URH „LUMINEAZA-TE ŞI VEI FI : VOIEŞTE ŞI VEI PUTEA"

C. A. ROSETTI.

Director : Generalul NICOLAE PETALA R E D A C Ţ I A , STR. REGALA No. 16. B U C U R E Ş T I 15 I U L I E 1 9 2 8 ADMINISTRAŢIA STR. REGALA No. 16

ANUL VIII, Nr. 238. Apare în fiecare Duminică

MICA înţelegere Răsboiul pe viaţă şi moarte

cu tot cortegiul lui de orgie şi urgii; fărâmiţarea atâtor imperii şi atâtor v ise ; prăbu­şirea p e n t r u totdeauna a unor împăraţi vanitoşi ; au sădit în sufletele învinşi lor ură de moarte şi de revanşă, iar în sufletul învingători lor p r e v e d e r e ş i strângerea rân­durilor.

Din aceas tă atmosferă^Jje născu în 1918, Mica înţele­gere. gel li; • H„ tAl.nf. un

Un o m de mare talent, U n o m care s'a b u c u r a t , cât timp a trăit, de cele mai mari onoruri , o m care deşi a tre­cut prin fiorii de a i se fi făcut primire împărătească la Curtea Germaniei , ca trimis ai Regelui Caroi I, n'a ezitat totuşi, când fu în joc soarta patriei lui, să uite totul şi să declare Regelui C a r o 1, că România ,,trebue să intre în răsboi alături de Franţa".

Acest o m de o v a l o a r e na­ţională şi patriotică necontes­tată, fără măsură şi pereche, a ştiut să înfrunte în 1918, cu resemnarea de sfânt, lovitu­rile cu o u ă clocite, svârlite în vagonu l lui de către PIo-eştenii , asmuţiţi — de nemţo-filii ce azi dau semne de nebunie naţ ională şi patrio­tică — pe când ducea peste graniţă asigurarea, că Româ­nia, mai bine, va pieri decât să se despartă de Franţa.

Marele Take Ionescu, stră­lucitul talent, oratorul neîn­vins, prietenul călduros şi sincer, persecutatul o viaţă întreagă; ponosi tul de „vân­dut a l streinilor şi evreilor", omul cu mare spirit de pă­trundere şi putere de previ­ziune, p r i n ascendenţa cu care'şi măsura simpatii le, a ştiut în 1918 să întrunească pe bătrânii şi credincioşii săi prieteni Masaryk, Preşedin­tele Republice! Ceho-Slovace , abia născută, pe N. Paslci decedatul prim-ministru al Jugoslaviei , cărora le expuse vederile sa le în privinţa si­guranţei vi itoare a micilor lor ţări, ab ia eşite din pacea de la Verssail les .

Vederile lui, au fost clar văzătoare şi de fo los .

In mijlocul E u r o p e i , s e formează un grup de puteri cu s c o p bine determinat, compus din Jugos lavia , Ceho­s lovac ia şi România , închegat sub denumirea „Mica înţele­gere". In centrul Europei, un mare şi greu bulgăre de oţel , ce î n s e m n e a z ă cam 17.000.000 (şapte-sprezece mil ioane) de

baionete şi tot pe a t â t e a voinţi de fier şi pepturi de nestrăbătut, de la început n'a fost pe placul muitor mari puteri, în special Germania , care ar fi ajutat pe Austria a se . . . reface şi pe Unguri cari prin acest bulgăre li s e ştergea pofta de a îndrăsni să şi re fac i graniţele .

Prietenia strânsă, s i n c e r legată între aceste trei ţări, prietenie la care of icios a a-derat şi Po lonia , deşi nu for­mal, a făcut atâta progres , maf,' a TaWr !adrta~"ffttn/»«&; încât miniştrii de externe ai acestor trei s t a t e indepen­dente, s'au întrunit în fiecare an, şi au examinat — într'o atmosferă frăţească — toate problemele posibi le pentru progresul ţărilor lor pe teren economic , pe terenul menţi-nerei păcei, a frontierelor, tratatelor etc. c imentând, an cu an, tot mai mult solidari­tatea între ele. Şi-au rectificat reciproc fruntariile prin înţe­legere frăţească, fără asperi­tăţi şi fără compensaţ i i c o ­stisitoare.

In anul acesta , în Iunie, cei trei miniştri de externe ai Jugoslavie i , Ceho-Slovaciei şi Românie i s'au întrunit la Bucureşti.

Aci s'au consol idat rapor­turile între aceste state în a ş a măsură, încât bulgărele a-cesta „Mica înţelegere" a dat prin resoluţia luată de acord, un avertisment celor, ce încă cred tratatele n i ş t e foi de hârtie, că Mica Înţelegere prin orice mijloace va face să s e păstreze neat inse frun­tariile ţărilor lor, a ş a cum sunt prevăzute în tratate, va face să s e menţină p a c e a mondia lă şi nu va tolera nici încuraja politica de aventuri a Ungariei .

Iată dar, că ceea ce se părea la 1918 o nebunie şi o „farsă" a lui Take Ionescu, azi aceas ­tă asoc iaţ ie de ţări — născo­cire s a v a n t ă a creerului l impede şi a sufletului său se tos de pace — este ba lansa ce ţine într'o m â n ă v iguroasă tratatele şi menţinerea păcii, iar în cealal tă mână, ramura de măsl in , sub care luceşte vârful t ă i o s al ce lor şapte­sprezece mi l ioane de baio­nete, gata de sacrificiu.

Mica Înţelegere garantează pacea lumii î n centrul Euro­pei. Ea este în stare să arate ce lor îndrăsneţi că „cuvântul îi va fi ascultat".

Stan Popescu Şerboianu

In m e m ó r i á m Cronologii ne aduc aminte

că un an s'a scurs de când partea pământească a omului de mare inteligenţă şi bine dăruitului talent, Vasile Pâr-v a n a fost dus la lăcaşul lui de veci.

Cu aceiaşi îngrijorare cu care Mihail Eminescu strigă: « U n d e n e sunt visătorii?, cu aceiaşi teamă strigăm şi noi astăzi: «unde ne sunt isto­ricii ?»

Rând pe rând s'au dus dintre noi Ion Bogdan, Di-mitre Onciul, iar în vara a-nului trecut şi Vasile Pârvan. Mari şi de neînlocuit pier­deri pentru ştiinţa românească.

In special Vasile Pârvan era omul cu care ştiinţa ro­mânească s'a mândrit şi se

va mândri graţie monumen­talei Iui lucrări «Oetica». Sunt în acest tratat de pro­toistorie, adevăruri răsturnă­toare de teorii cari uimesc. Inchipuiţi-vă o mie de pagini, scrise mărunt, format mare, pline numai cu adevăruri cercetate de un om, care şi-a închinat chiar rarile sale clipe de odihnă, studiului. Şi ceeace mai uimeşte, este o r d i n e a desăvârşită ce domneşte în toată scrierea. întâi ideia prin­cipală, susţinerea ei şi apoi isvoarele. In vremea când lumea scriitoricească cultivă în scrie­rile lor haoticul până la neîn­ţeles, apare modestul băiat al învăţătorului P â r v a n , cu o lucrare care revoluţiona în­treaga ştiinţă contimporană prin puterea adevărului istoric necunoscut, prin m ă r i m e a

Vederea generală a palatului regal şi episcopal delà catedrala „ M ă n ă s t i r i i î n t r e g i r i i N e a m u l u i "

Com. Bucium, jud. Făgăraş.

In ţara lui Negru-Vodă sub pitoreştii munţi ai Făgăraşului se va înălţa în memoria Eroilor no­ştri. Sfânta Mănăstire «ÎNTREGIREA NEAMU­LUI» pe acelaş loc unde a mai fost un Sfânt lo­

caş dar duşmanii neamu­lui l'au dărâmat. In frun­tea acestei opere sfinte este vrednicul nume al M. S. Regina Maria, a României. Ce fericit ar fi poporul nostru, dacă în Cartea de Aut a Sfin­

tei Cetăţi ar fi scris ală turî de Regescul nume, ca ctitori, fondatori, toţi, oamenii cu stare ai a-cestei ţări, bine cuvân­tate de Pronia Cereas­că.—Atunci am putea zi­ce că pe lângă Eroii

cari îşi dorm somnul veşniciei în lumea drep­ţilor, ce au făcut Româ-nia-Mare, avem şi Eroi cari o moştenesc slăvind memoria lor, prin înăl­ţarea de Altare, ce vor fi izvoare de rugi de-a lun­gul veacurilor.

ideilor expuse şi prin ordinea şi felul cum erau escpuse.

Era un erudit în adevăratul înţeles al cuvântului. Pe când Hâjdău era şi el un erudit în istorie, dar cultiva puţin şi s a r c a s m u l său neasemuit, cuvântul lui Vasile P â r v a n spus cu autoritate de con­sacrare şi în nimic deviat delà înţelesul istoric al faptului, nu i se găsea nici o împotrivire.

Vasile Pârvan a fost unul din dascălii de valoare ai în­văţământului superior. A făcut toată viaţa n u m a i politică şcolară, deşi partidele, prin trimişii lor, îl chemau în poli­tica josnică şi meschină de partid, unde îi promiteau în­semnate posturi. A ştiut să se preţuiască şi a preferat să rămână acelaş om superior, f a l ă a neamului românesc. Glasul lui — un admirabil şi desăvârşit orator, — a ştiut să vibreze cu puterea-i şi ta­lentul fără seamăn, atingând culmile cele mai înalte, dedi­cate unui om. Şi odată cu faima lui, creştea şi prestigiul nostru de Români: nu ne era ruşine cu représentante nos­tru, produs rar al speciei umane.

M a r e l e învăţat, a cărui memorie o prăsnuim, a rămas acelaş masiv sculptural şi când vorbea în faţa studenţilor din Bucureşti, Roma, Paris, Berlin, şi când v o r b e a cu competinţa-i de a r h i o 1 o g neîntrecut în faţa oamenilor de ştiinţă luminaţi, ai Apusului.

Peste tot el era Românul Vasile Pârvan.

A murit în floarea vârstei — 42 de ani — când n'a dat nici o zecime din ceeace a-scundea enorma sa frunte, plâns de un popor şi mai ales de studenţi, al căror profesor fusese. C u r s u r i l e Iui erau printre cele mai populate. Fire blândă, deşi prin înfăţişarea-i marţială se resfrângea mai

multă severitate de cât blân* deţe, dar imediat ce începea să vorbească, teama se alunga, vedeai că ai în faţă o fire generoasă, înţelegătoare a ne­voilor mari, pe cari le îndurase şi el, un suflet entuziast şi veşnic tânăr, care vibra cu aceiaşi căldură de a îmbrăţişa problemele mari şi importante pentru propăşirea neamului românesc, cu care ele erau concepute şi pornite de stu-denţime. Nu exista catedră şi bancă. Peste tot în valuri mistice plutea a t m o s f e r a prieteniei.

In istorie el clădea sinteze. Totdeauna îi plăcea să orga­nizeze ceva, iar ceeace orga­niza el, se înţelege ce putere de dăinuire avea.

Şi încheind articolul pentru p r ă s n u i r e a unui an delà moartea marelui V a s i l e Pârvan, nu-mi rămâne decât să transcriu cuvintele ce le scriam cu prilejul morţei lui :

«Mare ca om, ca inteligenţă, ca erudit, ca dascăl, ca putere de muncă, mare ca Român, în simţimintele lui, în gândirea lui, în faptele lui, în toate frumoasele lui năzuinţi de înălţare a culturii naţionale şi de h agă contribuţie la desă-vârşirda ţării, Vasile Pârvan era una din marile noastre n ă d e j d i , în vremurile de cumpănă pe cari le trecem».

Fie-i amintirea neştearsăl

Radu Mislea

W t:: !

