I. ISTORIA TEOLOGIEI DOGMATICE SI SIMBOLICE ORTODOXE:- Disciplina T.D.S. a cunoscut in istorie mai multe etape de dezvoltare, astfel existand anumite diferente de etapizare intre Bisericile si Confesiunile crestine si chiar in sanul aceleiasi Biserici.- Teologia greaca imparte istoria Dogmaticii in 2 perioade a. de la origini pana la Sf. Ioan Damaschinulb. de la Sf. Ioan Damaschinul pana astazi- Teologia ruseasaca si cea romaneasca o impart in 3 perioade:a. de la Parintii Apostolici la sfarsitul epocii patristiceb. de la Sf Ioan Damaschinul pana la Marturisirea de credinta a lui Petru Movilac. de la aceasta Marturisire pana in zilele noastrea. Perioada a I-a De la Parintii Apostolici pana la Sf. Ioan Damaschinul:Primele elemente de doctrinca crestina, de factura apostolica le intalnim la Parintii Apostolici, la ucenicii directi ai Sf. Apostoli Epistolele Sf Ignatie Teoforul, Sf. Clement Romanul.Apoi au urmat apologetii crestini de limba greaca si latina Sf. Iustin Martirul si Filozoful.Cel dintai teolog rasaritean(in intelesul de azi) Clement Alexandrinul conducatorul Scolii teologice din Alexandria.Acesta inceara o sistematizare a credintei crestine, iar in lucrari ca Protrepticul, Stromatele, si Pedagogul, manifesta o atitudine favorabila utilizarii filozofiei in formularea si explicarea invataturii de credinta.Lui Origen ii apartine prima lucrare cu caracter dogmatic Peri arhon(Despre principii)- aduce contributii pozitive dar si unele erori dogmatice ce vor fi sanctionate mai tarziu la Sinodul V Ecumenic.Sf. Atanasie cel Mare deschide sirul marilor Parinti ai Bisericii care au contribuit la sistematiyarea in dogme a invataturii de credinta. principala opera dogmatica Trei cuvinte impotriva arienilor unde apara deofiintimea Fiului cu Tatl, in Sf. Treime impune acest termen in Crez la Sinodul I Ecumenic.Sf. Vasile cel Mare apara dumnezeirea Sf. Duh, in opera sa - Despre Sf. Duh, catre Amfilohie.Sf. Grigorie de Nyssa Marea cuvantare catehetica, Despre viata lui Moise, Impotriva lui Eunomie.Sf. Grigorie de Nazianz Cinci cuvantari teologice precizeaza dogma trinitaraSf. Chiril al Ierusalimului - 23 de Cateheze, 5 Cateheze mistagogiceSf. Chiril al Alexandriei Contra lui Enstorie, Cele 12 Anatematisme, Despre inchinarea in Duh si adevar.Sf. Dionisie Areopagitul Despre numele divine, Teologia mistica, Ierarhia cereasca si ierarhia bisericeascaLeoniu de Bizan introduce termenul de enipostaziere.Sf Maxim Mrturisitorul aduce contribuii n domeniul hristologiei i cosmologiei. Capete teologice, Ambigua.Sf Ioan Damaschin ncheie perioada Patristic, prin opera Expunerea exact a credinei ortodoxe este numit printele dogmaticii cretine.

Prinii apuseni care au contribuit la dezvoltarea dogmaticii:

Irineu de Lugdunul este creatorul teoriei aspectului recapitulativ al mntuirii.Tertulian a ntrebuinat pentru prima dat termenii trinitas i persoan pentru dogma Sf Treimi.Sf Ciprian al Cartaginii Despre unitatea Bisericii, aspectul vizibil al Bisericii.Fer Augustin (430) comparabil cu Origen, supus erorilor dogmatice. Principala oper De trinitate.Ambrozie al Milanului apropiat n gndire de Pr Rsriteni, nclin spre Filoque.Perioada a II-a De la Sf. Ioan Damaschin pana la Marturisirea lui Petru Movila:

Operele elaborate in perioada aceasta sunt mai putin fidele insa ramand fidele celor patristice:Teodor Studitul Tratat desptre Sf Icoane.Simion Noul Teolog Imnele iubirii dumnezeieti.Sf. Grigorie Palama (1359) cel mai strlucit exponent al isihasmului, a dezvoltat teologia energiilor necreate, fcnd distincia dintre fiin i energiile divine. Lucrri: Despre Sf Lumin; Tomul Aghiorritic.Simeon al Tesalonicului Expunerea simboalelor de credin.Nicolae Cabasila Viaa n Hristos, Comentariu asupra Liturghiei;Ghenadie Scolarios Mrt de credin;Petru Movil Mrturisirea de credin 1642 Iai utilizat n toate Bis Ortodoxe - considerata singura carte simbolic a ortodoxiei.Perioada a III-a - De la Marturisirea lui Petru Movila pana in zilele noastre:a. Teologi dogmatisti greci:Meletie Sirigul Respingere a marturisirii lui Chiril Lucaris Dositei Marturisirea de credintaIn secolul XX gasim teologi dogmatisti ca: Hristu Andrutsos, Trembelas, Nellas, Ioan Zizoulas, Mesoloras.b. Teologi dogmatiti rusi Teofan Procopovici reformator al teologiei sistematice ruse;Mitropolitul Platon Catehism Mitropolitul Filaret al Moscovei Catehism;Mitropolitul Macarie Bulgakov Teologie dogmatic ortodox;Paul Evdikimov exponentul curentului liturgic euharistic, altusi de Schmemann; Ortodoxia, cunoaterea lui Dumnezeu; Pavel Florensky Stalpul i Temelia adevarului;Vladimir Lossky cel mai important dogmatist rus; cele mai importante lucrri ale lui au fost traduse n limba romn : Vederea lui Dumnezeu, Dup chipul i asemnarea lui Dumnezeu, Teologia mistica a Bisericii de Rasarit.

C. Teologi dogmatiti romni:

Melchisedec tefnescu compune primul manual de teologie dogmatic;Alexiu Comorosan Prelegeri academice de dogmatica ortodoxaIoan Mihlcescu(mitr. Irineu) Compendiu de teologie simbolic;Nicolae Chiescu i Isidor Todoran Manual de teologie dogmatic i simbolic;Pr. Dumitru Stniloae(1903-1993) prin opera sa monumentala a eliberat teologia romneasc de reminescenele scolastice din secolele anterioare, fiind cel mai important profesor de dogmatic al sec XX. Acesta a tradus cele 12 volume din Filocalia Romaneasca si a scris diferite lucrari cu caracter dogmatic:- Iisus Hristos sau restaurarea omului - Teologia Dogmatica Ortodoxa 3 volume- Spiritualitatea Ortodoxa - Spiritualitate si comuniune in Liturghia Ortodoxa- Chipul nemuritor al lui Dumnezeu Insotitoare acestor lucrari, Pr. Staniloae a elaborat un nr impresionatn de studii care acopera aproape toate capitolele Dogmaticii Ortodoxe. El asaza persoana Mantuitorului ca fiind Dumnenzeu adevarat si Om adevarat iar contributia sa esentiala consta in afirmatia ca mantuirea credinciosului se obtine in Biserica numai in relatia personala cu Hristos. In centrul creatiei sale teologice dogma Sfintei Treimi.Pr. Prof Dumitru Popescu Ortodoxie i contemporanitate; Teologie i cultur; Iisus Hristos Pantocrator. Opera sa are o dimensiune apologetic pronunat. El a investigat in profunzime teologiile eterodoxe, artnd diferene dintre Rsrit i Apus atat dogmatic cat si cultural-spiritual.Pr Ioan Ic specialist al Mrturisirilor de credin.Pr Prof Ioan Bria autorul primului Dicionar de Teologie OrtodoxaDumitru Radu numeroase studii de teologie dogmatic si ulterior morala.

