar de la mitologia spa]iului sud-esteuropean.

Astfel, balada Me[terului Manole dez-v\luie t`lcurile pe care le are sacificiul `nvia]a noastr\ cotidian\. Celebra balad\ilustreaz\ o mentalitate fascinant\ referi-toare la nevoia permanent\ de jertf\ uma-n\ pentru asigurarea durabilit\]ii uneicrea]ii. Evident este vorba [i de o inactua-litate a baladei Me[terului Manole. Ea serefer\ la obiectul sacificiului. Azi nu maisacrific\m Ane pentru a `ntemeia ceva.Odat\ cu cre[tinismul, sacrificiul seschimb\ radical. Se trece de la sacrificareaomului, animalului [i a obiectelor de pre],la sacrificiul de sine [i la asumarea mode-lului christic.

Balada Me[terului Manole ne re`nva]\s\ fim sensibili fa]\ de ontologiile subtile.Via]a poate exista [i `n registre ontologicemai pu]in evidente. Altfel spus, Ana [iManole se reg\sesc la un alt nivel ontolo-gic: cel al zidului [i al izvorului. ~n „Co-mentarii la legenda Me[terului Manole“,Mircea Eliade a demonstrat conving\toracest fapt.

Indiscutabil, mitologia merit\ studiat\`n [coal\. Am `ns\ repulsie fa]\ de g`ndireaprovincial\ a unor dasc\li rom=ni care `n-]eleg [i predau mitologia `n versiunea unorpove[ti de adormit copiii.

Mitologia, a[a cum ar\ta Eliade, nu seidentific\ cu fabula [i fic]iunea, minciuna[i divertismentul, `ntr-un cuv`nt cu ireali-tatea. Mediile culturale pozitiviste [i mar-

xiste au amplificat [i dus spre o limit\ ainterpret\rii aceast\ istoric\ eroare. Post-modernismul contemporan a aprofun-dat-o. ~n fond, mitologia rom=neasc\ artrebui predat\ `n]eleg`ndu-se obligatoriunatura ei revelatorie. Ea cuprinde tradi]iiancestrale [i norme sociale transmiseintergenera]ional, pe cale ini]iatic\. Dac\s`nt utile sau nu timpul ne-o va spune. Mi-tologia povestea aventurile fiin]elor supra-natuale, iruperea sacrului `n istorie [i mo-dul `n care omul a devenit fiin]\ sexual\,cultural\ [i muritoare, arat\ Eliade. Elevul[colii rom=ne[ti trebuie s\ `n]eleg\ c\mitologia este for]a nev\zut\ a realit\]ii,misterul inacesibil experien]ei profane,`ntemeiat\ pe sim]uri [i exerci]iul ra]iunii.A[a cred c\ ar trebui predat\ azi mitologia`n [coli.

Niciodat\ `n istorie mitologia nu a fostinutil\. Cet\]enii viitoarei Europe vor fioameni care, la un moment dat, vor preluadin tradi]ie [i aduce la zi, uneori `n versi-uni comerciale, mituri str\vechi [i menta-lit\]i religioase. Continuu s\ cred c\ urma-[ii no[tri vor miza tot mai mult pe mituri,simboluri [i diverse credin]e religioase.

Nu poate exista construc]ie cultural\f\r\ referin]\ – implicit\ sau explicit\ – lamitologie. ~n condi]iile `n care multe ]\riale lumii au devenit simple pie]e de des-facere, oamenii au revenit la dialectele na-]ionale [i tradi]iile religioase, la simboluri[i la propriile mitologii. Este un semn alnecesarei construc]ii identitare `n contex-tul amplei disolu]ii provocate de mcdonal-dizarea societ\]ii.

Lucr\rile artistice viitoare vor face `nmod inevitabil referire la mitologie. Chiardac\ artistul nu este con[tient, el tot se vafolosi de mituri, arhetipuri [i simboluri.Ele dau for]a unor crea]ii artistice, chiar acelor cu mare succes comercial. Dou\exemple relativ recente: filmul Matrix [iromanul Codul lui Da Vinci. Ambele s`ntsaturate de mituri [i simboluri. ~n filmulfra]ilor Wachowski, Neo, ipostz\ postmo-dern\ a lui Iisus, reactiveaz\ mitul salvato-rului. Morpheus este un Ioan Botez\torulpe gustul publicului larg, american. Totaici s`nt prezente [i idei din mitologia bud-dhist\ referitoare la irealitatea Eu-lui [i lafascinanta captivitate a Mayei, prezent\ `nfilm sub chipul Matricii. Nu lipse[te nicimitologia greac\ a practicilor divinatorii.C`t prive[te romanul lui Dan Brown, el afost v`ndut `n aproare 50 milioane de e-xemplare [i tradus `n 25 de limbi, fapt careprovocat justificata invidie a scriitora[ilorrom=ni. Cartea este saturat\ de mitologieeretic\ [i de seduc\toarea conspira]ie aunor societ\]i secrete. Trimiteri frecventes`nt la o anume congrega]ie catolic\, lauluitoarea mitologie a Graalului [i la pre-supusa rela]ie dintre Iisus [i Maria-Magadalena. De ce n-ar exista [i o crea]ieartistic\ ispirat\ din mitologia rom=neasc\care s\ provoace un a[a interes? Ea n-ar fideloc provincial\ [i demodat\.

~n schimb, atunci c`nd miturile `ncappe m`na unor fosti activi[ti de partid, sinis-tru camufla]i sub chipul unor doctrinari aiantiglobaliz\rii [i integr\rii europene, re-ferin]a la astfel de mituri devine un semnde na]ionalism excesiv. Transformarea mi-tologiei `n argument pentru na]ionalismulexcesiv este, din punctul meu de vedere, oform\ de manipulare cultural\ [i deproast\ `n]elegere a mitologiei.

Nu s`nt absolut deloc convins c\ socie-tatea rom=nesc\ tradi]ional\ se stinge.Cred mai cur`nd c\ suflul tradi]iei rom=-ne[ti rezist\ timpului. Ia forme noi, actua-le. Cei care sus]in c\ referin]ele folcloriceintereseaz\ tot mai pu]in, nu [tiu ce spun.Este suficient s\ vezi reac]ia entuziast\ aunui amfiteatru de studen]i atunci c`ndpredai inteligent mitologia [i tradi]iarom=neasc\!

Prin urmare nu cred c\ multiculturalis-mul, globalizarea [i integrarea `n UniuneaEuropean\ vor pune cruce pe morm`ntulmitologiei rom=ne[ti. Dimpotriv\!

Despre mitologia urban\ [i Contele Dracula

MIRCEA PRIC|JAN

Am crescut `nv\luit `n mituri. A[acre[tem cu to]ii. La v`rsta copil\riei, p`n\[i p\rin]ii s`nt un mit. Cam tot ce nu putemdiseca folosind scalpelul logicii arunc\m`n gelatina mitologicului, acolo unde totulse `mb`cse[te [i cap\t\ un soi de noim\inform\.

Nu [tiu `n ce m\sur\ miturile deja mas-ticate `n destule opere literare (Me[terulManole, de pild\, Miori]a, M\n\stireaArge[ului [i cam tot la ce v\ poate zburag`ndul) nu [tiu, deci, `n ce m\sura ar maiputea fi acestea regurgitate literar. Ele autr\it `n vremea lor a[a cum tr\iesc miturile`n popor, au fost apoi preluate de scriitoricu greutate [i r\st\lm\cite „pe `n]elesul“omului cultivat [i, dup\ impresia mea,acolo s-au poticnit. Ar fi o `ncercare sortit\din start e[ecului s\ `ncerc\m a le mai ridi-ca de bra] [i scoate la parad\ pe bulevard.Poart\ mult prea strident ecoul vocii scrii-torilor care le-au folosit. Sau – apel`nd laun limbaj mai pu]in ortodox – „miturilefundamentale ale rom=nilor“ au fost dejaposedate de al]ii: a le „`nc\leca“ din nounu cred c\ ne-ar mai oferi nici osatisfac]ie.