Oreerul şi Cărăbuşul — F f í & U L A —

de Vasi le Militaru

Oreerul — care de veacuri, de când lumea şi pământul, Nu trăeşte pentru pântec, Ci se mulţumeşte 'ntr'una cu ce 'i dă ca hrană sfântul, îmbătat mai mult de cântec, — A fost auzit de-un mândru cărăbuş, îngust la créer. Căruia'i plăcu, se vede, cum cânta flămândul greer Şi, slăvindu-i maestria cântului cu note scurte, Cărăbuşul îi propuse, îngâmfat, să-l ia la Curte, Ca să nu mai aibă grijă, — fie iarnă, fie vară, — Decât cântece să zică din vrăjita lui chitară!

Oreerul primi, — şi'n taina unei blânde nopţi de Mai, — Cărăbuşul, peste gâze, fiind cel mai mare Crai, La Castelu-i, în grădină, Subt argint de lună plină, Strânse, doritor de cântec, cel mai strălucit alai :

Prin inele parcă trase, Libelule de mătase ; Licurici (

Cu ochii mici ; Mii de cărăbuşi Supuşi Ce mergeau în patru buşi ; Ici-colo, numitul ''•Faun, — Suflet rece 'n trupwi cald, — Şi-o muliime de „Ilene" 'n carapace mici de aur, învelite 'ntr'o pojghiţă străvezie de smarald!

Multe nopţi, în acea vară, Picurară Din chitară Cântece, sub vraja căror, — din Florar şi pân'la treer, — Se înalţă până la stèle sufletul bietului greer, Dar el nu ştia, că'n aur dacă vrea să se'nveşmânte, Se mai cere, pe deasupra, şi-altceva, decât să cânte /...

Astfel, Craiul, pe măsură ce simţea că vremea trece, II privi pe bietul greer tot mai stins şi tot mai rece, Până când văzu că frunza codrului e ca de ceară Şi pe cântăreţ, de-odată, Va svârlit în toamn'afară !

întrebat'pe urmă Craiul, de prieteni; unde este Cântăreţul din chitară, căruia 4 mersese veste, — Cărăbuşul, îngâmfat, Le-a răspuns, — şi apăsat:

— Voi ştiţi bine, dragi prieteni,—că deatâtea ori v'am spus : Cine vrea să stea la Curte, — vreau a 'mi fi curtean supus ! Rabd pe prost, rabd pe făţarnic, Pe mişel, pe hoţ chiar, frate, Şi cu toţi sunt bun şi darnic, Dacă ei ştiu să 'mi arate Că sunt pururi slugi plecate !

Dar nu pot să văd, sub soare, Atingând măcar ţărâna,— Vietăţi ca acest greer, Care, sec în al său créer, Nici nu 'mi cade la picioare, Nici nu 'mi zice *sărut mâna» !

Pentru îndreptarea sufletului

Toţi oamenii, îndeobşte, se în­grijesc de trupul lortetr'un fel sau altul, căutând să agonisească cele trebuincioase pentru nevoile lor. Dar câţi dintre oameni se îngrijesc şi de nevoile sufletului ? Atât de puţin că parcă am trăi într'o vreme, când s'a uitat că mai există ceva care se numeşte suflet. Şi totuşi sufletul e partea cea mai bună din noi. Drept a-ceia, fiindcă azi s'au sculat atâţia proroci ai trupului şi vraci, care ne învaţă să tămăduim metehnele Iui, fie-ne îngăduit şi nouă, pen­tru a {inea cât de cât cumpăna, să venim şi noi cu câteva sfaturi pentru sănătatea sufletului, căci dacă se sminteşte acesta, la ce ne mai slujeşte trupul ?

încă hăt de demult — cu multe sute de ani înainte de Hristos, un mare înţelept grec arăta uce­nicilor săi cum au a se îngriji, de suflet. El îi învăţa, ca seara, înainte de a se culca, să-şi pe­treacă în minte diferitele lor fapte din timpul zilei, atât cele bune, cât şi cele rele, să se mustre pentru acestea din urmă şi să-şi făgăduiască că se vor îndrepta, stăruind tot pe calea celor drepte. Obiceiul acesta, aşa de simplu, dar atât de folositor, a trăit mereu imprăştiindu-se Ia cât mai mulţi oameni. împăratul filosof, vestitul Marcu Aureliu, la opt sute de ani după moartea lui Pitagora, recomandă iarăşi această deprin­dere pe care el însuşi o practica fără preget.

Mai interesant e că obiceiul a trecut mai târziu şi la creştini sub numele de examen sau cer­cetare a conştiinţei, atât de cu­minte l'au găsit chiar adepţii acestei nouă religiuni ! Şi pe bună dreptate : nu e oare unul din cele mai bune mijloace de a-şi îndrepta sufletul, tocmai o-bişnuinţa de a-ţi cerceta în fiecare zi faptele, pentrucă să stărui a-supra celor bune şi să-ţi iăgă-dueşti că te vei feri de a mai repeta pe cele rele ? Această îndatorire pe care ţi-o iei faţă de tine însuţi în fiecare seară, e peste putinţă să nu-şi aibă un bun rezultat.

De cât creştinii au perfecţio­nat acest mijloc, împletindu-1 cu rugăciunea. Căci dacă ajutorul pe care-1 cerem de la noi înşine împotriva păcatelor noastre, poa­te fi slab, poate fi pus la în-doială, nu ne rămâne decât să chemăm în ajutorul nostru şi sprijinul divin împotriva greşeli­lor noastre. Şi atunci e peste putinţă să nu ne curăţăm sufletul de păcat, e peste putinţă să nu ni-1 îndreptăm. Azi nu ne învaţă şi cea mai rece şi cea mai fără de D-zeu ştiinţă, că îndemnul (sugestia) aceasta repetată mereu face minuni şi că e în stare să ne vindece de atâtea boale ? Iată de ce, oameni buni, nu e bine să nesocotiţi rugăciunea. Coborâ-ţi-vă cât mai des în tainiţele sufletului vostru şi luminaţi-1 cu lumina de la cel care pe toate le luminează.

Ştefan Bezdechi Profesor universitar—Cluj

Un CRUCIAT Cu degetele Tale Odoare sfinte, Poeme ideale Atinge ochii mei, Cei sufleteşti, Dumnezeescule Părinte, Şi fă lumină 'n ei 1...

Cu degetele Tale, împărăteşti, Nepreţuite lujere de crini, F i r a v e , Atinge mădularele-mi bolnave Smochini U s c a ţ i , Ca să rodească De-apururi binecuvântaţi 1...

Cu degetele Tale — lnscripţiuni divine, Ce fac să strălucească Voinţa Tatălui în Tine — Atinge sufletul din mine, C h i r c i t Cum ste — de păcat. Sdrobit — Cum a ieşit din lupte ; Şi 'mbracâ'l, ca să lupte — Un cruciat In zale !...

CRIDIM,

2. s C U L T U R A P O P O R U L U b

5) îndrăzneşte fiule..." De abia sosit în cetatea sa,

Mântuitorul este încunjurat de o mulţime de oameni dornici de a simţi în apro­pierea lor pe Cel ce alinta toată boala şi neputinţa din popor. Durerea trupească şi sbuciumul sufletesc îi mâna pe toţi spre cel ce cu o de­săvârşită dragoste semăna fe­ricirea pe unde călca. Suflete rănite greu de păcate şi tru­puri mâncate de boale îşi aflau în aproprierea Fiului lui Dumnezeu o dulce alin­tare.

Şi stând Mântuitorul în mijlocul mulţimii, învăţând-o cum să trăiască în această viaţă pentru a câştiga şi pe cea de dincolo de mormânt, câţiva oameni aduseră pe un pat un slăbănog şi-1 aşezară în faţa sa. Nu îndrăsniră sâ zică nimic. Se simţiau prea mici, prea păcătoşi în faţa Fiului lui Dumnezeu. Doar ochii lor plecaţi rugător ce­reau ajutor pentru acest slă­bănog, ros de boală de ani de zile, ajungând o închipuire de o m : nişte oase acoperite de o piele străvezie. Oricât încercase până aci pe la toţi vracii şi doctorii timpului să se vindece, fusese cu nepu­tinţă. Boala îl chinuia mereu, cumplit. Singura nădejde era lisus Mântuitorul, despre care auzise şi la care venise a-cum, cu toată puterea cre­dinţei că va fi însănătoşit.

Şi Mântuitorul cunoscând credinţa lui şi dorinţa celor ce-1 aduseseră în faţă, îi zise : «îndrăzneşte fiule, iartă-ţi-se ţie păcatela tale». Şi Ia auzul cuvintelor dumnezeeşti slăbănogul se tămădui, se sculă, îşi luă patul său şi plecă mulţumit, lăudând pe Dumnezeu, că deacum este iarăşi om întreg. Mulţimea însăşi da slavă lui Dum­nezeu.

Ce va fi păcătuit acest slăbănog în viaţa sa ca să

ajungă într'o stare atât de tristă nimeni nu ştie.

Fapt este, că boala sa se datora păcatului. Suferea tru­peşte din pricina nelegiurilor ce săvârşise în viaţă.

Nimic nu l'ar fi putut scăpa d i n ghiarele crudei boale ce-1 tortura, decât ier­tarea ce i-o dădu-se Mântui­torul.

Fără de această [iertare a păcatelor săvârşite, nu putea să fie vindecat.

Mântuitorul cu puterea sa dumnezească îi iartă şi pă­catele şi-1 face şi sănătos. Mântuitorul însă cunoştea i-nima lui care se caise de cele ce greşise şi cunoştea şi credinţa cu care venise Ia EI.

Mulţumită căinţei sincere de păcatele ce săvârşise şi credinţei în puterea dumne­zească a Mântuitorului, el fu vindecat şi astfel redat fami­liei şi societăţii spre ajutor.

Oare noi, fraţilor, câţi nu ne asemănăm acestui slăbă­nog !? Câţi dintre noi nu am păcătuit şi câţi nu sufe­rim trupeşte din cauza atâtor păcate ? Căci nimic nu e mai adevărat, decât faptul că cei mai mulţi dintre noi su" ferim trupeşte numai din pri­cină că păcătuim călcând fără nici o mustrare de conştiinţă legile divine.

O călcare a poruncii dum­nezeeşti ne aduce neîntârziat o durere fizică. Noi însă nu luăm în seamă acest fapt, până când în cele din urmă ajungem ca şi acest slăbănog să fim roşi de boală, fără nici o nădejde de mântuire, Ruinându-ne sufletul, ne rui­năm şi corpul.

O, de am avea şi noi, cel puţin în ceasul din urmă, cre­dinţa slăbănogului din sf. evanghelie de azi şi nădejdea lui, că apropiindu-se de Mân­tuitorul îl va însănătoşi su-feteşte şi trupeşte!

De am fi capabili sà ne

căim de trecutul nostru urît şi de am cădea la picioarele blândului lisus cu inima cu­rată şi cu dorinţa ferbintede de ne face bine, desigur ni se vor ierta toate, ne-am scula de pe patul pe care am trăit până acum în păcate şi am începe o viaţă cu to­tul nouă.

Cuvintele spuse altădată slăbănogului «îndrăzneşte, fi­ule...», Mântuitorul ni Ie re­petă şi nouă azi, dar urechile noastre par surde pentru cu­vintele de îmbărbătare la mântuire, fiindcă ne-am obi­cinuit în păcat şi ne place să trăim în el.

Da, poate creştine, noi trebue să îndrăsnim a ne a-propia de Mântuitorul. Noi nu trebue să aşteptăm pe alţi oameni să ne poarte înaintea Iui. Noi singuri tre­bue să ne ducem Ia El, fi­indcă cunoaştem învăţătura Lui, ni se propovădueşte de veacuri şi ştim că numai la sânul lui aflăm uşurare şi viaţa fericită.

Să nu fim asemenea căr­turarilor şi fariseilor necre­dincioşi, cari se îndoiau că lisus este fiul lu Dumnezeu.

Noi ştim şi credem, că Mântuitorul este cu adevărat Fiul Iui Dumnezeu şi a ve­nit în lume pentru a ne mân­tui pe noi din robia grea a păcatului.