colile teologice n Biserica Ortodox:Primii dascli de teologie au fost mireni, la elaborarea dogmelor au contribuit insa i ierarhi ai Bisericii.coala din Alexandria a fost iniiat de Panten, Clement Alexandrinul i Origen tributar filosofiei platonice, folosind metoda alegoric.coala din Antiohia, influentata de filosofia aristotelic, se caracterizeaz prin realismul antropologic. Aa se explic motivul c la Alexandria au aprul eretici care negau divinitatea lui Hristos, nenelegnd ntruparea, iar la Antiohia au aparut tendine dihotomiste ce tindeau s separe divinitatea de omenitatea lui Iisus Hristos.Prin Sf Atanasie cel Mare ( c. Alexandria) este depit vechiul dualism al culturii antice pgne. El respinge arianismul i spune c logosul divin se poate ntrupa, deoarece omul i cosmosul au structur raional. Dumnezeu s-a fcut om pt ca omul s se ndumnezeiasc.Reprezentanii colii din Antiohia au interpretat Sf Scriptur istorico literar, ceea ce a favorizat accentuarea firii umane a lui Hristos, i l-a fcut pe Nestorie s nege unirea ipostatic. Sf Ioan Gura de Aur teologul perfect ortodox al acestei coli.Dup dispariia acestor coli, n sec IV, ia fiinta Scoala de la Constatinopol care elaboreaz teologia bizantin. Dup cderea Constantinopolului, primele coli teologice au fost n sec XVI Rusia, sec XIX, in Grecia si Romnia ( Facultatea de Teologie Ortodoxa din Bucureti 1882).

IV. OBIECTUL TEOLOGIEI DOGMATICE I SIMBOLICE.DOGM, TEOLOGUMEN I OPINIE TEOLOGIC PARTICULAR

Sfintii Parinti au comaprat dogmele cu turnuri de aprare a adevarului de credin revelat (Sf. Maxim Mrturisitorul);Definiia dogmei cuprinde cinci note caracteristice, dintre care dou sunt cele mai importante: adevr revelat (descoperit de D-zeu) i adevr formulat (propovduit de Biseric) adevar bisericesc; Doar atunci cnd ambele caracteristici sunt ntrunite se poate vorbi despre o dogm. Ex: un adevr descoperit n Sf. Scriptur, dar care nu a fost formulat de Biseric rmne un simplu adevr revelat i invers(lipsindu-i baza obiectiva revelata)Raportul dintre Revelaia divin i dogma bisericeasc exprimat astfel: Revelaia prezint punctul de pornire al dogmei iar formularea bisericeasc constituie punctul final.Necesitatea formulrii dogmelor de ctre Biseric:a) O nvtur neformulat de Biserica poate fi interpretat diferit de ctre credincioii lipsii de lumina Bisericii, care este stlpul i temelia adevrului (I Timotei 3, 15);b) O nvtur revelat nu se poate apra prin ea nsi de rstlmciri si nici pe credinciosi de rataciri;c) Dac identificm nvatatura revelat cu dogma(ex. neoprotestantii), excludem posibilitatea oricrei precizri i explicaii din partea Bisericii.n privina proclamrii oficiale a dogmelor au existat opinii potrivit crora dogmele pot fi considerate numai acele nvturi formulate de Biseric n Sinoadele ecumenice ceea ce duce la concluzii eronate:- Pn la Sinodul I ecumenic, Biserica nu ar fi avut dogme;- Dezvoltatrea dogmatic s-ar fi ncheiat cu Sinodul VII ecumenic;- n lipsa unui astfel de Sinod, Biserica nu ar putea s se pronune unor probleme misionare noi. n practica Bisericii Ortodoxe, exist 2 modaliti de a defini adevrurile revelate:a. n mod obinuit prin propovduirea i mrturisirea permanent a adevrurilor dumnezeieti n Biserica, prin Apostoli, ierarhi, sinoade locale, mart.de credinta. Ele sunt considerate dogme de fapt i sunt numeroase;b. n mod solemn, proclamate n Sinoadele Ecumenic ca organe de exprimare a infailibilitatii Bisericii. Acestea reprezinta dogmele de drept, al cror rezumat se afl n Simbolul de Credin (Crez).n perioada dintre Sinodul Apostolic (50) i pn la sinodul I ecumenic, nu se poate afirma c Biserica nu a nvat pe credincioi adevrurile de credin.O situaie similar: dup ultimul sinod ecumenic i pn astzi nu s-a proclamat nici-o dogma. Totui, Biserica i-a exprimat poziia dogmatic n diferite probleme de credin: Ex: purcederea Sf. Duh, fiina harului, numarul Sf. Taine, modul prefacerii euharistice, fiina i infailibilitatea Bisericii, continutul indreptarii sau al mantuirii subiective etc.

Teologumene i opinii teologice particulare:

Teologumene sunt acele nvturi de credin care au un oarecare temei n Descoperirea divin, dar care nu dein consensul unanim al Bisericii, chiar dac au o larg rspndire printre credincioi. Ex: timpul crerii i cderea ngerilor, originea sufletelor urmailor lui Adam; modul transmiterii pcatului strmoesc.Opinia sau Prerea teologic reprezinta o nvtur de credin avnd o justificare insuficient n Revelaia divin sau fiind lipsit de astfel de justificri.- Sunt admise doar dac nu contrazic dogmele, numarul lor fiind mai extins dect cel al dogmelor;Opinii eronate n privina obiectului Teologiei Dogmatice:- Sergiu Bulgakov nvmntul teologic ortodox e constituit din teologumene, fiind un avantaj al Bisericii;-Paul Evdokimov minimum de dogme i nelimitate opinii i teologumene rmne regula de aur a Ortodoxiei;- Pr. Prof. Petru Rezu toate produciile Sf. Prini de dup epoca hotrrilor Sinoadelor Ecumenice trebuie luate cu titlu informativ de teologumene i nu de dogmeSunt afirmaii greite: hotrrile Sinoadelor locale de la C-nopol din sec. al XIV-lea au valoare de dogme i nu de teologumene. Sf. Prini precum Grigorie Palama, Grigorie Sinaitul, Simeon Noul Teolog, Nicolae Cabasila au redat redat Tradiia dumnezeiasc apostolic n toat puritatea ei.

mprirea dogmelor:

Pentru teologia ortodoxa, toate dogmele sunt de aceeai valoare, ns au fost mprite dup anumite criterii:a. Dup obiect: dogme de credin (teoretice) i de moral (practice);b. Dup raportul cu raiunea uman: pure (care nu pot fi ntelese raional) i mixte (pot fi nelese raional);c. Dup relaia dintre ele: dogme generale (care cuprind alte dogme, ex: cele 12 art ale crezului) i speciale (sunt cuprinse in cele speciale i n definiiile dogmatice ale sin. Ec. Ex: dogma despre cele dou firi);d. Dup modul formulrii i proclamrii: dogme de drept i de fapt;e. Dup modul acceptrii lor de Biserici: comune tuturor (Sf. Treime) i specifice (purcederea Sf. Duh);

n teologia romano-catolic avem:a. Dogme formale (descoperite de Dumnezeu i formulate de Biseric) i dogme materiale (nepropuse formal de ctre Biseric);b A doua categorie cu autoritate mai mic reprezint adevrurile catolice:1.Concluziile teologice (adev. de credin deduse din dou premise una e revelat sau virtual revelata);2. Adevrurile filosofice (obinute pe cale raional)3. Faptele dogmatice (de ex: episcopatul Sf. Petru la Roma).Distincia catolic dintre dogmele revelate n Sf. Scriptur i cele ntemeiate pe autoritatea Bisericii a fost respins de ortodoci. D.p.d.v. ortodox nu exist dogme s nu se afle n Sf. Scriptur.n teologia protestant au existat n sec al XVII-lea: dogme eseniale (necesare pt mntuire) i neeseniale (nu sunt necesare pt mntuire). Biserica Ortodox consider c toate sunt egale. Argumente: Sinodul VII ecumenic anatematiza pe cei ce nu cinstesc Sf. Icoane; Patr. Tarasie al C-nopolului: a pctui n dogmele mari sau mici este acelai lucru. Astzi, la protestani nu exist Biseric n calitate de organ de mntuire pentru a se putea formula dogme. Totui ei au acceptat dogmele primelor 4 sinoade ecumenice ca o legtur cu Biserica primar.