Ce e de f\cut, atunci? Cum nu totul st\sub lumina limpede a soarelui, avem ne-voie de stroboscopul mitului ca s\ alungeumbrele. O solu]ie ar fi ceea ce occidenta-lii numesc mitologie urban\. Mituri noi,deci, istorisiri cu t`lc despre `nt`mpl\ri`nfrico[\toare, comice sau pur [i simplu de

via]\ (la ora[). ~n mare, acestea pot expri-ma acelea[i idei ca [i-n povestea domnului[ef de [antier Manole ori a blajinei oi]e cugrai premonitoriu Miori]a. Esen]a-i ace-ea[i, `n definitiv, [i doar forma se schimb\.

Pe de alt\ parte, m\ g`ndesc c\ s`nt,totu[i, destule mituri vechi care ne apar]inde drept [i pe care nu le-am folosit (mai)niciodat\. Mitul lui Dracula, de exemplu.Un cadou pe care Bram Stoker ni l-a f\cut[i pe care l-am refuzat cu ]`fn\ vreme deat`]ia ani. V\ `nchipui]i ce trecere ar aveaun roman despre Contele Dracula scris deun rom=n (de preferin]\ din Transilvania,chiar din jurul Sighi[oarei dac\ se poate)?Ce c\utare ar avea pe pia]a occidental\! {inici nu cred c-ar fi absolut necesar s\ fiescris foarte bine. Parc\ [i v\d reclama:„The True Story of Dracula as told by oneof His blood kin! It’ll make your bloodcurl!“. Succes garantat. Sau mitul moroiu-lui – avem o `ntreag\ panoplie de pove[tipopulare cu moroi.

~ncerca]i s\ aduce]i la zi m\car acestedou\ mituri vechi, s\ le plasa]i `ntr-un ora[transilvan, `n mijlocul forfotei cotidiene,cu mafii locale, concerte rock [i hip-hop,afaceri[ti vero[i etc., mai aduce]i `n scen\[i un turist r\t\cit (de preferin]\ american),r\mas f\r\ pa[aport (i l-a furat un ]ig\nu[pe c`nd vizita [tiu eu ce obiectiv turistic) [icred c\ ave]i deja o re]et\ pentru o carteonest\. Cu pu]in talent, o carte chiar derecomandat amicilor la o bere.

Mituri, `ntr-o literatur\ vie, se nasc cuaproape fiece carte ap\rut\ pe pia]\. Nucred c\ st\ nimeni s\ pl\nuiasc\ reabilita-rea cut\rui [i cut\rui mit „de importan]\strategic\“ pentru „fiin]a na]ional\“. Mitul]ine de capacitatea noastr\ de-a ne l\safura]i de text [i de povestea pe care acestane-o aduce `n fa]a ochilor min]ii. Aceastae-o lec]ie pe care cred c\ `nc\ o avem de`nv\]at. Nu po]i face mit dintr-o chestiu-nea superficial-ironic\, dintr-o schi]\ cari-catural\. Din acest punct de vedere, neneaIancu – chiar dac\ mult\ lumea spune c\ne-a prins cel mai bine-n cuvinte – nu credc\ ne va putea niciodat\ reprezenta lanivel... mitologic.

O ultim\ considera]ie. Expresia literar\a unui mit (adic\ a unei credin]e) nu poatedec`t s\ ne recomande [i este cu at`t maiimportant s\ d\m na[tere – pe cale natu-ral\, dac\ se poate, dac\ nu: merge deo-camdat\ [i prin cezarian\ – unor miturilocale actuale, „credibile“, lizibile, cu c`tEuropa ([i Occidentul, `n general) s-a cams\turat de propriile ei mituri. Ar vrea pu]inexotism. Iar noi avem din-acesta cu topta-nul. S\ vrem doar s\ ne lep\d\m de lestula ceea ce avem impresia c\ ne caracteri-zeaz\ (ca form\) [i s\ ne folosim mai cu`ncredere „ciud\]eniile“ curente. Care, da-c\ tot e s\ fim sinceri, s`nt cu mici varia]iiacelea[i de c`nd lumea.

Unii dintre noi am `nv\]at la [coal\ c\ miturile fundamentale ale poporului rom=nar fi M\n\stirea Arge[ului, Miori]a sau Legenda lui Drago[-Vod\. Autori de talia luiLucian Blaga sau Mircea Eliade au dedicat pagini importante acestor teme. Uneleinterpret\ri asupra unei mitologii rom=ne[ti au adus `n discu]ie de la personaje dinbasmele pentru copii, p`n\ la personaje amintite `n balade, de la arhi-cunoscutulb\dica Traian [i p`n\ la baba Dochia. Al]i cercet\tori au sugerat c\ z`nele [i blajiniis`nt personaje mitologice care au trecut `n basmele pentru copii. Dar azi nimeni numai crede `n z`ne.

Crede]i c\ mai este de actualitate [i c\ se mai poate vorbi despre mitologiarom=neasc\ azi? Dac\ da, mai are ea vreo importan]\? Ce importan]\ mai are baladame[terului Manole? Aceste texte literare ar mai trebui studiate `n [coala elementar\sau `n liceu, sau e vorba de ceva complet inutil pentru cei care vor fi `n cur`ndcet\]eni ai Europei Unite? S`nt aceste „mituri fundamentale” un factor util `n posibi-lele construc]ii culturale ale viitorului apropiat? Sau lucr\rile artistice care vor fi scri-se `n viitor [i vor face referire la aceste mituri vor fi condamnate de la bun `nceput laprovicincialism [i demodare? Este referin]a la astfel de mituri un semn de na]iona-lism excesiv? Pe m\sur\ ce societatea tradi]ional\ rom=neasc\ se stinge [i anumitereferin]e folclorice intereseaz\ tot mai pu]in, pierdem ceva pre]ios – sau sc\p\m deun balast `ntre]inut artificial vreme de decenii?

Mitologia rom=neasc\, azi

21Est-Vest TIMPUL

mai 2005

RADU ANDRIESCU

Metarealismul s-a n\scut `n anii ’70,dar a ajuns s\ fie intens dezb\tut doar `ndeceniul urm\tor. Pentru prima oar\,metarealismul a fost identificat ca tendin]\stilistic\ particular\ la `nceputul lui iunie,1983, `ntr-o dezbatere pe marginea poe-ziei ruse[ti din acel moment. Tema dezba-terii era: „Experimente stilistice `n poeziacontemporan\: dezbatere asupra Meta-realismului [i Conceptualismului“.

În manifestul s\u din 1986, „Ce esteMetarealismul?“1, Epstein se refer\ exclu-siv la via]a cultural\ a capitalei, numind,ca exponen]i principali ai curentului, o se-rie de poe]i [i de pictori din Moscova.Poe]ii numi]i de Epstein s`nt Ivan Jdanov,Olga Sedakova, Vladimir Aristov, AlexeiPar[cikov, Ilija Kutik [i Alexandr Eremenko.Pictorii reprezentativi pentru acest curentar fi: Evgheni Dipski, Igor Ganikovski,Vladimir Suliaghin, Zahar {erman, EvgheniGor, V. Markovnokov [i A. }edlik.

Termenul metarealism a fost pus `n cir-cula]ie `n 1982 cu ocazia Expozi]iei Hi-perreali[tilor, ca urmare a dezbaterilorcare au avut loc la Casa Arti[tilor. Acestedezbateri au relevat faptul c\, pentru adep\[i limitele acelui gen de realism careinsist\ pe ceea ce este tipic, se deschid celpu]in dou\ drumuri. Arti[tii care merg peprimul dintre acestea `ncearc\ s\ consoli-deze [i s\ pun\ sub lup\ ceea ce este `nexterior – stratul realit\]ii care nu este, defapt, dec`t o iluzie. Prin urmare, ei `n-cearc\ o hiper-trofiere a suprafe]ei vizibi-le a lucrurilor. Arti[tii care prefer\ cea de-adoua cale, `n schimb, `ncearc\ s\ sf`[ieacest strat iluzoriu [i s\ p\[easc\ maideparte, spre o zon\ `n care s`nt revelatead`ncimile meta-fizice. Primul grup aleges\ foloseasc\ posibilit\]i pe care le ofer\hiperbola – o exagerare a ceea ce este dat.Al doilea grup recurge la metabol\ – odeplasare spre alteritate, o proiec]ie `nsfera posibilului.