Şi ştiind şi crezând aceas­ta să ne apropiem de El fără teamă, oricâte piedeci am întâmpina, şi odată ajunşi în faţa Lui să ne silim a trăi mereu sub privirile lui blânde şi binefăcătoare, ago-nisându-ne astfel viaţa de veci, după care ne străduim aici pe pământ.

Pr, D. D. Achimescu

Literatură populară

C â n t e c Din colecţia „Cântece din popor"

de Ion N. Niculescu, — Vătăşoiu

Mănăstirea Bodro Poeţii si Tutunul Colaboratorii n o ş t r i

Un Episcop şi un Stareţ, model de hărnicie medici, au scris, adese-

Foaie verde trei sulîini, Mi-a plecat neică de luni, Mi-a lăsat dorul prin pruni, Şi dragostea sub salcâmi. N'am batistă s'o adun, S'o adun să mi-o pun bine S'o aşez la magazie, La vară să-ţi dau şi ţie. Foaie verde nucă seacă, Aoleu ce foc mă calcă; Neic'al meu la Râmnic pleacă. Foaie verde de trei mure Mi-a lăsat doru'n pădure, Şi n'am om să mi-1 adune. Să-1 adun, să-1 pun bine, Că vine neică pe mâine Cere dorul delà mine. Mi-a lăsat dorul prin sală, Dragostea pe drumul mare, Plânge puica, se omoară ! O să mă omor şi eu, Pentru loculeţul tău.

Z I C A L E Este câte unul ca albina : în gură

cu miere şi la coadă cu ac şi fiere.

Lauda de sine, nu miroasă bine—

Episcopia Aradului, pe care o păstoreşte tânărul Episcop orto­dox, Prea Sf. Sa Dr. Grigore Comşa, a fost până la venirea Prea Sf. Sale, locul de bătaie al tuturor sectanţilor.

Nu rămăsese familie ortodoxă, neotrăvită de veninul ademenitor al sectanţilor suspecţi, veniţi pe mănoasele plaiuri ardelene de prin toate colţurile lumii, ca să destrămeze, odată cu credinţa şi unitatea acestui neam.

Poporului nostru, ospitalier şi îngăduitor, i s'a pus înainte năluca multor bunătăţi pământeşti, dacă îşi părăseşte c r e d i n ţ a strămo­şească.

Aceasta, odată părăsită, atră­gea după sine slăbirea sentimen­tului naţional, lucru urmărit cu statornicie de toţi vrăşmaşii nea­mului n o s t r u , mai ales după întregirea ţării.

Unde se pomenea, înainte de răsboi, să 'ntrebe cineva ce păsuri avem, ce ne doare şi ce credinţă avem?

Nimeni nu ne băgă'n seamă ; nimeni nu ne cerceta şi la nimeni nu găseam sprijin.

Ori, acum după mărirea ţării şi înălţarea bisericii la rangul de patriarhat, zilnic suntem asaltaţi de o a s p e ţ i streini, — civili şi clerici, — cari ne fac propuneri de tot soiul, unele chiar trecând limitele închipuirii noastre.

Faptele acestea ne arată, că preţ deosebit se pune pe ţara şi biserica noastră şi că deci fiecare trebuë să stea de veghe la postul ce i s'a încredinţat.

Dintre toţi prelaţii bisericii noastre ortodoxe, cel care trebue să vegheze mai mult şi să mun­cească din răsputeri, este învăţatul Episcop al Aradului, P. Sf. Dr. Grigore Comşa.

De Arhim Calinic, I. P o p p Şerboianu

In eparhia Prea Sf. Sale au dat năvală toţi sectanţii, dar spre marea lor uimire, au găsit aci, în persoana Prea Sfinţiei Sale, o î n a l t ă capacitate intelectuală, înaintea căreia trebuiau ori să îngenunche, ori să se retragă.

Şi încetul cu încetul, sectanţii au bătut în retragere.

Secondat în lupta sa pentru apărarea credinţei strămoşeşti, de clerici integri, ca d-rul Ciuhandru şi stareţul Mănăstirii B o d r o g , Prea Cuv. Arhimandrit Policarp Moruşcă, suntem siguri că din eparhia Aradului vor răsări cei mai luminaţi misionari pentru combaterea sectelor din biserica noastră.

Stareţul Policarp Moruşca, din nimic a refăcut mănăstirea Bo­drog, singura mănăstire a Bana­tului şi Ardealului necăjit, în care un întreg popor şi-a pus nădejdiile credinţei sale şi respectând tra­diţia, a legat prezentul de trecut.

Pelerinajul educativ • religios, care are loc în fiecare an la a-ceastă sfântă mănăstire — după cum se vede din programul ce-1 publicăm mai jos, — ne desvă-lueşte alesele sentimente de care este animat Prea Cuviosul Arhi­mandrit Policarp şi ne dă măsura înaltelor sale însuşiri.

Cu oameni ca acesta, Prea Sfinţitul Episcop Grigore fie sigur, că va reuşi în marea ofensivă religioasă, la care s'a înjugat, prin publicare de cărţi, prin scris şi prin viu grai.

Cinste şi deosebită veneraţie acestor neobosiţi apostoli ai bise­ricii şi neamului nostru.

In Episcopul Aradului şi în neobosiţii Prea Sf. Sale colabo­ratori, un neam întreg îşi pune toate speranţele pentru viitor.

Zile de pelerinaj la sf. Mănăstire Bodrog Pelerinagele şi misiunile reli­

gioase, împreunate cu acelea se orânduesc după cum urmează :

La : 1. Sânziene — Naşterea sf. Ioan Botezătorul, 24 Iunie: Pro­topopiatul delà Banat - Comloş, împreună cu cei din teritorul până la linia ferată Timişoara—Vinga —Arad ;

2. Sân-Petru—sfinţii Ap. Petru şi Pavel, 29 Iunie: Ţinutul Hăl-magiului — Buteni — Ineu şi în parte Siria pe unde trec;

3. Sânt-Ilie — sfântul Proroc Ilie, 20 Iulie: Valea Mureşului, Lipo va—Radna ;

4. Probrejania—Schimbarea la faţă, 6 August: Cei din Timişoara cu tot ţinutul până la linia tre­nului Timişoara—Lipova ;

5. Sântămăria-mică—Naşterea Născătoarei de Dumnezeu, 8 Sep-temvrie: Ţinutul Belinţ şi Re caş până la Valea Mureşului;

6. Tăierea Capului sf. Ioan, 29 August: Ţinutul lneului (Câmpia) Chişineul şi Sântana ;

7. Ziua Crucii—înălţarea sfintei Cruci, 14 Septemvrie : Curtici — Arad—Pecica.

Comune singuratice şi răsleţe, se vor ataşa ţinutalui, care li este mai Ia îndemână.

Asemenea se vor potrivi închi­nătorii din alte eparhii, alătu-rânduse, dupăcum le vine mai bine, la pelerinii ţinutului mai apropiat.

Misiunile religioase la aceste prilejuri de pelerinaj, vor ţinea seamă de cerinţele şi necesităţile sufleteşti ale închinătorilor din respectivele ţinuturi. De aceea ori cine se simte îndemnat dintre fraţii preoţi, va semnala condu­cerii sf. Mănăstiri problemele de ordin moral şi social, care trebue avute în vedere şi prinse în pro­gramul acestor misiuni.

Ele încep în preziua praznicului. De dimineaţă vor fi aşteptate şi întâmpinate grupurile de pelerini,' până la ora 8, când începe utrenia

cu ceasul I. şi cuvântare de in­troducere şi pregătire sufletească.

Din biserică se va face proce­siune pe „Drumul Crucii" cu oprire în faţa troiţelor, urmărin-du-se trezirea conştiinţii şi a pă­rerii de rău pentru păcate, prin scuste meditaţii, în legătură cu momentele înfăţişate de icoanele celor 14 popasuri.

întorşi în biserică, se va face molitva şi alocuţia de pregătire a pelerinilor prin mărturisire.

După amiazi ora 2 : slujba sf. Masiu pentru bolnavi şi rugăciuni particulare, pentru felurite trebu­inţe sufleteşti şi necazurile vieţii. Iar în biserică şi la paraclis ur­mează mărturisirea pelerinilor, până la Vecernie şi după aceasta.

Seara va fi Privighere (Utrenie) cu procesiune din biserică la pa­raclis şi cuvântare asupra praz-nicului şi învăţămintelor lui pentru viaţa creştină.

Dimineaţa, în ziua praznicului, Cinstitul Paraclis al Maicii Dom-nului cu pomeniri, şi cu alocuţie despre cinstirea Maicii Preacurate; apoi rugăciunile de pregătire pentru sf. cuminecare Iară în bi-serică urmează sf. Liturghie, cu pomenirea viilor şi a morţilor, cuvântare de pregătire şi cumi­necarea pelerinilor.

La amiazi o scurtă rugăciune de mulţumire, la paraclisui din c u r t e , şi dimiterea pelerinilor pentru a se întoarce la cămin.

Acest program se va ţinea la fiecare praznic, pentru fiecare rând de pelerini.

Sântămaria mare — Adormirea Născătoarei de Dumnezeu, 15 August, rămâne şi mai departe prilej de pelerinaj general. Nu se vor mai organiza însă, ca în trecut, misiuni religioase de mai multe z i l e . Ci va fi un fel de praznic de veselie duhovnicească-

In preziua, delà amiazi, va în. cepe primirea grupurilor de pe­lerini. La ora 3 va fi Vecernie cu litie şi cuvântare. După vecernie şi până la Privighere se va or-

ASOCIAŢIA „ C U L T U L P A T R I E I "

Scrisoare deschisă adresată

Domnului T U D O R POPESCU, Avocat, Directorul ziaruiui „NAŢIUNEA DOMINANTA"

I

Drag Prietene, Socotesc că îmi permiţi ca

să-ţi spun ast-fel şi aceasta nu numai pentru că amândoi suntem membrii unei asociaţi-uni care are drept crez: «CULTUL PATRIEI PRIN C U L T U L PRIETENIEI », nu numai pentru că făcând parte din acelaş barou de avocaţi suntem : CONFRAŢI, dar pentru că ne cunoaştem de

foarte multă vreme, ne sti­măm şi pentru că eu urmă­rind cu un interes netăgădu­it activitatea politică şi cul­turală pe care ai desfăşurat'o mă simt legat de tine; mie îmi plac oamenii energici şi de acţiune, atâtea şi atâtea motive care m'au atras spre tine şi m'au făcut ca să-ţi arăt în toate ocaziunile sim­patia ce-ţi port. Aceasta în­să, nu înseamnă cu eă am

avut în totdeauna aceleaşi opiniuni sau că am aprobat fără nici o rezervă cele ce susţineai cu energia care a caracterizat în totdeauna în­treaga ta activitate.

Eşti avocat, şi ca atare în­ţelegi mai bine ca ori care altul că poţi stima şi poţi avea simpatie chiar pentru un adversar, căci pentru un avocat nimic nu poate fi mai sfânt de cât opiniunile cuiva. Chiar în articolele de care voi vorbi imediat şi care mi-au dat prilejul ca să-ţi adresez această scrisoare, susţii că nimeni nu poate pri­mi fără o cercetare amănun­ţită părerile altuia, şi eu îm­părtăşesc pe deplin această opiniune

In fine nimeni nu poate avea pretenţiunea. că nu poate greşi, iată de ce nimeni nu trebuie să se supere dacă susţinând o ideie întâlneşte

contrazicători. In ceia ce mă priveşte, eu am simţit în tot­deauna o nespusă plăcere a-tunci când întâlneam un con-tradictor şi plăcerea mea era cu atât mai mare cu cât ad versarul meu reuşea să gă­sească argumente la care poate, eu nici nu mă gândi­sem. Şi din discuţiune în totdeauna am tras folos pen­tru că, ori argumentele ce se aduceau în contra părerei me­le erau slabe şi puteau fi înlăturate, ceia ce-mi dovedea că părerea mea este înteme­iată, sau argumentele erau tari şi mă convingeau, că nu am dreptate. Căci cine oare s'ar încăpăţâna să rămână de o opiniune greşită?

