Metode folosite în predarea substantivului

Metodele întâlnite în predarea limbii române sunt: algoritmizarea, analiza

gramaticală, exerciţiul structurat, problematizarea (sau învăţarea prin rezolvarea de

probleme), lectura, expunerea, prelegerea-dezbatere, brainstormingul, cubul, ciorchinele,

acvariul, predarea reciprocă, ştiu/vreau să ştiu /am învăţat, metoda R.A.I. (răspunde, aruncă,

întreabă), metoda cadranelor, etc. Aceste metode pot fi structurate în metode tradiţionale şi

metode moderne activ-participative.

Abordarea orei de limba română din perspectiva reformelor din învățământul

românesc nu presupune renunțarea totală la lecția tradițională și / sau folosirea exclusiv a

metodelor moderne. Ideală în acest sens este îmbinarea clasicului cu modernul deoarece este

greșită percepția potrivit căreia tot ce este clasic este mai bun, însă la fel de greșită este teoria

potrivit căreia orice inovație adusă în lecție o transformă într-o activitate superioară. Alegerea

metodelor adecvate reprezintă elementul esenția în elaborarea strategiei didactice.

De-a lungul timpului, s-au folosit numeroase criterii de clasificare a metodelor

didactice, clasificarea cea mai cunoscută fiind cea în: metode tradiționale și metode moderne.

6.1. Metode moderne, activ-participative

Învăţământul actual, axat pe dezvoltarea de competențe, promovează metodele de

învăţare active, care să solicite mecanismele gândirii, ale inteligenţei şi ale imaginaţiei. Astfel,

profesorul trebuie să fie partenerul elevilor în organirea unor sitații favorabile învățării. El nu

mai este unica sursă de informare în timpul orei, ci este persoana care dirijează, ghidează

procesul de predare-învățare, oferind fiecărui elev ocazia să se dezvolte, să se afirme. Așadar,

sunt preferate metodele moderne de predare-învăţare, deoarece acestea pun accentul pe

capacitatea de a pune întrebări şi de a construi răspunsuri; pe cultivarea unor deprinderi,

priceperi şi capacităţi intelectuale; pe dezvoltarea gândirii critice şi a creativităţii.

Prin metode de tip activ-participative înţelegem orice situaţie prin care elevii sunt

solicitaţi şi sunt scoşi din ipostaza de obiect al formării şi sunt transformaţi în subiecţi activi,

coparticipanţi la propria formare. Aceste strategii de tip activ-participativ vor fi folosite de

profesor ţinând cont de valenţele formativ-educative ale fiecărei metodă în parte.

1. „ŞTIU/VREAU SĂ ŞTIU /AM ÎNVĂŢAT”

Aceata metodă didactică, porneşte de la premisa că ar trebui luate în considerare

cunoştinţele anterioare ale elevului atunci când se predau noi informaţii. Este o strategie prin

care elevii conştientizează ceea ce ştiu, ceea ce nu ştiu, sau nu sunt siguri că ştiu şi ar dori să

înveţe, şi ceea ce au învăţat la sfârşitul orei. Metoda constă în completarea unei fişe de lucru,

prin activităţi de grup sau individuale.

Aplicarea modelului Ştiu/ Vreau să ştiu/ Am învăţat presupune parcurgerea a trei paşi:

1. accesarea cunoştinţelor anterioare,

2. determinarea a ceea ce elevii doresc să înveţe,

3. reactualizarea a ceea ce au învăţat.

Etapa Ştiu poate fi folosită în prima parte a unei lecţii- actualizarea vechilor

cunostinţe şi implică două nivele ale accesării cunoştinţelor anterioare: un brainstorming cu

rol de anticipare şi o activitate de categorizare. A ne gândi la ceea ce ştim ne ajută să ne

îndreptăm atenţia asupra a ceea ce nu ştim.

Etapa Vreau să ştiu presupune formularea unor întrebări, care apar prin evidenţierea

punctelor de vedere diferite apărute ca rezultat al brainstormingului sau categorizărilor.

Etapa Am învăţat se realizează în scris, de fiecare elev în parte, fie pe parcursul lecţiei, fie la

sfârşitul acesteia. Dacă la rubrica Vreau să ştiu elevii au ridicat mai multe probleme, completarea

acestei rubrici se poate face după fiecare fragment semnificativ. Elevilor li se cere să bifeze

întrebările la care au găsit răspuns, iar pentru cele rămase cu răspuns parţial li se dau explicaţii

suplimentare.

