SCOALA POSTLICEALA SANITARA

DISCIPLINA: BOLI INFECTO-CONTAGIOASEPROFESOR: DR. BUTNARIU SIMONA

CURS 1. PROCESUL INFECTIOS

A. DefinitiiBolile infectioase – boli determinate de un microorganism patogen, patruns in

organism, pe care corpul nu reuseste sa-l distruga la poarta de intrare. Nu toate bolile infectioase sunt si contagioase.

Bolile contagioase – sunt acele boli infectioase ce se pot transmite de la om la om sau de la animale la om. Caracterul contagios este determinat de rapiditatea cu care microorganismele se transmit de la un organism la altul, declansand epidemii, pandemii, endemii.

Infectia – ceea ce rezulta din patrunderea si multiplicarea germenilor patogeni in organismul gazda.

• INFECTIA NU ESTE OBLIGATORIU URMATA DE BOALA!• NU ORICE BOALA CORESPUNDE UNEI INFECTII ACTUALE.

Contaminare - prezenţa microorganismelor pe suprafeţele inerte (obiecte) sau ale organismului uman (maini), iar în cazul acestuia, în absenţa reacţiilor tisulare locale sau imune = fara multiplicarea lor. Contaminare – este si prezenta si chiar multiplicarea germenilor in medii de cultura, alimente, sange, solutii perfuzabile, deci pe produse lipsite de viata.

Colonizarea - reprezintă multiplicarea unui microorganism pe suprafeţele organismului gazdă (mucoase) fără a produce modificari patologice ale mucoasei si fara a produce modificari de reactie a organismului fata de aceasta prezenta sau o simptomatologie clinică detectabila.

Importanta bolilor infectioase

Numarul bolilor infectioase raspandite pe tot globul este foarte mare, ele reprezentand majoritatea bolilor a caror etiologie este cunoscuta. Majoritatea bolilor infectioase sunt urgente. Mortalitatea prin boli infectioase este inca foarte mare existand si boli infectioase incurabile (ex. HIV, unele hepatite) iar impactul economic este enorm in situatii epidemice.

B. Legislatia sanitara in vigoare: Ordinul MS nr. 1466/2008; HG nr. 589/2007.

C. Progrese obtinute: - Progrese in patologia bolilor infectioase - Progrese in diagnostic

1

- Progrese terapeutice- Progrese profilactice- Noi agenti etiologici identificati.

D. Procesul infectios Reprezinta totalitatea reactiilor locale si generale care rezulta din interactiunea

dintre agentul patogen si organismul gazda. Modul in care ia nastere infectia , sub diferitele ei forme Aparitia si dezvoltarea este conditionata de existenta a 3 factori principali:1. Microorganism (agent patogen: virusuri, bacterii, fungi)2. Macroorganism (organismul gazda)- este omul sau animalul in care patrunde si

se inmulteste microorganismul patogen3. Mediul extern – influenteaza macroorganismul prin factori sociali, climaterici.

- asigura si calea de transmitere a bolilor infectioase de la un organism la altul.

Cauza primara pentru declansarea infectiei este: patrunderea si multiplicarea microorganismelor patogene in macroorganismul gazda (organismul uman/animal), in anumite conditii de mediu exterior..

Patogenitatea microorganismelor tine de mai multi factori: Masivitatea infectiei - o cantitate mare de germeni patogeni faciliteaza

declansarea procesului infectios Infectiozitatea (contagiozitatea): capacitatea unor germeni de atrece cu

usurinta de la un organism la altul. Puterea invaziva – proprietatea unor germeni de a patrunde in organism

invingand cu usurinta apararea locala. Virulenta – proprietatea bacteriilor de a fi agresive. Capacitatea/puterea toxigena – proprietatea bacteriilor de a produce sau de a

elibera toxine, dupa distrugerea bacteriei in organism. Capacitatea antigenica – patrunderea in organismul gazda a germenilor si

aparitia de anticorpi specifici, cu rol imunitar.1. MICRORGANISMELE PATOGENE (Etiologia bolilor infectioase)

In ordinea crescanda a complexitatilor structurale si a taliei, microorganismele patogene sunt: virusurile, chlamidiile, mycoplasmele, rickettsiile, bacteriile, fungi, protozoarele, metazoarele, prionii.

a. Virusurile – sunt germeni patogeni pentru om, animale, plante, chiar pentru unele bacterii. Sunt cele mai mici structure biologice care au capacitatea de a se reproduce. Au parazitism obligatoriu intracelular si sunt formate dintr-un singur tip de acid nucleic (AND sau ARN) si din proteine sau lipoproteine. Sunt incapabile sa se multiplice inafara unei celule gazda fara suportul metabolic si energetic a acestuia. Virusurile nu au ribozonii, nu au mitocondrii, deci nu au sursa proprie de energie. Nu sunt influentate de antibiotice si chimioterapice uzuale si sunt foarte putin rezistente in mediul extern majoritatea virusurilor fiind termolabile.

