UNIVERSITATEA „SPIRU HARET” FACULTATEA DE STIINTE JURIDICE SI ADMINISTRATIVE BRASOV

GHIDUL DE STUDIU

LA

DREPT DIPLOMATIC ŞI CONSULAR

NOIEMBRIE 2009

1

GHIDUL DE STUDIU la

DREPT DIPLOMATIC SI CONSULAR

Denumirea cursului: Drept diplomatic şi consular Tip curs: obligatoriu Durata cursului /Număr de credite: semestrul al VI-lea /4 (patru) Manualul recomandat: Dan Năstase, (2006), Drept diplomatic şi consular, Universitatea Spiru Haret, Editura

FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti Obiectivul principal al cursului: Se prezintă principiile şi normele care, considerate

a fi expresia voinŃei statelor, reglementează diplomaŃia ca mijloc de înfăptuire a politicii externe a acestora, precum şi activitatea consulară.

Se înfăŃişează aspectele juridice principale, caracteristice pentru structura instituŃiilor diplomatice şi consulare. Se pune accent pe cultivarea recursului nemijlocit la izvoarele dreptului diplomatic şi consular şi pe deprinderea utilizării corecte a doctrinei şi terminologiei de specialitate. Se descriu activităŃile specifice ale serviciilor diplomatice intern şi extern. ale statului. Se fac referiri la regulile de curtoazie diplomatică şi la ceremonia diplomatică.

Se prezintă principiile şi normele care, considerate a fi expresia voinŃei statelor, reglementează diplomaŃia ca mijloc de înfăptuire a politicii externe a acestora, precum şi activitatea consulară.

Se înfăŃişează aspectele juridice principale, caracteristice pentru structura instituŃiilor diplomatice şi consulare. Se pune accent pe cultivarea recursului nemijlocit la izvoarele dreptului diplomatic şi consular şi pe deprinderea utilizării corecte a doctrinei şi terminologiei de specialitate. Se descriu activităŃile specifice ale serviciilor diplomatice intern şi extern. ale statului. Se fac referiri la regulile de curtoazie diplomatică şi la ceremonia diplomatică.

Modul de stabilire a notei finale: - verificare finală electronică prin test grilă ConŃinutul tematic al cursului:

1. Introducere: relaŃii politice şi relaŃii diplomatice; definirea dreptului diplomatic; sursele dreptului diplomatic; codificarea dreptului diplomatic şi consular; ;octrina dreptului diplomatic

2. Misiunea diplomatică: funcŃii; componenŃă; privilegiile diplomatice; imunitatea diplomatică

3. Regulile cu privire la activitatea diplomatică a şefului de stat şi a şefului de guvern

4. Ministrul de externe 5. Misiunea diplomatică ad-hoc 6. Forul internaŃional; conferinŃa internaŃională 7. OrganizaŃia internaŃională – for diplomatic; reprezentarea statelor la

organizaŃia internaŃională; funcŃionarul internaŃional 8. Serviciul public pentru diplomaŃie. Ramurile internă şi externă ale serviciului

diplomatic 9. RelaŃiile diplomatice 10. Ambasada - funcŃii; înfiinŃare şi desfiinŃare 11. Personalul ambasadei 12. Privilegiile misiunii diplomatice permanente 13. Postul consular - relaŃiile consulare; personalul consular; funcŃionarul consular

onorific 14. FuncŃiile şi privilegiile consulare.

2

Bibliografie minimă obligatorie Dan Năstase, (2006), Drept diplomatic şi consular, Universitatea Spiru Haret,

Facultatea de RelaŃii InternaŃionale şi Studii Europene, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti (pp. 13-146)

Vasile CreŃu, (2002), Drept internaŃional public, Editura FundaŃiei "România de Mâine", Bucureşti

Bibliografie facultativă Aurel Bonciog, (2000), Drept diplomatic, Editura FundaŃiei România de Mâine,

Bucureşti Ion. M. Anghel, (1996), Drept diplomatic şi consular, Editura Lumina Lex, Bucureşti, Dumitru Mazilu, (2003), DiplomaŃia, Drept diplomatic şi consular, Lumina Lex,

Bucureşti Valentin Lipatti, (1993), În tranşeele Europei. Amintirile unui negociator, Editura

Militară, Bucureşti.

3

Prezentarea lecŃiei întâi RelaŃii politice şi relaŃii diplomatice; definirea dreptului diplomatic; sursele dreptului

diplomatic; codificarea dreptului diplomatic şi consular; ;octrina dreptului diplomatic; codificarea dreptului diplomatic şi consular -Doctrina dreptului diplomatic

Introducere: Sfera de constituire şi de aplicare a dreptului diplomatic se conturează prin abordarea

distinctă a relaŃiilor politice şi a relaŃiilor diplomatice dintre state şi prin definirea diplomaŃiei ca profesie.

Pentru cunoaşterea, respectarea şi aplicarea normelor de drept diplomatic, este necesară cunoaşterea formelor de exprimare a acestei componente a dreptului internaŃional public.

Obiectiv: stabilirea locului dreptului diplomatic în cadrul dreptului internaŃional public;

definirea surselor dreptului diplomatic; descrierea procesului de codificare a dreptului diplomatic şi a celui de constituire a doctrinei în materie oferă un ghid util recurgerii la sursele esenŃiale; prezentarea reglementărilor în vigoare privind diplomaŃia la nivel înalt, diplomaŃia forurilor internaŃionale şi activitatea serviciilor diplomatice şi consulare.

Concepte cheie: politica, politica externă, diplomaŃia, dreptul diplomatic; sursa de drept, cutuma

diplomatică, convenŃiile privind domeniul dreptului diplomatic, principiile dreptului diplomatic, doctrina, analogia, sentinŃele în materie ale CurŃii InternaŃionale de JustiŃie; codificarea, Comisia de Drept InternaŃional a ONU

Rezumat: Politica este conducerea treburilor publice. Face politică acela care participă la

conducerea treburilor publice, la ansamblul afacerilor publice, la evenimentele din acest domeniu, la confruntarea dintre partide, la guvernare. Statul face politică de stat. Celelalte organizaŃii fac politică pentru a ajunge să facă politică de stat.

Politica externă este instrumentul prin care se acŃionează asupra împrejurărilor externe, a relaŃiilor externe proprii, dar şi a relaŃiilor externe ale străinilor.

Guvernul acŃionează după criteriul suveranităŃii. În condiŃiile interacŃiunii cu organizaŃii guvernamentale şi neguvernamentale locale, naŃionale, regionale sau globale, politica externă a statului rămâne instrumentul de reafirmare a suveranităŃii statului şi a identităŃii naŃionale.

Capacitatea guvernului de a orienta politica externă decurge din consensul cercurilor politice interne cu privire la elementele definitorii, considerate incontestabile, ale identităŃii naŃionale. O parte a politicii externe se constituie în afara nucleului statului, fiind rezultatul contribuŃiei provinciilor, a regiunilor, a municipalităŃilor, a diferitelor organizaŃii teritoriale. Interesele se constituie prin interacŃiune socială şi deciziile de politică externă se iau sub influenŃe culturale şi simbolice comune. Satisfacerea interesului naŃional înseamnă şi luarea în considerare a intereselor private.

Întrucât condiŃia esenŃială a politicii externe este realitatea străinătăŃii, extraneitatea, în politica externă domină autoritatea publică.

Politica externă, elaborată de cei care au ajuns să facă politică de stat, este aplicată de serviciile statului.

Politica externă a statului este activitatea prin care guvernul stabileşte, defineşte şi reglementează raporturile cu guvernele străine şi participarea statului la relaŃiile internaŃionale.

Politica externă a statului se exprimă prin declaraŃii ale autorităŃilor, discursuri parlamentare, discursuri ale reprezentanŃilor statului în timpul vizitelor pe care le întreprind în străinătate sau le primesc din străinătate.

4

Prin diplomaŃie se înŃelege activitatea reprezentanŃilor statelor, legată de raporturile dintre state.

DiplomaŃia armonizează ordinea unui stat cu ordinea altui stat. Iluzoriu, persoanele trăiesc şi locuiesc în lumea întreagă. În realitate, pentru fiecare persoană, lumea se divide în ceea ce este şi ceea ce nu este străinătate. Fiecare persoană are un stat propriu, distinct de celelalte state, de statele străine. Statul propriu este statul în afara căruia este străinătatea. NaŃiunea străină este altă naŃiune decât naŃiunea proprie. Străinul nu aparŃine comunităŃii naŃionale, statului, ci unei alte comunităŃi, unui stat străin, fiindu-i proprii o ordine străină, cetăŃenia străină, numele străin, limba străină, un stat străin cu un suveran străin şi o suveranitate străină.

RelaŃiile diplomatice şi consulare sunt relaŃii între state şi statele sunt subiectele dreptului diplomatic şi consular. Activitatea diplomatică este activitatea reprezentanŃilor desemnaŃi de state. DiplomaŃia statului este activitatea diplomatică desfăşurată de reprezentanŃii lui.

Statele interacŃionează în domeniul relaŃiilor diplomatice prin diplomaŃii lor. DiplomaŃia este profesia reprezentării statului în relaŃiile cu alte state. DiplomaŃia este aşadar profesia diplomatului, a celui care se pricepe să reglementeze, altfel decât cu forŃa, diferendele dintre state. Diplomatul deŃine profesia de a concilia interesele divergente ale statelor aplicând regulile, tradiŃiile şi uzanŃele legate de relaŃiile dintre state. Diplomatul este funcŃionar public având statut propriu, aşa cum au statute proprii profesorii, militarii şi poliŃiştii. DiplomaŃia este şi denumirea corpului agenŃilor diplomatici ai statului. Se recurge la acest termen şi pentru a denumi serviciul diplomatic al statului. Când se vorbeşte, nu doar în presă, dar şi în doctrină, despre "diplomaŃia românească", ca şi despre "diplomaŃia franceză", "diplomaŃia rusă", noŃiunea semnifică serviciul diplomatic naŃional. Fiecare din aceste servicii naŃionale au ca misiune definitorie aplicarea politicii de înfăptuire şi de apărare a intereselor statului naŃional pe care îl reprezintă.

RelaŃiile diplomatice sunt relaŃiile dintre state realizate prin serviciile diplomatice. Aceste servicii, componente al administraŃiei statului, reprezintă permanent statul, în primul rând în relaŃiile politice cu alte state, negociază cu alte state, transmit şi primesc mesaje.

ActivităŃiile diplomatice înseamnă în primul rând dialog. Ele constituie mecanismul de întreŃinere a relaŃiilor dintre state. ActivităŃile diplomatice le oferă statelor calea paşnică de soluŃionare a problemelor din ansamblul relaŃiilor dintre ele. Statele îşi rezolvă problemele de relaŃii şi prin forŃă. În raport cu politica externă, activitatea diplomatică, adică activitatea serviciului diplomatic al statului, apare ca aplicarea unei tehnici de comportament în conducerea relaŃiilor interstatale.

Activitatea diplomatică şi activitatea consulară decurg din atribuŃiile instituŃiilor autorităŃii statului. Această activitate le aparŃine acestor instituŃii, misiunilor diplomatice, inclusiv instituŃiilor pentru relaŃii diplomatice, cancelariilor şi ambasadelor. Ea constă din discursuri, schimburi de vizite, corespondenŃă.

Regulile activităŃii diplomatice au rădăcini adânci în tradiŃie; ele au fost preluate şi cultivate ca rod al unor învăŃături fundamentale.

Activitatea diplomatică le revine şi le aparŃine serviciilor publice. RelaŃiile diplomatice şi relaŃiile consulare sunt relaŃii inter-statale. Ca urmare, normele după care funcŃionează aceste relaŃii aparŃin dreptului internaŃional public.

Prin normele de drept diplomatic se stabileşte modul de aplicare a normelor de drept internaŃional public şi, ca urmare, dreptul diplomatic este subramură a dreptului internaŃional public. Sunt doctrinari care consideră că dreptul diplomatic ar fi procedura dreptului internaŃional. Dreptul diplomatic este ansamblul normelor de drept internaŃional pentru activitatea diplomatică.

5

De respectarea principiilor şi regulilor dreptului diplomatic depind desfăşurarea normală a relaŃiilor interstatale şi realizarea obiectivelor şi a principiilor înscrise în Carta NaŃiunilor Unite.

Dreptul diplomatic însumează regulile diplomaŃiei, mai precis regulile profesiei de diplomat şi pe cele ale serviciului public de diplomaŃie.

Dreptul diplomatic este ansamblul normelor care reglementează raporturile dintre instituŃiile subiectelor de drept internaŃional abilitate să se ocupe de relaŃiile externe ale acelor subiecte. Aceste instituŃii nu acŃionează în nume propriu. Ele apar ca subiecte ale activităŃii diplomatice, dar nu sunt şi subiecte de drept. Deşi apar ca subiecte ale activităŃii diplomatice, instituŃiile care reprezintă statele sunt obiecte ale dreptului diplomatic. Normele dreptului diplomatic se referă la organizarea, îndatoririle şi competenŃa instituŃiilor de relaŃii externe ale subiectelor de drept internaŃional.

Subiectele de drept internaŃional decid asupra reglementării activităŃii lor diplomatice. Dreptul diplomatic este rezultatul consimŃământului subiectelor de drept internaŃional asupra normele în conformitate cu care se desfăşoară activităŃile diplomatice.

Obiectul normelor dreptului consular, componente ale dreptului diplomatic, este alcătuit din: relaŃiile consulare dintre state şi statutul (organizarea şi funcŃionarea) misiunilor consulare. RelaŃiile consulare dintre state înseamnă colaborarea statelor în vederea protejării cetăŃenilor proprii, a respectării drepturilor acestora. Statul îşi protejează cetăŃeanul şi când se află în străinătate, adică sub incidenŃa jurisdicŃiei statului străin. Este necesară conlucrarea dintre state pentru asigurarea coexistenŃei ordinilor juridice diferite şi pentru realizarea relaŃiilor consulare (stabilirea de relaŃii consulare, misiunile consulare etc.) Ca şi diplomatul, consulul îşi reprezintă statul.

Sursele dreptului diplomatic sunt formele în care statele convin să exprime şi să consacre normele în conformitate cu care se exercită activitatea diplomatică şi consulară. În general, statele ajung la acordul de voinŃă asupra normelor de drept diplomatic şi consular, tacit sau expres. Se constituie tacit cutuma. Se constituie expres convenŃia.

Normele principale de drept diplomatic şi consular sunt parte a dreptului internaŃional, întrucât sunt expresie a acordului de voinŃă al statelor.

Sursele dreptului diplomatic şi ale dreptului consular se regăsesc printre sursele dreptului internaŃional public.

Pe lângă normele rezultate din consimŃământul statelor, există însă şi norme cu privire la activitatea diplomatică şi consulară cuprinse în dreptul intern. Statele au competenŃa de a conveni norme de drept diplomatic şi consular şi de a formula, fiecare, norme proprii în acest domeniu.

Raporturile de putere din cadrul comunităŃii sau dintre comunităŃi, tradiŃiile, opŃiunile şi deciziile personalităŃilor politice, ale instituŃiilor de stat şi ale reprezentanŃilor acestora (funcŃionari publici, diplomaŃi, negociatori) au determinat conturarea de uzanŃe, de reguli fără caracter juridic, dar şi de norme juridice. Elemente generatoare comune şi funcŃii similare favorizează estomparea deosebirilor dintre regulile juridice şi cele fără acest caracter şi, în consecinŃă, facilitează transformarea a numeroase uzanŃe în cutumă.

Comunicarea dintre state şi reprezentanŃii acestora se menŃine nu numai prin aplicarea de norme juridice, precum normele care reglementează diplomaŃia. Alături de normele juridice, uzanŃele îşi vădesc importanŃa ca stimuli ai procesului de dezvoltare a dreptului internaŃional. Inseparabile de drept, funcŃionând ca auxiliar care stimulează, favorizează şi confirmă înfăptuirea dreptului, a dreptăŃii, uzanŃele sunt considerate adjuvant necesar în procesul de dezvoltare a dreptului internaŃional. Domeniul uzanŃelor şi cel al normelor juridice sunt permeabile unul faŃă de celălalt. Rolul uzanŃelor este cu atât mai important cu cât ele se pot transforma în reguli cutumiare. În practica internaŃională, îndeosebi în domeniile diplomatic şi consular, s-a format şi s-a consolidat în timp un sistem de precedente acceptate

6

apoi ca norme obligatorii de drept diplomatic şi consular, precum elementele de ceremonie diplomatică sau mijloacele de acŃiune diplomatică şi consulară.

Pe planul dreptului internaŃional, cutuma internaŃională este exprimarea tacită a consimŃământului statelor cu privire la recunoaşterea unei reguli determinate ca normă de conduită obligatorie în relaŃiile dintre ele. Se poate observa că, totodată, cutuma internaŃională este uzanŃa constantă şi uniformă, acceptată de state ca normă de drept. Cutuma internaŃională are, ca substanŃă, exerciŃiul considerat firesc datorită vechimii lui şi reluării lui frecvente, adică uzanŃa internaŃională. Cutuma se constituie totodată prin generalizarea practicii statelor. Norma aplicată repetat, în cadrul practicii îndelungate, este percepută ca valoare moştenită.

Şi cutuma internaŃională se alcătuieşte din aplicarea într-atât de înrădăcinată a unor norme, încât acestea să devină temei pentru hotărârile instanŃelor judecătoreşti, care au în vedere examinarea respectării lor, pentru ca, eventual, să stabilească şi sancŃiuni.