Epstein analizeaz\ conceptul de meta-realism nu numai pe plan estetic, ci [i peplan filozofic. Din aceast\ perspectiv\,metarealismul este „un realism meta-fi-zic“2, ceea ce ar `nsemna c\ nu este vorba

de acel tip de realism care este legat de na-tura fizic\, perceptibil\ a obiectelor, ci denatura multidimensional\ a acestora –printre aceste dimensiuni num\r`ndu-se,evident, [i altele dec`t cele care le plaseaz\`n spa]iul perceptibil. C`t prive[te planulstilistic, metarealismul ar fi un „realismmeta-foric“3, un tip de realism care „a `n-locuit cu o consubstan]ialitate real\ [i cuintercomuniunea obiectelor“ o rela]ie con-ven]ional\, bazat\ pe similitudini. Prinurmare, este vorba despre un curent artis-tic care s-a deplasat dinspre metafor\ spremetabol\, trop caracteristic etapei sinteti-ce pe care o str\bate literatura (spre deo-sebire de etapa sincretic\ a artei, c\reia `ieste caracteristic\ metamorfoza, [i cea adiferen]ei, al c\rui trop definitoriu ar fimetafora).

Diferen]a dintre scriitorii Noului Val alpoeziei ruse, sau, `n termenii lui Epstein,metafori[tii anilor ’60 (Andrei Voznesenski,Bulat Okudjava, Bella Ahmadulina,Novella Matveeva, Robert Rojdestvenskietc.) [i metareali[tii anilor ’80 este dat\ defaptul c\ permanenta c\utare a similitudi-nilor a l\sat locul „procesului de penetrarea unei prezen]e cu adev\rat interdepen-dente“4. Pentru a exemplifica aceast\ dife-ren]\, iat\ dou\ fragmente preluate dinpoezia lui Andrei Voznesenski, respectivAlexandr Eremen-ko:

Ca ni[te cupole aurii, str\lucitoare`n schela de lumin\ a construc]iei –muntele acoperit de cr`nguri de

portocalise ridic\ `n p\durile pustii.

(Voznesenski)

În desi[ul p\durii metalurgice,unde procesul de creare a clorofilei era

`n desf\[urare,s-a desprins o frunz\. Toamna se

a[ternuse deja`n desi[ul p\durii metalurgice5.

(Eremenko)

Diferen]a dintre cele dou\ imagini ar fic\ `n prima dintre acestea, construit\ `n ju-rul unei metafore, aceasta din urm\ separ\`n mod clar lumea `n func]ie de cei doi ter-meni care s`nt pu[i fa]\ `n fa]\. Sensul lite-ral [i sensul figurativ, sau reprezentarearealit\]ii [i mijloacele prin care aceast\ re-prezentare este posibil\, s`nt entit\]i dis-tincte. Muntele Dilijan este comparat cuschela din cherestea `n\l]at\ `n jurul uneibiserici, dar muntele [i schela r\m`n rea-lit\]i distincte. Pe de alt\ parte, cea de-adoua imagine, fiind o metabol\, reflect\ olume a realit\]ilor convergente, o lume au-tentic\, indivizibil\, dar de o mare com-plexitate, func]ion`nd pe mai multe di-mensiuni. În versurile lui Eremenko, natu-

ra [i fabrica se metamorfozeaz\ una `n alta(procesul se desf\[oar\ `ntotdeauna `n am-bele direc]ii), iar puntea de leg\tur\ estestructura asem\n\toare a celor dou\ rea-lit\]i care fuzioneaz\, dar [i procesul mis-terios prin care clorofila este produs\,fiind astfel `mbinate organicul [i tehnolo-gicul, vegetalul [i industrialul. Deschide-rea real\ a metabolei c\tre „cel\lalt“, din-colo de conven]ia metaforei, d\ cu ade-v\rat m\sura saltului paradigmatic care s-af\cut de la „metaforismul“ anilor ’60 spreMetarealismul optzecist.

Este de re]inut faptul c\ nu trebuie v\-zut `n Metarealism o nou\ versiune a sim-bolismului. Simbolismul, care `mp\r]earealitatea `ntr-una „superioar\“ [i alta „in-ferioar\“, a preg\tit, de fapt, revolta aceluiplan „inferior“, ceea ce a dus, `n cele dinurm\, la victoria unui realism lipsit derelief. Diferen]a dintre simbol [i metabol\const\ tocmai `n faptul c\ cea din urm\ nuporne[te de la o ierarhizare a realit\]ilor –nu este vorba de o realitate auxiliar\, desuprafa]\, [i de o alta, profund\, autentic\,esen]ial\: cele dou\ realit\]i se `ntrep\-trund [i formeaz\ un tot unitar. Fiecarefenomen, `n arta metarealist\, devine pro-priul s\u arhetip, sau prototip, devine unscop `n sine, [i nu doar un mijloc spre atin-gerea unui scop.

Metarealismul nu se suprapune nicipeste Suprarealism. Acest curent nu `[i g\-se[te resursele `n subcon[tient ci – folo-sind termenul lui Epstein – `n „supracon[-tient“. Nu func]ioneaz\ dup\ principiul in-toxica]iei cu opium, a[a cum spuneaBreton `n Manifestul suprarealist, ci este,dimpotriv\, o trezire, o ascu]ire a ra]iunii

creatoare. Arta metarealist\ urm\re[te s\scoat\ individul din starea de fascina]iehipnotic\ fa]\ de „aceast\“ realitate – rea-litate perceput\ ca fiind unica posibil\.Este `n schimb `ncurajat\ perceperea lumii`n toat\ complexitatea sa multidimensio-nal\.

În ultim\ instan]\, Metarealismul sedore[te a fi „o microenciclopedie a cultu-rii“, `n care s`nt comprimate toate genuri-le [i toate nivelele acesteia. Eroul liric dis-pare `ntr-o astfel de lume a perspectivelormultiple, fiind `nlocuit, de fapt, cu o„sum\ a percep]iei“. El are un spa]iu geo-metric definit de variile puncte de vedereechidistante fa]\ de „eul“ poetic. Cu altecuvinte, „eul“ poetic se extinde c\tre un„Meta-eu“ constituit dintr-o multitudinede perspective, ceea ce duce la stereosco-pie, polivalen]\ stilistic\, [i metapoezie.Prin deschiderea „eului“ c\tre o pluralita-te de perspective, se poate spune c\ meta-realismul este mai mult dec`t art\, el este[i un mod de a privi lumea. Într-o lume aunei multitudini de realit\]i, artistul meta-realist nu apar]ine nici uneia dintre aces-tea. Dar nu pentru c\ aceste realit\]i ar fiun joc de m\[ti pe care l-ar practica artis-tul, ci pentru c\ el ia realitatea `n serios, `ntoate dimensiunile sale.

1 Mihail Epstein, „Ce este Metarealis-mul?“, `n Russian Postmodernism. NewPerspectives on Post-Soviet Culture, pp.118-124.

2 ibid., p. 119.3 Ibid.4 Ibid.5 Traducerile mele, din limba englez\.

Optzecismul rusesc: Metarealismul

CERASELA NISTOR

Cultura ]ig\neasc\ este conceput\, laMontreal, drept ceva ancestral, o tradi]ieaflat\ pe punctul de a se pierde. Tocmai deaceea, pu]inele manifest\ri care se rapor-teaz\ la ea poart\ o nota de unicitate.Noutatea ar fi c\ „Romani Yag“ a fost unfestival al ]iganilor, dar, paradoxal, f\r\]igani. Manifestarea derulat\ `n perioada5-8 mai la Montreal r\m`ne suspendat\sub semnul „exoticului“, `n orice caz.Pentru cultura nord-american\, patima [ifocul ]ig\nesc s`nt expresii culturale origi-nale, privite cu interes [i contagioase `naceea[i m\sur\.

Am v\zut `n pub-ul din Cafe Sarajevo

dansuri ]ig\ne[ti dup\ muzica trupei SoleilConcert. Printre ele, am ascultat multe dinc`ntecele cunoscute de noi prin GoranBregovic [i filmele lui Emir Kusturica. C\au fost c`ntece de dragoste sau de liberta-te (ca imnul ]iganilor, despre care se [tie c\au tr\it vremuri de robie), seara a fost`ncins\, publicul a participat intens laconcert. Arareori mi-a fost dat s\ v\d unloc `n care nu mai po]i distinge c`nt\re]iide ascult\torii lor. De altfel, clubul esterenumit pentru seri de excep]ie, fiind locde `nt`lnire `n special al emigran]ilor dinEuropa de Est. Se pare c\ [i-a c`[tigatpopularitatea `n perioada r\zboiului dinfosta Iugoslavie, ca loc de `nt`lnire a refu-gia]ilor veni]i din acea zon\ de conflict.