Virusurile pot determina viroze respiratorii, enteroviroze, encefalite virale, hepatite virale.

2

In functie de modul de transmitere virusurile pot fi grupate in: virusuri enterice (se transmit prin ingestie, pe cale fecal-orala si se localizeaza

la nivelul tractului intestinal. Exemplu: familia Adenoviridae, Astroviridae, Calciviridae etc

virusurile respiratorii (se transmit prin inhalare si se localizeaza la nivelul tractului respirator. Exemplu: familia Adenoviridae, Orthomixoviridae, Paramixoviridae etc.

arbovirusuri se multiplica in artropode hematofage. Exemplu: familia Reoviridae, Togaviridae, Flaviviridae etc.

virusurile oncogene se transmit prin contact intim sau prin injectii si pot da infectii persistente care pot evolua spre afectiunii maligne. Exemplu: familia Herpeviridae, Papovaviridae, Retroviridae etc.

b. Chlamidiile - au dimensiuni relative mari, au perete celular, prezinta ambii acizi nucleici si se multiplica prin diviziune binara. Nu dispun de mecanisme generatoare de energie, ramanand dependente de celula gazda; nu au membrane nucleara si nu au mitocondrie.

Se cunosc patru tipuri patogene pentru om: Chlamydia psittaci Chlamydia lymphogranulomatozis Chlamydia trachomatis Chlamydia pneumoniae.c. Mycoplasmele - sunt microorganisme extreme de mici ce pot duce o

existenta independenta de alte celule. Nu au perete celular. Sunt rezistente la antibiotice care actioneaza pe peretele celular (betalactamine) si sunt sensibile la cicline si la macrolide. Sunt cincisprezece specii dintre care patru tipuri umane din care doar doua sunt patogene pentru om micoplasma pneumoniae care este agentul cauzal al unor pneumonii interstitiale si Ureoplasma ureolyticum, care este cauza unor uretrite, prostatite, vulvovaginite si alte infectii genitale feminine.

d. Rickettsiile – sunt microorganisme intermediare intre virusuri si bacterii. Au perete celular, au ambii acizi nucleici, au ribozomi, se multiplica prin diviziune binara si au parazitism intracelular obligatoriu. Sunt sensibile la antibiotice cu spectru larg (tetracicline, cloramfenicol). Infectiile produse de Rickettsii sunt: Tifosul exantematic, febra Q, febra butonoasa etc.

La om sunt patogene trei genuri Genul Rickettsiia cu speciile: R. Provazeki, R. Typhi, R. Connori. Genul Cocsiella Burnetti Genul Rochalimaea-Quitana.e. Bacteriile – sunt organisme unicelulare de dimensiuni relativ mari. Structura

lor cuprinde: perete celular, membrana celulara, citoplasma cu ribozomi, sistem enzimatic propriu, structura antigenica complexa, nucleu, flageli sau cili la exterior. Sunt sensibile la numeroase antibiotice si chimioterapice antibacteriene. Sunt rezistente in mediul exterior.

Clasificarea bacteriilor: Bacterii aerobe1. Coci gram pozitivi - stafilococi, streptococi, pneumococi.2. Coci gram negativi – gonococul, meningococul, Moraxella catarrhalis

3

3. Bacili gram pozitivi – bacilul difteric, bacilul carbunos, Listeria monocitogenes.

4. Bacili gram negativi – enterobacteriaceae (E. Coli, Shigella, Salmonella, Klepsiella Proteus, Legionella), Campylobacter, Pioceanic, Brucella, Haemophylus influenzae.

Bacterii anaerobe - constituie componenta predominanta a florei microbiene a organismului uman.