Această metodă activează elevii, îi face conştienţi de procesul învăţarii şi le oferă posibilitatea

de a-şi verifica nivelul cunoştintelor.

Am aplicat această metodă la clasa a V-a în a doua oră de predare, după ce am făcut în

prealabil actualizarea cunoştinţelor din ciclul primar.

Etape:

1. Accesarea cunoştinţelor anterioare,

Elevii primesc o fişă de lucru pe care sunt trecute propoziţiile:

Copilul se joacă în parc.

Maria e prietena mea.

Cartea primită de la bunica a fost cel mai minunat dar.

Ploaia e deasă şi măruntă.

Mersul pe jos face piciorul frumos.

Fericirea i-a inundat sufletul.

Bunătatea va fi apreciată mereu.

Caietele copilului sunt aşezate pe birou.

Li se cere elevilor să sublinieze substantivele, să vadă ce denumesc, şi să le analizeze

precizându-le felul, genul şi numărul. Elevii completează rubrica Ştiu.

2. Determinarea a ceea ce elevii doresc să înveţe,

Elevilor li se cere să observe forma substantivului copil din primul şi ultimul enunţ şi

sunt provocaţi să răpundă la intrebările:

De ce credeţi că substantivul copil şi-a modificat forma?,

Ce funcţie sintactică are substantivul copil în cele două enunţuri?

Ce întrebare punem pentru a o afla?

Elevii sunt întrebaţi ce ar dori să înveţe despre substantiv, sunt enunţate obiectivele

lecţiei apoi elevii completează rubrica Vreau să ştiu,

3. Reactualizarea a ceea ce au învăţat.

Completarea rubricii Am învăţat se face pe parcursul orei după fiecare etapă a lecţiei,

când elevii descoperă răspunsul la întrebările din rubrica Vreau să ştiu, dar şi la sfărşitul orei, după

realizarea transferului de cunoştinţe.

Exemplu de fişă completată de elevii clasei a V-a

Ştiu Vreau să ştiu Am învăţat

Substantivul este partea de vorbire

care denumeşte fiinţe, lucruri,

fenomene ale naturii, acţiuni, stări

sufleteşti.

Categoriile gramaticale ale

substantivului sunt: felul, genul,

numărul.

Ce fel de parte de vorbire este

substantivul?

De ce şi-a schimbat forma în

cele două exemple?

Are substantivul alte categorii

gramaticale?

Vom adăuga şi altceva când

analizăm substantivele?

Substantivul este o parte de

vorbire flexibilă.

Are categorii gramaticale de: fel,

gen, număr, caz.

Substantivul se declină şi după

cazuri.

Când analizăm substantivul

precizăm în plus cazul acestuia

şi dacă este articulat sau nu

2. Problematizarea

Ca metodă didactică problematizarea este o modalitate de a crea în mintea elevului o

stare conflictuală intelctuală pozitivivă, determinată de necesitatea cunoașterii unui fenomen,

obiect sau proces, fiind o modalitate mai complexă de învățare prin descoperire.

Tipuri de problematizări:

- întrebări problemă: produc o stare conflictuală în abordarea unei chestiuni;

- problema: produce un conflict intelectual mai complex, are anumite dificultăți de aflare;

- situația problemă: produce o stare conflictuală puternică și complexă, include un sistem de

probleme teoretice sau practice.

Exemplu de situație problemă: De ce substantivul subliniat din enunțul: Băiatul a

procedat asemenea colegului său. deși răspunde la întrebarea cum? stă în cazul dativ? (după

care se predă regimul cazual al prepoziției).

3. Metoda R.A.I. (ră spunde, aruncă , întreabă )

Este o metodă ce poate fi utilizată în lecţiile de fixare a cunoştinţelor, care urmăreşte

realizarea feedbackului printr-un joc didactic. Se poate folosi o minge usoară.

Elevul care aruncă mingea trebuie să formuleze o întrebare din lectia predată, elevului

care o prinde. Cel care prinde mingea raspunde la întrebare, apoi o aruncă mai departe altui

coleg, punând o nouă întrebare. Elevul care nu ştie răspunsul iese din joc, la fel şi cel care nu

formulează corect o întrebare, o repetă sau nu cunoaşte răspunsul propriei întrebări.