Notele caracteristice ale dogmeiDefiniia cea mai cunoscut a dogmei un adevr teoretic, revelat de D-zeu, formulat de Biseric, neschimbabil i predicat n vedera mntuirii. Sunt 5 note:a) Adevr revelat de Dumnezeu dogma nu e produsul mintii omeneti, ci un adevr supranatural;- Nu sunt iraionale sau antiraionale ci supraraionale;- Totui, nu toate adevrurile din Sf. Scriptur sunt dogme;- Toate dogmele trebuie s fie fundamentate pe Revelaie;b) Adevr formulat, proclamat i aprat de Biseric caracter eclezial al dogmei;- Doar Biserica sub asistena Duhului Sfnt nu poate grei n formularea foarte precis a dogmelor.- Biserica a pstrat practica formulrii dogmelor n Sinoade de la Sf. Apostolic) Adevruri de credin teoretice deosebite de normele morale i canoane (caracter practic)- Dogmele sunt formule logice ale unor adevruri supralogice, antinomice sau paradoxale;- Totui, n fond dogma este un adevr dumnezeiesc, nu doar teoretic, ce se cere experimentat sau trit prin puterea Sf. Duh i prin credin.d) Adevr de credin neschimbabil deoarece adevrul este dumnezeiesc, venic i imuabil;- O dogm formulat de un Sinod Ecumenic nu poate fi schimbat nici ca form, nici ca fond. - Nu se pot accepta formulri noi, dar formulrile iniiale se pot amplifica.- Aceast not nu echivaleaz cu un conservatorism sau o stagnare, ntruct sarcina teologiei este de a aprofunda dogmele cu experiena eclezial.

e) Adevr care duce la mntuire obiectul credinei l reprezint dogmele;- Fr dogme, credina este lipsit de coninutul ei adevrat, devine o credin goal, pietist care nu mntuiete;

Erezia nu este numai ndeprtarea de la dreapta credin formulat n Biseric, ci i denaturarea i pervertirea credinei noastre. E rupere din comuniunea cu Hristos i cu Biserica.- Dup Sf. Prini, este nu numai cel mai grav pcat ci i cel mai primejdios i pgubitor, fiind mpotriva Duhului Sfnt, deoarece denatureaz credina.- Sf. Ap. Pavel avertizeaz: De omul eretic dup ntia i a doua mustrare, deprteaz-te, tiind c unul ca acesta s-a alturat i a czut n pcat, fiind singur, de sine osndit (Tit 3, 10-11).

V. FORMULAREA DOGMELOR

a. Factorii care contribuie la formularea dogmelor:

- Duhul Sfnt (principalul factor) este prezent i lucreaz n Biseric- Biserica, oferind explicaii teoretice rnduielilor liturgice i morale- filosofia greac (folosit de Sf. Prini ca instrument de lucru, fr s fie influenai de aceasta)- ereziile aprute de-a lungul veacurilor.

b. Etapele formulrii dogmelor

1. Primirea adevrului revelat direct prin Revelaie (Sf. Scriptur i Sf. Tradiie). Caracteristici: bogia de sensuri i calitatea de a fi explicat n moduri diferite.2. Perioada controverselor deoarece Biserica nu s-a pronunat, apar preri eronate (ex. apocatastaza, hiliasmul). Dup dogmatizare, cei care s-au supus autoritatii sinodului nu au mai fost osanditi.3. Etapa definirii adevrului revelat n form concis i formularea lui de ctre Biseric.Dup acceptarea prin consensul Bisericii de pretutindeni, adevrul de credin devine izvor al Tradiiei dumnezeieti (aspectul statornic al Sf. Traditii) si punct de plecare al dezvoltarii teologiei ulterioare.Mai urmeaz o etap a explicrii teologice interminabile al coninutului dogmelor, etapa aprofundrii i tririi dogmelor.

Caracterul supranatural al dogmelor

Pr. D. Stniloae: Singurul adevr mntuitor este Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul. Dogmele explic taina lui Hristos Dogmele sunt taine dup coninut, iar dup form sunt determinate de cugetarea uman. Formularea lor revine raiunii luminate de credin.a. Adevrurile dogmatice se sprijin exclusiv pe autoritatea lui Dumnezeu i nu pe raiunea uman, fiind primite doar prin credin. Raiunea doar aprofundeaz nelegerea dogmelor deoarece:- Raiunea nu poate ajunge singur la descoperirea adevrurilor supranaturale.- Nici dup Revelaie credina nu poate fi transformat n cunoatere raional.b. Raiunea constituie organul formulrii, nsuirii, justificrii i explicrii teologice a dogmelor, avnd un rol foarte important.Raiunea respinge obieciile ridicate mpotriva dogmelor (justificare negativ). Astfel se apr dogmele, nu se dovedesc adevrurile de credin; fiind taine sunt imposibil de cunoscut.Dac Dumnezeu e autor i al Revelaiei i al raiunii umane, dogmele nu se vor contrazice. Sf. Prini spun c dogmele sunt conforme naturii umane.

Dimensiunea doctrinar a vieii duhovniceti

Doctrina ortodox i viaa spiritual a Bisericii sunt inseparabile. Spiritualitatea se ntemeiaz pe adevrul definit n dogme. Viaa duhovniceasc bisericeasca reprezint expresia nvturii dogmatice, iar dogmele determin coninutul i specificul spiritualitii ortodoxe. De aceea spiritualitatea poate fi numit trinitar, hristocentric, pnevmatologic i eclesial.Din punct de vedere ortodox - dogma reprezint definirea i mrturia ndumnezeirii i mntuirii noastre n Iisus Hristos. De aceea nelegerea greit a Tainei Sf. Treimi nseamn o stlcire a tainei mntuirii noastre n Hristos, prin Duhul SfantDogma constituie norma vieii noastre duhovniceti. Spiritualitatea este actualizarea i trirea nvturii dogmatice a Bisericii. Dogma este i baza doctrinar a vieii noastre spirituale n Hristos. Dac doctrina rodete n spiritualitate, i aceasta i pune amprenta pe modul de teologhisire a Bisericii.

Progresul dogmelor i dezvoltarea lor necontenit n Biseric

Definirea bisericeasc a adevrului revelat protejeaz adevrul de rstlmcire. Forma general a dogmelor cere o explicare teologic interminabil a coninutului lor, n conformitate cu mprejurrile mereu noi.Dogmele nu evolueaz, dar nelesul lor progreseaz i se adncete cu fiecare generaie. Biserica nu creaz adevruri noi ci formuleaz mai bine adevrurile deja revelate. Noi suntem cei care ne mbogim, nu Revelaia divin, unde nu se adaug nimic.Progresul poate fi:a. Progres cantitativ i calitativ al dogmelor, numrul lor crescnd ind ecursul timpului.b. Progresul formal - const n amplificarea dogmei prin lrgirea formulei deja existente. O anumit nvtur dogmatic e opera mai multor sinoade ecumenice i n viitor ea trebuie dezvoltat organic, antropologic, soteriologic si eclesiologic.c. Progres spiritual al nostru, nelimitat, n nelegerea dogmelor, prin explicaii, experiena i trirea coninutului lor.Dezvoltarea dogmatic este posibil i necesar. Pr. Stniloae activitatea dogmatic a Bisericii de explicare a coninutului infinit al dogmelor este esenial i permanent. Explicarea teologic intr n uzul permanent al Bisericii, devenind nvtur bisericeasc, identic cu tradiia bisericeasc (aspectul dinamic al Sf. Tradiii).