Au fost întâi cutumiare norme precum aceea conform căreia agentul diplomatic este inviolabil. Regulile dreptului internaŃional cutumiar continuă să guverneze materiile nereglementate.

ConvenŃia internaŃională este sursa principală de drept internaŃional ca sursă de drepturi şi obligaŃii, ca jus scripta şi ca expresie a consimŃământului liber al statelor. ConvenŃia internaŃională este mijlocul primordial de reglementare a raporturilor dintre state.

ConvenŃia internaŃională prin care se consacră acordul explicit al statelor în legătură cu norme referitoare la activitatea diplomatică şi consulară este sursa principală de drept diplomatic şi consular.

Dreptul diplomatic şi consular a fost formulat în convenŃii multilaterale, în codurile dreptului diplomatic şi consular şi în convenŃii bilaterale.

Dreptul diplomatic şi consular izvorăşte şi din ceea ce NaŃiunile Unite consideră a fi principiile generale de drept recunoscute de state: egalitatea suverană a statelor, îndeplinirea cu bună-credinŃă a obligaŃiilor asumate (pacta sunt servanda), rezolvarea diferendele internaŃionale prin mijloace paşnice, abŃinerea de la ameninŃarea cu forŃa şi de la folosirea ei.

Prin analogie, norme ale dreptului diplomatic elaborate pentru a reglementa activitatea diplomatică formele ei dintr-o perioadă anumită se extind pentru a fi aplicate la formele noi ale acestei activităŃi. Norme privind ambasadele se extind şi asupra reprezentanŃelor la organizaŃiile internaŃionale. La norme ale dreptului diplomatic se recurge când nu se găsesc soluŃii formulate expres în dreptul consular.

Norme de drept diplomatic se găsesc şi în sentinŃele CurŃii InternaŃionale de JustiŃie, în alte sentinŃe pronunŃate de instanŃe, în statutele unor organizaŃii internaŃionale care se referă, de pildă, la competenŃele, drepturile şi obligaŃiile reprezentanŃilor statelor.

Este utilă, în identificarea şi înŃelegerea normelor aplicabile activităŃii diplomatice şi consulare, şi doctrina, acolo fiind explicate cutumele şi prevederile din convenŃii.

În dreptul intern, sunt reglementate instituŃii diplomatice (numiri, înfiinŃări sau desfiinŃări de misiuni, regulamente privind funcŃionarea misiunilor, dispoziŃii de aplicare a unor convenŃii în acest domeniu, decizii judiciare cu privire la activitatea şi statutul diplomaŃilor etc.)

Carta întocmită la San Francisco şi semnată de reprezentanŃii guvernelor NaŃiunilor Unite la 26 iunie 1945 (Carta NaŃiunilor Unite) a stabilit la articolul 13 că Adunarea Generală a ONU va iniŃia studii şi va face recomandări în scopul de a promova cooperarea internaŃională în domeniul politic şi de a încuraja dezvoltarea progresivă a dreptului internaŃional şi codificarea lui.

Ca urmare, prin RezoluŃia nr. 174(II)/21 noiembrie 1947 a Adunării Generale a ONU, a fost constituită Comisia de Drept InternaŃional a ONU şi s-a declanşat un proces amplu de studiu în vederea codificării, care a inclus şi dreptul diplomatic şi consular.

7

În practica ONU, etapele codificării cuprind: identificarea domeniului< desemnarea unui raportor al Comisiei de Drept InternaŃional care să întocmească studii cu privire la stadiul dreptului internaŃional în domeniul identificat şi să elaboreze proiectele de articole; redactarea proiectului de convenŃie internaŃională şi prezentarea lui statelor în vederea exprimării de opinii, sugestii şi propuneri, examinarea, pe baza unor rapoarte anuale, a procesului de codificare, în cadrul Comisiei juridice a Adunării Generale a ONU; convocarea unei conferinŃe internaŃionale speciale care să dezbată proiectul de convenŃie şi să-l adopte; deschiderea spre semnare şi aderare a convenŃiei.

În 1946, Adunarea Generală a ONU a adoptat RezoluŃia prin care a aprobat ConvenŃia cu privire la privilegiile şi imunităŃile OrganizaŃiei.

În 1947, Adunarea Generală a ONU a adoptat RezoluŃia prin care a aprobat ConvenŃia cu privire la privilegiile şi imunităŃile instituŃiilor specializate ale OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite.

În 1946, s-a încheiat Aranjamentul provizoriu cu ElveŃia asupra privilegiilor şi imunităŃilor NaŃiunilor Unite, avându-se în vedere sediul oficiului acestora de la Geneva.

În 1947, între ONU şi SUA s-a încheiat ÎnŃelegerea dintre NaŃiunile Unite şi SUA cu privire la Districtul Sediului NaŃiunilor Unite

În1956, a fost adoptat Statutul AgenŃiei InternaŃionale pentru Energie Atomică (AIEA).

În 1961, între Austria şi ONU s-a încheiat un acord cu privire la statutul participanŃilor la ConferinŃa de la Viena privind relaŃiile diplomatice.

În 1975, a fost adoptată ConvenŃia de la Viena privind reprezentarea statelor în relaŃiile lor cu organizaŃiile internaŃionale cu caracter universal.

În 1961, a fost adoptată ConvenŃia de la Viena cu privire la relaŃiile diplomatice. ConvenŃia de la Viena cu privire la relaŃiile consulare a fost adoptată în 1963. În 1967, statele membre ale Consiliului Europei au convenit textul ConvenŃiei

europene cu privire la funcŃiile consulare. La 8 decembrie 1969, Adunarea Generală a ONU a aprobat RezoluŃia nr. 2530

(XXIV), prin care a adoptat şi a deschis spre semnare şi ratificare sau pentru aderare ConvenŃia cu privire la misiunile speciale.

În 1989, Comisia de Drept InternaŃional a prezentat Comisiei juridice a Adunării Generale a ONU (Documentul ONU A/44/10) proiectele pentru 32 de articole ale unei eventuale convenŃii internaŃionale privind statutul curierului diplomatic şi al valizei diplomatice neînsoŃite.

Doctrina dreptului diplomatic s-a dezvoltat îndeosebi în secolele al XIX-lea şi al XX-lea. S-au elaborat tratate specializate, considerate astăzi lucrări de referinŃă, datorate unor autori care nu pot lipsi din nici o abordare a domeniului. Printre ei, se numără Charles de Martens, Paul Pradier-Fodéré, D. P. Heatley, R. Rodriguez Araya, Raoul Genet, Harold Nicolson, Ernest Satow, Philippe Cahier, Moussa Farag, G. E. do Nascimento e Silva.

ContribuŃia românească la doctrina contemporană de drept diplomatic este marcată de numele unor iluştri teoreticieni şi diplomaŃi, printre care Mircea MaliŃa, Dumitru Mazilu, Ion M. Anghel, Traian Chebeleu, Ion Diaconu.

În prezent, activitatea doctrinară de prim-plan, în privinŃa elaborării normelor de drept diplomatic şi consular, se desfăşoară în cadrul lucrărilor Comisiei de drept internaŃional a ONU. La acelaşi nivel se situează contribuŃiile judecătorilor la Curtea InternaŃională de JustiŃie care îşi exprimă opiniile cu privire la deciziile şi avizele CurŃii.

Lista subiectelor pentru pregătirea în vederea evaluării finale: 1. Politica externă şi diplomaŃia 2. DefiniŃia diplomaŃiei 3. DefiniŃia relaŃiilor diplomatice

8

4. Normele activităŃii diplomatice 5. Dreptul diplomatic şi dreptul internaŃional public 6. Dreptul diplomatic şi dreptul consular 7. DefiniŃia surselor de drept diplomatic 8. Cutuma diplomatică 9. ConvenŃiile privind domeniul dreptului diplomatic 10. Principiile dreptului diplomatic; 11. SentinŃele în materie ale CurŃii InternaŃionale de JustiŃie 12. Doctrina de drept ca sursă a dreptului diplomatic 13. SemnificaŃia reglementărilor cu privire la activitatea diplomatică a şefilor de

state 14. Rolul Comisiei de Drept InternaŃional al ONU 15. Reglementarea activităŃii diplomatice legate de organizaŃiile internaŃionale 16. Reglementarea misiunilor diplomatice permanente 17. Reglementarea activităŃii consulare 18. EvoluŃiei doctrinei de drept diplomatice 19. Reperele principale ale doctrinei de drept diplomatic contemporane. Teste pentru autoevaluare: 1. Politica externă este: a. rezultatul participării la relaŃiile externe a guvernului şi a factorilor

extraguvernamentali; b. rezultatul exclusiv al activităŃii guvernamentale. 2. Serviciul diplomatic este: a. serviciu secret; b. serviciu public. 3. ConvenŃia internaŃională este sursă de drept

a. scrisă; b. nescrisă.

4. Sursele dreptului diplomatic şi ale dreptului consular se regăsesc printre a. sursele dreptului penal; b. sursele dreptului internaŃional public.

5. ConvenŃia de la Viena privind misiunile speciale se referă la a. prezenŃa în străinătate a soŃiilor şefilor de state; b. misiunile diplomatice ad hoc.

6. Prima conferinŃă de codificare la care ONU a convocat toate statele, fără să se mai refere la cele patru categorii de state menŃionate în convenŃiile privind relaŃiile diplomatice şi consulare a fost

a. ConferinŃa NaŃiunilor Unite de la Viena cu privire la reprezentarea statelor în relaŃiile lor cu organizaŃiile internaŃionale;

b. ConferinŃa cu privire la dreptul mării 7. Rezolvări şi răspunsuri la testele de autoevaluare: 1a; 2b;3a; 4b; 5b; 6a.

9

Prezentarea lecŃiei a doua Misiunea diplomatică: funcŃii, componenŃă; privilegiile diplomatice; imunitatea

diplomatică Introducere Activitatea diplomatică se desfăşoară prin misiuni diplomatice sau în legătură cu

misiunile diplomatice. ConsimŃământul statului acreditar privind constituirea de misiuni diplomatice se confirmă şi prin aplicarea principiului în conformitate cu care nu trebuie împiedicată activitatea misiunii diplomatice. Imunitatea diplomatică este un privilegiu definitoriu pentru statutul juridic al diplomatului.

Obiectiv: cunoaşterea misiunii diplomatice printr-o definiŃie generală şi prin descrierea funcŃiilor

şi a alcătuirii ei.; definirea şi descrierea generală a privilegiilor diplomatice; analiza aspectelor esenŃiale ale imunităŃii diplomatice.

Concepte cheie: misiune, misiune temporară, misiune permanentă, jus legationis, funcŃie, reprezentare,

negociere, informare, personal diplomatic, personal tehnic-administrativ, personal de serviciu, persona non grata; : ne impediatur legatio, privilegiu, inviolabilitate, curierul diplomatic, valiza diplomatică, libertatea de deplasare şi de circulaŃie, scutirea de prestaŃii personale; : imunitatea, imunitatea de jurisdicŃie, impunitate.

Rezumat Misiunea este sarcina cu care este învestită o persoană, calitatea care i se atribuie

pentru a o îndeplini. Misiunile diplomatice sunt îndeplinite de agenŃi diplomatici, demnitari şi funcŃionari

ai statului. Misiunea diplomatică este ori "temporară", ori "permanentă". Statul poate trimite în străinătate şi poate primi din străinătate, conform

consimŃământului propriu şi al statului străin, misiuni diplomatice „temporare”, discontinue, mai precis pentru o perioadă limitată, şi misiuni diplomatice „permanente”, continue, pentru o perioadă neprecizată.

Misiunile diplomatice sunt constituite numai de subiecte de drept internaŃional, de state şi de foruri internaŃionale. Dreptul la ambasadă (jus legationis) le revine tuturor statelor.

Statul sau forul internaŃional care constituie o misiune diplomatică îşi exercită dreptul de legaŃie în mod activ.

Statul sau forul internaŃional care primeşte o misiune diplomatică îşi exercită dreptul de legaŃie în mod pasiv.

Constituirea misiunii diplomatice este posibilă numai dacă statul în care misiunea diplomatică va funcŃiona consimte. ÎnfiinŃarea misiunii diplomatice "permanente" (a ambasadei, a postului consular) este posibilă numai după stabilirea de relaŃii diplomatice.

Se poate refuza primirea unei misiuni diplomatice. Nu există obligaŃia juridică internaŃională de a primi o misiune diplomatică.

Încheierea misiunii diplomatice depinde fie de acordul în această privinŃă dintre statul care a constituit misiunea şi statul pe teritoriul căruia misiunea funcŃionează, fie de decizia unuia dintre state notificată celuilalt stat.

FuncŃia înseamnă ce este de îndeplinit într-o activitate, îndatorirea, misiunea, rolul, serviciul, sarcina. Într-o instituŃie, funcŃia este activitatea administrativă prestată, serviciul, slujba, postul. Prin funcŃie se înŃelege şi gradul din ierarhia administrativă.

FuncŃiile misiunii diplomatice sunt îndatoririle principale ale celor incluşi în misiunea diplomatică Pe plan juridic, funcŃiile misiunii diplomatice apar, aşadar, ca obligaŃii şi drepturi ale diplomaŃilor.

10

FuncŃiile diplomatice se exercită pe teritoriul statului străin. Fără limitarea diversităŃii actitivităŃilor prin care se realizează aceste funcŃii, trebuie ca exercitarea să răspundă fără abatere la imperativul respectării principiilor de drept internaŃional.

Misiunea diplomatică reprezintă statul care a constituit-o ca să vorbească în numele lui în străinătate, adresându-se reprezentanŃilor altui stat sau ai altor state.

Reprezentarea este funcŃia diplomatică primordială, întrucât decurge din suveranitatea statului. Persoana aflată în misiune diplomatică acŃionează în viaŃa publică din străinătate şi îşi demonstrează identitatea utilizând simbolurile statului reprezentat: drapel, stemă, imn. Şefii de misiune diplomatică sunt îndreptăŃiŃi să-şi reprezinte statul propriu pentru adoptarea de convenŃii internaŃionale bilaterale şi multilaterale. Dreptul de reprezentare fiind inerent suveranităŃii statelor, reprezentarea, ca funcŃie a diplomaŃiei, este posibilă numai în condiŃiile respectării egalităŃii în drepturi dintre state.

Statul vede în misiunea diplomatică pe care o constituie un instrument necesar pentru realizarea şi apărarea intereselor de stat. Statul care primeşte pe teritoriul lui o misiune diplomatică străină vede în această misiune un instrument de realizare şi de apărare a intereselor de stat străine, care pot fi, faŃă de interesele proprii, convergente sau divergente. Misiunea diplomatică implică servirea interesului de stat fie prin susŃinerea lui, fie prin apărarea lui, fie prin împletirea susŃinerii cu apărarea.

Negocierea caracterizează în fiecare detaliu, dar şi în ansamblu, activitatea diplomatică. Persoana aflată în misiune diplomatică rezolvă problemele apărute în relaŃiile dintre statul acreditant şi statul acreditar negociind. Însuşiri necesare negociatorului au, în general, toŃi cei care satisfac prin conduită şi formaŃie profesională criteriile definitorii ale profesiei de diplomat.

Misiunea diplomatică vehiculează informaŃii: le culege, le analizează, le ordonează, le transmite. InformaŃia diplomatică destinată statului propriu sau statelor străine se referă la statele şi societăŃile străine sau la statul propriu şi la societatea proprie. Utilizarea informaŃiei false discreditează misiunea diplomatică.

Misiunea diplomatică este alcătuită din persoanele trimise să îndeplinească funcŃii diplomatice şi să realizeze activităŃile necesare îndeplinirii funcŃiilor diplomatice. Persoanele care realizează funcŃiile misiunii diplomatice sunt fie reprezentanŃi ai statului (demnitari sau diplomaŃi numiŃi pentru a îndeplini funcŃii primordiale), fie membri ai personalului diplomatic (diplomaŃi, angajaŃi ai serviciului public pentru diplomaŃie cărora li se încredinŃează funcŃii auxiliare).

Persoanele care nu participă nemijlocit la îndeplinirea funcŃiilor diplomatice, dar realizează activităŃi necesare îndeplinirii funcŃiilor diplomatice alcătuiesc personalul tehnic-administrativ şi personalul de serviciu al misiunii diplomatice.

Cine nu poate participa la îndeplinirea funcŃiilor misiunii diplomatice pentru că lipseşte consimŃământul statului de reşedinŃă este persona non grata, adică persoană care nu este dorită sau nu este binevenită. ConsimŃământul statului pe teritoriul căruia misiunea diplomatică funcŃionează poate fi retras. Este persona non grata şi cine nu poate participa la îndeplinirea funcŃiilor misiunii diplomatice, pentru că i s-a retras consimŃământul statului pe teritoriul căruia misiunea funcŃionează.

Privilegiile diplomatice sunt garanŃia necesară împotriva obstacolelor şi a presiunilor diverse. Scopul lor principal este să faciliteze contactele în cadrul amplu al dezvoltării relaŃiilor şi cooperării dintre state.

Oferind şi asigurând condiŃii de întreŃinere a misiunilor diplomatice străine, statele au, conform dreptului diplomatic, obligaŃia de a nu face discriminări şi de a nu afecta drepturile statelor care nu sunt implicate direct în stabilirea şi realizarea acestor condiŃii.