1. Coci anaerobi2. Bacili gram negativi anaerobi – Fusobacterium, Bacteroides,3. Bacili gram pozitivi anaerobi – Clostridium tetani, Clostridium botulinum,

Clostridium perfringens. Spirochetele – Treponema palidum, Leptospira, Helicobacter, Borellia

burgdorferi. Micobacterii – Micobacterium tuberculosis, Micobacterium leprae,

Micobacterii atipice. Bacterii speciale (atipice) – Chlamydia, Nocardia, Mycoplasma si

Ureaplasma, Cocsiella burnettii.f. Fungii patogeni – sunt microorganisme pluricelulare, vizibile la microscopul

obisnuit. Exista cateva mii de fungi, dar pentru om sunt patogene aproximativ 50 de specii de fungi. Fungii pot determina micoze superficiale sau cutanate, micoze profunde sau sistemice ale organelor interne, gravitatea micozelor fiind data de slaba imunitate a organismului.

Exemplu de fungii: Candida albicans, Aspergillus, Pneumocystis carinii etc. g. Protozoarele – sunt microorganisme unicelulare mai mari decat bacteriile, care

determina bolii cu localizare intestinala, sanguina, boli in tesuturile profunde. Protozoarele sunt influentate de unele chimioterapice.

Clasificare: - sporozoare (ex. Plasmodium, Toxoplasma) - flagelate (Ex. Giardia intestinalis, Trichomonas spp)- ameboide (ex. Entamoeba histolytica)- ciliate (ex. Balantidium coli)h. Metazoarele – sunt organisme pluricelulare vizibile cu ochiul liber (viermi,

helminti). Determina numeroase boli parazitare cu localizare intestinala sau generala.Clasificare – pot fi:- trematode (ex. Fasciola hepatica, Schistosoma haematovium)- cestode (Taenia solium, Echinococus granulosus)- nematode (Ascaris lombricoides, Trichinela spiralis)

2. MACRORGANISMUL UMANEste omul sau animalul in care patrunde si se inmulteste microorganismul

patogen.Agresiunea agentului patogen asupra macroorganismului este diminuata prin mai

multe mecanisme de aparare:• Bariera anatomica a pielii si a mucoaselor • Inflamatia locala/generala • Fagocitoza (leucocite, histiocite)

4

• Imunitatea celulara

E. Perioadele bolii infectioase

1. Perioada de incubatie Intervalul de timp dintre momentul patrunderii agentului patogen in

organismul gazdei pana la aparitia primelor simptome si semne de boala Asimptomatica Durata variabila in functie de boala

Incubatie: scurta – 1-7 zile; medie – 14 zile; lunga – peste 3 saptamani.2. Perioada de invazie=debutul bolii Momentul aparitiei primelor semne si simptome de boala Semne clinice adesea necaracteristice Etapa de maxima contagiozitate a bolii Debut brusc sau lent, progresiv

3. Perioada de stare Prezenta tuturor semnelor si simptomelor bolii Apar marile sindroame Pot sa apara si complicatiile Bolnavul ramane contagios

4. Perioada de declin Marcheaza sfarsitul bolii Atenuarea manifestarilor clinice → disparitie

5. Perioada de convalescenta Dispar manifestarile clinice Se vindeca leziunile si se recupereaza deficitele aparute in cursul bolii Poate fi: de scurta durata-zile; mai lunga durata-S/luni B au o rezistenta scazuta Recaderea – reparitia in convalescenta a fenomenelor clinice si/sau biologice

din perioada de stare. Reinfectia – in cazul bolilor care nu lasa imunitate solida de durata, dupa

vindecarea clinica initiala, dupa un interval mai lung. Recidiva – in situatiile in care dupa vindecare agentul patogen ramane in stare

de latenta in organismul gazdei Vindecarea – presupune controlul multiplicarii agentului patogen, incetarea

diseminarii acestuia in organism si a progresiei leziunilor. Poate fi completa sau incompleta, cu sechele.

Dupa unele infectii microorganismul patogen poate persista in interiorul gazdei perioade lungi de timp, uneori toata viata (virusul varicelozosterian, virusul hepatitei B, virusul herpes simplex)

Cronicizarea – este consecinta persistentei si actiunii indelungate a germenului patogen in organismul gazdei

Decesul – apare mai rar in boala infectioasa.

5

Portajul de germeni – se produce vindecarea clinica dar nu si bacteriologica, bolnavul fiind excretor de germenii perioade scurte sau lungi de timp.

F.CLASIFICAREA BOLILOR INFECTIOASE• BOALA (INFECTIA) INAPARENTA

- nu apare boala propriu-zisa- este asimptomatica, ea se deceleaza numai prin mijloace de laborator.