VI. CUNOASTEREA DOGMATICA:

Cunoasterea dogmatica - constituie miezul cunoasterii religioase, exprimand adevaruri suprarationale si supralogice.Dogmare are caracter antinomic sau paradoxal uneste in sine realitati ce par opuse: materia cu spiritul, harul cu vointa, creatul cu necreatul, pe Dumenzeu cu omul si prin aceasta sunt depasite limitele firesti ale unei cunoasteri rationale.Andrutsos a descris caracterul antinomic al dogmelor, ajungand la unele concluzii:a. ratiunea nu poate dovedi logic necesitatea dogmelor in poate dovedi ca nu sunt imposibile in sine, ci in acord cu ratiunea umana.b. ateismul nu poate dovedi imposibilitatea sau absurditatea dogmelor.In timp ce ratiunea umana are caracter partial, cunoasterea divina are un caracter total. Cunoasterea dogmatica nu trebuie sa se transforme intr-o cunoastere pur speculativa si abstracta, ci sa pastreze o dimensiune duhovniceasca si morala ce implica transfigurarea naturii umane.Rolul cunoasterii dogmatice este de a permite, pornind de la propria ratiune, patrunderea in lumea ratiunii absolute, a adevarului absolut, a luminii si iubirii dumnezeiesti, care se cer contemplate.Laberthonniere, teolog catolic, aduce obiecii mpotriva cunoaterii dogmatice (sec. XIX) adevrurile revelate nu sunt primite doar prin raiune, ci i printr-o lumin pus n noi de Dumnezeu la creaie.Revelaia divin premerge oricrei experiene interioare. Dogma implic i o trire interioar, o experien personal-comunitar. Iubirea i raiunea nu trebuie separate. Raiunea fr iubire e cunoatere formal, iar iubirea fr raiune este oarb. Cnd raiunea i iubirea se unesc, cunoaterea dogmatic i ndeplinete adevrata ei valoare i semnificaie.Dumnezeu ne descoper adevruri ca s ne desvrim prin cunoatere i fptuire, s ajungem la sfinenie.

Rolul Sf. Duh i al Bisericii n cunoaterea dogmatic

Dumnezeu poate fi cunoscut din fpturi i din Scripturi. ntreaga creaie constituie un mijloc de dialog ntre Dumnezeu i om. Cunoaterea natural nu este suficient. Revelaia supranatural este necesar, care l ajut pe om s nu-l confunde pe Creator cu creaia sa. Lumea, opera lui Dumnezeu, i gsete finalitatea n unirea cu Dumnezeu, fiind teocentric.1. Revelaia supranatural s-a fcut prin inspiraie (actul tainic dar real prin care Dumnezeu l face pe om s primeasc i s transmit revelaia divin), deci prin puterea Duhului Sf. n opera de dogmatizare, Sf. Duh este prezent prin asisten. Are o intensitate diferit, dar e la fel de important. Revelaia supranatural s-a ncheiat, dar asistena Sf. Duh are rolul de a ajuta Biserica s ptrund n cunoaterea adevrului.2. Cunoaterea dogmatic are i o puternic component eclesial. Biserica este subiectul cunoaterii lui Dumnezeu i doar ea primete i comunic fr greeal adevrul despre Dumnezeu. Experiena coninutului dogmelor nu poate avea loc dect n interiorul Bisericii, ca i unirea dintre adevr i iubire. n Biseric adevrul este experiat nu in sens intelectualist, ci n mod existenial, ca Persoana lui Hristos.Adevrul revelat a fost ncredinat unei comuniti de persoane, adic Bisericii, n care se poate face experiena acestui adevr. Numai comuniunea perihoretic a Bisericii, edificat sacramental de Duhul Sfnt poate pstra n mod infailibil adevrul suprem despre Dumnezeu. Sf. Apostoli i Sf. Prini au mrturisit colaborarea lor cu Sf. Duh n lucrarea de dogmatizare: Am hotrt noi i Duhul Sfnt.Teologul rus Alexei Homiakov pune n eviden rolul sobornicesc al Bisericii n pstrarea i aprarea adevrului revelat. Acest adevr este rodul comuniunii, se pstreaz nealterat i se experiaz doar n comuniune, care nseamn unitate n iubire i adevr.

VII. METODE ALE CUNOATERII DOGMATICE:ANALOGIA I SIMBOLISMUL

Cunoaterea dogmatic are mijloace sau metode proprii pe care le utilizeaz:

1. Analogia pleac de la premisa c universul este opera lui Dumnezeu, iar tot ce exist n el sunt, cum afirm Printele Stniloae, plasticizri ale raiunilor divine necreate. Prin analogie cu aceast lume, omul poate cunoate ceva despre Creatorul ei.Sunt trei tipuri de analogii, care sunt tot attea trepte pe drumul spre Creator:a. Prima are ca punct de pornire fie creaia n ansamblul ei, fie doar o parte a creaiei ntruct universul poart pecetea lui Dumnezeu. Ca dovad avem raionalitatea i interdependena ce caracterizea creaia. Totul e guvernat de armonie, fapt dovedit i de descoperirile tiinifice. Concilierea dintre unitate i pluralitate a determinat pe cretini s afirme c ntreaga creaie este un reflex al Sf. Treimi.b. A doua o aflm n lumea fiinelor spirituale, ngerii i oamenii, care redau mai bine chipul perfeciunii lui Dumnezeu. ngerii sunt o mai bun analogie cu Dumnezeu. Omul trimite la existena lui Deus prin sufletul sau spiritul su (analogie cu Sf. Treime, unitate ntreit: raiune, sentiment, voin Fer. Augustin).c. Gradul cel mai nalt de analogie cu Dumnezeu din lumea creat l constituie sfntul, omul ajuns la asemnarea cu Dumnezeu prin har.- Cu privire la aceasta ultima treapta exista unele diferene interconfesionale: * pt catolici perfeciunea e rezultatul unei graii create, care las un gol ntre om i Dumnezeu. * Protestanii resping aceste analogii i n special conceptul de ndumnezeire. Ei exagereaz starea de pctoenie a omului, exprimat prin distrugerea chipului divin din el.Analogiile nu trebuie supraevaluate sau suprasolicitate, considerndu-se c lumea de dincolo este asemenea acesteia. Acest fapt duce la antropomorfism. Nu trebuie nici subevaluate, cci astfel s-ar favoriza agnosticismul. Rolul analogiilor: de a ndruma spre un sens mai nalt ceea ce exprim ele. Sf. Maxim Mrturisitorul: Cunoaterea relativ mic dorina spre cunoaterea prin participare, iar cunoaterea trit prin participare, care procur simirea celui cunoscut, depete cunoaterea cuprins n raionamente, concepte, nelesuri.

2. Simbolismul utilizeaz simbolul, cruia i ofer ns alte nelesuri dect arta, filosofia, cultura n general. Simbolul este un semn material i are dou pri: una vizibil i una invizibil.- Simbolul descoper dimensiunea adnc, fundamental, religioas a realitii; dezvluie ochilor notri existena realitilor spirituale, a Raiunii divine. Este limba religiei.- Tot ce exist n lumea aceast e un simbol al lumii de dincolo, chiar i omul (nchipuie divinul i umanul), cosmosul, lumea creat (simbol al lumii necreate).- Nu e doar un semn convenional, ci particip la realitatea simbolizat. Ex: Botezul simbol al morii i nvierii lui Hristos, ci ne descoper nsi realitatea nevzut a morii i nvierii lui Hristos.- Sf. Ap. Pavel: Hristos este Patele nostru, un simbol al trecerii noastre de la moarte la via, dar i realitatea nsi a acestei treceri.- Sf. Duh sub chip de porumbel la Botez i limbi de foc la Cincizecime nu e doar un semn ci simbol, care exprim prezena Sf. Duh.- Cele 7 Taine sunt simboale, care descoper pprin lucrarea lor vzut diferite lucrri ale harului divin nevzut.- Sf. Liturghie e o participare real la ntreaga iconomie;- Prin simboale se poate exprima mai mult dect prin limbaj obinuit;- Simbolul nu e identic cu lucrul simbolizat, ci el trimite dincolo de sine. E punctul de legtur unde se ntlnete lumea vzut cu cea spiritual, sau punctul de ntretiere a divinului cu umanul (Berdiaev)Simbolul pune dou probleme:

1. Raportul dintre simbol i lucrul simbolizat- S-au formulat 2 opinii adverse: Realitii extremiti identific simbolul cu lucrul simbolizat, Nominalitii simbolul e un simplu semn convenional, fr nicio legtur cu realitatea simbolizat.- Soluia: realismul moderat afirm prezena real a divinului, ca realitate obiectiv n simboale vzute.2. Limita cunoaterii simbolice- Cunoaterea prin simbol are limitele ei. Ea d mrtuire despre prezena realitii divine, dar ofer puine amnunte despre ea.- n Apus a fost folosit mai mult analogia cunoaterea catafatic, iar n Rsrit simbolul.- Sf. Prini consider simbolul un ndemn spre transfigurare, spre experiena prezenei harului divin, prezen care justific metoda apofatic a cunoaterii.