4. CIORCHINELE

Este o tehnică de predare-învăţare care încurajează elevii să gândească liber stimulând

realizarea unor asociaţii de idei noi. Obiectivul aplicării acestei metode este adăugarea de noi

informaţii la volumul de cunoştinţe acumulate de elevi. Poate fi utilizată în activităţile de

învăţare, de fixare a cunoştinţelor precum şi la evaluarea sumativă a unei unităţi de învăţare

sau a unei părţi de vorbire. Se poate utiliza fie individual, fie în grup. Este bine ca tema

propusă să fie familiară elevilor, mai ales atunci când ciorchinele se utilizează individual.

Etape :

• Se scrie un cuvânt sau o propoziţie în mijlocul tablei sau a colii de hârtie

• Elevii notează toate ideile, sintagmele sau cunoştinţele legate de cuvântul/tema dată,

trasând linii între elementul central şi elementele adăugate.

• Fiecare element poate avea, la rândul lui, unul sau mai multe elemente ce derivă din el

• Finalul activităţii este dat fie de epuizarea ideilor, fie de limita de timp acordată.

Această metodă poate fi utilizată cu succes la toate clasele, gradul de complexitate al

acesteia se organizează în funcţie de nivelul de cunoştinţe al elevilor în ceea ce priveşte tema

data şi de particularităţile de vârstă ale acestora.

Am aplicat această metodă la clasa a V-a pentru a verifica nivelul cunoştinţelor

(despre substantiv) însuşite de elevi în ciclul primar. Aceştia, grupaţi câte patru, au primit o

fişa cu un ciorchine completat parţial şi au avut la dispoziţie cinci minute pentru a-l completa

integral; după care am verificat modul în care aceştia au rezolvat sarcina de lucru. (Cuvintele

scrise îngroşat erau trecute pe fişa de lucru, elevii completând restul ciorchinelui.)

La clasa a VII-a elevii împărţiţi în şase grupe vor rezolva cerinţele de pe fişa de lucru,

după care liderul fiecărei grupe va veni în faţă şi va completa ciorchinele.

Grupa I: 1. Definiţi substantivul. 2. Clasificarea substantivelor (Exemplificaţi)

Grupa II: 1. Genul substantivelor. 2. Numărul substantivelor. (Exemplificaţi)

Grupa III: Cazurile substantivului. Întrebări specifice.

Grupa IV: Prepoziţii care cer anumite cazuri.

Grupa V: Funcţiile sintactice ale substantivelor în cazurile N, Ac şi V

Grupa VI: Funcţiile sintactice ale substantivelor în cazurile D şi G

Ciorchine cls a V-a

SUBSTANTIVUL………………………………………………………………………………

denumeşteFIINŢE

LUCRURI

FENOMENE ALE NATURII

ACŢIUNI

STĂRI SUFLETEŞTI

ÎNSUŞIRI

CÂINE

COPIL

MARIA

CARTE

BANCĂPENAR

PLOAIECEAŢĂ

FULGER

CÂNTATULL VORBITUL

MERSUL

BUCURIEDEZAMĂGIRE

MELANCOIE

BUNĂTATE

HĂRNICIE

ISTEŢIME

FELUL

GENUL NUMĂRUL

COMUN PROPRIUMASCULIN FEMININ NEUTRU SINGULAR PLURAL

BĂIAT GEORGECOPAC

FLOARE SCAUNCOPIL COPII

Ciorchine clasa a VII-a

SUBSTANTIVUL………………………………………………………………………………

Clasificare

Dupa inteles Dupa alcatuire

Gen

Număr

ArticolValori stilistice

Prepoziţii

Ac

D

G

Caz

Nominativ Dativ Vocativ Acuzativ GenitivFUNCŢII

SINTACTICE

5. METODA CADRANELOR

Este o modalitate de sintetizare a unui conţinut informaţional, solicitând implicarea

elevilor în înţelegerea lui adecvată. Această metodă de lucru presupune trasarea a două axe

principale perpendiculare una pe cealaltă în urma cărora apar patru cadrane. În fiecare cadran se

propune câte o sarcină de lucru.

Metoda poate fi folosita cu succes la evaluarea unei unităţi de conţinut, dar şi în

realizarea feedbackului, făcându-se apel la cunoştintele dobândite de elevi.

Am aplicat această metodă la clasa a VII-a pentru a vedea în ce măsură elevii şi-au însuşit

cunoştinţele predate.