De altfel sunt convins că nici o dată tu nu ai putut vedea un duşman, în adver­sarul de o clipă de la bară, fiindcă nu cred ca să existe un avocat care să nu admită

libera discuţiune a unei ches­tiuni, oricare ar fi ea, şi care să nu fi tras folos din schimbul de idei ocazionat de o discuţiune.

Cu ocaziunea unei şedinţe a asociaţiei «CULTUL PATRIEI» d-1 General C. Dragu, membru al acestei asociaţiuni ne-a arătat, atât mie cât şi prietenului meu d-1 Marin Ştefănescu, Preşe­dintele acestei asociaţiuni (No. 15 al ziarului «NAŢIUNEA DOMINANTA») în care sub titlul «PENTRU A S O C I ­AŢIA C U L T U L PATRIEI» se aduceau oare care critici volumului «PATRIE ŞI NEAM» şi se făceau şi oare care insinuaţiuni contra aso­ciaţiei «CULTUL PATRIEI». Acest număr de ziar a rămas la sediul asociaţiei noastre, dar mărturisesc că nu am a-vut răgaz ca să-1 citesc, pen­tru că îndatoririle mele pro-

ori, în această gazetă, de spre pericolul tutunului, înfăţişându ne cortegiul de boale ce aduce cu sine, plus risipa materială.

Dar cum în lumea a-ceasta toiul este relativ şi cum, vorba dictonului popular, că : «nici toata ale popii, nici toate ale doctorului», răsfoind ar­hivele, găsim şi oameni, cari să afle 'n tutun cu totul a l t e va, de cât află doctorii.

Dăm mai jos , o dră­guţă şi curioasă poezie, aflată 'n N rul 22 din 4 9 Octombrie, 1915, al «Gazetei Ţăranilor» din Curtea de Argeş şi sem­nată: De Piconşer.

Cititorii vor j u d e c a şi am dori să ne răspundă: Cine are dreptul ? Doc­torul sau poetul ?

FUM ALBASTRU

Fum albastru de ţigare, Cum se 'nşiră după line Toate gândurile mele Şi se pierd în zări senine.

Câte doruri nasc în urmă-ţi ! Câte clipe de uitare, Verşi în sufletele triste, Fum albastru de ţigare !

Sunt pribeag şi pe obrazu-mi N'a pus nimeni sărutare ! Numai tu m'alinţi în noapte, Fum albastru de ţigare!

Ş'am pe suflet o văpae Şi mă arde, mult mă doare ; Iar eu plâng şi merg 'nainfe. Fum albastru de ţigare.

Şi închid în mine însumi Nenorocul, şi îmi pare. Că trăiesc ca toată lumea, Fum albastru de ţigare.

Ei cu viaţa, eu cu fumul, Dar cu toţi pe o cărare, Risipim acelaş suflet, Fum albastru de ţigare !.

Dacă taine porţi în tine, Şi le duci departe 'n zare, Du şi taina vieţii mele. Fum albastru de ţigare !

Tu, mi-o spulberă prin haos, Ori o du la cel ce n'are ; Iar de nu, închide-mi oe/iii, Fum albastru de ţigare!...

De Piconşer.

Coşul cu Mărunţişuri Zahăr din lemn. — Viena. —

„Neue Freie Presse" anunţă din Dresda :

La adunarea generală a socie­tăţii chimiştilor germani, direc­torul general Bergius, descope­ritorul licheîiării cărbunelui, a ţinut o conferinţă despre trans­formarea lemnului într'un hydrat de cărbune digerabil. Dintre hydraţii de cărbune fac parte, după cum se ştie, zahărul, scro-beala, guma etc. Aceşti hidraţi de cărbune sunt extraordinar de bine ultilizaţi în corpurile ani­male.

După îndelungate experimente a devenit posibil să se pună în funcţiune o instalaţie tehnică pentru transformarea lemnului în hydraţi de cărbune digerabil : totuşi, cum declară savantul ger­man, mai e nevoie de multe străduinţi până la industrializa­rea acestui preparat.

1 9

Oraşele morţilor. — Egipteni moderni continuă să aibă pentru morţii lor veneraţia pe care o

• resimţeau cei de odinioară. Ei nu o mai manifestă construind

I piramide, dar cimitirele lor tre. : bue să se numească „cetăţile

morţilor". Străzi bine întreţinute ; curji umbrite cu palmieri, motui. 1 mente cari sunt case cu adevă-

rate săli de recepţie, formează cimitirile egiptene.

Şi în anumite perioade ale anului, cei vii se duc în aceste locuri, unde morţii „privesc" şj unde duhul lor vede pe acei cari i-au iubit. Familiile au astfel case cu mai multe odăi mobilate unde mormântul acoperit de stofe preţioase ocupă locul de onoare.

Şi „oraşele morţilor'1 sunt ve-ghiate şi îngrijite mai mult decât

, cartierele murdare, unde trăesc cei vii.

ganiza concurs de coruri religi­oase ţărăneşti. Sânt poftite să ia parte corurile bisericeşti de ori­unde. Seara va fi Priveghere,

i (Utrenia), cu procesiunea în pa­raclis, unde se ţine cuvântarea.

In ziua praznicului de dimineaţa meditaţii şi distracţii religioase, menite з înălţa sufletele şi a sporii bucuria duhovnicească a închi­nătorilor, apoi Liturghie solemnă. Nu vor fi însă slujbe şi nici rugă-

; ciuni particulare şi nici sf. Masiu. Marea afluenţă de popor ce

I obişnuia să vină de Sântămarie, odată pe an, făcea cu neputinţa concentrarea religioasă. Atmos-

j fera de meditaţie pioasă şi de ; liniştită petrecere împreună cu ! Hristos, nu era dată în mijlocul

zgomotului şi al îmbulzeli. Cei aduşi de dorul să şi pololească setea lor religioasă, să-şi aline

I durerile sufleteşti şi trupeşti în ! rugăciuni cucernice, erau zăligniţi. j Cei ce veneau pentru mărturisire i şi sf. împărtăşanie, nu aveau

liniştea trebuitoare, cum nici bol­navii delà sf tele Masie nu puteau

! asista în tihnă. De aceea s'au rânduit mai multe

i zile de pelerinaj în decursul unui j an, rămânând deocamdată Sân­

tămaria un fel de serbare religi­oasă, cu slujbe sfinte, cuvântări

I şi coruri religioase pentru toţi

pelerinii în comun. Cei ce doresc să-şi facă rugă­

ciuni şi slujbe ; să se mărturi­sească şi cuminece ; să se împăr­tăşească de Taina si. Masiu şi să şi trezească p ă r e r e de rău pentru păcat, însoţind pe Mântui-toiul pe drumul Crucii, — aceia toţi să vină aici, la sf. Mănăstire, de ziua praznicului statorit pe seama pelerinilor din respectivul ţinut.

Modificarea aceasta va succeda numai cu concursul binevoitor şi cu stăruinţa P. C. Părinţi-preoţi ai satelor. Şi, prin aceasta, sânt rugaţi stăruitor să binevoiască a a orienta din vreme pe credin­cioşii l or , îndemnându i să se conformeze noii orândueli ; să se organizeze aşa fel ca fiecare ţinut să vie cu un cor bisericesc, care să cânte la sfânta liturghie.

Când în fiecare ţinut se va afla un însufleţit frate preot, care în împreună înţelegere cu colegii din partea locului, să-şi ia de bună­voie sarcina de a organiza ve­nirea credincioşilor în pelerinaj, atunci gândul care ne călăuzeşte, de a sluji cât mai mult înălţarea sufletelor şi opera de înviorare religioasă, se va realiza tot mai deplin şi mai frumos, spre mări­rea lui Hristos şi spre mântuirea oamenilor.

fesionale m'au împedicai să mai trec pe la sediu, lată de ; ce în ziua când ne-am întâi- j nit în Palatul Justiţiei împre- ! ună cu un prieten comun şt i când m'ai întrebat ce părere am eu şi ce pot răspunde la cele susţinute în acel articol, nu am putut răspunde la întrebare, ci ocolind răspun- ! sul c e l aşteptai, am spus: — «Dragă, vino la una din ; şedinţele asociaţiei ca să dis. | cutăm chestiunea. «Invitaţi- j unea mea era foarte naturală. Nu eşti şi tu oare membru ' al acestei asociaţii ? Te che- ; mam la discuţiune pentru că în sânul acestei asociaţiuni libera discuţiune a oricărei ! idei este chiar temelia socie­tăţii şi pentru că toţi mem- ' brii asociaţiunii au un crez ! de care sunt mândri: Cuitui | Patriei prin Cultul Prieteniei.

Ai refuzat însă iuvitaţiunea mea, spunându-mi că nu ai \

ce discuta. Cred că acum vei recunoaşte că un avocat nu-mi putea da un asemenea răs­puns şi că în orice caz acest răspuns nu mă putea nici de cum satisface. De aceia ţi-am replicat imediat : < Un avocat care refuză discuţiunea prin aceasta recunoaşte că nu are dreptate».

Ultimul cuvânt al tău a fost că în această chestiune nu eşti avocat ci ziarist.

NU AVEAI DREPTATE. Ca şi avocaţii, şi ziariştii

sunt datori ca să admită dis­cuţiunea opiniunilor lor. Dar eu merg şi mai departe şi spun că nimeni nu are dreptul nu numai ca să refuze dar nici măcar ca să împiedice o discuţiune.

Pentru că eu am convin­gerea nestrămutată că eşti sincer în atacurile pe care le dai, dă-mi voie ca şi eu cu aceiaşi sinceritate să-ţi repet*

«CULTURA POPORULUI» 3.

COLŢUL MEDICULUI

G r i p a t r a t a m e n t u l e i P L A N T E F A R M A C E U T I C E de Farmacist Colonel GH. GRINŢESCU

Bolile sunt infecţioase sau mo­lipsitoare, şi neinfecţioase, adică nemolipsitoare. O boală infec-ţioasă este pricinuită de un agent morbid, în stare de a se lua delà un om la altul. In multe cazuri, acest agent a putut fi re­cunoscut, şi atunci a fost numit germen, microb sau bacterie. La microscop se pot vedea microbii tuberculozei şi ai difteriei. Nu au fost până acum deseoperiţi însă, microbii vărsatului, ai poja­rului, ai scarlatinei şi ai influ­enţei.

Bolile neinfecţioase nu sunt datorite microbilor, ci degene­rării sau uzării ţesuturilor, in­toxicării sau otrăvirii organis­mului, arsurilor, loviturilor, de-gerării, etc.

Bolile contagioase sunt boli infecţioase, cari nu se iau decât prin atingerea nemijlocită a per­soanelor bolnave.

Bolile infecţioase se aseamănă loarte mult prin simptomele lor. Un.ci)rD.jiărjădJl iip..rb3cterii .ovî Un corp năpădit de bacterii se pune îndată în stare de apărare ; această stare se dă pe faţă prin i ridicarea tempera'urii, printr'o ! schimbarea a respiraţiei şi ale ' bătăilor inimii, prin pierderea ! poftei de mâncare, prin creşte- j rea sau scăderea transpiraţiei, 1

etc. !

In acest caz, tratamentul constă în mare parte în a susţine natura în lupta ei. Uneori e nevoe de a scădea anume funcţiuni orga- 1

nice, naşterea căldurii, de pildă, când sforţările organismului, pen- S tru a consuma germenii navă- 1

litori şi pentru a le scădea viru­lenţa, sunt dovedite printr'o prea , mare căldură.

Influenţa este o boală infecţioasă :

Prin faptul, că această boală Í a ajuns de o mare însemnătate I în timpul de faţă, un lucru bun I ar fi, poate, ca să luăm ca tip al boalelor infecţioase (lipicioase), 1 care să ne înlesnească cerceta- j rea celorlalte. Am spus deja, că j pricina adevărată a boalei aces- | teia, microbul ei, n'a fost încă descoperit. Japonezii susţin, că e vorba de un virus, care se găseşte în sânge şi scuipat, şi care poate infecta pe cineva străbătând mucoasa căilor respi­ratorii, sau prin injecţii subcu­tanate (sub piele). 52 japonezi s'au supus la serii de studii ex-permentale, cari au slujit la a-ceste constatări.