11

Misiunea diplomatică nu se supune decât jurisdicŃiei statului care a constituit-o. Totodată, misiunea diplomatică are obligaŃia de a respecta legile statului străin pe teritoriul căruia acŃionează.

Privilegiile diplomatice sunt înlesnirile pe care statul străin le acordă misiunilor diplomatice şi personalului acestor misiuni în vederea îndeplinirii funcŃiilor diplomatice.

Misiunilor diplomatice li se asigură practic şi totodată simbolic exercitarea funcŃiei de reprezentare, acordându-li-se dreptul de a utiliza, în activitate, drapelul şi stema statului care le-a constituit.

Misiunile diplomatice sunt privilegiate întrucât inviolabilitatea lor este un domeniu aparte al asigurării ordinii publice. Statul pe teritoriul căruia misiunile îşi desfăşoară activitatea are obligaŃia să împiedice actele violente cu impact direct asupra activităŃii misiunilor diplomatice străine.

În conformitate cu privilegiul diplomatic al inviolabilităŃii, sunt inviolabile persoanele demnitarilor şi ale diplomaŃilor, sediile lor.

Dreptul diplomatic şi consular stabileşte pentru membrii misiunii diplomatice privilegiul inviolabilităŃii personale.

Sediile în care misiunile diplomatice îşi desfăşoară activitatea beneficiază de inviolabilitate. Acest privilegiu corespunde cu obligaŃia de a dezafecta localurile şi de a retrage bunurile şi arhivele fără întârziere nejustificată, atunci când este cazul.

Li se cere statelor să respecte şi să aplice principiile şi regulile dreptului internaŃional referitoare la relaŃiile diplomatice şi consulare şi îndeosebi să întreprindă toate măsurile necesare, în conformitate cu obligaŃiile lor internaŃionale de a garanta efectiv protecŃia, securitatea şi apărarea tuturor misiunilor diplomatice şi consulare şi reprezentanŃilor care se află oficial pe teritoriul de sub jurisdicŃia lor, incluzând măsuri practice de interzicere pe teritoriile lor a activităŃilor ilegale ale persoanelor, grupurilor şi organizaŃiilor care încurajează, provoacă, organizează acte împotriva securităŃii unor asemenea misiuni şi reprezentanŃi şi se angajează în comiterea lor.

Statului pe teritoriul căruia misiunea diplomatică funcŃionează îi revine obligaŃia de a privilegia comunicarea oficială a misiunii, permiŃând comunicarea, protejând-o, fără a o controla.

Comunicarea misiunii diplomatice cu instituŃiile statului propriu se desfăşoară prin transmiterea de mesaje grafice sau verbale pe căile cele mai diverse, în special prin curier diplomatic, cu valiza diplomatică şi cu utilizarea cifrului.

Membrii misiunii diplomatice au libertatea să circule pe teritoriul statului străin unde îşi desfăşoară activitatea, dar se poate ca accesul lor în anumite zone să fie interzis sau limitat din motive de securitate naŃională.

Statul pe teritoriul căruia îşi desfăşoară activitatea misiunea diplomatică are obligaŃia de a le asigura membrilor misiunii libertatea de circulaŃie chiar şi în situaŃia în care relaŃiile internaŃionale s-ar deteriora într-atât încât s-ar ajunge la conflict armat.

Membrul misiunii diplomatice este scutit de obligaŃiile stabilite de legea statului pe teritoriul căruia misiunea sa diplomatică funcŃionează, dacă aceste obligaŃii sunt incompatibile cu situaŃia sa de cetăŃean al altui stat. Acest privilegiu este menit să prevină aplicarea prevederilor legale care ar putea stânjeni funcŃiile misiunii diplomatice.

În vederea diminuării nesiguranŃei care învăluie acŃiunea celui aflat în străinătate, în afara sistemelor juridic şi jurisdicŃional al statului propriu, membrul misiunii diplomatice are nevoie de protecŃia constând din privilegiul imunităŃii.

Imunitatea diplomatică înseamnă imunitate de jurisdicŃie. În eventuale litigii privind raporturile juridice ale misiunii diplomatice cu instituŃii şi persoane ale statului străin, misiunii nu i se poate opune jurisdicŃia acelui stat; nu este permisă judecarea membrului misiunii diplomatice pentru fapte din timpul misiuni, dar nici pentru fapte anterioare acesteia.

12

FaŃă de jurisdicŃia statului străin, membrul misiunii diplomatice beneficiază de imunitate, atât în domeniul penal, cât şi în domeniile civil şi administrativ. Dreptul diplomatic nu admite ca autorităŃile statului în care misiunea funcŃionează să îl supună, sub nici o formă, jurisdicŃiei penale.

Prin acordarea acestui privilegiu se închide calea jurisdicŃională pe care autorităŃile statului străin ar putea interveni în activitatea misiunii diplomatice şi în viaŃa membrilor ei. Imunitatea de jurisdicŃie a celor aflaŃi în misiune diplomatică înseamnă, în esenŃă, exceptarea lor de la supunerea faŃă de jurisdicŃia statului pe teritoriul căruia îşi exercită funcŃiile.

Nu este posibilă exercitarea constrângerii prin reŃinere, anchetare, judecare, sancŃionare, arestare împotriva persoanei aflate în misiune diplomatică.

Imunitatea protejează misiunea diplomatică şi pe cel trimis să o realizeze, le face posibilă independenŃa în acŃiune.

Imunitatea de jurisdicŃie confirmă şi întăreşte privilegiul inviolabilităŃii. Imunitatea diplomatică nu înseamnă impunitate. Imunitatea nu Ńinteşte răspunderea, ci

competenŃa jurisdicŃională a autorităŃilor statului străin. Atunci când exercitarea funcŃiilor diplomatice se împleteşte, de pildă, cu acte de

imixtiune în afacerile interne ale statului pe teritoriul căruia misiunea funcŃionează, nici misiunea şi nici membrii ei nu răspund în faŃa legii interne a acestui stat, întrucât beneficiază de imunitate de jurisdicŃie, dar statul care a constituit misiunea diplomatică nu poate evita răspunderea în conformitate cu prevederile dreptului internaŃional.

Imunitatea membrului misiunii diplomatice faŃă de jurisdicŃia statului străin nu înseamnă în nici un caz şi câtuşi de puŃin imunitate şi faŃă de jurisdicŃia statului propriu. Procedurile şi sancŃiunile pe care, conform dreptului diplomatic, statul străin nu le poate aplica, pot fi aplicate de statul care a constituit misiunea diplomatică.

Dacă se admite imunitatea de jurisdicŃie, prejudiciatul se poate întoarce împotriva statului propriu sau a statului străin, întemeindu-şi pretenŃia pe principiul egalităŃii cetăŃenilor.

Nu se admite invocarea imunităŃii diplomatice de jurisdicŃie în cazul unei crime de război.

Imunitatea diplomatică devine inoperantă numai dacă statul care a constituit misiunea diplomatică, şi numai acest stat, suspendă imunitatea acestei misiuni sau renunŃă ratione personae la imunitatea unuia dintre membrii misiunii.

Nici misiunea diplomatică şi nici membrii ei nu pot suspenda imunitatea diplomatică şi nu pot renunŃa la imunitatea diplomatică.

Suspendarea imunităŃii juridice sau renunŃarea la imunitatea juridică face posibilă implicarea misiunii diplomatice şi a membrilor ei într-un proces juridic în străinătate. Trebuie ca renunŃarea să fie expresă şi clară.

Prin renunŃarea la privilegiul imunităŃii, autorităŃile statului care a constituit misiunea diplomatică evidenŃiază, conformându-se şi curtoaziei internaŃionale, importanŃa pe care o acordă relaŃiilor diplomatice şi, în general, relaŃiilor internaŃionale, excluzând eventualitatea recursului abuziv la prevederile dreptului diplomatic.

Dacă nu sunt afectate funcŃiile misiunii, este de aşteptat ca statul care a constituit misiunea diplomatică să renunŃe la imunitatea de jurisdicŃie civilă a membrului misiunii implicat într-un proces civil.

Dacă statul care a constituit misiunea diplomatică renunŃă la imunitatea de jurisdicŃie civilă sau administrativă şi dacă din hotărârea instanŃei rezultă că membrului acestei misiuni implicat îi revine obligaŃia unei reparaŃii, măsurile de executare a hotărârii se pun în aplicare numai dacă se renunŃă la imunitate şi în privinŃa executării. Imunitatea de executare înseamnă că nu este permisă supunerea membrului misiunii diplomatice la nici o formă de arestare sau de detenŃie. Imunitatea de executare dispare atunci când se opune caracterului privat al bunurilor reŃinute.

13

Imunitatea personală a membrului misiunii diplomatice pentru acte private se limitează la teritoriul statului străin, unde îşi desfăşoară activitatea ca membru al misiunii.

Lista subiectelor pentru pregătirea în vederea evaluării finale: 1. DefiniŃia misiunii diplomatice 2. Începerea misiunii diplomatice 3. Încheierea misiunii diplomatice 4. FuncŃia de reprezentare 5. FuncŃia de negociere 6. FuncŃia de informare 7. Personalul misiunii diplomatice 8. Personalul diplomatic al misiunii diplomatice 9. Persona non grata 10. SemnificaŃia aplicării principiului ne impediatur legatio 11. Inviolabilitatea - principiu de drept 12. Inviolabilitatea personală a membrilor misiunii diplomatice 13. Inviolabilitatea localului misiunii diplomatice 14. Privelegiul protecŃiei împotriva atentatelor la securitate 15. Libertatea de comunicare a misiunilor diplomatice 16. Definirea imunităŃii diplomatice 17. Imunitate şi impunitate în activitatea diplomatică 18. ExcepŃiile de imunitatea de jurisdicŃie civilă 19. Răspunderea statului acreditant şi răspunderea diplomatului aflat în misiune 20. RenunŃarea la imunitatea diplomatică Test pentru autoevaluare:

1. Misiunea diplomatică permanentă se caraterizează prin: a. discontinuitate; b. perioadă neprecizată; c. conducere la nivel înalt.

2. Este persona non grata a. membrul personalului diplomatic al misiunii diplomatice care nu este acceptat

de statul pe teritoriul căruia misiunea funcŃionează; b. cel însărcinat să transmită comunicări neplăcute misiunii diplomatice, din

partea autorităŃilor din statul unde misiunea funcŃionează. 3. Care propoziŃie este adevărată?

a. Misiunea diplomatică se supune jursidicŃiei statului care a constituit-o. b. Misiunea diplomatică respectă exclusiv reglementările pentru care a optat la

începutul activităŃii. c. Misiunea diplomatică are obligaŃia să respecte legile statului străin pe teritoriul

căruia acŃionează. 4. Care este propoziŃia adevărată?

a. Membrii misiunii diplomatice au libertatea să circule pe teritoriul statului străin, unde îşi desfăşoară activitatea, chiar şi în zonele unde accesul străinilor este interzis din motive de securitate naŃională.

b. Membrii misiunii diplomatice au libertatea să circule pe teritoriul statului străin, unde îşi desfăşoară activitatea, dar se poate ca accesul lor în anumite zone să fie interzis sau limitat din motive de securitate naŃională.

5. Imunitatea diplomatică înseamnă a. imunitate faŃă de jurisdicŃia statului propriu; b. imunitate faŃă de jurisdicŃia statului străin.

14

6. În caz de imixtiune în afacerile interne ale statului pe teritoriul căruia misiunea diplomatică funcŃionează,

a. răspunderea statului acreditant şi răspunderea diplomatului implicat sunt inseparabile;

b. se tratează distinct răspunderea statului acreditant şi răspunderea diplomatului implicat.

Rezolvările testului de autoevaluare 1 b; 2a; 3 a şi c;4b; 5b; 6a..

15

Prezentarea lecŃiei a treia Regulile cu privire la activitatea diplomatică a şefului de stat şi a şefului de guvern Introducere: DiplomaŃiei actuale îi este caracteristică amplificarea dialogului la

nivelul şefilor de stat şi de guvern, multiplicarea întâlnirilor oficiale dintre aceştia, ca forme eficiente de întreŃinere a climatului de înŃelegere şi cooperare în relaŃiile dintre Ńările lumii. AcŃiunile diplomatice la acest nivel constituie teren de concentrare maximă a intereselor naŃionale şi, ca urmare, sunt obiectul organizării ample şi totodată minuŃioase şi riguroase.

Obiectiv: cunoaşterea regulilor privind organizarea şi desfăşurarea acŃiunilor diplomatice la nivelul cel mai înalt.

Concepte cheie: acŃiune diplomatică la nivel înalt, jus repraesentationis omnimodae, imunitatea suveranului.

Rezumat Misiunile diplomatice la care participă şeful statului, şeful guvernului, ministrul de

externe sau reprezentanŃii lor desemnaŃi ca locŃiitori sunt misiuni ad hoc la nivel înalt. Şeful de stat este şi diplomat. Realizându-şi atribuŃiile, el exercită şi această profesie. Dialogul diplomatic intens desfăşurat direct de şefii de stat constituie forma principală

de susŃinere a climatului de înŃelegere şi cooperare în relaŃiile internaŃionale. Interesele naŃionale majore sunt abordate concludent îndeosebi la întâlnirile bilaterale la nivel înalt, desfăşurate fie în cadrul vizitelor oficiale reciproce, fie cu prilejul participării şefilor de stat la reuniuni internaŃionale.

Misiunea diplomatică ad hoc la nivel înalt se realizează ca urmare a deciziei adoptate de statul care o constituie, dar depinde totodată de consimŃământul statului străin pe teritoriul căruia înaltul demnitar întreprinde, în calitate de înalt oaspete, o vizită în vederea realizării misiunii sale diplomatice.

Din respect faŃă de principiul egalităŃii suverane a statelor şi conform curtoaziei internaŃionale, nu se întreprinde o vizită la nivel înalt în străinătate fără invitaŃie din partea autorităŃilor statului vizitat.

Totodată, din respect faŃă de principiul egalităŃii suverane a statelor şi conform curtoaziei internaŃionale, nu se refuză primirea unei vizite la nivel înalt dacă nu sunt motive temeinice pentru un asemenea refuz.

Normele de drept internaŃional referitoare la diplomaŃia şefilor de stat au, în mare parte, caracter cutumiar.

Şeful de stat este definit de dreptul intern propriu fiecărui stat, care îi reglementează modul de desemnare şi atribuŃiile. În general, dreptul intern stabileşte că şeful de stat întruchipează suveranitatea statului în fruntea căruia se află.

Şefului de stat nu i se cer scrisori de acreditare, nici altfel de împuterniciri, de autorizaŃii. El acreditează trimişi în state străine şi primeşte trimişi ai statelor străine. Se admite că are puteri depline pentru a angaja responsabilitatea statului în ierarhia autorităŃilor unde ocupă locul cel mai important. Cu autoritatea şi legitimitatea conferite de sufragiului popular, aşadar de voinŃa naŃiunii, şeful de stat personifică autoritatea statală atât în relaŃiile interne, cât şi în cele externe.

ConstituŃia României stabileşte modalităŃile în care se exercită de către Preşedinte rolul de reprezentare a intereselor statului în relaŃiile internaŃionale.

În general, şefii de stat deŃin, potrivit dreptului intern al fiecărui stat, poziŃia supremă în conducerea politicii externe şi sunt principalii reprezentanŃi în străinătate ai statului în fruntea căruia se află. Prin magistratura supremă pe care o exercită, datorită autorităŃii şi legitimităŃii conferite de sufragiul popular, aşadar de voinŃa naŃiunii, şefului de stat sau de guvern care îşi asumă, potrivit prevederilor constituŃionale, personificarea statului atât în relaŃiile interne, cât şi în cele externe, îi revine o poziŃie unică în stat şi în raporturile cu statele străine, poziŃie aparte pe care nici o altă autoritate în stat nu şi-o poate asuma.

16

Sunt şi state (având regimuri parlamentare sau monarhice) în care locul principal în conducerea şi înfăptuirea politicii externe, precum şi în reprezentarea statului la acŃiunile diplomatice bilaterale şi multilaterale îi revine şefului de guvern. În regimurile de acest fel, primul-ministru are atribuŃii substanŃiale pe planul angajării statului în relaŃiile internaŃionale.

În general, guvernele participă intens la activitatea internaŃională la nivel înalt, în toate statele, indiferent dacă acestora le este caracteristic regimul prezidenŃial, cel semiprezidenŃial sau cel parlamentar.

Guvernele sunt chemate să pregătească, să avizeze, să aprobe şi să aplice deciziile care se adoptă în activitatea diplomatică la nivel înalt.

În vederea redării comparative a locului activităŃilor externe ale şefului guvern în regimurile parlamentare, faŃă de cele prezidenŃiale şi semiprezidenŃiale, s-ar putea considera că, în prima ipostază, şeful de guvern se situează în proximitatea demnităŃii supreme în stat, fără a dobândi în totalitate alura simbolică a acesteia, în timp ce, în a doua ipostază, se apropie de ministrul afacerilor externe, dar are responsabilităŃi superioare.

Dincolo de diferenŃele impuse de regimurile interne, şefii de guverne primesc şi întreprind vizite din şi în străinătate, negociază, încheie tratate, participă la reuniuni internaŃionale. Ca urmare, primesc şi acordă onorurile cele mai înalte, aplică uzanŃe legate de reprezentarea la nivel înalt a statului.