VIII. REVELAIA DUMNEZEIASC IZVOR AL CREDINEI CRETINE I PRINCIPIU OBIECTIV AL TEOLOGIEI DOGMATICE

nvtura cretin se afl cuprins n revelaia dumnezeiasc. Revelaia divin este actul prin care Dumnezeu se descoper oamenilor prin lucrrile i Cuvntul Su, fcndu-ne cunoscut tot ce e necesar pt mntuire. Fr revelaie omul nu ar putea sa-L cunoasc pe Dumnezeu i nici pe sine nsui.Prin revelaie se neleg dou lucruri:- actul sau faptul descoperirii;- coninutul descoperirii, adevrul despre Dumnezeu i despre voina i lucrarea Sa.Revelaia dumnezeiasc este descoperirea tainei cele ascunse din timpuri venice, iar acum artat prin scripturile proorocilor, dup porunca venicului Dumnezeu i cunoscut la toate neamurile, spre ascultarea credinei ( Rom 16, 25-26).- ea se face treptat i n mai multe etape: n mod indirect chiar din momentul creaiei, prin natura creat ( cosmos i om) i n mod direct, supranatural i personal, prin cuvntul lui Dumnezeu adresat oamenilor n rai, i apoi prin cuvintele profeilor i prin Fiul Lui.

Revelaia natural- este prima form de descoperire a lui Dumnezeu la nivelul creaiei vzute, El artndu-se prin natura creat;- n opinia Pr. Stniloae, cosmosul i omul formeaza, in fond, coninutul revelaiei naturale;- lumea ntreag este plin de prezena Creatorului ei; ea l reflect i l descoper n perfeciunile lui; Cerurile spun slava lui Dumnezeu si facerea mainilor o vesteste taria... Ps. 18, 1;- din momentul creaiei Dumnezeu este atotprezent n ea, prin Duhul Su ( Cele nevzute ale Lui se vd de la facerea lumii, nelegndu-se din fpturi, adic venica Lui putere i dumnezeire, aa ca ei s fie fr cuv de aprare Romani 1, 21).- revelaia st la baza unei credine naturale a omului;- treapta credinei naturale se cere depit; credina natural bazat pe revelaie natural are nevoie de completarea ei prin credina druit prin revel supranatural;- descoperirea lui Dumnezeu n natur este insuficient, ca urmare a pcatului strmoesc.

Revelaia supranatural

- este a doua form de descoperire a lui Dumnezeu, de o intensitate mai ridicat dect cea natural;- ea reprezint descoperirea mai direct pe care Dumnezeu o face prin cuvinte, minuni, oameni alei i prin Sine nsui;- se numete supranatural pt c Dumnezeu se comunic n mod supranatural, este acceptat prin credin i cuprinde adevruri care depesc puterea de nelegere a fiinei umane;- posibilitatea acestei forme de revelaie este dat de faptul c Dumnezeu este Persoan spiritual absolut i vrea s comunice cu fpturile create de El, chemndu-i la comuniune;- este posibil i n ceea ce privete omul, care vrea s intre n comuniune cu Creatorul su;- adevrurile de credinta descoperite, dei supraraionale, sunt adevruri care l ajut pe om la desvrirea sa dup har;- prin Rev. supranat. Dumnezeu compleateaz pe cea natural, ntrind mai bine credina natural n El;- acum Dumnezeu se descoper direct, deplin, ca Persoan absolut, iubitoare, care ne cheam la comuniune cu El;- ntre cele dou forme de revelaie nu exist o ruptur, ci o coresponden, prin faptul c Hristos se ntrupeaz, venind ntru ale Sale.

Etapele Revelaiei Supranaturale

1. Revelaia primordial fcut primilor oameni n Rai, pstrat prin urmai pn la Avraam, apoi reminiscenele ei sunt pstrate n religiile i miturile tuturor popoarelor.2. Revelaia special a VT fcut n snul poporului ales i pregtit special de Dumnezeu, prin fgduina fcut lui Avraam;3. Revelaia absolut, universal a NT dat de nsusi Fiul lui Dumnezeu ntrupat. Este culmea i ncheierea revelaiei divine, peste care nimeni nu poate spune sau aduga ceva.Revelatia VT trebuie neleas i interpretat n lumina NT, avnd n centru pe Hristos Mesia, prefigurat i profeit n Legea Veche.Revelatia supranaturala s-a ncheiat, gsindu-i expresia ultim n Persoana Mntuitorului, Revelaia nsi, Cuvntul lui Dumnezeu. O nou revelaie nu este mai este posibil.

IX. MODALITTILE SAU CILE DE TRANSMITERE A REVELAIEI SUPRANATURALE: SFNTA SCRIPTUR I SFNTA TRADIIEPotrivit invturii de credin ortodoxa - Revelaia supranatural se pastreaz si se transmite de catre Biserica prin Sf Scriptur si Sf Tradiie. Sf Apostoli au transmis mai inti pe cale oral Cuvntul lui Dumnezeu, pe calea tradiiei si apoi in scris, prin Sf Evanghelii. Cele 2 forme exprim descoperirea dumnezeiasc, fiind egale in autoritate si importan si nu pot fi separate.Relaia dintre Biserica, Sf Scriptura si Sf TradiieIn V.T., Legea a fost incredinat de Moise unei comuniti religioase, la fel si in N.T. ,Sf Apostoli au predicat dupa Cincizecime unei comuniti crestine. Astfel att Scriptura ct si Tradiia constituie bunuri ale Bisericii care le fructific prin Duhul Sfant in folosul credinciosilor. Doar aici poate fi inteleas si experiat revelaia divin.Sf Scriptur este interpretat de Biseric prin S. Tradiie, iar in ortodoxie toate cele 3 realitati sunt interdependente, indisolubil unite. Pr. Stniloae afirm: Biserica se misca in interiorul revelaiei sau al Scripturii si Tradiiei; Scriptura isi descoper coninutul in interiorul Bisericii si Tradiiei; Traditia e vie in interiorul Bisericii. Revelaia e eficient in interiorul Bisericii si Biserica e vie in interiorul revelaiei.

Sf Scriptur d.p.d.v. dogmatic

Toata Scriptura e insuflat de Dumnezeu si de folos spre invatur, spre mustrare, indreptare, spre inelepirea cea intru dreptate (II Timotei 3,16). Sf Scriptur conine Cuvantul lui Dumnezeu adresat nou, transmis prin lucrarea Duhului Sfant care a grit prin prooroci, inspirndu-I si ferindu-I de erori.Biserica cea pstratoare a Revelaiei este cea care a fixat imparirea crilor canonice ale V.T (39) si N.T (27) separndu-le de cele apocrife. Biserica Rasaritean a preluat canonul alexandrin, in care pe lng cele canonice mai sunt cuprinse si cele deuterocanonice - anaghinoscomena (14), acestea nefiind lipsite total de autoritate, dar nici normative nu sunt, ci conin lucruri folositoare de suflet.