însemnatele lucrări microbiolo­gice făcute la Tunis în laborato­rul savantului Nicolle, au îngă­duit de a se trage aceiaşe con­cluzii.

Cu toate că loveşte pe om la toate vârstele, influenţa cuprinde mai ales pe cei mai mici de patru, zeci de ani. Ea alege ca victime şi firi mai tari şi firi mai slabe, şi acest fapt n'a putut să pună în încurcătură pe savanţi. Un iapt, care a fost băgat de seamă foarte bine în epidemia din 1918-1919 e, că persoanele în puterea vârstei s'au bucurat de oare­care imunitate, şi nu s'au îm­bolnăvit,

Măsuri profilactice sau de păzire

Experienţa ne-a arătat, că a-ceste măsuri trebuie să constea mai ales în mijloace (măsuri) de desinfectare. Se vor curaţi cu în­grijire des:hiderile nasului şi gurii. Dinţii vor fi frecaţi cu periuţa după fiecare masă, şi gura se va clăti deseori. Ar [fi bine, ca acei cari îngrijesc de bolnavi, să ţină în gură o pastilă de acid citric, cu mentă sau cam­for şi să-şi ungă nările cu puţină vaselină mentolată (V )̂, sau în­că, să ia camfor, acid boric sau mentol. Pentru gargară se va întrebuinţa un antiseptic slab : ipermanganatul de potasiu, de pildă, în soluţie de V2000—adică tocmai atâta pentru a da apei culoarea violetă ; — sau chiar o soluţie de clorat de potasiu de 4 / 1 0 ű , sau acid salicilic de Ѵюоо-Dese spălări cu săpun pe faţă sunt de asemenea de recoman­dat. Bolnavii vor fi izolaţi.

Purtarea unei măsci poate să aducă mari servicii ca . măsură aducă mari servicii ca măsură de apărare. Ea va fi făcută din 4—6 straturi de pânză subţire sau de muselină obişnuită, cu şiretul cusute la cele patru colţuri. Un semn de bumbac co­lorat va sluji pentru a deosebi partea din afară. Această mască trebuie să acopere nasul, gura şi bărbia, să fie alipită strâns prin mijlocul şireturilor, cele două de sus trecând pe deasupra u-rechilor, şi cele două de jos pe sub ele. Trebuie să se bage de seamă, ca marginea de sus a măscii să se potrivească bine pe faţă, nas şi sub ochi. Se poate chiar vârî pe sub mască o perniţă, un pămătuf de vată, sau de muselină umezită prin câteva picături de eucaliptoi.

Se cere [cea mai desăvârşită curăţenie. Mâinile murdare, u-neltele rău spălate, cănile delà fântânile publice, etc., sunt mij­loace de lnfecţiune,

Dar adevăratul mijloc de a te feri de gripă, gripa cea pri­mejdioasă, este de a nu trăi cu prea mulţi la un loc ; căci viru­lenţa microbului sau a virusului gripei, creşte cu numărul per­soanelor infectate, sau repezici­unea cu care trece delà o per­soană la alta. Camerile de locuit ar trebui să fie deci bine aerisite, şi trebuie să se ţine seama, că infecţia se produce mai puţin prin atingerea unuia de altul, decât prin praful sau mucozită-ţile asvârlite prin vorbire, tuse sau strănutat. Prin urmare scui­patul va fi strâns într'un vas potrivit, care să cuprindă un li­chid antiseptic, şi apoi i se va da foc.

S imptomele Microbul gripei sau toxinele

(otrăvurile) pe care le face, dă naştere unei congestiuni (gră-mădiri a sângelui) repezi şi pu­ternice în întregul aparat res­pirator. Profesorul Askanazy, din Geneva, a autopsiât o sută douăzeci de oameni atinşi de gripă. Amintind aceste experien­ţe. Dr. Krafft spune că «nicio­dată n'a lipsit roşaţa închisă, chiar cafenie, a tracheo-bronşitei (a se vedea Revue medicale de la Suisse din 20 Octombrie 1910), nici broneho-pneumonia

hemorogică, masivă ; totdeauna ganglionii erau congestionaţi ; aproape todeauna se găsea en-terită, adesea o necroză (cangre­narea ţesutului) a pleurei, a plă­mânului, uneori abcese pulmo­nare, exudaţii pleuro hemoragice şi chiar empiene». Distinsul pro­fesor de anatomie pathologică din Geneva arată echymose în stomac, în duoden, şi pretutin­deni vede tendiţa spre hemo­ragii a mucoaselor.

Incubaţia (clocirea) microbilor poate fi de 3 până la 48 de ceasuri; dar de obiceiu e de abia de câteva ceasuri.

In formă uşoară, căldurile se ridică până la 40° C, adesea neînsoţile de iuţirea pulsului, care nu arată niciodată mai mult ca 80—90 bătăi pe minut; se observă turburări digestive, diaree, durere în şale. După 4—5 zile de îngrijire şi odihnă, căldura scade şi bolnavul se vindecă. Dar vai ! aceasta pre­găteşte locul pentru complicaţiille arătate mai departe şi se în-arălate mai departe şi se în­tâmplă prea adesea câ, fie din imprudenţa bolnavului sau a stării sale de slăbiciune, fie din lipsa de îngrijiri sau fiindcă a stat în frig, tabloul se întunecă deodată: căldurile încep iarăş şi toate simptomele broneho-pneumoniei sau ale unei alte com­plicaţii grave se ivesc, şi schimbă o gripă simplă într'o gripă foarte primejdioasă.

Cazurile cele mai grave încep printr'o mare căldură (40—42°). o durere gravă de cap, un sim-ţimânt de durere în şale, o limbă încărcată uscată înroşită, dese curgeri de sânge din nas, gutu­rai înfundat, uneori o tuse din gât uscată şi cu accese violente. Aceste fenomene ce întovărăşesc repede cu localizaţiuni gastrice, broncho-pulmonare sau pleuro-pulmonare, acestea din urmă povocând moaitea în 36—48 de ore, cu hemoragii (ale nasului, plămânilor, uterului, etc.), şi fe­nomene de asfixie şi de collap-sus cardiac. Faţa capătă o cu­loare pfumburie, cu vânătae cyanoză în jurul urechilor ; pul­sul este repede şi slab. Când merge spre vindecare, pulsul este foarte rar. In sânge se gă­seşte microbul pneumoc strepco-tococul şi microbul puroiului. In­fectarea sângelui prin microbi joacă un rol însemnat în cea mai mare parte a cazurilor.

In afară de formele torotice, se observă încă şi forme gastri­ce şi forme curate nervoase, delirante, deosebit de grave, cu primejdie de congestie cerebra-

i lă şi meningită. Mcartea este re-I pede, şi bolnavul se stinge într'o j stare de sfârşeală asemănătoare ' cu aceia, ce se observa altădată

cu febra tifoită foarte gravă. Fapt curios, fiecare epidemie, că se specializează : când se des-lănţue umflături ale urechilor, anginele, pneumoniile, enteritele, nevralgiile sau albuminuriie.

Tratamentul Pentru a avea rezultate bune

în tratamentul gripei, trebuie lucrat repede. Bolnavul va sta în pat, de cum se ivesc întâiele simptome, chiar şi dacă tempe­ratura, starea de căldură, nu se ridică decât cu câteva zecimi

deasupra lui 37°, şi se va îngriji cu seriozitate. De obiceiu se dă doctorii contra căldurilor; dar prea multa lor întrebuinţare ă-duce o mare primejdie : „căldura scade brusc, dar infecţia creşte", zice doctorul Fiessinger, „şi pot să se petreacă accidente cardi­ace. Ar fi mai bine pentru a combate căldurile, să se recurgă la hidroterapie". Bine înţeles că un medic ar trebui chemat ; în orice boală serioasă, trebuie che­mat medicul.

Se va căuta mai întâiu, să se scadă autointoxicaţia, prin cură­ţenii şi spălaturi ; uleiu de ricin (25—30 cm 3 cau 2 linguri pline); sulfat de magneziu sau sare a-mară (1 lingură de supă într'un pahar de apă) ; sulfatul de sodiu sau sarea lui Glaber (1 lingură de supă în 2 pahare de apă), sau se va a l e g e oricare altă cu­răţenie slabă. P e n t r u courue simple, adică j ă r ă compUcaţiunj, se întrebuinţez î n i a ş ă r i l e > p e n . tru a face să s c a d ă c ă l d u r i l e i

fomentaţiunile, . „ î m M . « . fomentaţiunile, P e B t r u a i m P ü

na durerile sp* t e l u l « b ă i l e c a l d e

pentru tălpi s a u P i c i o a r e

spre a atrage l a extremităţi sângele ; odihna în pat cu com­prese reci la cap, curăţenia (pur­gativul) delà început, ceaiuri de muşeţel luat la intervale regu­late (la 2 sau 3 ore) şi un re­gim lichid sau uşor (mici câtimi de supe făinoase, pâine prăjită muiată în lapte sau smântână, must de fructe, compoturi, etc.), formează îngrijirea cea mai po­trivită. După febra delà început, regimul, hrana, va fi simplă, dar îmbelşugată ; ar fi o greşală de a îndelunga prea mult dieta. Odaia ar trebui să fie ţinută la temperatura de 18°—20°, C, şi să fie bine aerisită.

Dacă starea bolnavului pare că se agravează cu toate aceste îngrijiri, să nu se sfiească nimeni, de a face cele spuse mai departe sub titlu broncho şi Pleuro­pneumonie ; căci aceste sfaturi sunt atât preventive, cât şi cu­rative.

Dr. Adventus

Cântec din p o p o r

Haiducul din colecţia »Cantece din popor»

de 1. N. Niculescu, — Vătăşoiu

Românită, Muşeţel, Moşiţel, Mor una în limba poporului. Ştiinţificeşte planta se numeşte M a t r i c a r i a Camomilla după botanistul Linneu. In farmacie se denumeşte cu numele de Flores Camomilla iar în Farmacopee, Camomilla vulgaris, face parte din familia Composite. Planta creşte pe lângă locuinţe şi drumuri, are un miros propriu, dulce, prin care se deosebeşte de Muşe­ţelul sălbatec şi de cel cu miros greu şi urât Părţile care se culeg delà Românită, sunt numai f l o r i l e , cari se usucă la un loc călduros şi umbrit. Floarea adevărată de Românită se cunoaşte prin aceea că tăiată în două, trebue să aibă mijlocul gol.

Floarea de Românită este foarte necesară în casa omului şi are multe întrebuinţări, atât în Farmacie, cât şi în medi­cina populară. Din florile de Românită se prepară diferite

Foaie verde mărăcine, M'a făcut maica pe mine Un tâlhar şi-un porc-de-câine, Nu-şi aude nici un bine Numai blesteme pe lume.

Dar ce bine să-şi auză, Că trag Greci de vii prin frunză Şi-i păzesc pe la zăvoiu Unde trec Turcii 'n puhoiu 1

Eu de piele îi jupoiu Şi o vând de-mi cumpăr boi : Pielea de Turc două parale Şi cumpăr Ia copii sare.

Să fi făcut mica cinci, Mi-era cadrul plin de haiduci, De tot fagul câte cinci ; Să fi făcut maica doi, Jucam lumea cum vream noi.

M'a făcut numai pe mine Şi tot mă ştie o lume 1

(Auzită delà Neagu Bucur din Dediuleşti,—R.-Sărat).

In popor din Românită se prepară :

1. 10 grame floare se face ciai cu apă fierbinte 1006 gr. se strecoară şi călduţ se dă de băut câte 2 ceşti a 250 gr. de 2 ori pe zi, Ia femeile lehuze (Ilfov).