În relaŃiile internaŃionale funcŃionează regula nescrisă, potrivit căreia statele acceptă ca, la acŃiunile diplomatice la nivel înalt, să participe în conformitate cu normele constituŃionale proprii, funcŃiile participanŃilor, rangul acestora, titulatura lor neconstituind obiecte de preocupare pe planul relaŃiilor internaŃionale.

Actele cu efect juridic ale celor care îşi reprezintă statul în diplomaŃia la nivel înalt sunt acte ale statului. Cel care, în calitate de conducător al afacerilor externe ale statului, semnează tratate sau avizează şi contrasemnează legile de ratificare a acestora, răspunde pentru acordarea şi primirea de acreditări, poate declara război şi poate încheia pace, are capacitatea maximă de a acŃiona pe plan internaŃional.

Din practica relaŃiilor internaŃionale, rezultă că statele admit şi respectă principiul jus repraesentationis omnimodae, conform căruia şeful de stat are, potrivit dispoziŃiilor constituŃionale din statul propriu, drept de reprezentare generală în relaŃiile internaŃionale.

Dreptul consacrat prin principiul jus repraesentationis omnimodae nu are caracter personal, ci decurge din drepturile internaŃionale ale statului în numele căruia acŃionează şi pe care îl reprezintă. Cutuma care s-a conturat cu veacuri în urmă în relaŃiile diplomatice dintre monarhii absoluŃi rămâne şi se aplică în prezent în mod axiomatic.

În relaŃiile internaŃionale actuale, în raporturile la nivelul şefilor de stat se aplică principiul egalităŃii suverane a statelor, exprimabil şi în formula, odinioară valabilă exclusiv pentru monarhi, par in parem non habet imperium, şi, ca urmare, nu se face deosebire de rang nici între monarhi, nici între preşedinŃi şi nici între monarhi şi preşedinŃi. Aşadar, din aplicarea principiului egalităŃii suverane a statelor rezultă că prerogativele constituŃionale interne nu disting între şefii de stat pe plan extern.

Învestirea celui care acŃionează şi reprezintă pe plan extern statul la nivel înalt este, de obicei, însoŃită de acte solemne, de notificare şi de felicitare, prin care sunt înştiinŃate statele străine şi prin care statele străine declară că acceptă efectele învestirii pe planul relaŃiilor internaŃionale.

Şefilor de stat şi de guvern, aflaŃi în misiune diplomatică, statele străine le acordă privilegii, prin care protejează şi sprijină misiunea diplomatică la nivel înalt. Şefilor de stat şi de guvern, aflaŃi în misiune diplomatică li se recunoaşte totodată o imunitate specifică. Dreptul diplomatic confirmă aceste modalităŃi de susŃinere a misiunilor diplomatice la nivel înalt.

17

Şefilor de stat şi de guvern aflaŃi în misiune diplomatică li se permite şi li se ocroteşte comunicarea liberă în scopuri oficiale cu autorităŃile statului propriu şi cu autorităŃile altor state, li se acordă scutiri de impozite şi de taxe.

ReşedinŃa în străinătate a şefului de stat este inviolabilă. Pentru alte activităŃi decât cele prin care îşi exercită atribuŃiile de gazde, autorităŃile statului vizitat pot pătrunde în reşedinŃa rezervată înaltului oaspete numai cu permisiunea lui.

Când se află în străinătate îndeplinind misiuni oficiale, şefului de stat sau de guvern i se recunoaşte, pe lângă imunitatea stabilită prin normele constituŃionale interne, o imunitate în relaŃiile internaŃionale, imunitatea suveranului, care înseamnă exceptarea de la jurisdicŃiile şi de la alte reglementări (reguli stabilite de organele locale de ordine publică) ale statului străin pe al cărui teritoriu se află. Această imunitate se extinde, de obicei, şi asupra membrilor de familie care îl însoŃesc. În cazul în care înaltul reprezentant comite o infracŃiune este expulzat şi eventual i se interzice accesul pe teritoriul statului unde a comis infracŃiunea. ReparaŃiile revin statului al cărui înalt reprezentant este considerat infractor.

Şefii de stat şi de guvern nu sunt exoneraŃi, nici conform prevederilor dreptului intern, nici conform prevederilor dreptului internaŃional referitoare la imunitate, de răspunderea penală pentru crime de genocid, contra umanităŃii şi pentru crimele de război, pentru care se supun jurisdicŃiei CurŃii Penale InternaŃionale.

AutorităŃile statelor vizitate la nivel înalt îi acordă protecŃie, pe planul securităŃii, şefului de stat sau de guvern care le este oaspete, măcar ca pentru o "persoană care se bucură de protecŃie internaŃională".

Lista subiectelor pentru pregătirea în vederea evaluării finale: 1. Cutuma cu privire la acŃiunile diplomatice la nivel înalt 2. Prevederile constituŃionale cu privire la exercitarea de către Preşedintele

României a rolului de reprezentare a intereselor statului în relaŃiile internaŃionale 3. Principiul jus repraesentationis omnimodae 4. Privilegiile şefilor de stat aflaŃi în străinătate în misiune diplomatică Teste pentru autoevaluare: 1. Şeful de stat aflat în fruntea unei misiuni la un for internaŃional beneficiază de: a. facilităŃile, privilegiile şi imunităŃile acordate oricărui diplomat; b. facilităŃile, privilegiile şi imunităŃile recunoscute de dreptul

internaŃional şefilor de stat; 2. În conformitate cu principiul egalităŃii suverane a statelor, a. nu se poate aplica regula par in parem non habet imperium; b. prerogativele constituŃionale interne nu disting între şefii de stat pe plan

extern. Rezolvări şi răspunsuri la testele de autoevaluare 1b, 2b.

18

Prezentarea lecŃiei a patra Ministrul de externe Introducere: Ministrului de extrne îi revine unul dintre rolurile de protagonist al

activităŃii diplomatice. Obiectiv: descrierea statutului şi a atibuŃiilor şefului serviciului diplomatic al unui

stat. Concepte cheie: ministru, ministru de externe, conducerea serviciului diplomatic Rezumat Ministrul de externe, membru al guvernului şi subordonat primului-ministru, conduce

serviciul diplomatic, alcătuit din ramura internă, adică ministerul de externe, căruia îi revine administrarea relaŃiilor externe, şi ramura externă, adică reŃeaua oficiilor diplomatice ale statului în străinătate.

În esenŃă, rolul ministrului de externe este să realizeze legătura şefului statului şi şefului guvernului cu instituŃiile autorităŃii din statele străine.

DeclaraŃiile ministrului de externe pot angaja responsabilitatea statului pe plan extern. Ministrul de externe este, în timp, primul interlocutor politic al fiecărui ambasador

străin, care, înainte de a-şi începe activitatea, aduce la ministerul de externe copiile scrisorilor de acreditare. Prin acest act, se deschide seria de audienŃe în cadrul cărora ministrul şi ambasadorul pot aborda spectrul întreg al relaŃiilor bilaterale, precum şi problematica vieŃii internaŃionale, îşi pot transmite comunicări oficiale, informaŃii, proiecte, pot negocia.

Este de datoria ministrului de externe să fie prezent la audienŃele solemne, în cadrul cărora ambasadorii străini îşi prezintă scrisorile de acreditare şefului de stat.

Ministrului de externe îi revine responsabilitatea privind aplicarea prevederilor convenŃiilor în vigoare la care statul este parte.

Sub conducerea ministrului de externe se redactează proiectele de convenŃii bilaterale şi multilaterale la care statul urmează să devină parte şi se desfăşoară negocierea acestora în vederea pregătirii textelor pentru procedurile legale de exprimare a consimŃământului, în numele statului, potrivit reglementărilor interne şi internaŃionale.

Ministrul de externe are datoria de a-i informa pe şeful de stat, pe primul-ministru şi pe ceilalŃi membri ai guvernului cu privire la evoluŃiile pe plan internaŃional care au sau pot avea efecte asupra promovării şi apărării intereselor statului.

Ministrul de externe îi trimite în misiuni ad hoc sau permanente, adică în delegaŃii sau la ambasade şi posturi consulare, pe diplomaŃii şi consulii de carieră.

Oficiile diplomatice - ambasadele şi posturile consulare - din străinătate se organizează şi îşi desfăşoară activitatea, executând ordinele şi instrucŃiunile primite de la ministrul de externe.

Printre răspunderile prioritare ale ministrului de externe se numără şi aceea pentru păstrarea arhivei diplomatice a statului.

Activitatea concretă actuală a ministrului de externe are două laturi dominante: contribuŃia la misiunile diplomatice ale conducerii statului prin lucrări pregătitoare şi premergătoare şi îndeplinirea misiunilor proprii.

O parte foarte mare a activităŃii ministrului de externe este dedicată participării statului la forurile internaŃionale. Majoritatea misiunilor ministrului de externe este constituită în prezent din participări la conferinŃe internaŃionale şi la reuniunile ministeriale ale organizaŃiilor internaŃionale.

Programul anual al unui ministru de externe european, precum cel al României, cuprinde, printre altele: participarea, în septembrie, la dezbaterile generale ale Adunării Generale a ONU; participarea, măcar ocazională, la lucrările Consiliului de Securitate al ONU, pentru îndeplinirea obligaŃiilor periodice ale statului (ca membru permanent sau nepermanent) faŃă de acest for; participarea la reuniunile ministeriale bilunare ale Consiliului

19

pentru Afaceri Generale şi RelaŃii Externe al Uniunii Europene; participarea la reuniunile ministeriale ale Consiliului Nord-Atlantic; participarea la reuniunile ministeriale ale OrganizaŃiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa şi la reuniunile ministeriale ale organizaŃiilor zonale (Europa Centrală, Europa de Sud-Est, regiunea Mării Negre etc.).

Din această răsfoire a agendei cu misiuni obligatorii ale ministrului de externe rezultă că el este protagonistul acŃiunilor diplomatice reglementate de dreptul diplomatic referitor la diplomaŃia forurilor internaŃionale.

Ministrul de externe în funcŃie nu are nevoie, pentru nici unul dintre actele oficiale externe pe care le întreprinde, de confirmarea deplinelor puteri.

În conformitate cu dreptul internaŃional, ministrul de externe, în virtutea funcŃiei lui şi fără a fi obligat să prezinte depline puteri, este considerat ca reprezentându-şi statul pentru toate actele referitoare la încheierea unui tratat.

Ministrul de externe aflat în misiune pe teritoriul unui stat străin beneficiază de privilegii conform uzanŃelor şi prevederilor dreptului diplomatic privind misiunile ad hoc.

Totodată, ministrul de externe beneficiază şi de prevederile recomandărilor ONU privind prevenirea şi sancŃionarea infracŃiunilor săvârşite împotriva persoanelor care beneficiază de protecŃie internaŃională.

După activităŃile specifice şi după atribuŃii este firesc să se considere că fiecare stat desemnează pentru îndeplinirea funcŃiei de pe unul dintre cetăŃenii proprii. ExcepŃiile, foarte rare de altfel, îndreptăŃesc eventuale interogaŃii cu privire la capacitatea statului în cauză de a îndeplini ansamblul funcŃiilor specifice prin care se asigură suveranitatea sau la disponibilitatea celor cărora le revine guvernarea în acel stat de a răspunde deplin la exigenŃele suveranităŃii.

Lista subiectelor pentru pregătirea în vederea evaluării finale: 1. Elemente definitorii ale locului ministrului de externe în serviciul diplomatic 2. AtribuŃiile principale ale ministrului de externe 3. Ministrul de externe şi forurile internaŃionale 4. Ministrul de externe – beneficiar al deplinelor puteri 5. Privilegiile ministrului de externe în timpul prezenŃei în străinătate Teste pentru autoevaluare: 1. Ca „şef al diplomaŃiei”, ministrul de externe conduce: a. serviciul public de diplomaŃie; b. delegaŃiile instituŃiilor de stat în străinătate. 2. Când participă la o misiune încredinŃată de statul propriu, ministrul de externe

beneficiază în străinătate: a. în plus faŃă de ce i se acordă prin ConvenŃia privire la misiunile speciale, şi de

privilegiile recunoscute de dreptul internaŃional; b. numai de privilegiile acordate de ConvenŃia cu privire la misiunile speciale. Rezolvări şi răspunsuri la testele de autoevaluare: 1a, 2a

20

Prezentarea lecŃiei a cincea Misiunea diplomatică ad-hoc Introducere: Misiunea diplomatică ad hoc are caracter temporar; este constituită pentru a exercita

funcŃia de reprezentare a statului şi, eventual, încă una sau alte câteva funcŃii specifice, în vederea îndeplinirii uneia sau mai multor sarcini precizate de statul care a constituit-o şi acceptate de statul pe teritoriul căruia funcŃioneză.

Misiunea ad hoc este denumită şi misiune specială. NoŃiunile sunt sinonime. Misiunea diplomatică ad hoc se utililizează atât în relaŃiile externe bilaterale, cât şi în forurile internaŃionale.

Obiectiv: cunoaşterea prevederilor ConvenŃiei cu privire la misiunile speciale. Concepte cheie: misiunea ad-hoc; stat trimiŃător, stat primitor, personalul misiunii

diplomatice ad-hoc, reprezentant al statului trimiŃător. Rezumat Misiunea ad hoc reprezintă statul care a constituit-o şi are capacitatea să exprime

voinŃa acestui stat în cadrul funcŃiilor ei şi în perioada necesară realizării acestor funcŃii. Misiunea diplomatică ad hoc este rezultatul deciziei adoptate de statul care o

constituie şi depinde de consimŃământul statului pe teritoriul căruia funcŃionează. Trebuie ca statul trimiŃător să obŃină consimŃământul statului primitor, printr-un demers întreprins, în general, pe cale diplomatică. Nu este totuşi absolut obligatoriu acordul formal prealabil al statului primitor. În cazul în care relaŃiile dintre statul trimiŃător şi statul primitor permit o abordare flexibilă, este posibil consimŃământul tacit, confirmat formal eventual după constituirea misiunii diplomatice ad hoc.

Se poate constitui misiunea diplomatică ad hoc şi dacă între statul trimiŃător şi statul primitor nu s-au stabilit relaŃii diplomatice. Este posibil ca o misiune diplomatică ad hoc să se constituie pentru a realiza aranjamentele necesare stabilirii de relaŃii diplomatice.

Dacă misiunea diplomatică ad hoc se realizează în mai multe state primitoare, trebuie ca statul trimiŃător să obŃină consimŃământul fiecăruia dintre statele primitoare şi, totodată, să le informeze despre caracterul multiplu pe care îl are destinaŃia misiunii. Sunt situaŃii în care o misiune diplomatică ad hoc reprezintă mai multe state, cărora le revine obligaŃia de a informa statul primitor despre această caracteristică a misiunii. Dreptul diplomatic prevede posibilitatea ca într-un stat primitor să funcŃioneze simultan misiunile ad hoc ale mai multor state trimiŃătoare pentru tratarea unei probleme a cărei soluŃionare răspunde interesului comun al statelor trimiŃătoare şi al statului primitor. CondiŃia realizării acestor misiuni ad hoc simultane este acordul statelor participante.

Pe teritoriul aceluiaşi stat străin, primitor şi acreditant, ajung să funcŃioneze simultan cel puŃin o misiune diplomatică ad hoc a statului trimiŃător şi o misiune diplomatică permanentă (ambasadă) a aceluiaşi stat acreditant. Este actuală cutuma că misiunea diplomatică ad hoc nu are ex proprio vigore precădere asupra ambasadei.

Statele de ale căror decizii şi consimŃăminte depinde misiunea diplomatică ad hoc sunt considerate, în conformitate cu dreptul diplomatic, egale pe plan juridic şi, ca urmare, discriminarea nu este permisă. Între misiunea diplomatică ad hoc şi statul primitor se comunică prin reprezentanŃi autorizaŃi.

Misiunea diplomatică ad hoc, care este rezultatul unei / unor convenŃii între statul trimiŃător şi statul primitor, începe la prima comunicare între un reprezentant al misiunii şi un reprezentant al autorităŃilor statului primitor.

Ca şi începutul misiunii, încheierea ei depinde de acordul la care ajung statul trimiŃător şi statul primitor. Trebuie ca misiunea să se încheie dacă unul dintre statele trimiŃător şi primitor notifică statului celălalt că recheamă misiunea, respectiv că misiunea este considerată încheiată.

21

Începerea misiunii diplomatice ad hoc, activitatea ei şi încheierea ei nu depind de starea relaŃiilor diplomatice dintre statul trimiŃător şi statul primitor şi nici de starea altor misiuni diplomatice ale acestor state. Este posibil ca misiunea diplomatică ad hoc să continue, chiar dacă relaŃiile diplomatice dintre statul trimiŃător şi statul primitor încetează.

Misiunii diplomatice ad hoc îi revine, în primul rând, funcŃia care o defineşte, dar, pentru a o realiza, este necesar să satisfacă şi exigenŃele altor funcŃii specifice domeniului diplomatic, precum reprezentarea, servirea interesului de stat, informarea şi să recurgă la negociere.

În alcătuirea misiunii diplomatice ad hoc, decizia îi aparŃine statului trimiŃător. După desemnarea persoanelor din misiune, trebuie ca statul trimiŃător să transmită statului primitor informaŃii cu privire la numărul, numele şi calitatea persoanelor din componenŃa misiunii. Persoanele numite în componenŃa misiunii diplomatice ad hoc au calitatea de membru al misiunii şi, în cadrul acesteia, le revine una dintre poziŃiile următoare: şef al misiunii, reprezentant al statului trimiŃător sau membru al personalului.