Daţi câte trei exemple de:

substantive proprii

substantive articulate cu articol nehotărât

substantive colective

substantive articulate cu articol hotărât

substantive defective de singular

substantive epicene

substantive defective de plural

Precizaţi cazul şi funcţia sintactică a

substantivelor subliniate în enunţurile:

Sfârșitul romanului a fost conform așteptărilor .

Am pus cartea deasupra servietei .

Prietenul meu, Dan, citește.

Cartea a fost citită de Dan.

Începutul nuvelei este palpitant.

Dane, citește tot ce trebuie!

Cartea de pe bancă e a mea

Alcătuiți enunțuri în care substantivul ”copil”

să îndeplinească următoarele funcții sintactice:

nume predicativ in Ac

atribut substantival genitival

complement indirect în D

complement circumstanțial de loc în G

atribut substantival prepozițional în Ac

Daţi câte un sinonim pentru locuţiunile

substantivale date şi alcătuiţi câte o propoziţie

cu fiecare dintre ele:

nebăgare de seamă

aduceri aminte

ţinere de minte

părere de rău

complement circumstanțial de mod în D

atribut substantival apoziţional

făcător de rele

iuţeala de mână

6. SINELG = sistem interactiv de notare pentru eficientizarea lecturii şi gîndirii

În cadrul activităţii de predare-învăţare e necesar ca atât elevii cât şi profesori să apeleze

la surse ştiinţifice sigure. În acest sens, lectura cu creionul în mână a fost şi este practicată de

toate generaţiile de cititori. Fiecare îşi creează un sistem de semne proprii, aplicate pe text pentru

înţelegerea informaţiei. Oricui i se poate întâmpla să citească o pagină întreagă şi să nu îşi

amintească nimic din conţinutul acesteia. Este cel mai bun exemplu de citire fără

comprehensiune.

SINELG este o strategie care s-a dovedit eficientă în a ajuta elevii să se menţină atenţi în

timpul lecturării textului. Această procedură începe prin rememorarea cunoştinţelor anterioare

asupra subiectului, formularea unor întrebări, şi continuă cu marcarea diferitelor tipuri de

informaţie găsite în text.

Am aplicat această metodă în lecţia Substantivul. Cazuri şi funcţii sintactice la clasa a

VI-a pentru a-i obişnui cu cititul activ, cu creionul în mână.

Am anunţat subiectul lecţiei care urmează să fie elucidat prin lectura textului în tehnica

SINELG. Elevii şi-au amintit ce ştiu despre substantiv, iar eu am monitorizat procesul de

actualizare a cunoştinţelor. Pentru aceasta, am desenat tabelul SINELG şi am completat, rubrica

informaţie cunoscută - am ştiut.

La încheierea primei etape, am distribuit elevilor un text multiplicat care conţine

noţiunile teoretice referitoare la cazurile şi funcţiile sintactice ale substantivului şi le-am dat

instrucţiuni referitoare la lectura acestuia. Instrucţiunile sunt următoarele:

Citiţi cu atenţie textul dat. În timpul lecturii marcaţi propoziţiile sau paragrafele cu următoarele

coduri:

„√” Puneti semnul „√” (bifa) pe margine, dacă ceea ce aţi citit confirmă un fapt pe care îl ştiaţi

sau credeaţi că îl ştiţi,

„-” Puneti semnul „-” (minus) pe margine, dacă unele din informaţiile din paragraf contrazic

ceea ce ştiaţi sau credeaţi că ştiţi,

„+” Puneti semnul „+” (plus) pe margine, dacă informaţia este nouă pentru voi,

„?” Puneti semnul „?” (semn de întrebare) pe margine, dacă informaţia vă este neclară sau aţi

vrea să ştiţi mai mult despre un anumit lucru din pasajul respectiv.

După ce elevii au încheiat lectura textului dat, acesta a fost analizat din perspectiva

semnelor aplicate pe margine. Elevii au reluat informaţia nouă, am analizat-o împreună şi totodată

şi-au exprimat nedumerirea în raport cu unele informaţii din text (Ex : Cum putem avea

complement circumstanţial de mod in D, sau complement circumstanţial de loc în G ?).