Raportul Biserica - Sf Scriptura

Cronologic Biserica are intietate temporal fa de Scriptur. Biserica este cea care explica Scriptura, cu responsabilitatea de a pastra coninutul ei autentic. Exist si o intietate in funcie, Biserica are nevoie de Scriptura pt a spori in cunoastere si trire in Hristos. Daca Biserica este Hristos, iar coninutul Scripturii este Acelasi Hristos rezult c intre cele 2 e o legatura indisolubil.Sf. Scriptura trebuie interpretat numai de Biseric, ea avnd harisma infailibilitii, iar hotrrile dogmatice ale sinoadelor ecumenice devin normative.Romano-catolicii, prin pap, au ridicat magisteriul (clerul si teologii) si Biserica deasupra Scripturii, fcnd-o dependent de Biserica. Ca urmare ei au introdus noi dogme : infailibilitatea papal, primatul papal, imaculata conceptio, inalarea cu trupul la cer al Fecioarei si au interzis in Evul Mediu chiar folosirea Bibliei.Reformatorii sunt la polul opus si sustin dependena Bisericii fa de Biblie. Plecnd de la supremaia Bibliei ei au instituit drept criteriu de interpretare a Scripturii constiina liber a omului, refuznd Bisericii orice autoritate referiror la credin.Adevarul de credin are ultimul temei in comuniunea suprema Sf Treimi si de aceea nu poate fi pstrat si interpretat decat in comuniune, iar Biserica reprezint o astfel de comuniune. Cunoasterea Sf Scripturi se poate realiza doar in comunitatea de credint, iubire si adevr a Bisericii prin harul Sfantului Duh.Sfanta Traditie si relatia ei cu Biserica:Sf. Traditie totalitatea adevrurilor revelate, care nu au fost cuprinse in Scriptur ci au fost predate pe cale oral de Mntuitorul si Apostoli, acestea fiind ulterior consemnate si pstrate de Biserica pn azi. Ea a fost definit : viaa Duhului in Biseric si viaa Bisericii in Duhul Sfant (V. Lossky), memoria vie a Bisericii (S. Bulgakov), permanentizarea dialogului Bisericii cu Hristos (D. Staniloae).Mntuitorul a predat invturile Sale pe cale oral, acelasi lucru cerndu-l si Apostolilor :Mergnd, invai toate neamurile (Mt 28,19), iar Apostolii au susinut: sunt inc si multe alte lucruri pe care le-a facut Iisus, care de s-ar fi scris cu de-amnuntul, in lumea asta n-ar incapea toate crtile ce s-ar fi scris (Ioan 21,25); Multe avnd a v scrie, n-am voit sa le scriu pe hrtie cu cerneal ci ndjduiesc sa vin la voi si s vorbesc gur ctre gur ca bucuria sa fie deplin(II Ioan 12); Credina vine din auzire, iar auzirea prin Cuvntul lui Hristos(Romani 10,17).Prin Tradiie inelegem att aciunea de transmitere a Evangheliei lui Hristos (I Cor 11,23-24) ct si coninutul acestei transmiteri (I Cor 15,1), adic inssi Evanghelia.Tradiia incepe in timpurile premozaice, cu date ale revelaiei paradisiace puse in scris de Moise. Adevrurile revelate care au fost pstrate si transmise de Biseric, dupa moartea ultimului Apostol si dup scrierea crilor N.T. au circulat mai inti oral si apoi consemnate in scris, alctuind Sf Traditie, numit si Traditia apostolic. II Tes 2,15:Deci frailor stai necintii si inei predaniile pe care le-ai invat, fie prin cuvnt, fie prin epistola noastr.Despre egala importan a Scripturii cu Tradiia:Sf Epifanie : trebuie pstrat Tradiia pt c nu este cu putin a afla toate din Scriptur; Ioan Gur de Aur : este evident c Apostolii n-au predat toate prin scrisori, ci multe fr scrisori dar si acestea sunt vrednice de credin; Vasile cel Mare : dintre dogmele din Biseric, pe care le avem in invtura scris, iar pe altele din Tradiia Apostolilor,..ambele au aceeasi putere pt credin.

Deosebiri:1. Autoritatea Sf. Scripturi se exercit si in cazul unei singure afirmaii, intruct Dumnezeu vorbeste direct prin inspiraia Duhului Sf. n Tradiie Dumnezeu vorbeste indirect prin oameni, care pot si gresi uneori.2. Biserica a ales din Tradiia primar numai acele cri scrise prin inspiraie divin pt a compune canonul Scripturii, deci nu orice oper a Tradiiei este egal cu cea a Scripturii.3.Sf. Tradiie transmite si completeaz Sf. Scriptura liturgic si canonic dar nu si dogmatic. Tradiia contribuie prin unele precizri si formulri ale adevrurilor de credin oferind o explicatie autentic a Scripturii.Aceste deosebiri le gsim la : St ankov, D. Balanos, S. Bulgakov care admit o subordonare a Sf. Traditi fata de Sf. Scriptura.

Aspectele Sf Traditii

A. Aspectul statornic = Biserica inelege fondul Tradiiei apostolice pe care ea l-a primit de la Cincizecime si pana la moartea ultimului Apostol si apoi l-a consemnat in scris pn in epoca Sinoadelor ec. Cele 8 monumente sau documente ale aspectului statornic:1. Simbolurile de credin : apostolic (invtura despre coborarea la iad, comuniunea sfinilor), niceo-constantinopolitan(opera primelor 2 sin ec, folosit in cultul B.O., are la baz mrturisirea de credin a bis din Cezareea si cea din Cipru), atanasian (sec V, cuprinde si filioque)2. Cele 85 de canoane apostolice3. Definitiile dogmatice si canoanele celor 7 Sin ec si ale celor 9 Sin locale, confirmate de Sin VI Trulan4. Cultul divin (in centru cele 3 liturghii)5. Mrturisirile de credin ale martirilor (ex Sf Policarp, Sf ignatie Teologul)6. Scrierile Sf Prini7 .Def dogmatice impotriva ereticilor (anatematisme)8. Mrtusirile istorice si arheologice, operele artelor bisericesti (picture, arhitectura)

B. Aspectul dinamic = aprofundarea, actualizarea si fructificarea Traditiei apostolice, in interiorul Bisericii, ca rspuns la provocrile diferitelor epoci istorice si culturi nationale. Acest aspect confirm dreptul Bisericii de a lucra prin iconomie prin care adapteaz viaa credinciosilor la epocile (nu si credinta) pe care le strabate. Biserica a manifestat si inelegere fa de cei ce s-au rupt de ea dar voiesc sa se intoarc prin pocin, recunoscnd Tainele acestora, dar si intransigen fa de cei ce nu recunosc c au gresit, nerecunoscnd Tainele acestora.Acest aspect se manifest in dezvoltarea slujbelor bisericesti, in reflecia teologic de explicitare a Revelaiei, in activitatea pastoral-misionar, in care s-a simit nevoia redactrii unor Mrturisiri de credin, ulterior a unor Catehisme.Raportul dintre cele 2 aspecte : Tradiia dinamic, in care elementele umane sunt preponderente, nu are o valoare egal cu Tradiia apostolic, ci o valoare istoric care atest continuitatea in Biseric si prin ea a credinei apostolice.Progresul neincetat al Tradiiei bisericesti reprezint un progres subiectiv, de inelegere tot mai adnc a adevarului dzeiesc si nu un progres obiectiv, de dezvoltare a revelaiei. Fer Augustin : ieri inelegeai puin, azi intelegi mai mult, maine cu mult mai mult.Viceniu de Lerini susine c dezvoltarea Traditiei nu echivaleaz cu schimbarea ei, ci cu o amplificare in ea inssi, afirm necesitatea progresului subiectiv : creasc dar pana la cel mai inalt grad de cunoastere, atat fiecare crestin, cat si toti la un loc, fiecare om si Biserica intreag.Un criteriu pt deosebirea dintre Tradiie si tradiiile false il formuleaz Vicentiu de Lerini, in sec V : ceea ce a fost crezut pt totdeauana, pretutindeni si de ctre toi.Intre cele 2 aspecte exista o relaie interioar si formeaz o singur realitate : aspectul dinamic, ca si explicare nou, aprofundat a lui Hr, nu se poate despri de cel statornic cu care este in continuitate si de identitate, de continut si har(pr. Prof. dr. George Remete)