~mp`nzit de rom=ni, ru[i, s`rbi, bulgari,polonezi, ucrainieni, dar [i de canadieniextraordinar de curio[i la acest val cultural

care invadeaz\ metropola lor `n anii dinurm\, clubul a fost [i loc de expozi]ie aunor fotografii cu tematic\ „romanes“.

Cultura ]iganilor este perceput\ `nAmerica de Nord ca un fenomen „under-ground“ (ca s\ ne ]inem aproape deKusturica), ale c\rui rare manifest\ri aducla suprafa]\ o zon\ plin\ de sensibilitate [ioriginalitate. Dansuri ]ig\ne[ti f\r\ piran-de, l\ute [i cobze m`nuite la mare art\ deindivizi f\r\ vreo leg\tur\ de s`nge cu„romanes“, c`ntece `ns\ interpretate cutalent [i mult suflet de cei cinci compo-nen]i ai trupei Soleil Concert. Cu multpeste presta]ia celor din „MaânouchesSwing“, al c\ror jam-session a mers `nlinia jazz, `ndep\rt`ndu-se de ritmuriletradi]ionale.

Surpriza pl\cut\ a fost [i pentru noi,rom=nii, acest festival `n care a „perfor-

mat“ Carmen Piculea]\, cu trupa ea. {i, `norice caz, prilej de recunoa[tere a unorvalori tradi]ionale, `n care muzica ocup\un rol primordial. De altfel, ascult`ndmuzica ]ig\neasc\, am putut distinge rit-muri specifice Balcanilor, adesea recu-nosc`nd [i unele tradi]ionale rom=ne[ti.Dar n-am g\sit, din fericire, nimic comuncu manelismul interlop de pe plaiurilemioritice.

Pentru prima edi]ie, festivalul este unsucces: dansurile [i muzica i-au cucerit pemontrealezi. }iganii s`nt celebri [i prinarta divina]iei, a Tarotului, `ndeletniciri deasemenea „exotice“ pentru nord-america-ni. Nu putem `ns\ s\ nu amintim faptul c\tot timpul s-a „[optit“ prin sal\ c\ „mareleabsent“ al festivalului, Goran Bregovic, arputea veni `ntr-una din edi]iile viitoare.

Sear\ a ]iganilor `n Cafe SarajevoSSCCRRIISSOORRII DDIINN MMOONNTTRREEAALL

mai 2005

22 AccenteTIMPUL

Un altfel deexperimentteatral la Ia[i

Pe 16 aprilie, Casa de Cultur\ aStuden]ilor a organizat la teatrul ie-[ean „Luceaf\rul“ un spectacol ine-dit. Dedicat `n exclusivitate tinere-tului [i luptei `mpotriva drogurilor,spectacolul „f\r\ nume“ a propuspublicului un ansamblu de finaluridin care el poate s\-[i aleag\ o anu-mit\ variant\. Din fericire nu legea„majorit\]ii care are `ntotdeaunadreptate“ a func]ionat la acest spec-tacol interactiv. Nu avea cum. Prac-tic, fiecare persoan\ din public `[ipermitea propria opinie pe care avealibertatea s-o declare la microfon.

Subiectul spectacolului f\r\ nu-me, propus [i regizat de coregrafulCornel T\taru, porne[te de la o at-mosfer\ specific\ unui cartier m\r-gina[, cu adolescen]i care danseaz\hip-hop c`t e ziua de lung\. Perso-najul principal – un b\iat de 18 ani–,provenind dintr-o familie destr\ma-t\, se droga pentru a-[i uita necazu-rile iar anturajul `l stimula `n aceast\direc]ie. Se `nt`mpl\ s\ `nt`lneasc\ ofat\ (tot de v`rsta lui), proveninddintr-un mediu social neproblema-tic, av`nd o via]\ bine a[ezat\ [i sco-puri precise. Cei doi se `ndr\gos-tesc, dar lumile c\rora le apar]in `idespart. Cel mai afectat este el, de-oarece contactul cu lumea armoni-oas\ a fetei `i accentueaz\ [i maimult ne`ncrederea `n sine, comple-xele, predispozi]iile spre devian]\.Drogul devine un aliat ferm al t`n\-rului `mpotriva lumii, a iubitei [ichiar `mpotriva lui `nsu[i. Finalulpropus de realizatorii spectacoluluieste la `ndem`na publicului. Aceststil de reprezenta]ie (av`nd [i scopeducativ) este foarte des `nt`lnit `nOccident. Mai mult, acolo teatrul deamatori cu func]ie formativ\ coboa-r\ `n strad\, rup`nd spa]iile conven-]ionale [i provoc`nd publicul, prinludic, la exerci]iul reflec]iei. Spec-tacolul lui Cornel T\taru, adre-s`ndu-se tinerilor, a folosit elevi dela Liceul de Art\ „Octav B\ncil\“,trupe de hip-hop [i break-dance(„Elegance“, „Out of control“,„{antaj“ [i „Quasar“). Pentru aaccentua [i mai mult nota de actua-litate a spectacolului, regizorul a a-dus pe scen\ [i pe ecranul de pro-iec]ie din dreapta scenei ziari[tiie[eni ce au provocat publicul ladezbatere. Toate punctele de vederedin sal\ au fost provocate de ziari[tiiAndreea {tiliuc, Florin Daminescu[i Marius Voicescu.

Spectacolul va fi reluat `n cur`nd[i i se va ad\uga un alt scenariu ce vaavea ca subiect traficul de carne vie.

(Alex Aciob\ni]ei)

BU

RS

A T

EAT

RE

LOR

AL. D. MITIC|

„G`nde[te global [i ac]ioneaz\ local“ etraducerea unui slogan care, la el acas\,func]ioneaz\ [i este, `n fapt, expresia unuimod de a fi `n lume. La noi, altul pare a fi`ndemnul: g`nde[te local [i ac]ioneaz\ cumte taie capul sau, mai bine, [\zi numa. Neb`ntuie inunda]ii [i, dup\ o lun\, cu ajutorde la al]ii, se pompeaz\ apa de prin celecase din c\r\mid\ b\n\]ene. Care au maiavut destui pere]i s\ men]in\ apa. Plou\ [ise stric\ barajele. Nu se mai opre[te ploaia[i acelea[i p`r`ia[e, p`r`uri [i r`uri, lacuri deacumulare [i b\l]i naturale [tiute de pe vre-mea etnogenezei `[i ies, ca `n fiecare an,din matc\, lu`ndu-ne ca din oal\. Pentru c\a[a [i s`ntem: `n oal\, adic\ nepreg\ti]i.Pentru c\, nepreg\tindu-ne, ne l\s\m cu-prin[i de o poetic\ mirare de fiecare dat\.{i, pe urm\, c`rtelile. La c`rcoteal\ ne pri-cepem cel mai bine! {i c`rpelile: hai s\ c`r-pim pe ici pe colo, c\ [andramaua merge[i-a[a. Geaba sateli]i, geaba prognozeam\nun]ite [i exacte, dac\ nu se face ni-mic `n privin]a sistematiz\rii cursurilor deap\ din ]\ri[oar\. C\ s`nt, har Domnului,cursuri! Nu e nevoie s\ c\r\m, prin siste-me apeductice complicate [i costisitoare,apa din nord `n sud [i din vest `n est sauinvers. Avem o ]ar\ binecuv`ntat\ `nc\`nainte de „mun]ii no[tri aur poart\“. {i cefolos? Dac\ multe lucruri au r\mas ca pevremea desp\r]irii uscatului de ape... bamult mai r\u dec`t atunci, pentru c\ `ntretimp a mai pus [i omul m`na. S\ mai ia, s\mai ard\, s\ mai distrug\... Iar faptele celebune s`nt a[a de izolate [i de dispre]uite c\au sucombat de mult\ vreme `n singur\-tate! Ori altele, dac\ au mai mers bine ovreme, s-au stricat pe urm\ din del\sare,din lene, din nepricepere, din invidie, dinrea-voin]\, din lips\ de fonduri, de minte,

de perspectiv\. S-au molipsit de br`nc\, debub\ neagr\, de bub\ v`n\t\, de g`lci, dev\rsat, de ro[a]a obrazului, de lingoare, descutur\tur\, de uit\tur\, de friguri galbene[i negre, de g\lbinare, de sp\riet, de drace.a. [i n-a fost cine le desc`nta.