În cadrul misiunii diplomatice ad hoc, se disting trei categorii de personal: cel diplomatic, alcătuit din persoanele care au calitatea de diplomat, cel administrativ şi tehnic, alcătuit din persoanele cu sarcini administrative şi tehnice şi cel de serviciu, alcătuit din persoane cu sarcini domestice. Pe lângă membrii misiunii diplomatice ad hoc pot funcŃiona şi persoane "în serviciu privat".

Este de aşteptat ca statul trimiŃător să încredinŃeze îndeplinirea funcŃiei primordiale şi a celor auxiliare ale misiunii diplomatice ad hoc cetăŃenilor proprii.

Fiecare etapă în stabilirea componenŃei misiunii diplomatice ad hoc depinde de consimŃământul statului primitor, care poate fi retras oricând. Statul primitor are posibilitatea să refuze misiunea diplomatică ad hoc în cazul în care consideră că numărul componenŃilor misiunii este prea mare. Totodată, fără să datoreze explicaŃii, statul primitor nu este obligat să primească în misiune pe oricare dintre componenŃii acesteia.

În rândul personalului diplomatic al misiunii diplomatice ad hoc pot fi două categorii de diplomaŃi: prima, a celor care îndeplinesc funcŃia diplomatică primordială, având calitatea de reprezentant al statului, şi a doua, a celor care îndeplinesc funcŃii diplomatice auxiliare.

FuncŃia primordială, adică funcŃia pentru care a fost constituită ad hoc misiunea, este realizată de persoana desemnată ca reprezentant al statului trimiŃător.

Misiunea diplomatică ad hoc funcŃionează în locul / locurile convenit/e de statul trimiŃător şi statul primitor. În cazul în care se convine că sunt necesare mai multe sedii, se desemnează, tot prin convenŃie, sediul principal. Nu se convine asupra sediului, dacă se admite că misiunea funcŃionează în capitala statului primitor, mai precis în localitatea în care se află sediul ministerului de externe al acestui stat.

Statul primitor are obligaŃia de a-şi concretiza consimŃământul privind activitatea pe teritoriul propriu a misiunii diplomatice ad hoc străine, înlesnindu-i îndeplinirea funcŃiilor specifice. Înlesnirile pe care statul primitor le acordă misiunii diplomatice ad hoc străine sunt privilegii care fac posibilă atingerea scopurilor misiunii, notificate de statul trimiŃător şi admise de statul primitor.

Privilegiilor acordate misiunii diplomatice ad hoc şi membrilor ei le corespunde obligaŃia privilegiaŃilor de a respecta legea statului primitor. Această obligaŃie constă, în primul rând, în respectarea principiului neingerinŃei. Aceeaşi obligaŃie înseamnă şi că nu le este permis misiunilor diplomatice ad hoc să devină sediul unor activităŃi contrare dreptului internaŃional.

Practic şi, totodată, simbolic, statul primitor îi asigură misiunii diplomatice ad hoc exercitarea funcŃiei de reprezentare, acordându-i dreptul de a utiliza, în activitate, drapelul şi stema statului trimiŃător. Misiunea diplomatică ad hoc beneficiază de acest privilegiu în limitele stabilite de reglementările în materie din statul primitor.

22

În general, misiunea diplomatică ad hoc şi personalul ei au obligaŃia ca, în acelaşi timp cu beneficiul privilegiilor diplomatice, să respecte reglementările din statul primitor, ca şi prevederile convenŃiilor bilaterale, ale dreptului internaŃional şi să nu utilizeze privilegiile pentru a încălca principiul neingerinŃei.

Misiunii diplomatice ad hoc şi personalului ei li se acordă protecŃie legală, astfel încât să li se asigure inviolabilitatea şi să fie împiedicate prin lege actele violente care ar impieta asupra libertăŃii lor de acŃiune.

Nu le este permis autorităŃilor statului primitor să dispună şi să aplice măsuri de arestare şi de detenŃie împotriva persoanei care are calitatea de membru al personalului diplomatic al misiunii diplomatice ad hoc. Totodată, autorităŃile statului primitor sunt obligate să aibă o conduită respectuoasă în relaŃiile cu această persoană. Respectul datorat de autorităŃile statului primitor faŃă de persoana membrului misiunii diplomatice ad hoc înseamnă că nu este permisă ştirbirea libertăŃii şi demnităŃii acestei persoane.

Persoanei care are calitatea de membru al personalului diplomatic al misiunii diplomatice ad hoc nu i se pot aplica măsuri de executare a unei decizii judecătoreşti.

AutorităŃilor vamale străine le este permis să controleze bagajul personal al membrilor personalului diplomatic al misiunii ad hoc doar dacă au informaŃii clare cu privire la posibilitatea ca în bagaj să se afle alte obiecte decât cele pe care membrii personalului diplomatic al misiunii ad hoc le folosesc în activitatea lor oficială şi decât obiectele lor personale. Dacă se adoptă decizia să se controleze bagajul personal al unui membru al personalului diplomatic al misiunii ad hoc, trebuie ca acesta sau un reprezentant autorizat să asiste la efectuarea controlului.

Misiunea diplomatică ad hoc beneficiază de inviolabilitatea localurilor pe care le utilizează ca sediu, în conformitate cu dreptul diplomatic. De privilegiul inviolabilităŃii misiunea diplomatică ad hoc beneficiază permanent şi peste tot în privinŃa documentelor şi a arhivei sale.

Persoana care este membru al personalului diplomatic al misiunii ad hoc beneficiază de inviolabilitatea locuinŃei, a documentelor, a corespondenŃei şi a bunurilor ei private.

În conformitate cu dreptul diplomatic, statul primitor are obligaŃia să privilegieze comunicarea oficială a misiunii diplomatice.

Membrii misiunii au libertatea de a se deplasa şi de a circula în statul primitor. Privilegiul scutirii de impozit şi taxă pentru localurile ocupate de misiune se acordă

pentru timpul în care se exercită funcŃiile diplomatice ale misiunii ad hoc. În statul primitor, membrii personalului diplomatic al misiunii ad hoc benefeciază de

privilegiul imunităŃii, care include imunitatea de jurisdicŃie penală şi imunitatea juridică civilă şi administrativă.

Lista subiectelor pentru pregătirea în vederea evaluării finale: 1. Definirea misiunii diplomatice ad-hoc 2. Constituirea, îndeplinirea şi încheierea misiunii diplomatice ad-hoc 3. FuncŃiile misiunii diplomatice ad-hoc 4. ComponenŃa misiunii diplomatice ad-hoc 5. Şeful misiunii diplomatice ad-hoc 6. Sediul misiunii diplomatice ad-hoc 7. Privilegiile misiunii diplomatice ad-hoc Teste pentru autoevaluare: 1. Dacă misiunea diplomatică ad hoc se realizează în mai multe state primitoare,

trebuie ca statul trimiŃător să obŃină consimŃământ a. doar de la unul dintre aceste state; b. de la fiecare dintre statele primitoare şi, totodată, să le informeze despre

caracterul multiplu pe care îl are destinaŃia misiunii;

23

c. de la statele primitoare cu care are relaŃii diplomatice. 2. În cadrul misiunii diplomatice ad hoc: a. există personal diplomatic, tehnico-administrativ şi de serviciu; b. există doar personal diplomatic. 3. Membrii personalului diplomatic al misiunii ad hoc beneficiază: a. de imunitate de jurisdicŃie penală, de imunitate juridică civilă şi de imunitate

juridică administrativă; b. doar de imunitate de jurisdicŃie penală. 4. Ambasadorul care conduce o ambasadă şi căruia i s-a încredinŃat şi conducerea

unei misiuni ad hoc beneficiază a. doar de privilegiile misiunii diplomatice ad hoc; b. de privilegiile şefului de ambasadă, pe lângă privilegiile şi imunităŃile cuvenite

ca membru al misiunii ad hoc. Rezolvări şi răspunsuri la testele de autoevaluare: 1b, 2a, 3a, 4b.

24

Prezentarea lecŃiei a şasea Forul internaŃional; conferinŃa internaŃională Introducere: Problemele primordiale pe care diplomaŃia le are de rezolvat se abordează îndeosebi în

foruri internaŃionale, întrucât forurile internaŃionale răspund nevoii statelor de solidaritate şi de cooperare. În esenŃă, în forurile internaŃionale, membrii misiunilor diplomatice ad hoc ale statelor participante negociază soluŃii pentru diferendele dintre ele, pentru stingerea conflictelor, precum şi norme pe care statele le consideră necesare întreŃinerii relaŃiilor interstatale. În prezent, statele lumii dispun de o sumă de practici, la care s-a recurs în mod repetat pentru organizarea şi desfăşurarea de conferinŃe internaŃionale, unele dintre aceste practici răspunzând aplicării unor reguli respectate de numeroase state, care pot fi considerate componente ale unor proceduri internaŃionale de largă recunoaştere.

Obiectiv: examinarea ponderii şi semnificaŃiei forurilor internaŃionale în activitatea diplomatică actuală; descrierea elementelor de procedură larg recunoscute în privinŃa organizării şi a desfăşurării conferinŃelor internaŃionale; conferinŃa internaŃională, iniŃierea conferinŃei internaŃionale, convocarea conferinŃei internaŃionale, principiul universalităŃii, consultări pregătitoare, desfăşurarea conferinŃei internaŃionale.

Concepte cheie: for, for internaŃional, diplomaŃia forurilor, instituŃionalizarea forurilor internaŃionale, stat-gazdă, stat participant; conferinŃa internaŃională, iniŃierea conferinŃei internaŃionale, convocarea conferinŃei internaŃionale, principiul universalităŃii, consultări pregătitoare, desfăşurarea conferinŃei internaŃionale.

Rezumat DiplomaŃia forurilor este instrumentul care s-a dovedit a fi cel mai eficient în

abordarea problemelor primordiale. Obiectivele principale al desfăşurării activităŃii diplomatice în forurile internaŃionale

sunt pacea şi securitatea internaŃională. Ideea soluŃionării diferendelor dintre state în cadrul unor reuniuni internaŃionale dăinuie de veacuri.

Valorile pe care se întemeiază diplomaŃia prin foruri internaŃionale sunt evidente în activitatea OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite.

DiplomaŃia prin foruri este cu mult anterioară diplomaŃiei moderne prin ambasade. Nevoia vitală de echilibru în întreŃinerea relaŃiilor internaŃionale a determinat apariŃia

primelor foruri internaŃionale moderne. InstituŃionalizarea forurilor internaŃionale s-a intensificat după Primul Război

Mondial, sub semnul necesităŃii imperioase de a se menŃine pacea prin garanŃii bazate pe principii clare şi pe mecanisme juridice.

În prezent, se face diplomaŃie în foruri internaŃionale diverse: coaliŃii, alianŃe politico-militare, conferinŃe internaŃionale, organizaŃii internaŃionale, asocieri de state cu profil aparte (Uniunea Europeană, mişcarea statelor francofone, Commonwealth -ul).

Societatea NaŃiunilor a fost o etapă în care s-a acumulat o experienŃă bogată, pe baza căreia a urmat proliferarea forurilor internaŃionale.

NaŃiunile Unite, instauratoare ale păcii după cel de-al Doilea Război Mondial, au fructificat această experienŃă îndeosebi pe planul asocierii statelor suverane într-o organizaŃie cu vocaŃie universală, care, în prezent, este preocupată de pacea şi securitatea lumii, dar şi de identificarea şi soluŃionarea problemelor globale, precum drepturile omului, protejarea mediului înconjurător etc.

În a doua parte a secolului al XX-lea, a devenit evident că forurile regionale ar putea fi instrumente utile în edificarea unui sistem de securitate colectivă. CoexistenŃa paşnică, necesară în condiŃiile în care forurile opuse, funcŃionând ca blocuri politico-militare, marcau negativ procesele pozitive cărora le fusese destinată ONU, s-a profilat graŃie diplomaŃiei

25

forurilor internaŃionale, prin care s-a realizat, într-o primă etapă, ConferinŃa pentru Securitate şi Cooperare în Europa şi, ulterior, OrganizaŃia pentru Securitate şi Cooperare în Europa.

În prezent, participarea la activitatea forurilor internaŃionale este considerată criteriu de apreciere a însemnătăŃii rolului jucat de state în lume. Statul cu importanŃă de prim rang apare ca protagonist pe scena internaŃională, adică este membru permanent al Consiliului de Securitate, şi ia parte la reuniunile Grupului "celor opt".

Activitatea diplomatică se desfăşoară, normal, în măsură considerabilă, prin reuniuni internaŃionale, în foruri înfiinŃate de state, la care participă delegaŃii ale statelor, de fapt misiuni diplomatice ale statelor. Forurile internaŃionale şi misiunile diplomatice participante sunt ale statelor care, înfiinŃând foruri internaŃionale la care trimit misiuni diplomatice, acŃionează ca subiecte de drept internaŃional.

Misiunile diplomatice la forurile internaŃionale se întrunesc pe teritoriul unuia dintre statele lumii, străin pentru quasi-totalitatea participanŃilor (cu excepŃia celor care reprezintă statul-gazdă), dar se acreditează pe lângă for.

Obiectul funcŃiei diplomatice de reprezentare îi împarte pe participanŃii la forurile internaŃionale în patru categorii: 1. cei care reprezintă statul-gazdă; 2 cei care reprezintă celelalte state; 3. cei care reprezintă forul; 4 cei care reprezintă alte foruri.

Forul ca personalitate de drept internaŃional are şi calitatea de a fi acreditar, adică primeşte acreditările misiunilor diplomatice ale statelor membre sau participante.

Misiunile diplomatice la for sunt primite, pe de o parte, pe teritoriul statului care găzduieşte sediul forului şi, pe de altă parte de for.

În raport cu forul ca personalitate de drept internaŃional, statele membre dispun de drept de legaŃie specific relaŃiilor multilaterale, adică pot participa cu delegaŃii şi reprezentanŃe la activitatea forului.

Un stat devine stat-gazdă pentru un for internaŃional numai după ce îşi exprimă consimŃământul să găzduiască forul. Pentru găzduirea şi a misiunilor diplomatice ad hoc la for ale statelor străine şi a reprezentanŃele diplomatice permanente ale acestora şi ale altor foruri membre, este nevoie de consimŃământul separat al statului-gazdă.

ConsimŃind să intre în raportul juridic internaŃional de primire pe teritoriul său a sediului forului şi a delegaŃiilor statelor membre, statul îşi asumă obligaŃia de a trata acel for şi acele state astfel încât forul să poată funcŃiona.

Scopul misiunilor diplomatice la for este participarea la activitatea forului, la negocierile din cadrul acestuia, la elaborarea documentelor care conŃin deciziile acestuia. Raporturile misiunii diplomatice la for cu statul-gazdă se împletesc cu şi depind de raporturile stabilite între statul-gazdă şi for. Între statul-gazdă, pe de o parte, for şi misiunile diplomatice la for, pe de altă parte, se formează un raport juridic specific de ospitalitate diplomatică.

RelaŃiile dintre misiunile diplomatice la for, care participă temporar sau permanent la activitatea şi/sau la reuniunile forului, se supun principiului egalităŃii suverane a statelor, precum şi normelor juridice statutare ale forului. În for, li se asigură relaŃiilor dintre statele reprezentate echilibrul favorabil căii diplomatice de soluŃionare a problemelor din relaŃiile internaŃionale. În asemenea condiŃii, este posibil ca forul internaŃionale să ofere cadrul propice dezvoltării progresive a dreptului internaŃional.

Forul internaŃional este, de fapt, reuniunea diplomatică multilaterală la nivel înalt, la nivel ministerial sau la nivel de experŃi. În general, reuniuni ale experŃilor şi ale miniştrilor pregătesc treapta superioară a negocierilor şi a deciziilor care se desfăşoară la nivelul şefilor de stat şi de guvern.

Forul internaŃional are o durată limitată (conferinŃa internaŃională) sau o durată nelimitată, fiind aşadar "permanentă" (organizaŃia internaŃională)

OrganizaŃiile internaŃionale sunt rezultatul perfecŃionării diplomaŃiei prin conferinŃe. InstituŃionalizarea întâlnirilor multilaterale care se dovedesc utile şi eficiente facilitează

26

întrunirea participanŃilor, fără a fi nevoie să se recurgă la mecanismul greoi şi irositor de timp al convocărilor şi al organizărilor ab origine.

În general, organizaŃiile internaŃionale au fost constituite pornindu-se de la conferinŃele internaŃionale, pe care statele participante au decis să le transforme în instituŃii cu activitate permanentă.

ConferinŃele internaŃionale pot fi privite ca modalităŃi temporare de înfăptuire a politicii externe a statelor, în timp ce organizaŃiile internaŃionale sunt instituŃii ale acestei politici.

Spre deosebire de organizaŃia internaŃională, conferinŃa internaŃională nu întruneşte caracteristicile definitorii de subiect de drept internaŃional.

Când conferinŃa internaŃională ajunge, din obiect al dreptului internaŃional, subiect de drept internaŃional, înseamnă că a devenit organizaŃie internaŃională. Se depăşeşte, în procesul de instituŃionalizare a conferinŃei, pragul critic de complexitate care permite un asemenea salt calitativ. Când statele consimt să doteze conferinŃa internaŃională cu un sistem de organe permanente, distincte de organele statelor participante, înfiinŃează o organizaŃiei internaŃională.