Grupaţi în perechi, elevii au completat codurile si tabelele. Le-am cerut apoi să prezinte

clasei rezultatele, în special coloanele cu „-” si „?”. Le-am dat explicaţiile necesare şi am

clarificat toate problemele apărute

6. MOZAICUL

Mozaicul este o strategie bazată pe învăţarea în echipă (team-learning). Fiecare elev are o

sarcină de studiu în care trebuie să devină expert. El are în acelaşi timp şi responsabilitatea

transmiterii informaţiilor asimilate celorlalţi colegi. Metoda presupune o pregătire temeinică a

materialului dat spre studiu elevilor. Profesorul propune o temă de studiu pe care o împarte în

patru subteme

a) Etapa I: Se împarte clasa în grupe eterogene de patru elevi. După aceea, se numără până la

patru, astfel încât fiecare membru al grupei să aibă un număr de la 1 la 4. Fiecărui membru

al grupei i se dă o fişă de învăţare (Fişă de lucru). Profesorul prezintă titlul lecţiei şi

subiectul pe care îl va trata. Explică apoi că pentru acea oră, sarcina elevilor este să

înţeleagă lecţia. La sfârşitul orei, fiecare persoană va trebui să fi înţeles întreaga lecţie.

Acesta, însă, va fi predată de colegii de grup, pe fragmente. Profesorul atrage atenţia că

articolul este împărţit în patru părţi. Toţi cei care au numărul 1 vor primi prima parte, cei

care au numărul doi vor primi a doua parte, cei care au numărul trei vor primi a treia parte

iar cei care au numărul patru vor primi a patra parte.

b) Etapa a II-a: Toţi cei care au numărul 1 se adună într-un grup, toţi cei care au numărul 2

în alt grup, etc. Profesorul explică faptul că grupurile formate din cei cu numerele 1, 2, 3 şi

4 se vor numi de acum grupuri de "experţi". Sarcina lor este să înveţe bine materialul

prezentat în secţiunea din lecţie care le revine. Ei trebuie să discute informaţiile de pe fişa

de învăţare, apoi să hotărască modul în care o pot preda, pentru că urmează să se întoarcă la

grupul din care au plecat pentru a preda această transmite noile cunoştinţe celorlalţi.

c) Etapa a III-a: După ce grupele de experţi au studiat materialul, fiecare elev se întoarce la

grupul său iniţial şi predă celorlalţi conţinutul pregătit. Dacă rămân, în continuare,

nelămuriţi, pot adresa întrebarea întregului grup de experţi în acea secţiune. Dacă persistă

dubiile, atunci problema va fi lămurită de profesor.

Profesorul monitorizează predarea, pentru a fi sigur că informaţia este transmisă corect şi

că poate servi ca punct de plecare pentru diverse întrebări; stimulează cooperarea, asigură

implicarea şi participarea tuturor membrilor.

Am aplicat această metodă în lecţia de actualizare a cunoştinţelor despre substantiv la

clasa a V-a.

Substantivul. Actualizarea cunoştinţelor

FIŞA DE LUCRU 1

Se dau cuvintele:

COL. 1 COL . 2 COL . 3 COL . 4. COL . 5. COL .6

copil, bloc, ploaie, bunătate, veselie, mâncatul,

pisică, scaun, tunet, hărnicie, tristeţe , învăţatul,

câine, bancă , ceaţă, frumuseţe, duritate, cititul,

pasăre, tablou , fulger, blândeţe, melancolie, scrisul.

Ce denumesc cuvintele din fiecare coloană ?

Ce sunt acestea ca părţi de vorbire?

Dă definitia substantivului.

FIŞA DE LUCRU 2

Se dau substantivele :

bunica, Maria, leagăn, Baia Mare, furtună, Vlad, copac, Otilia, fereastră, bunătatea, Emil, căţel.

Ce deosebire exista intre ele?

Ce denumesc substantivele scrise cu literă mică?

Ce denumesc cuvintele scrise cu literă mare?

Ce fel de substantive sunt acestea?

De cate feluri sunt substantivele?

Substantivele sunt de 2 feluri : COMUNE şi PROPRII

FIŞA DE LUCRU 3

1. Se dau substantivele :

mama, zâmbet, peşteră, coleg, gălăgie, deget, prieten, fotografie, drum, dans, manual, familie.

Câte lucruri denumesc ele ?

Toate aceste substantive sunt la numărul ………………………… .

2. Se dau substantivele :

mâini, fotografii, stilouri, câmpii, ţipete, peşteri, munţi, animale, colegi, zâmbete, cărţi, pâini .

Câte lucruri denumesc ele ?

Toate aceste substantive sunt la numărul ………………………… .