Chestiunea inunda]iilor [i a efecteloracestora reprezint\ doar unul dintre exem-plele de cum nu g`ndim lucrurile `n an-samblul lor spa]ial [i cauzal [i de cum nuac]ion\m unde, c`nd [i cum trebuie. ~naceast\ situa]ie efectele s`nt mai mult dec`tvizibile [i mai mult dec`t costisitoare. {inu este vorba doar de administrarea „desus“ a trebilor ]\rii, ci [i de modul orbec\itde a fi `n lume al bie]ilor oameni care s-auv\zut de-odat\ f\r\ de case. ~nainte vreme,ridicarea casei `nsemna o punere `n armo-nie cu universul [i cu stihiile locului: ori-entarea spa]ial\, materialul, timpul cons-truirii unei locuin]e nu erau `nt`mpl\toare.Dar mo[tenirea str\mo[ilor s-a risipit cutotul `n anii socialismului [tiin]ific. Iar azi,dac\ nu mai exist\ tradi]ie, apoi nici olegisla]ie adecvat\ nu este. Dar s\ l\s\m...Poate oamenii vor mai [i `nv\]a din uneleca acestea, cine [tie... Dar e nevoie de undezastru pentru asta?

{i situa]ia n-ar fi chiar at`t de neagr\,dac\ nu ar fi simptomatic\. S`nt multe altedomenii `n care nu [tie st`nga ce facedreapta. {i nici asta n-ar fi mare lucru,dac\ ar fi numai dou\ m`ini la mijloc. Dars`nt f\pturi cefalopode cu mai mult de optbra]e, `n care fiecare face nu se [tie ce [i dece, `ntr-o noncomunicare aberant\, rezul-t`nd monstruos de absurde situa]ii. Hai s\ne mai g`ndim la alt exemplu. Nu at`t de`ngrozitor ca cel de mai sus, dar cu efectemult mai grave [i care nu pot fi vindecatede nici un cont deschis la vreo banc\ pen-tru cei dispu[i s\ dea un ban. Fire[te, acoloe vorba de solidaritate uman\, social\,cum vre]i. Gest nobil care nu poate subli-ma `ns\ durerea celor ce au pierdut totul.

Aici este vorba `ns\ de con[tiin]a desine a unei culturi [i de responsabilitate.Pentru c\ la „politicile culturale“ vreau s\m\ refer. ~n]eleg folosirea pluralului „poli-tici“ numai din motive eufonice; singula-rul ar cauza cacofonie... Dar, stilistic vor-bind, pluralul mai `nseamn\ ceva `n acestcaz: ambiguitate, generalizare, absen]aunei strategii coerente, risipirea `n scopuriincongruente, una peste alta, lips\ de res-ponsabilitate. Grupul Popescu Ionescupoate s\ri [i spune: nu vrem centralizare!Cine spune c\ vrea? De[i... vai ce comodar fi [i cum ne-ar mai pl\cea s\ vin\ cine-va [i s\ ne spun\, din nou, ca un t\tuc, ce[i cum, s\ ne m`ng`ie pe cap [i s\ ne spun\bravo-bravo sau s\ ne amenin]e cu degetulori cu pu[c\ria, s\ avem [i noi cui nepl`nge [i unde ne v\rsa indignarea patrio-tic\, tovar\[i...

Nu. Nu centralizarea tutorial\ a culturiie de dorit, ci este nevoie de obiective pre-cise, de to]i cunoscute [i adecvat realizate.E nevoie de programe-cadru specificeunei culturi mici sau, ca s\ nu ne sim]imleza]i `n amoarea proprie, `n pericol deestompare `n contextul globaliz\rii. {i nicim\car nu trebuie s\ redescoperim roatasau America. Modele s`nt, internet este,profesioni[ti ai domeniului mai exist\ (demirare! zice Erudi]ianul). Dac\ nu eg`ndire proiectiv\ [i constructiv\, ce s\-ifaci? Fatalismul e pe noi. Dar poate c\ nicinu e nevoie de a[a ceva. De ce s\ nu nebaz\m pe minunata noastr\ tradi]ie rom=-neasc\: am rezistat noi at`tea veacuri vici-situdinilor istoriei, f\r\ prea mare efort.Era destul s\ vorbim rom=ne[te. Limbanoastr\ `i o comoar\. {i-at`t. Numai c\,dac\ st\m cu m`nile subpuse pl`ng`ndu-nede mil\ ori contempl`nd m\re]ia (nu [tiu acui m\re]ie, fiecare cu m\re]ia lui!), iacar\m`nem f\r\ comoar\. Pe asta n-o recupe-rezi din subven]ii, Mitic\!

„G`nde[te global [i ac]ioneaz\ local“FFLLOOAARREEAA DDEE CCOOLL}}

ALINA MANOLE

avva

avva port o masc\ sub]ire lumea crede c\ umblu cu t\lpile-n cer m\ lovesc deunul cu aripi ne zboar\ penele / nu vom mai avea cu ce scrie / `ngerii s`nt de v`nzare la t`rgul de kitschuri

avva port pas\rea de plu[ a nop]ii cum`inile galbeneiubitul meu are gene lungi de str\in m\iube[te c`t r\s\ritul lunii [i un s`n pe care click right [i nu pot selecta totul(...)avva port `n mine o carte cu foi transpa-rente mi se v\d literele inima [i scara de griuri se spune c\ ar fi a c\r]iloreu cred c\ e de la ochiul acela care mi se`nt`mpl\ de-o vreme

el

el st\tea `n ora[ul cu statui transparente `n loc de m`ini ]inea un fluture cu aripilemereu `ntinse c`nd scria `l sprijinea de inim\ se lipeau zborurile s`nge return `n ro[u alteori mergea pe str\zile sub]iri ca [i cum `ntre capetele drumului s-ar fi`ntins aluat violetfr\m`ntat din toate `ncheieturile unuitimp virgin

el urca turnul pe sc\rile de osii diminea]a [i seara `l priveam printr-ofereastr\ verde m\ ]inea de t\lpi [i eu vroiam s\ ating cudegetele ceruls\-l scormonesc de nori ca `ntr-o b\taiecu perne f\ceam dragoste [i dac\ eu nu te iubesc`mi striga[i m\ str`ngea imperfect de oval\ `ntr-unpeaceful passagea[a cum str`ngi o moned\ `n buzunarularipii

el locuia `n ora[ul cu ferestre mereu `ntinse mergea pe aripi sub]iri `l scormoneam de nori `i luam o scam\ de pe reverul poemelor

diminea]a [i seara dragostea era omoned\ oval\ ca vremurile ascunse `n centrul p\m`ntu-lui

samsonite

`nspre mine vin acelea[i chipuripoart\ strada copil\riei `n spateun fel de ghiozdan pe care nu scriemetallica [i nici samsonite fetele au p\rul prins `n coad\ b\ie]ii au bucle temporalene l\s\m pa[ii cadavre cu c\lc`iul intact [i nu e niciodat\ duminic\ diminea]a

ast\zi ne `nt`lnim la aceia[i doi pa[i unul de cel\laltredactor la timpul eu mi-am ales cronica `n lipsa unui sindrom acut de iubireun pu[ti m\ `ntreab\ c`nd `ncepe [coala de parc\ ar trebui s\ mai port la mine creioanele cu min\ de 0,5 de la tata[i radiera