OrganizaŃiile internaŃionale sunt foruri internaŃionale, care s-au instituŃionalizat şi au dobândit personalitate internaŃională. Fiind înfiinŃate prin consimŃământul statelor, ca forme ale colaborării dintre acestea, şi având rezoluŃii stabilite prin negociere şi convenŃie de state, forurile internaŃionale pot fi doar subiecte derivate de drept internaŃional.

Numai statele au capacitate juridică deplină, în timp ce forurile au o capacitate juridică limitată de prevederile convenŃiilor interstatale pe care se întemeiază. Forurile internaŃionale dispun, conform statutelor proprii, de capacitate juridică pentru realizarea funcŃiilor şi scopurilor lor, pe teritoriul statului de reşedinŃă şi al statelor participante.

ConferinŃa internaŃională este reuniunea misiunilor diplomatice ad hoc trimise de state să abordeze, în cadru multilateral, una sau mai multe probleme ale relaŃiilor internaŃionale. Activitatea conferinŃei internaŃionale, convocată din iniŃiativa şi cu consimŃământul statelor şi la care participă misiuni diplomatice ad hoc ale statelor, are caracter diplomatic. Ca urmare, această activitate este obiectul dreptului diplomatic.

În cadrul conferinŃelor internaŃionale se desfăşoară dezbateri, se prezintă proiecte, se negociază, participanŃii având ca obiectiv, în cele mai multe cazuri, realizarea unui acord interstatal.

ConferinŃa internaŃională este un eveniment unic, a cărui desfăşurare este legată direct de obiectivul pe care iniŃiatorii şi-au propus să-l atingă. Lucrările se încheie după ce timpul de lucru stabilit de participanŃi s-a scurs sau după ce s-a atins obiectivul stabilit iniŃial. Prelungirea duratei conferinŃei nu înseamnă instituŃionalizare, pentru că îndeplinirea funcŃiilor din mandatul misiunilor diplomatice ad hoc determină încheierea lucrărilor. InstituŃionalizarea înseamnă transformarea conferinŃei într-un alt tip de for internaŃional (organizaŃie internaŃională, alianŃă etc.)

Lipsită de caracteristicile proprii subiectului (derivat) de drept internaŃional, conferinŃa internaŃională dispune de competenŃe pe planul organizării lucrărilor (dezbatere, negociere, adoptare de documente etc.), de legitimitatea acceptată de statele participante necesară constituirii prezidiului, de comisii, precum şi elaborării şi adoptării regulilor proprii de funcŃionare.

Desfăşurarea organizată a lucrărilor conferinŃei internaŃionale şi atingerea obiectivului urmărit prin conferinŃă depind de adeziunea participanŃilor şi a autorităŃilor statului-gazdă la un cadru juridic elementar. Astfel, trebuie ca, la conferinŃa internaŃională, statele să-şi poată exprima cu deplinătate voinŃa, poziŃiile şi consimŃământul în legătură cu ordinea de zi, conŃinutul lucrărilor şi al documentelor adoptate. Numai prin realizarea acestei condiŃii este

27

posibil ca statele participante la conferinŃa internaŃională să se considere angajate faŃă de prevederile adoptate.

Este posibil ca iniŃiativa privind întrunirea unei conferinŃe internaŃionale să aparŃină unui singur stat, mai multor state sau unei organizaŃii internaŃionale.

Între momentul lansării iniŃiativei şi cel al convocării, se obişnuieşte să se organizeze consultări între eventualii participanŃi. Consultările pot avea loc pe cale bilaterală, la orice nivel sau în cadrul unor reuniuni multilaterale speciale. IniŃierea şi convocarea de conferinŃe în cadrul organizaŃiilor internaŃionale decurg potrivit procedurilor şi normelor acestora.

Consultările pregătitoare se concentrează, de obicei, asupra schiŃării ordinii de zi a conferinŃei, precum şi a regulilor de procedură. Se oferă astfel prilej de aprofundare a tematicii, de detaliere a problematicii de discutat, de precizare a obiectivelor urmărite. Organizatorilor le revine, încă din această etapă, efortul de a identifica poziŃiile divergente şi de a căuta punctele comune, pe baza cărora să se poată desfăşura lucrările.

ParticipanŃii la pregătirea conferinŃei discută şi despre stabilirea locului de desfăşurare a lucrărilor. Statul-gazdă propune o localitate de pe teritoriul său, unde sunt întrunite condiŃiile tehnice necesare. Se admite, în general, că locul de desfăşurare al conferinŃei (sediul lucrărilor) este inviolabil şi că autorităŃile statului-gazdă nu pot acŃiona în acel loc (sediu) fără acordul conferinŃei, adică al celor desemnaŃi de participanŃi să o reprezinte.

Trebuie, totodată, ca statul-gazdă, în primul rând, dar şi ceilalŃi participanŃi să întreprindă măsuri pentru desfăşurarea lucrărilor în securitate şi să asigure protecŃia delegaŃiilor.

Potrivit uzanŃelor şi sub imperiul principiului egalităŃii suverane a statelor, convocarea conferinŃei internaŃionale se face prin invitaŃii adresate de organizator (stat-gazdă, organizaŃie internaŃională) participanŃilor, fără discriminare.

Doctrina de drept diplomatic se referă şi la necesitatea respectării principiului universalităŃii forurilor internaŃionale, în conformitate cu care toate statele interesate pot participa la examinarea problemei care constituie tema conferinŃei, precum şi la elaborarea şi adoptarea de eventuale documente exprimând poziŃii şi angajamente comune.

Statele invitate confirmă primirea invitaŃiei la conferinŃă şi comunică organizatorului, inclusiv statului-gazdă, componenŃa misiunii (delegaŃiei) care le reprezintă.

Conduita diplomaŃilor participanŃi la conferinŃa internaŃională, posibilităŃile şi modul lor de acŃiune sunt obiectul prevederilor dreptului diplomatic referitoare la reprezentarea statelor în relaŃiile lor cu organizaŃiile internaŃionale cu vocaŃie universală şi la misiunile diplomatice ad hoc.

AutorităŃile statului-gazdă pot să refuze prezenŃa pe teritoriu a anumitor persoane, de pildă a celor declarate anterior persona non grata. În general, se caută ca rezolvarea acestui tip de probleme, precum aceea a neacceptării pe teritoriu a unui delegat străin la conferinŃă, să nu împiedice reprezentarea statelor la conferinŃă şi desfăşurarea lucrărilor. Declarând persona non grata pe un membru al misiunii diplomatice ad hoc la conferinŃa internaŃională, autorităŃile statului-gazdă îşi exercită dreptul suveran de nu accepta pe teritoriul lor persoanele pe care nu le pot accepta din motive întemeiate, dar, totodată contribuie la slăbirea prezenŃei un stat la lucrările conferinŃei. Conform unei uzanŃe care ar putea deveni regulă de curtoazie internaŃională, statul-gazdă nu îl declară persona non grata pe conducătorul unei misiuni diplomatice ad hoc la nivel înalt.

Statele obişnuiesc ca, la reuniunile internaŃionale la care participă, să admită prezenŃa observatorilor, reprezentanŃi ai statelor sau organizaŃiilor care nu doresc să se implice în negocieri şi dezbateri, dar consideră necesar să se informeze asupra conŃinutului acestora.

Îndeosebi la conferinŃele la care au loc negocieri urmate de încheiere de documente (convenŃii, acte-finale), este necesar ca membrii misiunilor diplomatice ad hoc ale statelor participante să le prezinte organizatorilor, serviciilor acestora de secretariat, împuternicirile

28

oficiale de a negocia şi de a exprima prin semnătură consimŃământul statului reprezentat, primite din partea autorităŃilor proprii. Deplinele puteri se verifică la începutul lucrărilor şi, în urma verificării, delegaŃii (membrii misiunilor diplomatice ad hoc la copnferinŃă) sunt acreditaŃi sau legitimaŃi în vederea participării la lucrări, inclusiv la negocierea de documente.

Se obişnuieşte ca lucrările conferinŃei să înceapă cu o plenară inaugurală, care cuprinde o ceremonie incluzând discursul de întâmpinare al reprezentantului statului-gazdă şi saluturile formulate de participanŃi. Plenara inaugurală constituie momentul desemnării, prin procedura convenită la pregătiri, a preşedinŃiei conferinŃei, a componenŃei comisiilor şi secretariatului.

Este cvasigenerală practica încredinŃării preşedinŃiei conferinŃei reprezentantului statului-gazdă. În acest fel se respectă o tradiŃie considerată regulă a curtoaziei internaŃionale.

Dacă nu toŃi participanŃii sunt de acord cu încredinŃarea preşedinŃiei conferinŃei reprezentantului statului-gazdă, se recurge la formula preşedinŃiei prin rotaŃie. ReprezentanŃii statelor participante se succed la preşedinŃia lucrărilor, pentru câte o şedinŃă, în ordinea stabilită la pregătiri, de obicei respectând criteriul listei alfabetice, în limba oficială a statului-gazdă, a denumirilor statelor.

ParticipanŃii la conferinŃă pot adopta un regulament al lucrărilor, îndeosebi cu privire la procedură: atribuŃiile şi competenŃele preşedinŃiei, comisiilor şi secretariatului, limitele cvorumului (numărul de participanŃi necesar adoptării de decizii), ordinea luărilor de cuvânt (distingerea între declaraŃiile de poziŃie, alocuŃiunile de fond şi intervenŃiile cu privire la procedură), prezentarea amendamentelor, votul (stabilirea formelor de exprimare a votului: prin apel nominal, prin vot secret, prin vot deschis, prin corespondenŃă), limbile de negociere şi redactare, relaŃiile cu mass-media etc.

Votul constituie un punct nodal al procedurii. Dincolo de forma de exprimare, mai delicate apar problemele legate de puterea de vot a participanŃilor şi cele ale numărului de voturi necesar adoptării de decizii.

În general, se admite că puterea de vot decurge din principiul egalităŃii suverane a statelor, conform căruia se atribuie câte un vot fiecărui stat reprezentat la conferinŃă. Sunt conferinŃe la care se practică şi votul ponderat.

Prin regulamentele de procedură se stabileşte numărul de voturi necesar adoptării deciziilor: majoritate simplă sau majoritate calificată (de două treimi, de patru cincimi etc.). Sunt reuniuni la care deciziile se iau numai prin vot unanim sau prin consens.

Lista subiectelor pentru pregătirea în vederea evaluării finale: 1. Forul internaŃional şi soluŃionarea problemelor internaŃionale 2. Formele de diplomaŃie prin foruri internaŃionale 3. Misiuni diplomatice la foruri şi misiuni diplomatice ale forurilor 4. TendinŃa de instituŃionalizarea a forurilor internaŃionale 5. ConferinŃa internaŃională, obiect al dreptului diplomatic 6. Organizarea conferinŃei internaŃionale 7. Desfăşurara conferinŃei internaŃionale 8. PreşedinŃia conferinŃei internaŃionale Teste pentru autoevaluare: 1. Este for internaŃional: a. alianŃa politico-militară internaŃională; b. coaliŃia guvernamentală; c. Uniunea Europeană; d. clubul de fotbal Real Madrid. 2. Misiunile diplomatice la forurile internaŃionale se acreditează a. pe lângă toate guvernele statelor participante; b. pe lângă for.

29

3. În conformitate cu procedurile acceptate în general cu privire la organizarea unei conferinŃe internaŃionale se admite că:

a. autorităŃile statului-gazdă pot acŃiona în locul (sediul) de desfăşurare a conferinŃei internaŃionale indiferent dacă persoanele desemnate să reprezeinte conferinŃa sunt sau nu sunt de acord;

b. locul de desfăşurare al conferinŃei (sediul lucrărilor) este inviolabil. 4. EnunŃaŃi două variante de stabilire a puterii de vot a participanŃilor la

conferinŃa internaŃională: a. ...; b. ... .

5. EnunŃaŃi două forme de adoptare prin vot a hotărârilor în cadrul conferinŃei internaŃionale:

a. ...; b. ....

Rezolvări şi răspunsuri la testele de autoevaluare: 1 a şi c; 2b; 3b; 4 (un reprezentant/o delegaŃie – un vot), b. (vot ponderat după mărimea capitalului statului reprezentat sau numărul de locuitori ai statului reprezentat); 5 a. (consens), b.(majoritate simplă).

30

Prezentarea lecŃiei a şaptea OrganizaŃia internaŃională – for diplomatic; reprezentarea statelor la organizaŃia

internaŃională; funcŃionarul internaŃional Introducere: OrganizaŃia internaŃională este una dintre formele stabilite prin convenŃie

internaŃionale, prin care statele se grupează pentru a acŃiona împreună într-un domeniu sau în mai multe domenii ale relaŃiilor dintre ele.

Dreptul diplomatic confirmă identitatea de misiune diplomatică a reprezentanŃei permanente a statului interesat pe lângă organizaŃia internaŃională. Totodată, dreptul diplomatic reglementează organizarea şi funcŃionarea reprezentanŃei permanente la organizaŃia internaŃională a unui stat membru al organizaŃiei internaŃionale.

În organizaŃia internaŃională se intersectează serviciul diplomatic extern al statului membru al organizaŃiei cu ansamblul organelor integrate ale organizaŃiei, reprezentanŃii statelor membre cu funcŃionarii organizaŃiei.

Obiectiv: definirea organizaŃiei internaŃionale, din perspectiva activităŃii diplomatice; cunoaşterea normelor generale principale cu privire la reprezentarea statelor la organizaŃia internaŃională; descrierea trăsăturilor definitorii ale funcŃionarului internaŃional.

Concepte cheie: gruparea de state, alianŃa, coaliŃia, organizaŃia, capacitatea juridică a organizaŃiei internaŃionale; reprezentanŃa permanentă, reprezentanŃa permanentă pentru observare, privilegiile organizaŃiei şi ale reprezentanŃilor statului membru al organizaŃiei; organ integrat al organizaŃiei internaŃionale, funcŃionarul internaŃional, reprezentantul organizaŃiei internaŃionale, privilegiile organizaŃiei internaŃionale şi ale funcŃionarului internaŃional.

Rezumat În doctrina dreptului internaŃional, organizaŃia internaŃională este privită ca asociere de

state suverane care urmăresc să atingă un obiectiv de interes comun, prin intermediul organelor proprii organizaŃiei.

OrganizaŃia internaŃională este instituŃia permanentă, constituită de state, prin acordul lor de voinŃă exprimat prin convenŃie internaŃională, care funcŃionează pentru realizarea scopurilor stipulate în actele constitutive, pe baza principiilor şi normelor fundamentale ale dreptului internaŃional. OrganizaŃia internaŃională are caracter interguvernamental.

Comisia NaŃiunilor Unite pentru Drept InternaŃional a propus definiŃia următoare: organizaŃia internaŃională este asociere de state, constituită prin convenŃie, prevăzută cu o constituŃie (statut constitutiv) şi cu organe comune şi având personalitate juridică distinctă de personalitatea juridică a statelor membre. Din definiŃie, rezultă că organizaŃia internaŃională este o organizaŃie interstatală, înfiinŃată prin actul de voinŃă al unor state. Ca urmare, organizaŃia internaŃională este subiect derivat de drept internaŃional.

OrganizaŃia internaŃională are personalitate (capacitate) juridică, adică are aptitudinea de a fi titulară de drepturi şi de obligaŃii. Asemenea persoanei juridice de drept civil, organizaŃia internaŃională are o structură internă care funcŃionează, conform dreptului internaŃional, pentru atingerea unui obiectiv, care îşi poate exterioriza voinŃa şi care, având patrimoniu, poate să desfăşoare activităŃi şi să le suporte consecinŃele.

OrganizaŃia are dreptul, în cadrul funcŃiilor stabilite de statele care au constituit-o, de a încheia tratate cu statele membre şi cu alte organizaŃii internaŃionale.

Spre deosebire de personalitatea juridică a statului, personalitatea juridică a organizaŃiei internaŃionale are caracter funcŃional, pentru că organizaŃia internaŃională stă sub principiul specializării. Ca subiect derivat de drept internaŃional, organizaŃia internaŃională are competenŃă funcŃională atribuită de state şi nu este altceva decât instrument al cooperării interstatale care depinde voinŃa statelor şi de cooperarea dintre state.

31

Personalitatea juridică a organizaŃiei internaŃionale are caracter obiectiv, pentru că personalitatea juridică a organizaŃiei internaŃionale este opozabilă chiar şi statelor nemembre.

OrganizaŃia are drept de legaŃie activ şi pasiv. Ca urmare, statele pot fi reprezentate pe lângă organizaŃia internaŃională prin misiuni permanente.

Sunt posibile reprezentări pe lângă alte organizaŃii internaŃionale sau ale acestora, prin birouri de legătură sau misiuni de observare. OrganizaŃia poate fi reprezentată permanent pe lângă un stat prin centru de informare, birou de corespondenŃă, reprezentanŃi rezidenŃi.

OrganizaŃia internaŃională are dreptul de a-şi administra fondurile financiare, atât veniturile, cât şi cheltuielile.

OrganizaŃia internaŃională are drept la drapel şi la stemă (emblemă). OrganizaŃia internaŃionale are, ca subiect de drept internaŃional, şi obligaŃii

internaŃionale. OrganizaŃia nu-şi poate modifica obligaŃiile care i-au fost stabilite de statele care au

constituit-o. Numai statele-părŃi la tratatul constitutiv pot să modifice acest tratat. OrganizaŃia internaŃională poate încheia convenŃii, de pildă cu statul pe teritoriul

căruia realizează programe, acorduri de exonerare de responsabilitate, conform cărora reparaŃia revine statului beneficiar al programului.