• BOALA INFECTIOASA APARENTA- reprezinta rezultatul vizibil al procesului infectiosPot fi in functie de intensitate:Infectie localizata - germenii patogeni sunt blocati la poarta de intrare si determina inflamatie de

intensitati diferiteInfectie generalizata - germenii dupa ce se inmultesc local si produc toxine invadeaza

macroorganismul pe variate cai (limfatica, sanguine, nervoasa) si determina infectia generala.

• STAREA DE PURTATOR DE GERMENI- persistenta agentului pathogen in organismul pe care l-au infectat candvaPurtatori sanatosi Purtatori convalescenti.

G. DIAGNOSTICUL BOLILOR INFECTIOASE1. Date epidemiologice Sursa de infectie – izvorul de infectiePoate fi umana si extraumanaUmana este reperezentata de : bolnavii tipici, infectatii inaparent, purtatorii

cronici sau temporari.Sursa de infectie extraumana este reprezentata de diverse animale si pasari

salbatice sau domestice, bolnave, infectate inaparent, purtatoare.Importanta cunoasterii sursei de infectie: posibilitatea neutralizarii ei ca factor

epidemiologic primar. Calea de transmitere: directa, indirecta, simpla si indirecta complexa.- aerul: prin picaturi si aerosoli care se transforma in nucleosoli, componente

ale norului Fluge- apa: transmiterea hidrica depinde de provenienta si calitatea apei, modul de

folosire, etc..- alimentele: contaminate de la producere si pana la consum.- Solul: contaminat prin dejecte, ape reziduale de suprafata, praf, produse

patologice, cadavre, obiecte cu germeni.- Obiecte: contaminate prin mana murdara sau prin secretii din tractul respirator- Mana murdara: cea mai frecventa modalitate de transmitere.- Insectele: care se contamineaza prin atingerea unor produse patologice sau a

unor elemente de mediu contaminate prin hranirea cu acestea prin murdarire cu sange

6

Receptivitatea- repreazinta acea stare a organismului care nu-i confera acestuia posibilitatea de a invinge o agresiune microbiana, parazitara sau fungica. Rezistenta fata de infectie poate fi nespecifica (generala) si specifica (imunitatea).

Rezistenta nespecifica este dependenta de integritatea barierelor cutanate si a mucoaselor, de hematopoeza, metabolizare, inflamatie, fagocitoza, aciditate gastrica, secretiile de mucus, pH-ul cutanat etc.

Receptivitatea specifica este dependenta de prezenta anticorpilor si a unor celule cu capacitate protectiva antiinfectioasa.

Imunitatea: postinfectie, postvaccinare Factori secundari favorizanti sunt factori naturali (meteoclimatici, cosmici,

geografici), factori economico-sociali (profesia, locul de munca, conditiile de munca, de locuit, alimentatia), culturali, biologici (rozatoare, pasari, alte animale).

2. Diagnosticul clinic: datele clinice se obtin prin examinarea atenta, amanuntita si repetata a bolnavului.

Anamneza Antecedentele personale Antecedentele heredocolaterale Examen clinic (simptome si semne )

3. Diagnostic de laboratorExamenele de laborator stabilesc diagnosticul de siguranta si precizeaza etiologia

bolii. Evidentierea agentului patogen (din sange, exudat nazal, faringian, sputa,

materii fecale, plagii, urina, LCR, lichid de varsatura etc.) sau a Ag specifice (prin imunoflouroscenta, hemaglutinare directa, imunodifuzia, ELISA).

Evidentierea Ac specifici (prin reactii serologice, IDR). Teste orientative: VSH, HL, ex.sumar de urina, constante sanguine, PCR etc Explorari paraclinice: Rx, EKG, EEG, F.O, scintigrafie, etc Metode histopatologice: prin punctie-biopsie, biopsie, necropsie.

H. TRATAMENTUL IN BOLILE INFECTIOASETratamentul trebuie sa fie de urgenta, precoce, dinamic si complex (sa vizeze cei

trei factori: microorganismul, macroorganismul si mediul extern). Obiectivele: - vindecarea rapida, completa, fara complicatii si sechele- prevenirea transmiterii infectiei la alte persoane- prevenirea infectiei nozocomiale.