2. Cu ciaiul preparat ca mai sus şi călduţ, se spală în urechi acei ce au dureri, sau se face abureală cu o pâlnie în urech (în Jud. Alba). Cu ciaiul călduţ se spală ochii

; înroşiţi din diferite cauze, sau cu dureri (în Jud. Turda).

3. 50 gr. floare de Româ­nită la 1000 gr. apă fiartă, strecurată după 1 / 2 oră, este j bun a se spăla bubele sau blândele de pe corp, ori să se facă bae (Jud. Dolj şi în regiunea Mureş).

4. Cei ce sufăr de intestine, şi nu funcţionează bine, fac cură din ceai de Românită, bând câte o ceaşcă de 200 grame, în fiecare seară la cul-

ciaiuri, (infuziuni în farmacie) de băut, şi pentru comprese ori gargarisme. Ciaiul făcut din 5 gr. floare, la 1000 gr. apă fierbinte, strecurat şi băut rece în fiecare zi, are darul de a stimula organismul, de a face ca stomacul să func­ţioneze bine, şi pe lângă a-ceasta mai au darul de a tăia căldura din corp. Ciaiul făcut din floare multă (50 gr. la 200 gr. apă) şi băut produce văr­sături. Flori (100 gr.) plămă­dite la 500 gr. untdelemn, timp de 5—6 zile căldură, se stoarce şi ne dă untdelemnul de M u ş e ţ e l sau oleul de Camomilla, în farmacie, la care dacă adăugăm 1 % Camforă, ne dă Oleiul sau Untdelemnul de Camomilla Camforat, bun de fricţionat pe corp când cineva este răcit şi are durere de oase. Prin distilaţie, din floare se scoate o esenţă, din care dacă se dă câte 1—10 picături pe zi, sunt bune pentru cei ce suferă de spasmuri la stomac.

care (comuna Cianeul Mare). 5. Ciai din floare de Ro­

mânită preparată ca la No. 3 se întrebuinţează la spălatul diferitelor rane (Jud. Câmpu Lung).

6. Ciai cald de Românită, 2 gr. la %» s e bea în regiunea Someşului, de cei ce sufăr de stomac, timp de 5—6 zile. Ciaiul cald şi îndulcit cu zahăr de caudel se bea de cei ce tuşesc sau sunt răciţi (]ud. Fălticeni, Jud, Sălaj, Jud. Hu­nedoara).

7. 10 gr. flori de Românită, fierte în 500 gr. vin alb, se dă câte un păhărel de 2 ori pe zi, celor răciţi şi tuşesc, în fiecare zi, timp de 3 —4 zile.

8. Ciai de Românită, cald se întrebuinţează ca gargară sau se ţine în gură de cei ce au abcese sau dureri.

0. Floare de Românită şi de foi de ismă, câte 2 gr. la % , făcute ciai, se bea de cei ce sufăr de stomac (Maciul de Jos).

10. Floare de Românită, de Soc şi de Salcâm câte 5 gr.

la °/ o se face ciai şi îndulcit cu zahăr de caudel, se bea călduţ de cei răciţi şi tuşesc (Jud. Turda).

Floarea de Românită este foarte Tnult căutată în Far­macii şi Droguerii, care se aduce din Austria şi Germania plătind pe kilogram 150-250 Lei. In 1927 s'a adus în ţară aproape 8000 kgr.

Sătencelor, strângeţi cât de multă floare de Muşeţel, şi daţi şi la Farmacii sau Dro­gherii, căci veţi lua din ce în ce preţ mai bun.

OVAZ U L Numele ştiinţific :

(Avena sativa).

Este o cereală a ţărilor temperate. Rabdă şi gerul mare şi căldurile mari.

Reuşeşte în toate terenu­rile. Lăcoviştile nu pot fi mai bine folosite decât pentru cultura ovăzului.

Ovăzul se seamănă în Fe­bruarie. Plugarul zice că : O-văzul semănat î n Făurar, umple hambarul.

Grăunţele de ovăz sunt cea mai bună hrană pentru cai. Ovăz se recomandă şi pentru berbeci puşi la în­grăşat, pentru scroafele gata să fete sau după ce au fătat, pentru mieii înţărcaţi de cu­rând, pentru vacile de lapte (cărora le sporeşte laptele), pentru păsări care se îngraşă repede.

Grăunţele de ovăz dau făi­nă care în unele părţi ale ţării, în Maramureş, este con­sumată de populaţia săracă. De curând a început să se transforme în griş prin de-corticare.

Paiele constituie o bună hrană pentru animale.

Cu paie de ovăz se umple saltelele şi perinele pentru copii.

In România se cultivă cam 1.250.000 ha. Producţia me­die este de 1400 kgr. boabe la ha.

Paiele cântăresc cam V/o greutatea boabelor.

Se seamănă peniru a fi cosit şi verde.

Citiţi şi răspândiţi „Cultura Poporului"

nu ai dreptate. Ca membru al asociaţiei «CULTUL PA­TRIEI» erai dator, aveai o-biigaţiunea m o r a l ă ca să frequentezi şedinţele noastre. Ce te-a împiedicat s'o faci ? Crezi oare că pentru a face parte dintr'o Societate este de ajuns ca să te î n s c r i i ca membru şi să plăteşti o co-tizaţiune oare care ? Asocia-ţiunea noastră are nevoie de activitatea şi numai de acti­vitatea tuturor membrilor săi. Tu ai găsit cu cale ca să nu iei parte la nici o şedinţă. Ai făeut rău. Lucrarea PATRIEI şi NEAM a fost citită filă cu filă şi a fost discutată. Dacă ai fi venit şi tu, ai fi avut o-caziunea ca să ţi expui opi-niunile tale şi cu talentul pe care toţi ţi-1 recunoaştem ai fi putut ca să contribui la luminarea chestiunilor care ne frământă pe noi la «CUL­T U L PATRIEI ».

Dar nu ai făcut aceasta. J Destul de rău. Te-am invitat

formal să vii să discutăm acolo aceste chestiuni. Ai refuzat. Şi mai rău. Dar atunci pentru ce, frate întru Cultul Patriei, începi şi continui în contra aoastră atacuri prin presă ?

Pentru ce ai refuzat să vii la şedinţe şi să contribui cu opiniunile tale la lămurirea definitivă a chestiunilor tratate în cartea PATRIEI şi NEAM, ca apoi să ataci şi pe Preşe-

! dinte şi Asociaţia prin presă ? Nu ţi se pare «frate întru Cultul Patriei» că atacul ce

! ai început prin presă, înainte ! de a veni ca să-I susţii în I sânul asociaţiei din care faci

parte, are un caracter duşmă­nos atât faţă de Preşedintele asociaţiei, cât şi faţă de Aso-

: ciaţie chiar ? Eu nu te învi-nuesc de duşmănie faţă de noi, atitudinea ta te învinueşte. Şi pentru că eu sunt convins

că nu aceasta a fost intenţi-unea ta, cred că vei veni în

; sânul asociaţiei noastre şi vei spulbera această aparenţă care nu cadrează cu intenţiunile tale.

Şi dacă aşa stau lucrurile i te rog ca să-mi explici cum I ai putut scrie, — de data I aceasta sub propria ta sem-j natură, — în No. 18 al zia­

rului NAŢIUNEA DOMI­NANTĂ :

«Am aşteptat ca d. M. Ş., I «care e publicist să, răspundă i «dacă am sau nu dreptate. I «Bine înţeles că ziarul meu

«e la dispoziţia sa şi doar «d-sa e publicist !

«In loc de aceasta am fost i informat că un membru I coleg a dus articolul meu I «la prima şedinţă; că artico-I «Iul a fost citit ş L am fos, j «socotit eu, că fac rău aso-: «ciaţiei, şi altele. I «Acest procedeu, anume

«ca în lipsa mea, să se dis-«cute şi să se califice un «articol care conţinea părerile «mele asupra subiectului co-«mun şi atât de preţios nouă «Patria» este cel puţi neo-«bicinuit» !

De la început trebuie să-ţi atrag atenţiunea, că informa-ţiunile tale erau complect greşite. Articolul nu s'a citit în şedinţă şi nici nu a avut loc nici o discuţiune nici despre articolul tău, nici des­pre tine, de cât mai târziu.

Insă cum explici acest nou atac pe care ni-I aduci

, nouă şi în care ne acuzi că îndrăsnim prin procedee ne-

; obicinuite să discutăm opi-I niunile tale, afunci când in-1 vitat de mine, ca să vii să ; discuţi, ai refuzat formal ori ; ce discuţiune ?

Când eu am luat cunoş­tinţă de faptul că în No. 18

; al ziarului NAŢIUNEA DO­

MINANTĂ ai continuat ata­cul, m'am crezut obligat ca să iau cuvântul în şedinţa Comitetului ţinută la 5 Iunie 1928 şi am arătat, atât în ce consta atacurile tale, cât şi că ele sunt cu desăvârşire neîn­temeiate. Am povestit con­vorbirea care avusese Ioc între noi am relatat refuzul formal Ia invitaţia ce ţi-am făcut ca să vii să discutăm chestiunea comunicându-le în aceiaş timp că voi răspunde în scris Ia aceste atacuri.

In urmă întâlnindu-mă cu tine din nou în Palatul Jus­tiţiei mi-ai comunicat că vei avea în această chestiune un nou articol în numărul următor şi că e mai bine să nu fac răspunsul mai înainte de al citi. Cum eu — prin opoziţie cu tine — admit în

I tot deauna discuţiunea, am ! primit să nu fac răspunsul

mai înainte de a lua cunoş­tinţă de nouile tale obiecţiuni.

Aceste restabiliri de fapt erau necesare pentru a ex­plica, pe de o parte întâr­zierea răspunsului meu, iar pe de altă parte, pentru că eu nu pot admite, nici un singur moment, ca să se aducă asociaţiei C U L T U L PATRIEI învinuiri nedrepte, nu pot admite ca această Asociaţin să fie învinovăţită de fapte pe care nici nu le putea înfăptui din cauza spi­ritului de adâncă prietenie care domneşte acolo între toţi membrii ei. Dacă ai fi venit vre-o dată la vre-una din şedinţele noastre ] te-ai jfi convins că nimeni nici o dată, nu ne poate aduce asemenea învinuiri.

Şi acum să luăm rând pe rând una câte una toate cri­

ticele aduse de tine lucrării «PATRIE şi NEAM».

Dar scrisoarea e destul de lungă. Voi continua în numărul viitor.

Cu cea mai cordială prietenie ARMAND ILIESCU

Avocat. Secretarul General al Asociaţiei CULTUL PATRIEI

P. S. — D-l avocat Tudor Popescu s'a înţeles cu prietenul său d-l Armand Iliescu, să răspundă prin «Cultura Po­porului», deşi gazeta noastră stă de­parte de orice polemică, totdeauna.

REDACŢIA

4 CULTURA POPORULUI»

SCRISORI DIN TOATA TARA UIÏ PATRIOT

Anul acesta se împl inesc 12 ani, de când c lopote le bi­sericilor au început a tân-găn i sinistru într'o noapte senină de August, c h e m â n d la arme pe Românii din cele patru unghiuri ale ţării.

Se împl inesc 12 ani de când mamele cu copilaşi i în braţe petreceau pe cei cari schim­bau plugul cu arma. Şi a ş a rând pe rând fetele au petre­cut pe flăcăi, femeile pe soţi, surorile pe fraţi şi mamele pe fiii lor.|Printre aceşti tineri ai corn. Ulmu se afla şi tânărul 1- Vasi lescu care ajuns pe front şi purtând gradul de sergent, a luptat alăturea cu camarazii lui pe care-i îmbărbăta, vorbindu-Ie de dragostea şi iubirea de neam.

Dar după trei ani de sbu-cium, războiul s'a terminat şi rând pe rând Românii au început să se întoarcă la vetrele lor.

Dar toţi nu s'au mai întors şi I. Vasilescu atunci când se afla în tranşeie a s p u s camarazi lor rămaşi în viaţă, că dacă bunul D-zeu îl va apăra , când se va reîntoarce acasă , va ridica un m o n u m e n t în amintirea scumpilor cama­

razi, căzuţi pentru patrie. Şi s'a ţinut de cuvânt acest bun român.