Diferene confesionale cu privire la Sf Tradiie

In Teologia Romano-Catolica se accentueaz aspectul dinamic, minimaliznd Tradiia apostolic, din dorina de a putea formula noi dogme, fr temeiuri revelate. Ei consider c Traditia apostolic nu a fost fixat in primele VIII sec, ci se formuleaz permanent prin hotarari dogmatice ale papilor. La catolici nu se face distincie intre cele 2 aspecte, unul din papi afirma : Eu sunt Tradiia (papa Pius IX), iar pt justificare folosesc teoria virtualului revelat, care in opinia lor este o concluzie dedus logic despre un adevr revelat si care se gseste ca un principiu revelat sau se gseste potenial in revelaie. Asa au aprut :concluziile teologice, de ex filioque.Pentru ortodocsi, fiecare adevr de credin sau dogm trebuie sa posede temei in Sf Scriptura si Sf Traditie, iar diferena dintre Traditia apostolic si cea bisericeasc este aceea c ultima nu aduce noi dogme sau adevruri de credin, ci are rolul de a explica datele revelaiei supranaturale.Protestantismul, la polul opus fa de catolici, a respins Sf Traditie, susind c Scriptura este singurul mod de pstrare a revelaiei divine (Sola Scriptura). In acest sens ei au afirmat c numai prin intermediul Cuvntului lui Dumnezeu din Biblie, ni se impartaseste harul, iar fiecare credincios poate interpreta corect Scriptura (interpretul sau tlmcitorul Scripturii este inssi Scriptura).Ei ins accept primele 4 Sinaode Ecumenice si acord importan operelor Sf Prini, fr a le acorda autoritate dogmatic, asa cum nici Bisericii nu-I acord o astfel de autoritate. Protestantismul introduce practici si invturi care nu au temei in Revelaie si contravin Tradiiei apostolice, un astfel de ex. fiind in sec XX, sub impactul miscrilor feministe, Confesiunile Protestante si Biserica Angliei care au acceptat hirotonia femeilor ca pstor si episcop. Un alt exemplu mai dramatic este acela al legitimitatii acordate pastorilor homosexuali sau casatoriei dintre partenerii de acelasi sex.

X. CLUZELE TEOLOGIEI DOGMATICE I SIMBOLICE: MRTURISIREA DE CREDIN I CATEHISMELE BISERICII ORTODOXE.

Dogmatica i Simbolica Ortodox au ca izvoare Sf Scriptur i Sf Tradiie. n dezvoltarea ei ca disciplin ea nu apeleaz numai la tradiia apostolic ( aspectul statornic al Tradiiei), ci i la sprijinul tradiiei bisericeti ( aspectul dinamic al Tradiiei), oferit prin intermediul mrturisirilor de cred i al catehismelor.n istoria cretinismului sunt multe opere patristice intitulate mrturisiri de credin, ca cea a Sf Gr Taumaturgul, Sf Vasile cel Mare. Operele patristice aparin aspectului statornic. Mrturisirile de credinta care aparin aspectului dinamic al tradiiei sunt elaborate de B.O. ca rspuns la unele provocri eterodoxe, ncepnd cu sec XV-XIX.Mrturisirile de credinta ncep cu sec IX, Encicilca Patriarhului Fotie 866 i termin cu enciclicile Patriarhiei Ecumenice din sec XX cu privire la Ecumenism.Cele sase Marturisiri de credinta au fost denumite de dogmatistul Macarie n sec XIX cluze ale B.O. i ale Teologiei Dogmatice si Simbolice. Ele au o autoritate relativ, chiar dac sunt ntemeiate pe Sf S i Sf. Traditie. Ele reprezint o dezvoltare i o explicare a simbolului de credin. Fiind ntemeiate pe revelaie au garania lipsei de greeli; nu acelai lucru se poate afirma n privina formulrii lor teologice, datorit mediului lor cultural n care au aprut.Mrturisirile de credinta se mpart n dou:- principale: Mrturisirea lui Petru Movil 1642; Mrt Patr Dositei 1672; Enciclica Patr Ortodoci 1848;- secundare: Mrt lui Ghenadie Scolarul; Rspunsurile Patr Ieremia al II-lea; Mrt lui Mitrofan Kritopoulos.

Mrturisirile principale ale BISERICII ORTODOXE:

Mrturisirea Mitropolitului Petru MovilAutorul mitropolitul Kievului, Petru Movila, fiu de domnitor al Moldovei. A aprut cu scopul aprrii credintei ortodoxe n faa propagandei uniatiste i a tendinelor prozelitiste protestante.- 1640 o prima analiz a lucrrii redactat n lb latin n cadrul sinodului de la Kiev, unde se gsesc 2 puncte controversate: locul sufletului dup moarte i momentul prefacerii Darurilor la Liturghie;- pt soluionare s-a apelat la Patriarhia Ecumenic, care n 1642 trimite reprezentani la Iai;- se stabilesc: dup moarte NU exist foc curitor, rugciunile i milosteniile celor vii folosesc morilor; Sf Daruri se prefac n momentul n momentul Epiclezei al invocrii Sf Duh.- Mrturiserea este aprobat de cele 4 Patriarhii istorice ale Ortodoxiei ( Alex, Ier, Antiohia, C-pol);- 1667 este tiprit n limba greac, cunoate larg rspndire n rile ortodoxe;- cuprinsul ei este sub form de ntrebri i rspunsuri, are 3 pri: prima parte 126 ntrebri i rsp asupra cuprinsului crezului, partea a doua 63 ntrebri i rsp despre rugciune i Fericiri, partea a 3-a 72 ntrebari i rsp. unde sunt expuse poruncile lui Dumnezeu despre pcat i Decalog.- Este important pt c apare ntr-un moment de criz, cnd Bis. era expus atacurilor uniate i protestante;- mult vreme a fost principala arm contra prozelitismului eterodox;- rmne actual i azi, fiind mrturisirea prin excelen a B.O., fiind singura carte simbolic a Bisericii Ortodoxe.

Mrturisirea Patriarhului Dositei

Apare n urma ncercrii protestanilor de a dovedi romano catolicilor c nvatatura lor este mprtit i de Biserica Ortodoxa. Aa se explic apariia n sec XVII a mrturisirii de credin cu coninut reformat pus pe seama Patriarhului Chiril Lucaris.Scopul aparitiei Mrturisirii Patriarhului Dositei este de a demonstra c mrturisirea lui Lucaris nu aparine Bisericii Ortodoxe i de a formula invatatura ortodoxa., combtnd nvatatura calvin.- 1672 aprobat la sin de la Ierusalim;- cuprinsul 18 capitole i 4 ntrebri i rspunsuri;- expune nvatatura despre Sf Treime, Sf. Scriptur, libertatea omeneasc i predestinaia relativ, creaie i providen, pcat strmoesc, Sf Taine;- ntrebrile trateaz despre Sf Scriptura i crile care o compun, despre sfini, icoane post i monahi;- protestanii spun c Dositei e influentat de romano catolicism, mai ales n 4 nv principale ale Marturisirii sale:1. aezarea crilor apocrife alturi de cele canonice i cele bune de citit;2. Oprirea laicilor de la citirea Sf Scripturi;3. Folosirea termenului transsubstantiatio;4. Lipsa de claritate asupra Purgatoriului;Este foarte important pt c este singurul document cu autoritate n Bis. Ort., privitor la teoria predestinaiei.

Enciclica Patriarhilor Ortodoci din 1848

Constituie primul document oficial al Bisericii Ortodoxe prin care sunt combinate inovaiile dogmatice i canonice romano catolice de pn n sec XIX.- reprezint un rspuns la provocarea papei Pius al IX-lea, care invit Biserica Ortodoxa s se uneasc cu cea Catolic, oferindu-i privilegii;- datorit faptului c enciclica papal omitea diferenele mari care separau cele dou Biserici, enciclica ortodoxa le evideniaz;- aceast enciclic apare ntr-un moment de cretere a prestigiului papalitii ( Papa pius IX decreteaz dogma imaculatei concepii 1854 i a infailibilitii papale 1870);- enciclica ortodoxa cuprinde 23 paragrafe, primele 8 formeaz o introd general a strii Bisericii Romano Catolice ( BRC); paragraful 9 trece la analiza propriu-zis a enciclicii papale, combtut n paragrafele 10 23;- se arta dorina papei de a avea supremaie n biseric; enciclica ortodoxa o combate, afirmnd c scaunul papal nu este de origine apostolic;- face apel la credinta ortodoxa s reziste n faa propagandei catolice.