OrganizaŃia internaŃională adoptă decizii prin care este angajată numai ea, ca organizaŃie, nu şi statele membre. Aceste decizii sunt aplicate de organele organizaŃiei şi actele de aplicare a acestor decizii nu sunt acte ale statelor membre. Când, prin organele sale, organizaŃia internaŃională ia decizii, altele decât deciziile fiecărui stat membru în parte, îşi exercită voinŃa proprie şi acŃionează ca subiect autonom al relaŃiilor internaŃionale; îşi manifestă personalitatea juridică internaŃională şi se comportă ca subiect derivat de drept internaŃional.

Deciziile organelor organizaŃiilor internaŃionale pot fi adoptate prin vot majoritar sau prin consens şi pot avea caracter obligatoriu pentru statele membre sau pot fi doar recomandări.

Autonomia organizaŃiei internaŃionale implică şi independenŃa funcŃionarilor organizaŃiei faŃă de autorităŃile statelor membre.

Sursele dreptului aplicabil în privinŃa organizaŃiilor internaŃionale sunt: regulile cutumiare şi regulile scrise conŃinute în convenŃia de bază a organizaŃiei, alte documente de bază ale organizaŃiei, precum cele elaborate de o eventuală reuniune pregătitoare, acordurile organizaŃiei cu statul-gazdă sau cu statul pe teritoriul căruia organizaŃia desfăşoară o anumită activitate, regulamentele unor organe ale organizaŃiei, statutul personalului organizaŃiei.

Statele îşi exprimă acordul de voinŃă de a înfiinŃa o organizaŃie internaŃională şi de a fi membre ale acesteia încheind o convenŃie (care se poate intitula tratat, pact, cartă, statut şi chiar constituŃie).

Statele le stabilesc organizaŃiilor internaŃionale pe care le constituie obiectivele definitorii. Obiectivul OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite este să coordoneze acŃiunea internaŃională a statelor membre, să asigure securitatea colectivă.

Pe lângă membrii cu drepturi depline ai organizaŃiei internaŃionale, există şi membri asociaŃi şi observatori. În rândul observatorilor, pe lângă statele cu acest statut se pot afla entităŃi care au vocaŃia de a deveni state (mişcările de eliberare naŃională), organizaŃii internaŃionale sau organizaŃii neguvernamentale. Drepturile observatorilor diferă de la o organizaŃie la alta. În urma constituirii reprezentanŃei unui stat străin pe teritoriul statului-gazdă unde funcŃionează organizaŃia internaŃională, rezultă relaŃia trilaterală stat membru al organizaŃiei internaŃionale reprezentat la sediul acesteia de o misiune permanentă - organizaŃia internaŃională - statul-gazdă.

ReprezentanŃa permanentă este rezultatul deciziei adoptate de statul care o constituie şi totodată al consimŃământului exprimat în numele organizaŃiei şi în numele statului-gazdă.

32

Este posibilă constituirea reprezentanŃei permanente şi dacă statul-gazdă nu recunoaşte statul trimiŃător.

Statele care nu sunt membre ale organizaŃiei internaŃionale pot fi reprezentate pe lângă organizaŃie de reprezentanŃe permanente pentru observare.

ReprezentanŃa permanentă îndeplineşte funcŃii normale de misiune diplomatică: reprezentarea, servirea interesului de stat, informarea şi negocierea. ReprezentanŃei permanente îi revine şi funcŃia specifică a participării la activitatea organizaŃiei internaŃionale. Membrii misiunii permanente a unui stat pe lângă organizaŃia internaŃională şi membrii misiunii diplomatice ad hoc a unui stat la reuniunile organizaŃiei internaŃionale participă şi la activitatea organelor organizaŃiei, făcând parte din aceste organe, care adoptă şi aplică decizii ale organizaŃiei.

ReprezentanŃa permanentă pentru observare are funcŃii asemănătoare, dar nu poate realiza funcŃiile de negociere în cadrul organizaŃiei şi de asigurare a participării statului propriu la activităŃile organizaŃiei.

TrimiŃându-şi reprezentanŃii permanenŃi la organizaŃia internaŃională, statul membru îşi exercită dreptul de a participa la activitatea organizaŃiei. Primind reprezentanŃe permanente la sediul ei şi misiuni diplomatice ad hoc la reuniunile ei, organizaŃia internaŃională îşi exercită pasiv dreptul de legaŃie.

În alcătuirea reprezentanŃei permanente, decizia îi aparŃine statului trimiŃător. ReprezentanŃi ai statelor la organizaŃia internaŃională sunt toŃi componenŃii

reprezentanŃei, şeful reprezentanŃei, locŃiitorii, consilierii, experŃii tehnici şi secretarii reprezentanŃei. ReprezentanŃa permanentă este condusă de un şef de misiune şi este compusă din trei categorii de personal: diplomatic, tehnic-administrativ şi de serviciu. Trebuie ca numărul componenŃilor să nu depăşească limitele normale, acceptate de statul trimiŃător, de organizaŃie şi de statul-gazdă.

AutorităŃile statului trimiŃător (şeful de stat sau de guvern, ministrul de externe) emit scrisori de acreditare pentru şeful reprezentanŃei permanente, care le transmite organizaŃiei. Adunarea Generală a ONU a recomandat ca şeful misiunii permanente să fie împuternicit prin scrisori de acreditare emise de şeful statului propriu sau de şeful guvernului sau de ministrul de externe. Acreditarea se face pe lângă organizaŃie şi nu pe lângă secretarul general al acesteia, căruia i se transmite doar scrisoarea de acreditare.

Statul trimiŃător aduce la cunoştinŃa organizaŃiei componenŃa reprezentanŃei şi fiecare modificare a acestei componenŃe: numirea, poziŃia, titlul şi ordinea de precădere a membrilor reprezentanŃei, sosirea lor, plecarea lor definitivă sau încetarea funcŃiilor lor, modificările în statutul lor în timpul serviciului la misiunea permanentă; sosirea şi plecarea definitivă a oricărui membru de familie şi eventuala modificare a calităŃii de membru de familie; sosirea şi plecarea definitivă a persoanelor angajate în serviciul privat al membrilor reprezentanŃei şi încetarea activităŃii lor în această calitate; începerea şi încetarea activităŃii persoanelor rezidente în statul-gazdă care lucrează în cadrul personalului reprezentanŃei permanente sau în serviciul privat al membrilor acesteia; adresele sediilor misiunii şi ale locuinŃelor private. Aceste informaŃii sunt comunicate statului-gazdă fie de organizaŃie, fie de statului trimiŃător.

Statul-gazdă poate expulza un membru al unei misiuni permanente pe care nu îl consideră acceptabil.

Dacă şeful reprezentanŃei lipseşte, conducerea reprezentanŃei este preluată de un şef ad interim, după înştiinŃarea organizaŃiei şi a statului-gazdă.

În conformitate cu principiul egalităŃii suverane a statelor, trebuie ca toate statele membre ale organizaŃiei internaŃionale să aibă posibilitatea să înfiinŃeze misiuni permanente pe lângă organizaŃia internaŃională.

În statul-gazdă, funcŃionează simultan misiunile diplomatice având rol de reprezentanŃe permanente ale statelor membre ale organizaŃiei internaŃionale. Ordinea de

33

precădere a şefilor de reprezentanŃe se stabileşte Ńinând seama de ordinea alfabetică a denumirii statelor membre ale organizaŃiei.

Pe teritoriul statului care găzduieşte organizaŃia şi unde ei funcŃionează în această calitate, reprezentanŃii membrilor organizaŃiei pe lângă organizaŃie beneficiază, asemenea trimişilor diplomatici, de privilegii precum: inviolabilitate personală, a bagajelor şi a documentelor, libertatea de comunicare cu utilizarea cifrului şi a curierului, exceptarea de la restricŃiile în privinŃa imigrării, facilităŃi în privinŃa schimbului valutar.

Statul-gazdă le acordă reprezentanŃei permanente şi membrilor ei privilegii, pentru a facilita astfel îndeplinirea funcŃiilor diplomatice de care depinde funcŃionarea organizaŃiei internaŃionale. Temeiul acestor privilegii este strict funcŃional. Totodată, membrilor personalului diplomatic al reprezentanŃei diplomatice le revin obligaŃiile de a respecta legile şi reglementările statului-gazdă şi de a nu se amesteca în afacerile interne ale statului-gazdă..

Potrivit ConvenŃiei de la Viena cu privire la reprezentarea statelor în relaŃiile lor cu organizaŃiile internaŃionale (1975), dacă beneficiarul imunităŃii de jurisdicŃie comite o infracŃiune gravă în raport cu legea penală a statului-gazdă, statul trimiŃător poate renunŃa la imunitate sau îl recheamă pe cel în cauză şi dispune încheierea activităŃii lui la misiunea permanentă. Aceeaşi convenŃie prevede ca statul trimiŃător să procedeze la fel dacă are loc o ingerinŃă gravă în afacerile interne ale statului-gazdă.

Dacă, în afara exercitării funcŃiilor reprezentanŃei permanente, un membru al personalului diplomatic al reprezentanŃei permanente comite o infracŃiune gravă evidentă la legislaŃia penală a statului-gazdă sau dacă săvârşeşte un act de imixtiune gravă şi evidentă în treburile interne ale statului-gazdă, statul trimiŃător este obligat să-l recheme sau măcar să dispună încetarea funcŃiilor acestuia, dacă nu renunŃă la imunitatea lui de jurisdicŃie.

OrganizaŃia sprijină reprezentanŃa permanentă şi statul-gazdă în aplicare prevederilor de drept diplomatic în privinŃa privilegiilor.

AutorităŃile statului-gazdă au obligaŃia să-i ocrotească pe membrii personalului diplomatic al reprezentanŃei, împiedicând acŃiunile prin care acestora le-ar fi afectată libertatea şi demnitatea. Trebuie ca actele violente care ar impieta asupra libertăŃii personalului reprezentanŃei permanente să fie contracarate prin măsuri adecvate. Totodată, autorităŃile statului-gazdă sunt obligate să-i urmăreească şi să-i sancŃioneze pe cei care comit asemenea acte. AutorităŃile statului-gazdă nu pot, în nici un caz, să recurgă împotriva membrilor personalului diplomatic al reprezentanŃei permanente la măsuri de constrângere precum percheziŃia, arestarea, detenŃia.

Localul reprezentanŃei permanente şi arhivele ei beneficiază de inviolabilitate. Responsabilitatea pentru asigurarea acestei inviolabilităŃii este a statului-gazdă, căruia îi revine obligaŃia ca, în cazul unui atac, să-l urmărească şi să-l sancŃioneze pe făptuitor.

Nu îi este permis ambasadei să devină sediu al unor activităŃi contrare dreptului internaŃional. Statul acreditar şi agenŃii lui diplomatici au obligaŃia să nu dea localurilor ambasadei utilizări incompatibile cu funcŃiile diplomatice.

Statul-gazdă are obligaŃia de a garanta înfăptuirea privilegiului protecŃiei reprezentanŃei permanente şi a personalului ei diplomatic împotriva atentatelor la securitate.

Statul-gazdă are obligaŃia de a privilegia comunicarea oficială a reprezentanŃei permanente, ocrotind-o şi îngăduind-o, adică neîncercând nici o formă de control. Între reprezentanŃa permanentă şi statul trimiŃător se poate comunica prin utilizarea curierului reprezentanŃei, a valizei reprezentanŃei şi a mesajelor cifrate.

Membrii personalului diplomatic al reprezentanŃei permanente au libertatea de a circula pe teritoriul statului-gazdă, care însă poate să le reglementeze, chiar să le interzică, din motive de securitate naŃională, accesul în anumite zone (cele de frontieră, din preajma unei fabrici de armament sau a unui teren folosit pentru teste şi exerciŃii militare, în localităŃi unde au loc conflicte sociale care pot afecta securitatea străinilor). Pentru restrângerea posibilităŃii

34

de deplasare, statul-gazdă poate să invoce şi motive legate de poluare sau de opŃiunea unor comunităŃi etnice sau religioase care nu acceptă periodic sau permanent vizite ale străinilor. În cazurile în care nu este interzis, ci doar reglementat, accesul este posibil dacă reprezentanŃa permanentă notifică deplasarea şi autorităŃile statului gazdă o acceptă.

Personalul diplomatic al reprezentanŃei permanente beneficiază de scutirea de orice impozite şi taxe, personale sau reale, naŃionale, regionale sau comunale; scutirea de impozite şi taxe naŃionale, regionale sau comunale asupra localurilor reprezentanŃei, cărora membrii acestui personal le sunt proprietari sau locatari; scutirea, în ce priveşte serviciile prestate statului acreditant, de dispoziŃiile cu privire la asigurările sociale în vigoare în statul-gazdă; scutirea de plata drepturilor de vamă, a taxelor şi a altor drepturi conexe.

Membrii personalului diplomatic al reprezentanŃei permanente beneficiază de imunitate de jurisdicŃie în statul-gazdă. Ei nu sunt obligaŃi să depună mărturie în instanŃă.

Implicarea într-un proces juridic, în statul-gazdă, a unui membru al personalului diplomatic al reprezentanŃei permanente este posibilă numai după ce statul trimiŃător renunŃă la imunitatea juridică. Statului trimiŃător îi revine obligaŃia ca, în cazul în care nu renunŃă la imunitatea de jurisdicŃie, să întreprindă tot ce se poate pentru soluŃionarea echitabilă a litigiului.

FuncŃionarul internaŃional este persoana care îndeplineşte continuu şi exclusiv funcŃii în cadrul organelor integrate ale organizaŃiei internaŃionale, în conformitate cu un contract bazat pe statutul personalului organizaŃiei.

Atribuirea calităŃii de funcŃionar internaŃional se face prin învestire de către unul dintre organele organizaŃiei internaŃionale.

Activitatea funcŃionarului internaŃional se desfăşoară în conformitate cu ordinea juridică internă a organizaŃiei internaŃionale, cu prevederile reglementărilor privind condiŃiile de angajare, regulile privind cariera, remuneraŃia, modalităŃile de protecŃie socială, regimul disciplinar etc.

FuncŃionarul internaŃional este independent faŃă de statul propriu şi faŃă de statul pe teritoriul căruia îşi exercită funcŃiile. În schimb, funcŃionarul internaŃional se subordonează organizaŃiei, organele acesteia fiind doar ele apte să interpreteze reglementările interioare proprii, pentru a decide ce este în conformitate cu interesele organizaŃiei.

Acceptarea de către funcŃionarul internaŃional a numirii lui în această calitate implică angajamentul de a servi, în activitate, exclusiv interesul organizaŃiei internaŃionale. Totodată, funcŃionarul internaŃional este reprezentantul intereselor tuturor statelor care, în conformitate cu obiectivele şi statutul organizaŃiei internaŃionale, beneficiază de activitatea sa.

EsenŃa conduitei juridice a funcŃionarului internaŃional constă din independenŃa faŃă de autorităŃile statului propriu şi loialitatea faŃă de organizaŃie. IndependenŃa funcŃionarului internaŃional faŃă de autorităŃile statelor proprii, membre ale organizaŃiei internaŃionale, reflectă autonomia organizaŃiei internaŃionale. FuncŃionarului internaŃional i se cere să răspundă la exigenŃele autorităŃii tuturor statelor membre ale organizaŃiei internaŃionale, fără a fi subordonat nici unuia dintre ele. El nu reprezintă nici o autoritate naŃională, nici pe a statului propriu. El nu cere şi nu primeşte dispoziŃii de la autorităŃi din afara organizaŃiei.

OrganizaŃia internaŃională are relaŃii cu statele membre, cu alte state, cu alte organizaŃii internaŃionale şi constituie misiuni pe teritoriile altor state decât statul-gazdă. În aceste situaŃii, se desemnează reprezentanŃi ai organizaŃiei internaŃionale. Misiunile se constituie şi reprezentarea se realizează prin decizia organelor organizaŃiei internaŃionale, care îşi desemnează reprezentanŃii, funcŃionarii împuterniciŃi să reprezinte organizaŃia.

Statutul funcŃionarului internaŃional răspunde necesităŃilor funcŃiei. Acest statut se aplică în conformitate cu convenŃiile încheiate de state. Ca urmare, organizaŃia în ansamblu şi persoana căreia i se atribuie calitatea de funcŃionar internaŃional al organizaŃiei internaŃionale sunt îndreptăŃite să beneficieze şi beneficiază de privilegii pe teritoriul statelor unde

35

funcŃionează. Această protecŃie acordată organizaŃiei internaŃionale şi funcŃionarilor ei eliberează organizaŃia şi pe funcŃionarii ei de jurisdicŃia tuturor statelor membre.

Privilegiile de care beneficiază organizaŃia îi garantează autonomia faŃă de statele care consimt să i-o acorde. Este de dorit ca printre aceste state să se numere statul-gazdă şi statul pe teritoriul căruia organizaŃia îşi desfăşoară reuniunile şi activităŃile operaŃionale. Este important ca acŃiunile organizaŃiei să nu fie supuse dreptului intern al unui stat, pentru că astfel ar fi încălcat principiul egalităŃii suverane a statelor. Totodată, dreptul diplomatic dezaprobă abuzul de privilegii în activitatea organizaŃiilor internaŃionale.