pentru acest poem*de pe ultima pagin\ a caietului

„hai s\ ne tatu\m pe spate un [arpe“

mai 2005

23AccenteTIMPUL

ALEX ACIOB|NI}EI

Toamna anului 1928 aduce pe ecranelerom=ne[ti o comedie spumoas\, MaiorulMura. Regia `i apar]inea juristului IonTimu[, un obi[nuit al lumii mondene dinBucure[ti, om excentric [i interesant toto-dat\, adept al dadaismului t`rziu. Era unavocat de succes, bine situat financiar,prieten la cataram\ cu celebrul regizorJean Mihail [i discipol al acestuia. IonTimu[ mai cochetase p`n\ atunci cu ideeade film, `n c`teva `ncerc\ri realizate cupropria camer\ de luat vederi. Ideea rea-liz\rii comediei Maiorul Mura i-a venitdup\ un lung voiaj `n Japonia. Personajulcentral al filmului cu scenariul semnat dePaul Gusty `i sem\na `ntruc`tva lui IonTimu[. Fiind c\pitanul unui `ntreg regi-ment, Mura le impusese solda]ilor lui s\`nve]e arte mar]iale [i s\-l salute la petre-ceri ca pe un samurai. Era un film savuros,f\r\ exager\ri, f\r\ prea multe retu[uri [ibeneficiind de o distribu]ie important\.Presa din epoc\, invitat\ la premiera de lacinematograful „Roma“, nu a sc\pat dinvedere c\ pe generic ap\reau, printre al]ii,Elvira Godeanu, Marieta Sadoveanu, NaeTomescu, G. Timic\ [i balerina ElenaProdanovici. În ciuda unor cronici foartefavorabile, filmul Maiorul Mura nu a avutecouri interna]ionale, pelicula ap\r`nddoar pe ecranele autohtone.

Sf`r[itul toamnei anului 1928 aduce `ncinematografele din toat\ Europa, ca ocompensa]ie, o nou\ dram\ rom=neasc\:Povara, dup\ un scenariu de N. {erb\nescu,`n regia lui Jean Mihail. Cunoscutul regi-zor nu mai f\cuse film artistic de un an, dec`nd reportase un success notabil cu filmulLia. Acum era din nou `n elementul s\u,mai ales c\ trecerea anilor `l f\cuse s\`n]eleag\ suprema]ia tehnicii cinematogra-fice austriece [i maghiare. Aproape toate

filmele lui Jean Mihail (inclusiv c`teva dinanii ‘40) vor avea parte de colabor\ri teh-nice cu studiouri din ]\rile respective. Subtutela casei rom=ne[ti „Dorian-Film“,Jean Mihail a `ncheiat un nou contract decolaborare cu studioul vienez „Sascha“.Astfel, industria austriac\ a filmului sepunea din nou `n slujba filmului rom=-nesc. Studioul „Sascha“ se deschidea `nfa]a echipei rom=ne[ti cu un platou imens,capabil s\ ]in\ 200 de figuran]i. Decorurileaveau o calitate foarte bun\, permi]`ndoperatorului L. Schaschek o excelent\compozi]ie de imagine. În rolurile de primrang jucau Arabela Yarka, Elvira Godeanu(abia ie[it\ din rolul so]iei maioruluiMura), V. Valentineanu, Niki Miriam [iKlementine Plessner. Subiectul era `n toncu dramele la mod\ `n anii '20, explor`ndtrecerile de bariera moralei. MimiPredeleanu (alias Elvira Godeanu), v`nz\-toare `ntr-un magazin bucure[tean, `l cu-noa[te pe Ioan Str\til\ (V. Valentineanu),fiul unui bancher, `ntre cei doi ap\r`nd unginga[ sentiment. B\tr`nul bancher era uncartofor `nveterat, ajung`nd s\-[i joace o`nsemnat\ parte din mo[ia rural\ pe care ode]inea. Bine`n]eles, acesta pierde `ntot-deauna, [i cum situa]ia financiar\ a fami-liei `ncepea s\ se clatine, de ce s\ nu-[ifoloseasc\ fiul pentru a repune `n ordinebugetul? Fiul, [i el obi[nuit cu o via]\ pepicior mare, renun]\ la frumoasa dar s\-raca v`nz\toare, `nsur`ndu-se cu o femeiebogat\. Ac]iunea filmului se mut\ cu 25 deani mai t`rziu, exact `n 1928. MimiPredeleanu `[i dedicase via]a cre[terii fiu-lui s\u Radu, ap\rut din leg\tura cu Ioan.De[i t`n\r, Radu este un foarte apreciatavocat. Via]a `l arunc\ `n ciudata `mpreju-rare a procesului dintre tat\l pe care nu-lcunoa[te [i so]ia acestuia. Ioan Str\til\ eraacuzat de so]ia care `l `n[ela c\ a `ncercats-o omoare. F\r\ s\ [tie c\-[i ap\r\ tat\l,ob]ine achitarea clientului s\u. C`nd afl\din `nt`mplare cele petrecute, Mimi conti-

nu\ totu[i s\-i ascund\ lui Radu adev\rul.Îns\ via]a cu jocul ei complicat `l face peRadu s-o `nt`lneasc\ pe Valy Str\til\, fiicalui Ioan Str\til\, la un dineu dat de unjudec\tor bucure[tean. Cei doi se plac [i `nscurt\ vreme fac dragoste. C=nd MimiPredeleanu afl\ aceasta, scuip\ s`nge dedurere [i este c`t pe ce s\ moar\. Nu rezist\[i-i m\rturise[te lui Radu toat\ povestea.Acesta se retrage din avocatur\ [i `nnebu-ne[te. Este internat la un ospiciu, nevr`nds\ mai vad\ pe nimeni. Mimi Predeleanu`[i calc\ pe suflet [i se `nt`lne[te cu iubitulei din tinere]e, Ioan Str\til\. Au un dialog`nveninat de gravitatea situa]iei. Copiii lorsunt incestuo[i [i tabu-ul rela]iei lor trecu-te pare s\ fie la originea acestei triste po-ve[ti. Între timp so]ia lui Str\til\, Lucia, `lp\r\sise pe acesta l\s`ndu-i o scrisoare pecare el nu apucase s-o deschid\. În scri-soare era men]ionat faptul c\ Valy nu era[i fiica lui. Era rodul rela]iei dintre ea [iamantul acesteia. Situa]ia se clarific\, darnecazul las\ urme greu de [ters. Cei doitineri se reg\sesc `n dragostea lor, av`nd`ns\ dificult\]i de comunicare.

Este extraordinar cum regizorul JeanMihail reu[e[te at`t de bine s\ redea `ntr-unfilm mut expresii ce `nlocuiesc perfect unnoian de dialoguri. Actorii sunt binea[eza]i `n rolurile lor, iar povestea filmuluiare o curgere liniar\, f\r\ `nflorituri. Multedintre `nfloriturile specifice filmelor mutefac ast\zi hazul publicului [i nasc uimirefa]\ de sc\p\rile cinea[tilor din trecut. Nueste cazul produc]iei lui Jean Mihail.Regizorul rom=n pare s\ fi fost preocupatde modernitateafilmului s\u, nici m\carun metru din pelicul\ nefiind viciat demanierismele multor filme ale epocii saude teatralismul vreunui actor. Revenind laultimele momente din film, `i vedem peIoan Str\til\ [i Mimi Predeleanu c\ut`nd [iei s\ `nvie r\m\[i]ele unei pove[ti de dra-goste cufundat\ `n mizerie. Filmul nu ned\ un final sigur. Nu [tim dac\ cei doi auajuns din nou s\ aib\ o rela]ie, cum nuputem [ti dac\ cei doi tineri [i-au recupe-rat armonia rela]iei de dinainte.

Perioada romantic\ a filmului mut luasf`r[it. Nuan]ele de gri variind p`n\ la albuldifuz `ncepuser\ s\ reconstituie, gra]ieunor regizori `n pas cu lumea, realit\]inetrucate. Sub sceptrul fic]iunii totu[i,deoarece filmul artistic nu era nici atunci,cum nu e nici ast\zi, un jurnal de atualit\]i,regizorii puneau `n lucru scenarii `ndr\z-ne]e, scoase din tiparul moderat al pro-duc]iilor de la `nceputul deceniului `ndiscu]ie. Se va ajunge chiar, `n 1938, laabordarea temei proxenetismului [i a boli-lor venerice, `n filmul Poveste trist\, sem-nat de Cornel Dumitrescu. În mod natural[i a[teptat, acest film, al\turi de altele, pre-cum Raiul ro[u `n adev\rata lui lumin\ sauC\tu[e ro[ii / Odessa `n fl\c\ri, au fost ar-se de conduc\torii comuni[ti `n anii '50. Oparte din filmul rom=nesc din timpul mo-narhiei a trecut printr-o veritabil\ inchi-zi]ie bol[evic\ `n primii ani de dup\ 1948.