1. Tratamentul general nespecific Izolarea bolnavuluiAre rol curativ si profilactic si se face in functie de gradul de contagiozitate a

bolnavului. Repausul la pat – reduce consumul de energie, conttribuie la cresterea rezistentei nespecifice

fata de infectie, accelereaza procesul de vindecare.

7

- in unele boli reprezinta factorul terapeutic major al vindecarii (hepatitele virale)

Ingrijiri igienice- o igiena corecta a spatiului de spitalizare, a patului si a lenjeriei, a

manoperelor terapeutice, creeaza o ambianta favorabila vindecarii. Tratament dietetic (de alimentare)- trebuie sa satisfaca nevoile de apa, saruri minerale, calorii si principii

alimentare esentiale, necesare bolnavului- regimurile se alcatuiesc in functie de varsta, de boala, de stadiul bolii, de

situatii speciale- exista mai multe tipuri de regim: hidric, hidric-zaharat, hidro-fainos etc. Tratament simptomatic- combate anumite tulburari. Exemplu: febra se combate prin antitermice

(Aminofenazona), impachetari reci la copii; tusea se calmeaza prin Codeina, Tusin, ACC; durerea se combate cu antialgice (Algocalmin), agitatia cu sedative (Diazepam, fenobarbital); constipatia se combate cu laxative, purgative, clisme; greturile, varsaturile se combat cu antiemetice (Emetiral, Torecan), etc..

Tratament antiinflamator, antialergic, de substitutie- reactiile de tip inflamator si de tip alergic sunt prezente in majoritatea

infectiilor bacteriene si virale. Exemplu: Acid acetil salicilic, Fenilbutazona, Indometacin, corticosteroizi.

- Deficitul de vitamine aparut in cursul infectiilor prin varsaturi, diaree, dupa antibiotice orale, anorexie se corecteaza prin administrarea de vitamine: C, B1, B6, B12, A, etc.

Tratamentul sindroamelor grave (soc septic, SDA, IRA, IResp., IC, IH, Coma cerebrala), al complicatiilor

2. Tratamentul specific Seruri imune = imunizare pasiva- contin un titru ridicat de anticorpi specifici, formati dupa trecerea prin boala

sau consecutiv unor vaccinari.- Se face deobicei contactiilor directii de anumite boli (rujeola, tetanos,

hepatita)- Exemple: seruri antitoxice (antidifteric, antitetanic, antibotulinic), seruri

antibacteriene (anticarbunos), seruri antivirale (antirabic). Imunglobuline- sunt produse biologice obtinute prin izolarea si concentrarea gamaglobulinelor

din plasma sau din serul uman.- Sunt de doua feluri: imunglobuline umane normale si imunglobuline umane

specifice.

Vaccinurile- contin antigene microbiene specifice, care realizeaza o imunizare, determinand

organismul sa produca anticorpi specifici care-i confera o rezistenta solida si de durata.

8

3. Tratament etiologic Substante antivirale AB si chimioterapice antibacteriene AB antifungice Antihelmintice Antiprotozoare

I. PROFILAXIA BOLILOR INFECTIOASE1. Masuri fata de sursa de infectie: se aplica bolnavilor, suspectilor, contactilor,

purtatorilor de germeni si animalelor.2. Masuri fata de calea de transmitere:- fata de calea de transmitere digestiva - fata de calea de transmitere parenterala - fata de calea de transmitere aerogena 3. Masuri fata de masa receptiva - nespecifice - specifice: pasive si active.

9

CURS 2SEMNELE LOCALE: LEZIUNI LA NIVELUL

TEGUMENTELOR SI MUCOASELOR

DEFINITII

1. Simptomele Sunt generale (febra, frison, astenie, pierdere in G), cand nu sunt caracteristice

unei anumite boli, putand aparea in diverse afectiuni. Poarta denumirea de functionale sau subiective (durere, greata, inapetenta,

dispnee, palpitatii) cand sunt percepute doar de catre bolnav Denumirea se foloseste doar in cazul bolilor.

2. Semne = simptome fizice Manifestari obiective ale unei boli, ce pot fi observate, descoperite cu ajutorul

unor manevre (palpare, percutie, auscultatie) si de alte persoane (dr., asistent medical) si nu numai de catre bolnav

Denumirea se foloseste si pentru a descrie starea de sanatate Ex: prezenta de sange in scaun

3. Sindromul Grupare de simptome, comune unor grupe de boli, nefiind caracteristice unei

boli anume. Ex: sindromul de condensare pulmonara.