Substantivul are doua numere : SINGULAR şi PLURAL

FIŞA DE LUCRU 4

Numără substantivele date : fată, scară, broască, frunză, pasăre, căprioară, geantă, foaie, floare.

Cum numeri la singular ?

Dar la plural ?

Numără substantivele date : băiat, câine, copac, copil, măgar, urs, pantof, barbat, prieten, om.

Cum numeri substantivele la singular ?

Dar la plural ?

Numără substantivele date : telefon, bloc, creion, pix, scaun, tablou, telefon, neon, film, joc.

Cum numeri substantivele la singular ?

Dar la plural ?

Substantivele care se numără cu “o “ la singular şi cu “două“ la plural sunt la genul feminin.

Substantivele care se numara cu “un“ la singular şi cu “doi“ la plural sunt la genul masculin.

Substantivele care se numără cu “un “ la singular şi “două” la plural sunt la genul neutru.

După ce au rezolvat exerciţiile de pe fişele de lucru experţii au predat colegilor definiţia

substantivului, felul, numărul, şi genul acestuia.

Tot prin această metodă pot fi predate la clasa a V-a şi funcţiile sintactice ale substantivului :

Substantivul. Funcţii sintactice

FIŞA DE LUCRU 1

Citiţi cu atenţie următoarele propoziţii :

Copilul se joacă în parc .

Elevii se bucură de vacanţă .

Florile sunt îmbobocite.

Cartea citită e interesantă.

La ce întrebări răspund substantivele: copilul, elevii, florile, cartea?

La ce întrebare răspund acestea ?

Ce funcţie sintactică au acestea dacă arată despre cine se vorbeşte în propoziţie ? - subiecte

FIŞA DE LUCRU 2

Citiţi cu atenţie următoarele propoziţii :

Tata este economist .

George va deveni aviator .

Când va creşte, Andrei va fi medic.

Alexia şi Cristiana sunt fete cuminţi .

Ce observaţi la substantivele : economist, aviator, medic, fete?

Fiindcă intră în componenţa predicatului sunt nume predicative.

FIŞA DE LUCRU 3

Citiţi cu atenţie următoarele propoziţii :

Hainele Mariei sunt curate.

Cartea de istorie am citit-o aseară.

Scrisul fetiţei e caligrafic.

Stiloul de pe masă e al meu.

La ce întrebări răspund substantivele : Mariei şi fetiţei?

Cui au fost puse aceste întrebări?

La ce întrebări răspund substantivele : de istorie si de pe masă?

Cui au fost puse aceste întrebări?

În propoziţie substantivul care răspunde la o întrebare pusă unui alt substantiv sau unui înlocuitor al

acestuia (pronume sau numeral) are funcţia sintactică de atribut.

FIŞA DE LUCRU 4

Citiţi cu atenţie următoarele propoziţii :

Noi ne jucăm cu mingea.

Mâine vom merge în oraş.

Am sunat-o pe colega mea.

Mă gândesc la sora mea.

La ce întrebări răspund substantivele : cu mingea, în oraş, pe colega, la sora?

Cui au fost puse aceste întrebări?

În propoziţie substantivul care răspunde la o întrebare pusă unui verb are funcţia sintactică de

complement.

7. CUBUL

Una dintre metodele active de predare pe care am folosit-o cu succes la clasă este metoda

cubului. Aceasta poate fi folosită în orice moment al lectiei şi ofera elevilor posibilitatea de a-şi

dezvolta competenţele necesare unor abordari complexe.

Se realizează un cub ale cărui feţe sunt acoperite cu hârtie de culori diferite. Pe fiecare

faţă a cubului se scrie câte una dintre următoarele instrucţiuni: DESCRIE, COMPARĂ,

ANALIZEAZĂ, ASOCIAZĂ, APLICĂ, ARGUMENTEAZĂ.

Elevii sunt împărţiţi în şase grupe eterogene. Fiecare grupă rezolvă exerciţiile de pe o faţă

a cubului. După rezolvarea sarcinii de lucru, elevii vor folosi noţiunile scrise pentru a demonstra

sistematizarea cunoştinţelor. Prin acest exerciţiu se încurajează participarea fiecărui elev şi a

lucrului în echipă.

Forma finală a conţinuturilor realizate de fiecare grupă este împărtăşită întregii clase.

5.