Revenind la Povara lui Jean Mihail [ila cronicile din epoc\, afl\m c\ regizorul aavut un buget personal mai substan]ial(dup\ premiera na]ional\ de la „Lipscani-Palace“), totodat\ el ob]in`nd titlul de„membru de onoare al Asocia]iei Cinea[-tilor din Austria“. A[a erau trata]i arti[tiirom=ni din timpul monarhiei. Esen]a aces-tor rela]ii de colaborare consta `n no]iuneade egalitate. Artistul roman nu era artistulr\s\ritean, ca azi, ci un adev\rat artist eu-ropean. Nimic mai mult, nimic mai pu]in.Existen]a artistului `n general urma sim-plele legi ale normalit\]ii lumii evoluate.

Filmul rom=nesc `ntre 1905-1948 (23)Povara succesului O orchestr\

freiburghez\la Ia[i

Orchestra studen]ilor dinFreiburg, Germania, concerteaz\joi, 19 mai 2005, la Ia[i, `n Salapa[ilor pierdu]i a Universit\]ii„Alexandru Ioan Cuza“, cu `nce-pere de la ora 17,00. ~n programs`nt prev\zute piese de rezisten]\din istoria muzicii simfonice:Simfonia a IX-a de Anton Dvorák,`n Mi minor, „Din lumea nou\“,Opus 95 [i Concertul pentru vioa-r\ [i orchestr\ `n Re major deJohannes Brahms, Opus 77. Solis-ta, Irina Müller, este `n egal\ m\-sur\ produsul [colilor german\(Academia din Trossingen) [iamerican\ (Eastman School,Rochester) de muzic\, `mbin`ndrigurozitatea celei dint`i cu inge-niozitatea celei din urm\. A con-certat `n numeroase ]\ri (USA,Japonia, Germania etc.), ob]in`ndpremii prestigioase, care legiti-meaz\ deja o carier\ impresio-nant\.

Reuni]i sub bagheta AngeleiAsche – dirijoare de succes `nc\de la v`rsta de 15 ani –, studen]iidin Freiburg duc mai departe otradi]ie veche de patru decenii `nora[ul din P\durea Neagr\. AngelaAsche a parcurs `n mod str\lucitstuden]ia `n marile centre muzica-le ale lumii (München, Paris, Bar-celona), av`nd [ansa s\-l aib\ caprofesor, printre al]ii, pe SergiuCelibidache, `nt`lnire care aveas\-i marcheze pentru totdeauna`n]elegerea fenomenului muzical.Organizatorii, Universitatea„Alexandru Ioan Cuza“ [i CentrulCultural German, s`nt `nc`nta]i s\prezinte o orchestr\ dinamic\, for-mat\ din 60 de muzicieni tineri,inimo[i, dar nu lipsi]i de expe-rien]a concertelor, av`nd deja laactiv turnee `n Italia, Fran]a,Slovenia [i Ungaria. Crezul lor,apropierea oamenilor prin muzic\,i-a motivat `ntotdeauna s\ organi-zeze concerte de binefacere, pen-tru UNICEF sau pentru diversespitale din Germania. Anul acesta[i-au propus s\ cunoasc\ `ndea-proape Rom=nia, pentru a risipiprejudec\]ile care domin\ `nc\rela]iile rom=no-germane, maiales `n perspectiva preconizateiintegr\ri europene din 2007. Tur-neul lor a `nceput `n Ardeal [i setermin\ la Ia[i, `n semn c\ parte-neriatul dintre universit\]ile noas-tre, ajuns anul acesta la jubileul de30 de ani, are deopotriv\ r\d\ciniviguroase [i bune [anse de dezvol-tare `n viitor.

V. VALENTINEANU SI KLEMENTINE PLESSNER IN POVARA (1928)

mai 2005

24 Flash

Colegiul de redac]ie:

{tefan Afloroaei, Al. Andriescu, Emil Brumaru, Al. C\linescu

Liviu Leonte, Paul Miron,

Dan Petrescu, Alexandru Zub.

Coresponden]i externi:

J. W. Boss (Amsterdam)Cerasela Nistor (Montreal)

William Totok (Berlin).

Bogdan Suceav\ (Los Angeles)

Mihai Vacariu (Adelaide)

Redactor [ef:

Gabriela Gavril

Redactori:

Alex Aciob\ni]eiRadu AndriescuMichael Astner

{erban Axinte (secretar general de redac]ie)

Mihai Dasc\lu

Gabriela Haja

Doris Mironescu (redactor [ef adjunct)

Lucian Dan Teodorovici

Colaboratori:Radu Pavel GheoFlorin L\z\rescuMircea P\duraruCristian P\tr\[coniuFlorin }upuLauren]iu UrsuCristian Dumitriu (tehnoredactor)Diana Cristina Go[man (tehnoredactor)Paul Dan Pruteanu (webmaster)

Adresa redac]iei:Ia[i, B-dul Carol I, nr. 3-5Casa Conachi, cod 700506

www.timpul.ro

E-mail: timpul@yahoo.com

ISSN 1223-8597

Nr. catalog Rodipet 4624

Revist\ editat\ de:

Viitorul Rom=nesc [i

Funda]ia Cultural\ „Timpul“

Fondator:

Liviu Antonesei (pre[edinte)

TIMPUL

REVISTA APARE CU SPRIJINUL CONSILIULUI LOCAL IA[I

Responsabilitatea opiniilor exprimate `n paginile revistei apar]ine autorilor

O dezbatere e[uat\ ante portas

Chiar dac\ nu neap\rat cu aceea[i pro-tagoni[ti, cea de-a doua „ceart\ a intelec-tualilor“ a e[uat chiar `nainte de a `ncepe!De altfel, articolul d-lui Mircea Mih\ie[,„Oierii min]ii“, din num\rul 14 alRom=niei literare, scris pe ton de pamflet[i cu destule vorbe insuficient m\surate,`ndemna, mai degrab\, tot la pamflet dec`tla schimbul de idei. Un schimb de idei a`ncercat dl. {imonca `n num\rul din ace-ea[i s\pt\m`n\ al Observatorului cultural,dar n-a fost urmat de nimeni. Totu[i, nu unpamflet a sosit de la intelectualii rom=nidin str\in\tate, „oierii“, ci o scrisoare des-chis\ c\tre pre[edintele B\sescu, c\ruia ise cerea demiterea d-lui Mih\ie[ din func-]ia de vicepre[edinte al Institutului Cultu-ral Rom=n, unde `l secondeaz\ pe dl.Horia-Roman Patapievici, unul din cei„ap\ra]i“ de D-Sa `n articolul incriminat.~ns\, nu dl. B\sescu l-a numit pe dl.Mih\ie[, ci doar pe dl. Patapievici care [i-a format singur echipa, ceea ce `nseamn\c\ autorii scrisorii deschise [i-au gre[itadrisantul. Dar trec peste asta, problema e,totu[i, dac\ se poate reac]iona la unpamflet, nedrept [i ur`t scris e adev\rat, `nacest mod. Probabil c\ `n spa]iile culturale`n care tr\iesc autorii se obi[nuie[te, `ns\,`ntr-o societate traumatizat\ ca a noastr\,a[a ceva e categorisit drept denun] public.De altfel, `n dou\ interven]ii ulterioare, dl.Mih\ie[, `n Cotidianul [i `n s\pt\m`nalulelectronic Acum, nu a ezitat s\ le repro[ezeacest lucru memorandi[tilor. De ce amamintit aceste elemente de ton [i de pro-cedur\? Pur [i simplu pentru a ar\ta cumdin pricina acestora o dezbatere ce puteas\ fie interesant\ a e[uat `nainte de a `n-cepe din pricina eternului ar]ag rom=nesc,a incapacit\]ii noastre de a dep\[i epi-tetele, a reac]iilor inadecvate. ~nainte de ase fi n\scut poet, am impresia c\ rom=nuls-a n\scut pamfletar [i, `n opinia mea,pamfletul nu a rezolvat, nu rezolv\ [i nuva rezolva niciodat\ nimic `n schimbul deidei. Rolul s\u este chiar acela de a sesubstitui schimbului de idei, care e greu!,`n vreme ce expresivitatea, cu o limb\ ca anoastr\, at`t de expresiv\, pare s\ fie la `n-dem`na oricui! Chiar dac\ mul]i se `n[eal\[i `n aceast\ privin]\...