SEMNE LOCALE

1. ERUPTIA- modificare de culoare si aspect la nivelul tegumentelor si mucoaselor.

exantem=la nivelul tegumentelorERUPTIA enantem=la nivelul mucoaselor

MACULA (PATA) modificare de culoare a tegumentului (pielii). bine sau imprecis delimitata regulata/ neregulata eritematoasa (rosie) pigmentara (bruna, maronie) albicioasa (hipopigmentata)

10

PAPULA leziuni elementare cu continut solid pot fi simtite la palpare ridicate fata de planul pielii papula mai mare =placa papula si mai mare = placard

VEZICULA leziune elementara cu continut lichid sunt mici, sub 5 mm pot avea continut - clar - citrin- hemoragic- cu puroi prin rupere = eroziuni

PUSTULA este o vezicula cu puroi la nivelul pielii. pot aparea ca pustule de la bun inceput sau pot aparea prin infectarea unor vezicule pot avea continut infectios sau pot fi sterile diverse forme, marimi

FLICTENA ridicatura cutanata, rotunda, mare, umpluta cu o serozitate care retine sau nu

sange zona este inrosita, fierbinte si prezinta una sau mai multe basicute apare din cauza prezentei unui corp strain sau a unei arsuri dar si din cauza

presiunii sau fortelor de frecare exagerate

ULCERATIA

pierdere de substanta de la nivelul pielii care poate privi mai multe straturi cutanate (epiderm, derm, hipoderm)

ulceratiile au dimensiuni variabile - intre cativa milimetri sau peste 1 cm

marginile ulceratiei - pot fi netede sau neregulate, plane sau reliefate

fundul ulceratiei - este alcatuit din tesut conjunctiv si fibrinaULCERATIA CUTANATACauze - Cauzele circulatorii (venoase, arteriale, capilare sau mixte) antreneaza mai ales ulcere ale membrelor inferioare.

11

- Cauzele infectioase sunt prezente frecvent in cursul bolilor acute sau cronice: boli bacteriene ale pielii (piodermite cu stafilococi sau cu streptococi), infectii cu ciuperci (micoza), etc.

- Cauzele maligne sunt tumorile maligne ale pielii (epitelioame bazocelulare sau spinocelulare, melanoame maligne etc.), care se ulcereaza adesea, ori localizari cutanate ale cancerelor sangelui sau sistemului limfoid.

ULCERATIA MUCOASA

pierdere de substanta din mucoasa care poate privi gura sau organele genitale ale barbatului sau ale femeii.

Ex: ulceratie vulvovaginala, bucala

ERITEMUL

Inrosire a pielii care paleste la apasare si reapare imediat dupa ce presiunea a incetat

Sunt urmarile unei dilatari a vaselor sanguine cutanate Topografie: generalizate si localizate Eritemul generalizat poate avea drept cauza o alergie la un medicament, o

boala infectioasa. Eritemul localizat poate avea o cauza fizica, chimica, medicamentoasa,

infectioasa, dermatologica.C. SEMNE GENERALEFEBRATemperatura normala a corpului uman este de 36-37ºC, cu mici variatii in functie

de regiunea anatomica in care este masurata. Temperatura corpului se mentine constanta datorita procesului de termoreglare. Temperatura se masoara cu termomentru maximal (medical) tinand termometru aproximativ 10 minute. Variatiile de temperatura se noteaza grafic pe foaia de temperatura a bolnavului.

Cresterea temperaturii peste 37°C Este un sindrom= grup de semne Se intalneste in :- Insolatie - debutul graviditatii- Deshidratare - postmenopauza- Hipertiroidie - tulburari metabolice- Eforturi musculare - neoplazii- Unele boli ale SNC - postoparator- Postmedicamentos - boli infectioase- Premenstrual - hipercolesterolemii, hipertrigliceridemiiIn functie de valorile temperaturii se disting: temperatura normala 36-37°C,

starea subfebrila 37-38°C, febra moderata 38-39°C, febra ridicata 39-41°C, hiperpirexia peste 41°C.

Perioadele febrei1. Perioada initiala (de debut) care poate fi de cateva ore – debut brusc si poate

orienta spre diagnostic sau de cateva zile – debut lent, fiind precedata uneori de frisoane.

12

2. Perioada de stare poate sa dureze zile sau saptamani, in aceasta perioada febra atingand punctul ei culminant. Aspectul curbei febrile e diferit in functie de boala.