A

P

L

I

3. ASOCIAZĂ

4. ANALIZEAZĂ

6. A R G U M

E N T E A

Am folosit acestă metodă pentru fixarea cunoştinţelor la clasa a VII-a. Pe feţele cubului

erau trecute următoarele sarcini de lucru:

1. DESCRIE în zece propoziţii un răsărit de soare, folosind următoarele substantive:

soarele, marea, valurile, barcă, albastrul, infinit, nori.

2. COMPARĂ substantivele următoare şi grupează-le în perechi de antonime: lenevie,

răutate, frumuseţe, bucurie, pace, prieten, lumină, minciună , aprobare, bunătate,

urâţenie, întuneric, adevăr, dezaprobare, bătrâneţe, tristeţe, război, duşman, hărnicie

3. ASOCIAZĂ substantivelor subliniate din prima coloana funcţia sintactică şi cazul

corespunzătoare din coloana a II-a.

Lupta contra duşmanilor a fost dificilă.

Finalul romanului a fost surprinzător.

Băiatul este asemenea tatălui sau.

Copilul a procedat conform indicaţiilor primite

Dan a aşezat penarul deasupra caietului.

El vorbeşte cu drag despre satul bunicilor.

Florile de la Maria au rămas înflorite.

complement circumstanțial de loc, G,

atribut substantival prepoziţional Ac,

complement circumstanțial de mod, D,

atribut substantival prepoziţional G,

nume predicativ, D,

atribut substantival genitival,

complement circumstanțial de mod, Ac.

4. ANALIZEAZĂ substantivele din următorul text, precizând : felul, genul, numărul, cazul

şi funcţia sintactică: „- Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăția,

ci liniștea colibei tale te face fericit. Dar voi să faceți după cum vă trage inima, și

Dumnezeu să vă ajute și să vă acopere cu aripa bunătății sale. ”

Ioan Slavici – Moara cu noroc

5. APLICĂ pluralul ori singularul pentru următoarele substantive:

singular plural

1. DESCRIE

5.

A

P

L

I

2. COMPARĂ

6. A R G U M

E N T E A

chibrit ..............

............... ghete

câmpie ...............

............... mingi

fiu ...............

zăpadă ...............

.............. nuiele

vale …………

6. ARGUMENTEAZĂ de ce următoarele substantive nu sunt scrise corect. Scrie

alături forma corectă:

Baia mare - .....................

chibrite - .........................

înbrăcăminte - …………..

Carte - ..............................

înpărat - ...........................

bio-sferă - ........................

noi-născuţi - ....................

Philips 6-6

Această metodă presupune realizarea unei activități într-un grup de 6 elevi, timp de 6

minute. Fiecare grupă descută pe o temă dată de profesor și întocmește o prezentare, pe care

reprezentantul grupei o va prezenta întregii clase. Un grup de control centralizează informațiile și

stabilește soluția finală, care se verifică impreună cu profesorul și se notează la tablă, astfel încât

la sfârșitul orei toată clasa să aibă în caiet toată lectia (teme pusă în discuție), nu doar partea la

care a lucrat.

Activitatea durează 25-30 minute care pot fi distribuite astfel:

- 2 minute – expunerea subiectului și prezentarea metodei;

- 4 minute – organizarea elevilor în grupuri și trasarea sarcinilor în fiecare grup: liderul

(distribuie elevilor sarcinile de studiu), purtătorul de cuvânt (prezintă grupului de

controlrezultatele muncii grupului său), scribul (redactează schema informațiilor), cercetătorul,

grupul de control;

- 8 - 10 minute – discuții în cadrul grupului și prezentarea raportului de către purtătorul

De cuvânt grupului de control;

- 5 – 6 - minute verificarea rapoartelor și sintetizarea ideilor pentru a fi prezentate clasei;

- 6 – 8 minute – prezentarea în fața clase, notarea la tablă și în caiete a lecției.

Am utilizat aceasta metodă la clasa a VI-a în predarea substantivului. Colectivul clasei

fiind de 24 de elevi, am împărțit clasa în 4 grupe și am repartizat sarcinile astfel:

Grupa I – definirea și clasificarea substanivului;

Grupa a II-a – genul, numărul (cu exemple);

Grupa a III-a – cazurile nominativ și acuzativ (întrebări și funcții sintactice);

Grupa a IV-a – cazurile dativ, genitiv (întrebări și funcții sintactice) și cazul vocativ.

Valorificând schemele realizate de elevi, s-a completat ciorchinele conținând definiția și

categoriile gramaticale ala substantivului.