P`n\ la urm\, singurul c`[tig din toat\aceast\ tevatur\ este reprezentat de dou\texte din s\pt\m`nalul electronic amintit -editorialul lui {tefan N. Maier, „Oieri, bo-ieri [i cet\]eni“, care arat\ c\ ar exista [i oa treia cale `ntre cele identificate de ceiafla]i `n disput\, [i textul lui Daniel David„Despre Stele [i boieri“… Acesta dinurm\ pune una din problemele care m\ in-tereseaz\ [i pe mine: `n ce fel ar rezistacompeti]iei interna]ionale „boierii min]ii“,dac\ s-ar `nt`mpla s\ fie confruntat\ cu a-ceasta, dac\ ar ie[i din spa]iul cumva„aseptizat“ de competi]ie `n care se com-

plac. Cu alte cuvinte, dac\ nu cumva glo-riile noastre locale, ie[ite la aer liber, s-armetamorfoza din „boieri“ tot `ntr-un fel de„oieri“, chiar dac\ de alt\ factur\.

~n disput\, `n acela[i loc, dl. SebastianBuhai a reintrodus cronica simpatetic\ maiveche a d-lui Caius Dobrescu la „Boieriimin]ii…“, cartea d-lui Sorin Adam Matei,de la care a [i pornit toat\ disputa. {i aiciapare a doua problem\ care m\ intere-seaz\, nesemnalat\ de dl. Daniel David.Anume, `n ce m\sur\, `n analiza istorieiculturale rom=ne[ti, adoptarea celor mairecente teorii [i metodologii te dispensea-z\ de buna cunoa[tere a acestei istorii `n-s\[i. Pentru c\, din acest punct de vedere,cum s-a dovedit chiar `n aceast\ revist\acum vreun an, cartea e… sub]iric\. ~ns\nu de neluat `n seam\, cum nici autorul nutrebuie tratat de „oier“. ~n fond, e foartet`n\r, are o bun\ forma]ie academic\ [i,sper, timpul va completa [i lacunele pecare le-am amintit.

Era s\ `nchei capitolul f\r\ a men]ionareapari]ia publicistic\ a d-lui DanPetrescu, cu o rubric\ s\pt=m`nal\ `n Ziua,primul articol fiind dedicat tocmai acesteidispute. Cum D-Sa are re]inerile sale `n ceceea ce prive[te anvergura „boierilor“ no[-tri, alegerea temei de debut nu e o sur-priz\. O supriz\ pl\cut\ este `ns\ p\strareatonului rece, aproape chirurgical, cu carepune diagnosticele, ton care a iritat pemul]i [i va mai irita nu m\ `ndoiesc. Iat\ orubric\ pe care o voi urm\ri cu aten]ia cucare am urm\rit mereu scrisul reduta-bilului comentator.

„Boierii“ au nevoie de jandarmi?

Pamfletul nefericit al d-lui MirceaMih\ie[ mai pune `ns\ o problem\ – ceinumi]i „boierii min]ii“ au ei, oare, nevoiede ap\r\tori? Dac\ operele lor s`nt at`t desolide, de ce nu intr\ `n competi]ia ex-tern\? {i, dac\ s`nt at`t de solide, cum le-arputea cl\tina eventuala „conspira]ie“ a„oierilor“, mai ales c\ cei din urm\ s`nt [ila mama ciorilor `n America de Nord?!Am constatat c\ volumul d-lui SorinAdam Matei e „sub]irel“. Atunci, cum vaputea d\r`ma de pe socluri personaje at`tde impozante cum s`nt d-nii Ple[u,Liiceanu, Patapievici? ~ns\ nu doar dl.Mircea Mih\ie[ se erijeaz\ `n ap\r\tor alcorifeilor „{colii de la P\ltini[“, ci [i dl.Dan C. Mih\ilescu `n articolul de trei pa-gini de revist\ „O pia]\ de idei nervoas\ [iresentimentar\“, din num\rul pe mai al re-vistei Idei `n dialog. Problema este c\n-am g\sit `n articol prea multe idei, iardespre ce dialog poate fi vorba, c`nd partipris-ul autorului care scrie `n revista d-luiPatapievici sare `n ochi?! Din p\cate,umorile s`nt destul de vizibile, astfel `nc`tarticolul `nsu[i devine o excelent\ ilustrarea `nsu[i titlului. M\car putem constata oanume coren]\! Nu intru `n detalii, darcred c\, plec`nd [i de la recenta disput\ [ide la articolul d-lui Mih\ilescu, dar [i de lastarea de spirit general\ din publicisticacultural\ a momentului, pot formula c`te-va `ntreb\ri de principiu: De ce autorii

„{colii de la P\ltini[“ ar fi incontestabili?De ce ar trebui s\ plac\ tuturora crea]iilelor? De ce ar trebui s\ ne plac\ to]i autoriicu toate c\r]ile lor? De ce ar trebui eu s\fiu lin[at, de pild\, dac\-mi plac mai de-grab\ primele c\r]i ale lui Patapievici? Dece au s\rit cei din „cealalt\ echip\“ pemine atunci c`nd am ap\rat Omul recent,nu pentru c\ `mi pl\cea, ci pur [i simplupentru c\ mi s-a p\rut inelegant, friz`ndlin[ajul, atacul cumva `n hait\ la care afost supus? ~n fine, de ce `n num\rul deacum trei s\pt\m`ni al revistei 22, d-naTania Radu trateaz\ revista noastr\ dreptuna violent\? Noi nu public\m pamfletedec`t cu mare greutate [i niciodat\ aleredactorilor, ci doar ale colaboratorilorno[tri. De ce s`ntem violen]i? Pentru c\ nep\str\m independen]a? Pentru c\ public\mautori [i puncte de vedere care nu s`nt peplacul D-Sale? Dar, pentru Dumnezeu, nune-am s\turat de uniformitate? Nu epreferabil pluralismul ideologic [i `ndomeniul culturii? ~n ce ne prive[te [i `n cem\ prive[te, singurul lucru pe care `ldetest\m este monopolul ideologic. {i nevom opune acestuia ori c\ va veni de la„oieri“, ori c\ vor `ncerca „boierii“ s\ ni-limpun\! Cum „boierii“ s`nt mai aproape [iau mai multe p`rghii de putere cultural\,s-ar putea s\ ni se par\ mai primejdio[i! Sepoate s\ ne `n[el\m? Se poate. Chiar amvrea ca lucrurile s\ stea astfel!

Un an de la relansarea Cuv`ntului

S`ntem bucuro[i s\ semnal\m trecereaunui an de la relansarea revistei Cuv`ntulsub direc]ia d-lui Mircea Martin. Ceva dinsolida forma]ie cultural\ [i din echilibrulc\rturarului a trecut `n paginile revistei. Euna dintre pu]inele reviste de dialogcultural autentic, axat\ pe mersul ideilorvii, care lucreaz\ `n spiritul publicb\[tina[. Pe pagina a doua a num\ruluianiversar, Michael Finkenthal public\ oexcelent\ replic\ la masivul articol dinnum\rul precedent dedicat de dl. Dan CMih\ilescu „actualit\]ii“ genera]iei crite-rioniste. Replica are argumente identicecu cele ale redactorului [ef al revisteinoastre din editorialul lunii aprilie. Cumtextele au fost elaborate [i au ap\rut `nacela[i timp, nu poate fi vorba de vreocontaminare. O fi tot vreun complot?A[tept\m replica d-lui Dan C Mih\ilescu!

Liviu ANTONESEI

PS: ~n articolul amintit, dl. Dan C.Mih\ilescu polemiza cu edi]ia din num\rulpe februarie a acestei rubrici, pe atuncianonim\. P`n\ la num\rul trecut, rubricaera o crea]ie de grup, de aceea nu erasemnat\. At`t timp c`t voi reu[i s\ scriu euaceast\ rubric\, ea va ap\rea semnat\.~ntotdeauna, mi-am asumat opiniile!

Sarcofagul de h`rtie