3. Perioada de declin poate fi: brusca, scurta (declin in criza), temperatura scade brusc in cateva ore la normal sau chiar subnormal, fiind insotita de transpiratii mari, urini abundente, revenirea ritmului cardiac si respiratiei la valori normale; lenta, progresiva (debut in liza), temperatura scade incet in mai multe zile, prin oscilatii descendente.TIPURI DE FEBRA1. Febra continua (in platou) – B este tot timpul febril, dar oscilatiile dintre temp de dimineata si cea de seara nu depasesc 1°C.2. Febra remitenta – diferenta dintre temp matinala si cea de seara depasesc 1°C, fara ca temp de dimineata sa revina la normal.3. Febra intermitenta - alternanta de temp normala cu febra ridicata(diferenta dintre temp de dimineata si cea de seara este de cateva grade, temperatura de dimineata atingand valori normale).4. Febra recurenta - perioade febrile de 4-6 zile ce alterneaza cu p[erioade afebrile de aceeasi durata, trecerile facandu-se brusc.5. Febra ondulanta – perioadele febrile alterneaza cu perioadele afebrile (trecerea de la perioada febrila la cea afebrila se face treptat). 6. Febra de tip invers – temp matinala este mare mare decat cea de seara.7. Febra prelungita – febra care persista peste 3 saptamani.8. Febra neregulata – curba termica este total atipica2.HIPOTERMIAScaderea temperaturii organismului sub 36 °C

Este detrminata de:- pierdere excesiva de caldura;- scadere pronuntata a metabolismului;

- diminuarea arderilor din organism si a productiei de caldura.

3. FRISONUL

o Marcheaza inceputul accesului febrilo Fenomen clinic caracterizat prin faptul ca bolnavul prezinta, in mod brusc, o

senzatie de frig, insotita de tremuraturi inegale si neregulate cu caracter progresiv, care cuprind intreg corpul si devin foarte puternice

o Este cu atat mai intens cu cat cresterea temperaturii este mai rapidao Frisonul poate fi de mai multe tipuri: frison initial - care apare la debutul multor boli infectioase (pneumonie franca

lobara, limfangita, erizipel, scarlatina) frison ce apare in procese supurative - in cazul unor abcese, flegmoane frison de intensitate mare - apare in malarie frisonul din colica biliara si renala frisonul de cauza iatrogena frisonul indus - prin injectarea de toxine, suspensii bacteriene

4. VARSATURILE

Prin varsatura se intelege expulzarea fortata, brusca a continutului gastro-intestinal prin gura. Varsatura, precedata adesea de greata si hipersalivatie, este un act reflex in cadrul caruia stomacul este principalul organ efector.

Varsaturile pot fi de origine centrala sau periferica (reflexe).

13

Varsaturile de origine centrala - se datoresc cresterii presiunii intracraniene, apar brusc, nu sunt precedate de senzatia de greata si se executa fara efort ("varsatura in jet").

Varsaturile de origine periferica (reflexe) - au ca punct de plecare excitatii de la nivelul tubului digestiv, peritoneului si diferite alte viscere.

Clasificarea varsaturilor in functie de orrarul alimentatiei.1. Varsaturi matinale – dimineata pe stomacul gol.2. Varsaturi postprandiale – imediat dupa alimentare sau chiar in timp ce

bolnavul consuma alimentele.3. Varsaturi tardive – la 2-6 ore de la consumul alimentelor.Cantitatea varsaturilor poate fii mica sau abundenta.Mirosul poate fi acru, fecaloid, ranced.Continutul a. Varsaturi alimentare – contin alimente consumate cu cateva ore mai inainte.b. Varsaturi mucoase, apoasec. Varsaturi biliare – contin bila au culoare galben verzui sau verde inchis, gust

amar.d. Varsaturi fecaloide – culoare galbui murdara, cu miros fecaloid.e. Varsaturi purulente – continutul stomacului e amestecat cu puroi sau format

numai din puroi.f. Varsaturi sanguinolente si de sange pur (hematemeza) – poate proveni din

stomac sau organele invecinate.

5. GRETURILE

- senzatia de a varsa- preced sau insotesc adesea varsaturile.

6. INAPETENTA (ANOREXIA) = lipsa poftei de mancare7. HALENA sau halitoza se intalneste in igiena bucala deficitara, carii dentare

neglijate, pioreea alveolara, amigdalita cronica criptica, rinofaringita cronica si in obstructii urmate de staza ale esofagului, stomacului, portiunii superioare a intestinului sau colonului.