Diagrama Venn

Metoda poate fi folosită cu succes atât într-o lecție de comunicare de noi cunoștințe, cât și

într-o lecție de consolidare și sistematizare a cunoștințelor.

Metoda presupune compararea de catre elevi a doua elemente: părți de vorbire, părți de

propoziție, idei, pesonaje, semne de punctuație etc. Metoda apare reprezentată grafic sub forma a

două cercuri care se intersectează. Datele despre fiecare problemă pusă în discuție se notează în

câte un cerc astfel: în primul cerc se notează elementele specifice primei probleme, în al doilea

elementele celei de-a doua. În spațiul comun celor două cercuri se notează elementele comune

celor două probleme / teme discutate.

Am aplicat cu succes această metodă când am predat clasificarea substantivului la clasa a Va.

Astfel în primul cerc am trecut substantive comune, în al doilea substantive proprii, iar la intersecția

celor două cercuri substantive comune care pot deveni proprii sau proprii care pot deveni comune.

Metode tradiționale. Îmbinarea clasic - modern în predare.

Lecția de limba română tradițională avea un aspect pasiv și conservator. Ea își

demonstrează în practică „valoarea” atunci când profesorul știe să lucreze cu clasa prin

activizarea ei și angajarea totală la rezolvarea problemelor puse în discuție.

Încă din Antichitatea romană au fost aplicate, formulate și explicate metode verbale de

învățare: euristica (Socrate și Platon) și expunerea (Aristotel) fără a se acorda impotanță scrisului

și cititului. În Evul mediu metoda intuiției a apărut în Europa creștină prin picturile bisericești

care prezentau învățătura biblică poporului analfabet. Renașterea însă este cea care aduce cu

sine metoda intuiției sau metoda demonstrației cu obiecte din natură.

Alături de metodele moderne, activ-participative, am folosit în predarea substantivului şi

metodele tradiţionale precum: conversația, prelegerea, memorarea, explicaţia, exerciţiul, lucrul

cu manualul şi analiza gramaticală.

Comunicarea tradiţională în cadrul lecţiei se bazează exclusiv pe transmiterea de

cunoştinţe de către profesor, pe receptare şi imitare de către elev. Acest model de comunicare are

la bază ideea că anumite cunoştinţe şi informaţii nu trebuie descoperite de elev, ci se transmit şa i

se comunică elevului prin intermediul limbajului.

În învățământul tradițional profesorul este centrul de greutate al activității didactice.

Rolul lui este acela de a emite informaţii pe care elevul, ce stă pasiv în bancă, trebuie să le noteze

în caiet. A doua zi elevul preia rolul de emiţător al aceloraşi informaţii către profesor – acum

receptorul propriului mesaj emis.

Cu toate acestea, explicaţia, spre exemplu, este o metodă tradiţională pe care eu o

consider necesară în predarea noţiunilor de limba română deoarece atunci când elevii întâmpină

anumite probleme în întelegera unor noţiuni, explicaţiile date de către profesor sunt salvatoare,

iar exercițiul (indiferent ce tipuri de itemi folosim) este absolut necesar pentru înțelegerea unei

noțiuni.

Așadar, e ideal să existe un echilibru în toate. Profesorul trebuie să conștientizeze faptul

că ceea ce e clasic nu e depășit, la fel cum nu tot ceea ce e nou e bun.

Metodele tradiționale accentuează latura informativă a educației, făcând din elevi foarte

buni teoreticieni, cunoscători a numeroase noțiuni, cu care însă pot greu operaționaliza. Faptul că

elevul posedă numeroase cunoștințe reprezintă un lucru bun, dar nu suficient, deoarece elevului

nu i se cere doar să știe, ci să știe să facă, să aplice ceea ce știe.

Metodele moderne, activ-participative, accentuează latura formativă a educației,

urmărind dezvolatarea unor deprinderi, transformarea elevilor în buni practicieni, capabili să

utilizeze cunoștințele pe care le posedă.

În cadrul orelor de limba și literatura română se urmărește formarea unor deprinderi: de

lectură corectă, de redactare a unui text fără greșeli de ortografie, de comunicare în diverse

situații etc. Așadar, nu e suficient ca elevii să stăpânească noțiunile teoretice, ci e necesar să

poată operaționaliza cu ele, această deprindere fiind obținută cu ajutorul metodelor activ-

participative, care dau elevului posibilitatea de a se exprima, de a ști să aplice ceea ce a învățat.