In anui 1923 cu cheltueli proprii a ridicat un frumos monument , pe l e spede le că­ruia a scris cu litere de aur numele tuturor celor căzuţi pe câmpul de onoare .

Astăzi tot trecătorul îşi scoate căciula şi se roagă pentru odihni rea în pace a sufletelor, celor scrişi pe a-ceastă piatră şi mergând mai departe laudă frumoasa faptă a lui I. Vasi lescu, care s'a ţinut de cuvânt şi care a cinstit pe scumpii lui camarazi

Vulturul din vârful acestei pietre pare a ne spune des­pre eroismul celor 138, care sunt scrişi aici, ş i pare a lăuda fapta măreaţă a bra­vului român, care ştie să cinstească pe cei ce au stro­pit pământul ţării, cu sânge l e lor şi l-au sfinţit cu lacrimi.

Uşoară ar fi sarcina so -cietăţei «Mormintele Eroilor», dacă în fiecare sat s'ar găs i câte un român care ar imita pe vrednicul I. Vasi lescu din corn. Ulm, jud. Ialomiţa.

IONIŢĂ PĂUN învăţător

Din Buzeni-Botoşani O frumoasă şi înălţătoare săr­

bătorire s'a ţinut în ziua de 21 Iunie, în satul Stăuceni, unde cercul preoţesc „Stăuceni" a ţiuut adunarea sa, la care au luat parte 24 preoţi, sub conducerea preo­tului Alex. 1. Simionescu, proto-ereul judeţului.

Slujba religioasă a iost săvâr­şită de toţi preoţii în sobor, Ia care au luat parte foarte mulţi credincioşi ; iar răspunsurile litur­ghiei fiind date de un cor format din cântăreţi. Cu această ocazie s'a făcut şi instalarea ca paroh a noului preot I. Popovici.

Către sfârşitul liturghiei a vor­bit frumos şi cu mult simţ preotul Gh. Grozea-Catărgaţi, d e s p r e educaţia în spirit religios ; iar părintele protoereu, v o r b e ş t e mulţimei credincioşilor, despre însemnătatea cercurilor culturale şi de rolul preotului-paroh, făcând reflexie asupra noului paroh, care în împrejurările de astăzi are de dus o muncă nu uşoară, în a conduce moralitatea unei parohii, arătând că rolul preotului astăzi e în cerinţele vremurilor. Preotul Popovici mulţumeşte părintelui protoereu, din partea locuitorilor şi din a vechiului paroh I. Ro-manescu, transferat la mănăstirea Agafton.

In localul şcoalei primare din Tg. Suliţa, s'a deschis o intere­santă şi frumoasă expoziţie, de cusături româneşti ca : covoare, broderii, modelaje, croşeturi etc. la care au contribuit şcoalele p r i m a r e din Drăcşani, Suliţa Drăcşeni, Albeşti şi Zlătunoaia.

Sunt demne de toată lauda cei ce şi-au depus munca pentru formarea acestei expoziţii şcolare, admirabil lucrate, atât prin ma­terie cât şi prin culoare.

Frumos au expus : şcoala din Drăcşeni şi'n special d-şoara inv. Aglaiţa Nichifor-Drăcşani, cărora li-se cuvine toată lauda.

M. Gh. Bălan-Buzeni

T I G_HJ M Л Serbarea carului alegoric

In ziua de 10 Iunie toate şcolile din localitate au or-ganizat serbarea carului ale­goric, cu care s'a prezentat tineretul şcolar din Tighina la serbările Tinerimii Române din Bucureşti.

Serbare Culturală In localul şcoala primară

mixtedin corn. Chiţcani jud Tighina, Duminică 17 Iunie s'a dat o serbare urmată de bal, cu caracter cultural.

Serbarea a fost organizată de învăţătorii din acea co­mună cu concursul elevilor şcoalei Normale din Tighina cl. 5-a, sub patronajul D-lui I. Drăgan, Directorul numitei şcoli.

Programul serbării a fost acesta : c o r , conferinţa D-lui C. Dumitrescu «Trebuie să ne iubim şi să învăţăm limba Română ?», piesa «Sân­ge Nevinovat», dramă ţără­nească în 4 acte de C. Popian etc.

Fondurile rezultate sunt în folosul Comitetului Şcolar Chiţcani.

Escursie Cooperatistă In ziua de 20 Iunie a. c ,

a sosit în gara Bulboca acest judeţ, un grup de excursio­nişti cooperatori din judeţul Bălţi. După ce a vizifat de­pozitul Federalei «Tighina» de materiale de cherestea din Bulboca, au vizitat şi coope­rativa de lăptărie din comuna Anenii Noui.

De acolo, cu trenul de 12 au pornit spre Tighina, unde au fost întâmpinaţi pe peronul gărei de către funcţionarii Federalei. Excursioniştii au vizitat Federala, băncile popu­lare şi cooperativele din Tighina.

Din Tighina au plecat iar în judeţ pentru a vizita coo­perativa din corn. Marievca şi uzina electrică a băncii popu­lare din corn. Cimişlia.

Vasile N. Burlea

V E Z I ! Luna Iulie are 31 zile ; z iua

14 ceasuri, 1 a r noaptea 10 ceasuri.

Delà 21 Iunie (solstiţiul de vară) z i u a a început să scadă.

La 3 Iulie a v e m lună pl ină, la 10, pătrarul al do i l ea ; la 17, lună nouă şi la 24, păt­rarul întâi.

Marţi 31 Iulie s e lasă sec , a doua zi începând postul Sfintei Marii.

La 11 Iulie sărbătorim ziua

mare a neamului r o m â n e s c : „Luarea Mărăştilor, 1917".

La 2 0 Iulie cade sărbă­toarea SF. ILIE; Magazinele sunt deschise ; autorităţi le statului nu lucrează.

La 2 2 Iulie, poporul ro­mânesc serbătoreşte ziua nu­melui M. Sale Reginei Mame.

Curtea de casaţie , Curţile de Apel şt Tribunalele iau vacanţă de vară, delà 15 Iulie până la 15 Septembrie.

Ştiri din Bălţi

Şezătoare Culturală

In sala teatrului «Unirea» a avut loc o frumoasă ser­bare şcolară dată de şc. Nr-4 fete pentru formarea unei biblioteci şi a unui muzeu şcolar.

Programul a fost foarte variat, printre altele s'a re­prezentat «Zâna Zorilor» piesă într'un act de E. A-dam, jucată de elevele cl. 3-a de sub conducerea d nei Em. Povarovschi şi «Ileana Cosân-zeana», feerie în trei acte, jucată cu mult succes de e-levele cL lV-a de sub con­ducerea d-nei Natália Cotruţă. Decorurile şi executarea am­belor piese a întrecut orice aşteptare. Costumele piesei «Ileana Cosânzeana» au fost executate în atelierul şcoalei de către d. Iftode, maistru.

Sub conducerea d-nei Pi-rogan au îost îoarte bine executate de elevele şi nume-rile gimnastice.

Bine şi cu mult gust au fost aranjate tablourile vivan­te executate de elevele d-nej Rusu, directoarea şcolii. Mon­tarea şi punerea în scenă au fost făcute de d-I C-tin Co­truţă, subrevizor şcolar.

întreaga serbare a produs o impresie foarte plăcută asu­pra numerosului public ce umplea vasta sală al teatru­lui. Serbarea a dat dovadă de multă muncă şi pricepere a întregului corp didactic delà aceia şcoală.

Din activitatea unui cerc cultural-preotesc

din judeţul R.-Sărat

Frumoasă şi rodnică acti­vitate desfăşoară pe valea Râmnicului, cercul cultural preoţesc «Grebănu», de sub conducerea Părintelui Drăgan Teodorescu.

Una dintre cele mai înăl­ţătoare şedinţe a acestui cerc a avut loc în comuna Dediu-leşti, Duminică 17 Iunie a. c. la care au luat parte 7 preoţi din diferite parohii învecinate.

Dimineaţa, s'a oficiat ser­viciul religios în sobor de toţi preoţii; iar răspunsurile la Sfânta Liturghie, au fost date de corul cântăreţilor a-celuiaş cerc. După terminarea Sf. Liturghii, a predicat Pări­nţilor Preşedinte al cercului, Pr. Dr. Teodorescu, explicând credincioşilor veniţi în număr foarte mare la biserică, evan­ghelia care se citise : despre chemarea la apostolat a Pri­milor Discipoli.

S'a oficiat apoi parastasul pentru pomenirea eroilor din comuna Dediuleşti, morţi pe câmpul de onoare pentru mărirea neamului, după care a vorbit Preotul Pavel Con-stantinescu, arătând că numai prin jertfă se pot face fapte măreţe.

După amiazi, la ceasurile 3, a avut loc la şcoală şedinţa publică a cercului, unde în faţa publicului prea numeros, s'au recitat poezii frumoase şi s'au executat coruri pe două voci, sub conducerea D-lui Director loan Ş t Moisescu.

A urmat apoi conferinţa Preotului Sandu Origorescu-Horneşti, care prin interesante fraze a arătat rolul bisericii creştine în istoria poporului românesc, mişcând a d â n c sufletele auditorilor.

La sfârşitul serbărei, Părin­tele Paroh Gh. Ş t Moisescu a mulţumit sătenilor, că şi de astă dată au ştiut să dea dovadă în faţa altor preoţi streini, că în sufletul lor încă arde cu flacără vie, candela credinţii strămoşeşti.

I. N. Niculescu—Vătăşoiu

CAREU MARI

Agapa celor din urmă absolvenţi cu opt cl. ai liceiilui „V, LUCACIU" Cuvânt. D-lui Dir. Coza. Comitetul şcolar. Cuvântul tinerimii. In seara zilei de 16 Iunie, la

cafeneaua „Regele României" cei din urmă absolvenţi cu opt clase ai liceului „V. Lucaciu" s'au în­trunit la o agapă, luând parte Directorul, profesorii şi publicul ales din oraş, în totalj vre'o 40 de persoane.

Am văzut cu această ocazie, dragostea şi legătura strânsă ce există între profesori şi elevi, bazată pe superioritatea morală şi intelectuală.

Vrednică de amintit e cuvân­tarea D-lui Director A. Coza, care în cuvinte însufleţite şi pline de adevărată înţelepciune, pentru tinerii care părăsind băncile li­ceului vor intra în universitate, devenind medici, profesori, ad­vocaţi, elita intelectuală, condu­cătoarea şi Indrumătoarea de mâine a poporului.

D-l Director, a accentuat dra­gostea şi recunoştinţa pe care foştii elevi trebue să o aibă faţă de liceu şi în general faţă de şcoală, unde copilul devine om şi unde — îşi petrece cele mai frumoase şi plăcute clipe ale vieţii- Aminteşte şi dă ca e-xemplu vrednic de urmat, întru­nirea recentă a atâtor serii de elevi şi profesori ai liceului «VULCAN» din Beiuş care are frumoase pagini în istorie. Omul cult, spune D-l Director, în con­tinuare, trebuie să fie făclia veşnic aprinsă, care se consumă luminând pe alţii şi arătând dreapta cale acelor ce rătăcesc pe drumuri greşite. Reaminteşte apoi origina numeroasei tine-rimi studioase, din ţărani plu­gari. Păstraţi legăturile cu pă­rinţii şi fraţii voştri rămaşi la coarnele plugului, legături pe care profesorii şi conducători li­ceului au căutat să le cimenteze în cei opt ani. Pastraţi-vă legă­tura cu părinţii voştri ţărani, care nu-şi uită rugăciunea de seara pentru fiul lor, deşi acesta se depărtează şi înstreinează din ce în ce mai mult de locul, de su­fletele şi de casa unde au văzut lumina zilei şi au primit cele dintâiu desmerdări de iubire ale unei ţărăncuţe simple şi umile; mama! Viaţa morală şi sufletul curat cu care copilul intră în şcoală au fost păstrate şi culti­vate de profesori, dându-le noui direcţii de desvoltare. Intrat în viaţă, omul nu trobuie judecat după vârstă sau bogăţie, ci după caracterul şi cinstea de care dă dovadă în toate acţiunile lui.