8. PRURITUL este o senzatie neplacuta, acompaniata frecvent de grataj. In functie de localizare putem vorbi de prurit localizat si generalizat. Pruritul poate apare in: boli alergice, metabolice, hepatice, renale, parazitare si dermatologice.

9. DIAREEA - este provocata de un tranzit intestinal accelerat- Numarul scaunelor in diaree depaseste 3 scaune in 24 de ore.- Scaune frecvente, de consistenta scazuta, pastoase, semilichide si lichide- De multe ori contine numeroase resturi alimentare nedigerate- Aspectul poate fi asemanator cu zeama de pepene, zeama de orez sau balega

de vaca.- Culoarea poate fii galben-aurie, deoarece bilirubina nu are timp sa se duca, din

cauza tranzitului accelerat; verde, bilirubina se oxideaza la nivelul intestinului gros; albicios, ca argila, datorita lipsei pigmentilor biliari; hipercolorat, brun –inchis; negru ca

14

pacura, moale, lucios, cea ce arata o hemoragie in portiunea superioara a tubului digestiv; scaun amestecat cu sange proaspat, semnifica o hemoragie in portiunea inferioara a tubului digestiv.

- Mirosul este dat de substantele rezultate din procesul de fermentatie si de putrefactie din intestinul gros. Scaunul poate sa nu prezinte aproape nici un miros, in diareea cu tranzit accelerat; poate fi acid in caz de fermentatie accelerata; putred in caz de putrefactie accelerata; ranced cand exista grasimi nedigerate; foarte fetid; varza stricata.

10. TENESMELE RECTALE- Senzatie dureroasa de defecare fara eliminare de materii fecale datorita unor

contractii spastice ale sfincterului anal

11. DUREREA ABDOMINALA

12. RINOREEA – secretie nazala seroasa, mucoasa sau purulenta.13. RAGUSALA sau DISFONIA – modificarea vocii, interesand timbrul si

intesnitatea. 14. ODINOFAGIA – durere la deglutitie.15. DISFAGIA – dificultate la inghitirea alimentelor, lichidelor

15. TUSEA - este un act reflex sau voluntar determinat de excitanti fizici, chimici, inflamatori, care are ca rezultat expulzarea violenta si sonora a aerului intrapulmonar si a eventualelor secretii patologice sau a corpilor straini din arborele traheobronsic.

Tusea reprezinta o reactie de aparare a organismului pentru eliminarea produselor patologice din caile respiratorii. Reflexul de tuse este un reflex respirator modificat.Dupa caracterul tusei se descriu:

tusea uscata: este seaca, fara expectoratie tusea umeda: este productiva, insotita de expectoratie, apare de obicei

dimineata la schimbarea pozitiei corpului tusea surda tusea latratoare: este consecinta unor compresiuni traheobronsice determinate

de adenopatii tusea bitonala: apare in cazul paraliziei corzilor vocale tusea convulsiva tusea iritativa: apare la fumatori sau in complicatiile cardiovasculare tusea cavernoasa: apare in cavernele pulmonare16. DISPNEEA este definita ca respiratie dificila (cu efort), respiratie

constientizata ca anormala, determinand o situatie de discomfort.- sete de aer- se modifica ritmul si amplitudinea miscarilor respiratorii.

Din punct de vedere clinic avem elemente generale si tipuri particulare de dispnee:

dispneea de efort si de repaus dispneea paroxistica

15

17. OBSTRUCTIA CAILOR RESPIRATORII- Este o urgenta medicala- poate fi produsa de procesele inflamatorii ale cailor respiratorii, dar si de

prezenta unor corpi straini, patrunsi accidental in caile respiratorii ca si de deformarii ale nasului.

- Respiratia e dificila pe nas, bolnavul respira pe gura.- Secretii abundente nazale, mucoase, purulente, sanguine care impiedica

respiratia.

18. CEFALEEA - durerea de capCefaleea se poate produce prin urmatoarele mecanisme: excitatia receptorilor durerii de la nivelul durei mater, arterelor si venelor

cerebrale stimularea asociata a nervilor cranieni, senzoriali si a ramurilor lor vegetative

prin procese inflamatorii, vasodilatatie, vasoconstrictie, presiune, tractiune

16