XI. MRTURISIRILE SECUNDARE SAU PARTICULARE ALE BISERICII ORTODOXE:Mrturisirea de credin a lui Ghenadie ScholarulEste cea mai veche mrturie ortodox, autorul fiind Ghenadie Scholarul, primul Patriarh al Constanpolului dup cdere. Cuprinsul are 20 de cap, dintre care primele 8 nu sunt autentice.- este expus mai nti dogma Sf Treimi, folosindu se pt cele trei Persoane termenul grec de idiomata ( atribute) n loc de ipostasuri;- Persoanele divine comparate cu cele trei funciuni ale sufletului: raiune, voin, sentiment;- este prezentat dogma hristologic, soteriologic, afirmndu-se nemurirea sufletului i rsplata viitoare;- lucrarea apare cu intenia de a aplana adversitile musulmane fa de credinta cretin ( aa se explic folosirea termenului idiomata n loc de ipostasuri, pt a evita acuzaia de triteism din partea musulmanilor);

Rspunsurile Patriarhului Ieremia IILuteranii au manifestat interes pentru cretinii rsriteni i i considerau aliai mpotruiva catolicilor. Profesorii protestani de la Universitatea din Tubingen trimit 3 scrisori Patr Ieremia al II-a 1573 1574, i traducerea n grecete a confesiunii augustane. Patriarhul rspunde celei de-a treia scrisori, artnd c toi conductorii turmei sunt urmai ai lui Hristos, aprnd ierarhia contestat de luterani. Le cere s pstreze credina sntoas din Rsrit.- 1575 au trimis o nou scrisoare patriarhului, susinnd c nu se deprteaz de credina Sf Pr i a Sin Ec.- Patriarhul rspunde spunnd c nvatatura lui Hristos se tlcuiete n lumina Sfintilor Printi i a Bisericii, iar mntuirea se face prin credinta i fapte bune.- 1581 ultimul rspuns al Patriarhului prin care se resping erorile luterane comunicate de profesori n scrisoarea din 1576;- rsp Patriarhului este prima ncercare de luare de poziie ortodox fa de nvatatura protestant;- nu a fost aprobat de vreun sinod; conine greeli pune accent mai mult pe fapte bune dect pe har;

Mrturisirea lui Mitrofan KritopoulosAutorul nascut n 1589, nepotul lui Chiril Lucaris, a fost clugr la Athos, studiaz n Anglia, Elveia.- 1630 ales patriarh, cu o intens activitate cultural;- 1639 moare n ara Romneasc;- morivul compunerii l-a constituit vizita sa n Germania i este rodul discuiilor purtate cu profesorii i teologii protestani;- cuprinde 23 capitole n care sunt expuse nvataturile Bisericii despre Sf Treime, Creaie, Sf Taine, Iconomie, prestiinta lui Dumnezeu, Biserica, etc.- este contestat, spunnd c are nclinaie spre protestantism, lucru nefondat, pt c vorbind despre post, cinstirea icoanelor, a Sf Moate, despre Sf Taine(Maslul sau Mirungerea) ar fi absurd d.p.d.v. protestant. - are o mare valoare, tratand la nivel nalt punctele care separ pe ortodoci de celelalte confesiuni;

Catehismele Bisericii Ortodoxe- Sunt expuneri mai scurte ale nvataturii cretine avand un rol important n catehizarea cretinilor i pregtirea viitorilor preoi.- au circulat dintr-o ar n alta, avnd autoritatea sinodului bisericii;- primele i cele mai importante catehisme apar n sec XIX n Biserica Ortodoxa Rus ( Platon i Filaret, mitr ai Moscovei);- n Grecia Iconomos, Mesoloras;- n B.O.R. Catehismul Prof Irineu Mihlcescu;- importan mare Catehismul 1952 elaborat de un grup de teologi, printre care i Stniloae;- 1990 este reeditat;- dintre cele traduse recent, un loc aparte il ocupa - Viu este Dumnezeu - din francez; noutatea acestui catehism este viziunea unitar nu numai pe citate biblice, ci i pe cultul ortodox;- n el s-au strecurat i opinii eronate teoria apocatastazei origeniste.

XIV. RAPORTUL DINTRE TEOLOGIA DOGMATIC I FILOSOFIE

Gndirea teologic patristic i bizantin a utilizat n elaborarea dogmelor metodele, termenii filosofiei greceti ca mijloace de argumentare, dar a rmas fidel nvturii revelat a lui Hristos, refuznd s fac o sintez ntre sistemele filosofiei pgne i cretinism (ex: Clement Alexandrinul, Sf. Ioan Damaschin).Sf. Scriptur nu este, n principiu, mpotriva filosofiei i gndirii umane, ci declar direct c toat nelepciunea este de la Dumnezeu (i c nelepciunea lui Dumnezeu "este de mai multe feluri", Ef. 3,10).n Epistolele sale Sf. Pavel distinge 3 feluri de nelepciune.: "nelepciunea acestui veac", "nelepciunea stpnitorilor acestui veac" i "nelepciunea de tain a lui Dumnezeu" (1 Cor 2, 4-8).Aceast ntelepciune a Mntuitorului se mpotrivete ferm primelor 2, att mpotriva stpnitorilor acestei lumi "care caut s impun popoarelor concepiile lor dearte ducnd un rzboi mpotriva lui Hristos" (Origen, De principiis), ct i mpotriva lumii acesteia care se nchin creaturilor, iar pe de alt parte era nelepciunea iudeo-gnostic competitoare cu cretinismul.Sf. Pavel vorbeste de osndirea cugetrii care lupt n zadar cu Hristos, pericolul reprezentat de filosofia pgn "filosofia i dearta nelepciune din predania omeneasc" (Col. 2,8).Sf. Prini au avut atitudini diferite: Sf. Grigorie de Nazianz compar introducerea filosofiei n nv cretin cu cele 10 plgi ale Egiptului, iar Sf. Justin Martirul i Filosoful considera important filosofia: "Un fel de testament spre folosul grecilor care nal la filosofia cea dup Hristos" (Stromate).Sf. Ioan Damaschin vorbeste despre cercetarea nelepilor pgni pt. a lua de la ei ceva folositor sufletului.Sf. Prini au luat doar tehnica argumentrii, ei au creeat ali termeni (ipostas, ousia), dar nu au preluat conceptele filosofice despre lume i via, s-au conformat pt. a expune gndirea cretin la nivelul cultural al epocii, fcnd deosebire de fond dintre adevrul filosofic i cel revelat.n Biserica Romano-Catolica relaia dintre Dogmatic i Filosofie foarte intens n forrma de exprimare ct i n fondul cugetrii religioase: n primul mileniu influena platonismului, n al 2 lea mileniu tomism, filosofia aristotelic (valorificarea materiei, natura uman n-a fost pervertit de pcat, concepie exteriorist ntre form i substan); - teologia scolastic a cutat s raionalizeze Taina Sf. Treimi fcnd separaie ntre fiina lui Dumnezeu i ipostasuri, prezentnd pe Dumnezeu i lumea ca dou realiti izolate, legate ntre ele doar prin relaii exterioare i nu n perspectiva Duhului Sfnt. Una dintre cele mai mari erori fcute de teologia scolastic sub influena aristotelismului e aceea de a concepe fiina uman ca natur autonom opus graiei divine si realitatii supranaturale, resimit ca un atentat la autonomia i libertatea omului ce l-a ndemnat pe om spre ateism sau indiferentism religios. - Astzi teologia romano-catolic privete spre gndirea Prinilor rsriteni i spre spiritualitatea ortodox.n Protestantism s-a respins iniial orice relaie ntre teologie i filosofie, dar ulterior s-a ajuns ca filosofia sau istoria s devin un criteriu al teologiei n locul revelaiei divine. Excepii: Barth a evitat adoptarea unui sistem filosofic precis, atitudine ce caracterizeaz i astzi pe muli teologi protestani.n concluzie in privinta atitudinii teologiei fa de filosofie nu poate fi vorba de respingerea i subestimarea adevrului filosofic, dar nici supralicitarea si insusirea lui integral, ci folosirea cu discernmnt a tuturor cercetrilor ei, pentru actualizarea mesajului cretin n contextul epocii.

2 by VALENTIN JOGHIU