Elevii să cuprindă cu judecata critică ceia ce noi am ştiut şi am reuşit să le dăm. Să apre­cieze şi fixeze valoarea foştilor profesori ţinând seamă de talent şi caracter. Aceste două cu­vinte : cinste şi caracter, sunt însuşiri pe care şcoala le-a cul­tivat Ţara noastră are nevoie de astfel de oameni şi noi neam ni-zuit ca în acest sens să-i formăm şi întrucât am reuşit, să ne do­vedească ei singuri ". D-l Dir. încheie frumoasa-i cuvântare ex-primându-şi dorinţa ca elevii, crescuţi şi conduşi de domnia sa, să afle în viaţă fericirea după care mulţi aleargă, dar puţini o găsesc.

Absolventul, Pop Grigore mul­ţumeşte Dir. său şi profesorilor care i-au adăpat la isvorul cultu-rii, promiţând tuturor recuno-ştiinţă.

Preotul Pop Găvrilă scoate în relief meritele ce D-l Coza are în conducerea şi organizarea li­ceului, atât din punct de vedere educativ şi instructiv, cât şi din punct de vedere al întreţinerii elevilor în internat. Face compa­raţie între anul acesta şi între alţii, când conducerea era în alte mâini, care permitea ca 6-7 ani după unire, elevii în relaţiu-nlle lor să vorbească limba streină, ungurească.

Dr. Cornel Pop arată că con­ducerea unui liceu nu depinde de director, ci de comitetul şco­lar, (care se adună de 5 ori într'un an întrunind la fiecare şedinţă jumătate membri, minus unu) 1. Sufletul unui comitet şcolar este conducătorul şcoalei şi aceasta toţi ar trebui să o ştie îără să mai amintim. Tot D-l Advocat cere ca după ce elevii ies în viaţă, să fie buni patrioţi, lucru la care răspunde absol­ventul Marişca Petre, spunând că sentimentul patriotic în şcoală se cultivă iar în viaţă se aplică şi cere ca generaţia actuală să dea dovadă de patriotism punând inte­resele neamului mai presus de cele personale şi de frecările politice. Dr, Barbul face o frumoasă com­paraţie între „abiturinţii" de o-dinioară şi acţualiii absolvenţi ai liceului.

Agapa a luat sfârştt la orele 11 iar, dansul a continuat până dimineaţa, într'o atmosferă foarte plăcută.

Medanu loan .

Din Bălţi

MIŞCAREA CULTURALA In ultimul timp mişcarea

culturală a luat în oraşul nostru un lăudabil avânt. Pe lângă societatea culturală «G. Enescu», care desfăşoară o intensă activitate pe tărâmul propagandei cultural-naţiona-le, toate şcoalele primare din oraş, precum şi liceele (de băeţi şi fete), au organizat în cursul lunilor Mai şi Iunie un ciclu de şezători şi ser­bări şcolare frumoase şi înăl­ţătoare cu un succes moral neobişnuit

Asupra şezătorilor de până acum am relatat la timp.—In

ultimele două Duminici s'au mai dat două s e r b ă r i foarte f r u m o a s e , prima de şcoala de fete Nr. 1, sub conducerea d-nei E. Necula, directoare, în sala societăţii «G. Enescu», şi a doua de şcoala Nr. 4 de fete, de sub conducerea d-nei V. Rusu.

In faţa numerosulu public, care cu multă plăcere frec­ventează aceste şezători şco­lare, s'au desfăşurat progra­me bogate şi variate, com­puse din coruri admirabile, recitări, tablouri alegorice,

dansuri naţionale şi piese teatrale şcolare, jucate cu ne­obişnuit succes de micuţii şcolari cari au interpretat ar­tistic rolurile.

Pe lângă succesul moral, cum am zis, aceste serbări dau şi rezultate frumoase materiale, cari contribue la înzestrarea şcolilor cu muzee, biblioteci şi materialul, di­dactic de care se simte atâta nevoie.—La reuşita serbărilor de mai sus au contribuit cu munca lor membrii corpului didactic al acelor şcoli, prin­tre cari remarcăm pe d-na E. Necula, d-na V. Rusu, d-na N. Cotruţă, d-na Bavarovschi d-na Pirogan şi a.

La sfârşitul acestei luni se organizează o grandioasă fes­tivitate şcolară, le care vor ua parte şi vor contribui de

comun acord toate şcoalele din oraş cu un mare şi select program.

La acest festival va lua parte întreaga populaţie a oraşului şi toate autorităţile.

Coresp. C. U.

I N F O R M A Ţ I I DIN T A R A

Comisia de examinare a tinerilor (art. 52) ce dau ex­amen de ofiţeri de rezervă (15 Iulie 15 August 1928) se compune astfel : Preşedin­te general Paşalega D., col. Petrescu Virgil. Membri : ma­iorii Petrovici D-tru, Bălşanu Ion şi Tudora S.

* Comisia de examinare a T.

T. R. art. 53, ce dau examen de subofiţer rez. (10—20) Iulie 1928), se compune ast­fel:

Preşedinte: general Rizea-nu Alex. Membri : maior O-topeanu Alex., căpit. Bădescu M., şi locot Repanovici Petre.

* Comisia de examinare a

subofiţerilor activi (1 — 10 August 1928), se compune asttel :

Preşedinte: Col. Petrescu Virgil. Membri: Lt-col. Ma-rinescu Radu din direcţia 3 altilerie, maior Saita T., căpit. Marinescu şi Viseopodeanu R. *

Comisia de admitere a candidaţilor pentru şcoala militară a elevilor din Timi­şoara (8 August 12 Septem­brie 1928) se compune ast­fel :

Preşedinte : General Buri-leanu St. Membri : Colonel Georgescu P. Ion, It.-col. Bu-geahu Octav, lt-col. Vasilescu Petre, şi maior Manoil Eugen.

* Comisia de examinare la I.

română a T. T. R art. 52 conting. 1920 (15—25 Au­gust 1928), se compune ast­fel:

Preşedinte: Col. Petrescu Virgil, lt-col. Marinescu Ra­du Membri : Maior Tudorán C-tin şi graur Teodor.

Preţul abonamentelor: lei 200 pentru învăţători, preoţi, studenţi şi săteni; lei 300 pentru autorităţile săteşti ; lei 400 pentru in­stituţii particulare şi de stat iar delà 500 de lei în sus pentru sprijinitorii acestei foi.

Asociaţiunile religioase c a ; Nezareni, Asociaţia internaţio­nală a studenţilor în biblie (Mileniştii: adventiştii re for-maţi; Secerătorii; Penticosta-lişti; Inochentiştii, sunt cu desăvârşire oprite pe întreg pe teritoriul statului, întrncât ating legile şi instituţiile statu­lui şi contravin ordinei pu­blice. Asociaţiile adventiste de ziua a 7 şi asociaţiunile Baptiste vor putea funcţiona dacă predicatorii lor vor fi înştiinţat Min. Cultelor, dacă adunările religioase se vor ţinea numai în casele de ru­găciune destinate spre acest scop şi anunţate ca atare or­ganelor administrative.

*

Comitetul central de sub înalta preşedenţie de onoare a M. S. Reginei Maria a României pentru înălţarea a-şezămintelor creştineşti «în­tregirea Neamului» Bucium-Făgăraş, aduce vii mulţumiri d-lor Gh. Alexandrescu, pre­fect al judeţului Făgăraş, dr. D. Frâncu sub-prefect al a-celuiaş judeţ, cucernicilor pă­rinţi protopopii Vasite Stoi-canea şi Borzea, precum şi preoţimei din judeţ, d-lor ju­decători, avocaţi şi învăţători, etc. pentru concursul moral şi material ce-1 dau acestei opere sfinte.

Tot deodată, ne îndreptăm gândul către toţi sătenii din împrejurimile fericitului loc pe care se înalţă monumen­tala cetate; aceştia depun toată râvna spre a contribui în natură cu adunarea ma­terialelor necesare la înălţarea sfântului lăcaş în memoria eroilor, fapte pentru cari co­mitetul central le mulţumeşte.

Citiţi şi răspândiţi

„Cultura Poporului 4'

DIN STRĂINĂTATE

Preşedintele Coolidge şi-a ex­primat speranţa că propunerea Kellog pentru suprimarea răsboaielor va da roade foar­te curând, astfel că chiar în sesiunea din Decembrie, Se­natul se va putea pronunţa a-supra nouilor tratate ce se vor încheia între timp cu pu­terile interesa e.

* Eri au fost asasinaţi 5 con­

ducători marcanţi ai munci­torimii din Chicago, în îm­prejurări identice. Făptuitorii necunoscuţi au sunat la uşa locuinţelor celor 5 conducă­tori ai muncitorimii, iar în momentul când aceştia des­chideau uşa spre a vedea cine sună, au fost împuşcaţi. Doi dintre ei au fost ucişi cu focuri de mitralieră, iar ceilaţi trei cari se aflau în auto­mobile, au reuşit să dispară imediat.

Berlin. 28 (Rador). — Se telegrafiază din Chicago că cunoscutul conducător al lu­crătorilor americani, Murphy, a fost împuşcat în plin cen­tru al oraşului. Un necunos­cut, aflat într'un automobil, şi care a reuşit să dispară după comiterea faptului a tras asupra lui Murphy mai multe focuri cu puşca mitra­lieră.

Viena.—Cu privire Ia aten­tatul a cărui victimă a fost conducătorul m u n c i t o r e s c Murphy, «Telegraphen Korres­pondenz» anunţă următoare­le : Murphy părăsia tocmai locuinţa sa, când se află faţă în faţă cu mai mulţi inşi ne­cunoscuţi cari traseră asupra-i cu o mitralieră. Nimerit de mai multe gloanţe, Murphy s'a prăbuşit la pământ în timp ce agresorii au fugit cu un automobil.

* Ziarele anunţă că firma Opel

din Berlin au început tratative cu autorităţile britanice pentru a se permite experimentarea auto­mobilului-rachetă la hipodromul din Londra.

P O Ş T A REDACŢIEI

D-lui Nicolae Ţeţiu inv., Com. Corbi, Făgăraş.

Vi se va trimite, cartea de reporter cultural al gazetei noastre.

Vă mulţumim pentru interesul ce depuneţi, pentru «Cultura Poporului».

* D-lui Lobelius. Vi se va trimite un carnet de re­

porter cultural. Vă mulţumim călduros pentru pro-

poganda ce faceţi gazetei noastre. *

D-lui M. Q. Bălan, Buzeni, Botoşani. Vi se trimite tot ceiace aţi cerut,

plus gazeta. De ce scrieţi aşa de mărunt, în cât

trebuie să descifrăm scrisul cu lupa? lată pricina de nu vi se publică tot ce ne trimiteţi.

* Au apărut şi se găsesc de vânzare

la toate librăriile din ţară, următoarele cărţi foarte interesante:

1) 'Educafie şi Cultură* de O. Q. Antonescu, Prof. univ.

(editura Cultura rom.) PREŢUL LEI 80.

2) «Psihanaliză şi Educaţie» de O. Q. Antonescu, Prof. univ.

(editura Casei Şcoalelor) Preţul Iei 15.

O foaie se scoate CL multegreutăţi. Cheltuelile sunt aşa de mari în tim­pul de faţă, încât fără aju­torul abonatuluifoaiaeste adesea între viaţă şi moarte. De aceia rugăm pe toţi abonaţii şi spriji­nitorii acestei foi, să ne trimită plata abonamen­telor rămase în urmă,căci\ numai aşa foaia aceasta va putea duce mai departe făclia culturii în rândurile largi ale neamului.

Delegaţia de încasator a D-lui Demetriade, delà „Cultura Poporului" re­trăgând u-se, încunoşti in-ţăm, că pe viitor, plata abonamentelor se va face la redacţia şi admini­straţia gazetei în Bucu­reşti, str. Regală, 16.