Dreptul diplomatic oferă cadrul în care organizaŃiile internaŃionale să poată beneficia de: privilegiul posibilităŃii de a deŃine fonduri, aur sau valută de orice fel, de a opera conturi în orice fel de valută, de a transfera şi a converti mijloace de plată dintr-o Ńară în alta sau în cadrul aceleiaşi Ńări; privilegiul exceptării activelor, veniturilor şi bunurilor lor de la plata oricăror taxe directe; privilegiul exceptării de la plata taxelor vamale, de la interdicŃii şi restricŃii a importurilor şi exporturilor de obiecte pentru uz oficial şi de publicaŃii proprii; privilegiul imunităŃii juridice în cazul unor acŃiuni privind bunurile lor mobile şi imobile, privilegiul inviolabilităŃii localurilor şi arhivelor lor.

AutorităŃile statului-gazdă au datoria să asigure liniştea în jurul sediului organizaŃiei internaŃionale şi să dispună de forŃe de poliŃie care, la solicitarea organizaŃiei, să asigure aplicarea legilor şi respectarea ordinii publice.

Din statutul organizaŃiei internaŃionale decurge statutul funcŃionarului internaŃional. Privilegiilor acordate organizaŃiei internaŃionale le corespund privilegiile acordate funcŃionarului internaŃional.

FuncŃionarul internaŃional beneficiază de privilegii, în calitate de reprezentant al organizaŃiei internaŃionale, pe teritoriul statului unde îşi exercită funcŃia.

FuncŃionarului internaŃional i se conferă privilegii în interesul organizaŃiei internaŃionale şi nu în avantaj personal. FuncŃionarul internaŃional este privilegiat ca să poată promova interesele organizaŃiei internaŃionale. Privilegiile îi permit libertatea de acŃiune, îi garantează independenŃa faŃă de autorităŃile exterioare organizaŃiei, îndeosebi faŃă de autorităŃile statului-gazdă, dar şi faŃă de cele ale altui stat pe teritoriul căruia funcŃionarul internaŃional îşi îndeplineşte funcŃiile. Privilegiile îl protejează pe funcŃionarul internaŃional numai în cadrul funcŃiei sale sau în relaŃie cu exercitarea ei. Totodată, prin privilegierea funcŃionarului internaŃional, se asigură respectarea princpiului egalităŃii suverane a statelor membre ale organizaŃiei internaŃionale.

Privilegiile se acordă diferit diferitelor categorii de funcŃionari internaŃionali. FuncŃionarii internaŃionali "de profesie" beneficiază de inviolabilitatea persoanei, de libertate de deplasare, de scutiri vamale şi fiscale, de imunitate de jurisdicŃie civilă, pentru actele prin care îşi îndeplinesc funcŃiile. ExperŃilor în misiune (de mediere, de întocmire de rapoarte, de elaborare de studii, de investigare) li se acordă privilegii asemănătoare, dar numai pentru perioada misiunii. FuncŃionarii internaŃionali, cetăŃeni ai statului-gazdă, nu beneficiază de privilegiul inviolabilităŃii personale şi nici de cel al imunităŃii de jurisdicŃie decât pentru acte oficiale în îndeplinirea funcŃiilor.

Lista subiectelor pentru pregătirea în vederea evaluării finale: 1. DefiniŃia organizaŃiei internaŃionale 2. Caracterul funcŃional al personalităŃii juridice a organizaŃiei internaŃionale 3. Dreptul de legaŃie al organizaŃiei internaŃionale 4. Adoptarea de decizii în cadrul organizaŃiei internaŃionale 5. ComponenŃa organizaŃiilor internaŃionale 6. Dreptul de legaŃie în relaŃiile dintre statul membru şi organizaŃia internaŃională 7. FuncŃiile reprezentanŃei permanente 8. ComponenŃa reprezentanŃei permanente

36

9. RelaŃia trilaterală stat membru al organizaŃiei internaŃionale reprezentat la sediul acesteia de o misiune permanentă - organizaŃia internaŃională - statul-gazdă

10. Privilegiile reprezentanŃilor statelor membre pe lângă organizaŃia internaŃională 11. Raporturile funcŃionarului internaŃional cu statul propriu şi cu organizaŃia 12. Îndatoririle funcŃionarului internaŃional 13. Privilegiile funcŃionarului internaŃional Teste pentru autoevaluare: 1. OrganizaŃia internaŃională a. nu este subiect de drept internaŃional; b. este subiect derivat de drept internaŃional. 2. AlegeŃi enunŃurile care definesc organizaŃia internaŃională: a. este asociere de state; b. este o asociere realizată strict după criterii etnice; c. se constituie prin convenŃie internaŃională. 3. Sunt funcŃii ale reprezentanŃei permanente pentru observare: a. negocierea cu organizaŃia şi în cadrul organizaŃiei; b. reprezentarea statului trimiŃător la organizaŃie; c. urmărirea activităŃilor în cadrul organizaŃiei şi informarea guvernului

statului trimiŃător despre aceste activităŃi. 4. Numărul componenŃilor personalului reprezentanŃei permanente poate fi: a. în limite normale, acceptate de statul trimiŃător, de organizaŃie şi de

statul-gazdă; b. oricât de mare. 5. OrganizaŃia NaŃiunilor Unite, bunurile şi activele ei beneficiază de imunitate

faŃă de orice formă legală de proces a. doar la New York, Geneva şi Viena; b. oriunde ar fi amplasate şi de oricine ar fi deŃinute. 6. FuncŃionarii ONU sunt imuni:

a. faŃă de orice proces legal din statul din care provin; b. faŃă de orice proces legal, din respect faŃă de cuvintele spuse sau scrise şi faŃă

de orice act întreprins în calitatea lor oficială. Rezolvări şi răspunsuri la testele de autoevaluare 1b; 2a şi c.; 3b şi c; 4a; 5b şi 6b.

37

Prezentarea lecŃiei a opta Serviciul public pentru diplomaŃie. Ramurile internă şi externă ale serviciului diplomatic Introducere: Misiunile diplomatice se pot fi realizate coerent, pentru a servi politica externă a

statului în cadrul şi cu contribuŃia serviciului diplomatic. Obiectiv: Descrierea serviciului diplomatic. Concepte cheie: Serviciul diplomatic, minister, ministerul de externe, funcŃiile ministerului de externe,

ramura externă a serviciului diplomatic. Rezumat: Serviciul public pentru diplomaŃie este necesar în primul rând pentru realizarea

misiunilor diplomatice ad hoc la nivel înalt şi ale celorlalŃi demnitari. Dacă misiunile diplomatice ad hoc au îndeosebi obiective legate de substanŃa politicii

externe, serviciului public pentru diplomaŃie îi revine administrarea generală a relaŃiilor externe ale statului. Acest serviciu se ocupă nemijlocit de atingerea obiectivelor politicii externe, ca instrument de organizare, al elaborării ei, de aplicare şi de consiliere.

În timp ce diplomatul ad hoc are mobilitate în sfera diplomaŃiei primordiale, diplomatul de la ambasadă este sedentar, dar absolut necesar, inclusiv pe planul mobilităŃii diplomatice ad hoc primordiale.

Serviciul public pentru activitatea diplomatică se află sub autoritatea ministrului de externe.

Cele două ramuri ale serviciului public pentru activitatea diplomatică, internă şi externă, cuprind instituŃii precum ministerul de externe, secŃiuni ale altor ministere, compartimente specializate ale serviciilor parlamentare şi ale administraŃiei prezidenŃiale, ambasadele, consulatele, filialele unor instituŃii de propagandă (institute culturale).

Elemente specifice ale serviciului public intern pentru relaŃiile diplomatice intră şi în componenŃa altor ministere şi instituŃii ale autorităŃilor statului, prin a căror activitate se realizează politica externă. Aceste ministere participă şi la misiunile diplomatice în străinătate cu personal (reprezentanŃi ai statului, funcŃionari cu sarcini diplomatice şi rang diplomatic).

Ministerul este instituŃia specializată a autorităŃii executive în stat care realizează funcŃiile guvernării în domeniul care i se atribuie. Ministerul este condus de un ministru, membru al guvernului.

Ministerul de externe asigură realizarea politicii externe a statului, conform reglementărilor constituŃionale şi programului de guvernare. Ministerul de externe reprezintă statul în relaŃiile internaŃionale şi are capacitatea de a angaja statul în ansamblul acestor relaŃii. Celelalte ministere reprezintă statul pe plan extern fiecare numai în privinŃa domeniului lor de activitate şi pot angaja statul în relaŃiile externe numai cu împuternicire specială.

Ministrul de externe conduce ministerul de externe, care este nucleul serviciului public intern pentru activitatea diplomatică.

Prin rolul pe care dreptul diplomatic i l-a acordat, ministerul de externe este inconturnabil în relaŃiile diplomatice, întrucât, în dreptul diplomatic, s-a stabilit că toate problemele oficiale încredinŃate misiunii diplomatice se tratează, în primul rând, cu ministerul de externe al statului pe teritoriul căruia misiunea funcŃionează. Această regulă clasică îi rezervă exclusiv ministerului de externe atribuŃia de a realiza comunicarea cu străinătatea. Astfel acest minister apare, din reglementări, ca instituŃie nodală în relaŃiile internaŃionale.

Totuşi, în perioada de după introducerea în codul de drept diplomatic a acestei prevederi, a devenit evidentă tendinŃa ca şi alte ministere să abordeze, fiecare în domeniul său, aspecte ale relaŃiilor interstatale.

38

Miniştrii şi alŃi demnitari, conducători ai instituŃiilor autorităŃii de stat recurg, în îndeplinirea funcŃiilor care le revin, şi la "diplomaŃia personală" sau "directă", prin întâlniri, vizite, corespondenŃă, convorbiri telefonice, pentru a aborda problematica relaŃiilor externe ale statului. FrecvenŃa acŃiunilor diplomatice de acest tip este un simptom al amplificării relaŃiilor diplomatice, dar şi a relaŃiilor pe planuri multiple dintre state.

În aceste condiŃii, ministerul de externe este instituŃia principală care coordonează interacŃiunea statului cu celelalte subiecte de drept internaŃional şi prin care se realizează comunicarea coerentă dintre stat şi celelalte subiecte de drept internaŃional, ministerul fiind receptorul mesajelor şi emiŃătorul lor, ca principal purtător de cuvânt. În practica relaŃiilor diplomatice, atât din curtoazie, cât şi pentru eficienŃa demersurilor, se consideră fireşti informarea şi chiar consultarea ministerului de externe de către misiunile diplomatice străine de fiecare dată când ele comunică nemijlocit şi întreprind acŃiuni în contact direct cu alte instituŃii ale statului. PrezenŃa permanentă a ministerului de externe în relaŃiile externe ale statului este necesară în vederea îndeplinirii fără excepŃiei a funcŃiei de realizare a politicii externe în conformitate cu exigenŃele interesului naŃional.

În state diferite, în epoci diferite, ministerul de externe a purtat şi poartă denumiri diferite. În România, în prima parte a secolului al XIX-lea s-a numit „CanŃelaria Domnului pentru trebile de afară”, apoi Ministerul Afacerilor Străine. În prezent, se numeşte Ministerul Afacerilor Externe. În FranŃa funcŃionează Ministerul Afacerilor Străine (Le ministère des Affaires Étrangères). În SUA, serviciul public intern pentru activitatea diplomatică este asigurat de Departamentul de Stat. În Marea Britanie, ministerul de externe este un departament guvernamental (Office: the Foreign and Commonwealth Office). În America Latină, funcŃionează ministere ale treburilor / afacerilor / relaŃiilor / externe (Ministerio de Assuntos / Negocios / Relaciones Exteriores).

În România, ministerul de externe este instituŃie a administraŃiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului.

În domeniul propriu de activitate, ministerul de externe exercită câteva funcŃii generale: reprezentare, reglementare, control, organizare, administrare.

Ministerul de externe reprezintă autorităŃile statului în relaŃiile cu străinătatea. În cadrul ministerului de externe se elaborează şi se şi transmit străinătăŃii comunicări în numele statului, ca de la subiect de drept internaŃional către alt subiect / alte subiecte de drept internaŃional, sub imperiul principiului egalităŃii suverane a statelor. Ministerul de externe coordonează reprezentarea statului prin realizarea funcŃiei de reprezentare proprie misiunilor diplomatice.

Ministerul de externe coordonează şi participă direct la aplicarea programului de guvernare în domeniul politicii externe. În vederea realizării acestor scopuri, elaborează cadrul normativ şi instituŃional pentru realizarea obiectivelor de politică externă din program.

Ministerul de externe controlează modul în care se respectă şi se aplică reglementările legale în domeniul politicii externe. Are în vedere îndeosebi aplicarea prevederilor tratatelor şi ale altor înŃelegeri internaŃionale la care statul este parte.

Ministerului de externe îi revine organizarea instituŃiilor din subordine: ambasade şi posturi consulare.

Pentru înfăptuirea funcŃiilor specifice, ministerului de externe i s-au stabilit atribuŃii adecvate.

Ministerul de externe susŃine şi apără, în relaŃiile cu străinătatea, interesele naŃionale ale statului.

Promovează aceste interese în organizaŃii internaŃionale cu caracter universal, continental, regional şi subregional. Conectează statul la instituŃiile internaŃionale cu caracter politic, strategic şi economic.

39

Acest minister administrează întreŃinerea relaŃiilor cu alte state, participarea la activitatea organizaŃiilor internaŃionale cu caracter universal, regional şi subregional. IniŃiază activităŃi internaŃionale menite să ducă la dezvoltarea de relaŃii paşnice şi de cooperare cu toate statele, întemeiate pe principiile şi pe normele general admise ale dreptului internaŃional.

În cadrul ministerului de externe este urmărită evoluŃia raporturilor internaŃionale şi sunt semnalate tendinŃele care apar în viaŃa internaŃională.

Ministerul de externe are în atenŃie prezenŃa instituŃiilor naŃionale şi a cetăŃenilor în străinătate. Lui îi revine apărarea în străinătate a drepturilor şi a intereselor acestora, aplicând legea, respectând normele internaŃionale, prevederile acordurilor bilaterale şi multilaterale la care statul este parte.

Prin ministerul de externe, se menŃine legătura dintre stat şi conaŃionalii din afara frontierelor. Acestora li se acordă sprijin în vederea păstrării, dezvoltării şi exprimării identităŃii etnice, culturale, lingvistice şi religioase, pe baza legislaŃiei naŃionale şi în conformitate cu practica internaŃională şi cu acordurile bilaterale şi multilaterale la care statul este parte şi respectându-se legislaŃia statului de reşedinŃă a acestora.

Ministerul de externe iniŃiază şi participă la negocierea tratatelor şi a altor înŃelegeri internaŃionale. Propune semnarea, ratificarea, aprobarea sau acceptarea înŃelegerilor internaŃionale, aderarea la acestea sau denunŃarea lor, efectuează schimbul instrumentelor de ratificare, depune instrumentele de ratificare sau de aderare, notifică aprobarea ori acceptarea înŃelegerilor internaŃionale şi denunŃarea lor, eliberează documente certificând deplinele puteri.

Singur sau în conlucrare cu ministerele şi cu celelalte autorităŃi publice centrale de specialitate, ministerul de externe urmăreşte aplicarea prevederilor tratatelor şi ale altor înŃelegeri internaŃionale la care statul este parte şi prezintă propuneri pentru îndeplinirea obligaŃiilor asumate.

InstituŃiile statului primesc asistenŃă din partea ministerului de externe în derularea relaŃiilor cu străinătatea.

Ministerul de externe al României colaborează la elaborarea politicii României în domeniul relaŃiilor economice internaŃionale, în conformitate cu Programul de guvernare şi cu Programul de dezvoltare a României pe termen mediu, cu luarea în considerare a tendinŃelor şi proceselor din economia mondială; promovează interesele economice ale României în relaŃiile cu alte state, precum şi cu organizaŃiile economice cu vocaŃie universală, cu caracter regional şi cu alte grupări economice; participă sau colaborează, după caz, la negocierea şi la încheierea de tratate, acorduri şi alte înŃelegeri internaŃionale cu caracter economic sau pentru stabilirea cadrului juridic necesar în vederea desfăşurării relaŃiilor comerciale externe ale României, potrivit legii.

Normele legale de funcŃionare prevăd ca ministerul de externe român să păstreze originalele tuturor înŃelegerilor internaŃionale bilaterale şi copiile certificate de pe înŃelegerile internaŃionale, originalele înŃelegerilor internaŃionale al căror depozitar este România şi să îndeplinească obligaŃiile decurgând din această calitate.

Potrivit legii, ministerul de externe păstrează sigiliul de stat al României. Ministerul de externe supune spre aprobare şefului statului scrisorile de acreditare,

cererile de agrement şi de exequatur. Ministerul de externe organizează, îndrumă şi controlează activitatea reŃelei externe de misiunilor diplomatice şi consulare ale statului şi organizează curierul diplomatic. Totodată, Ńine legătura cu misiunile diplomatice şi cu oficiile consulare străine în conformitate cu regulile şi cu practica internaŃională.

Ministerul de externe este responsabilul principal pentru aplicarea regulilor de curtoazie internaŃională de către instituŃiile şi reprezentanŃii statului.

În cadrul ministerului de externe român, funcŃionează Protocolul naŃional, care îndeplineşte sarcini conform legislaŃiei în vigoare şi uzanŃelor internaŃionale.

40

În realizarea obiectivelor sale, ministerul de externe dezvoltă relaŃii de cooperare cu: alte instituŃii guvernamentale, reprezentanŃi ai societăŃii civile, ai comunităŃii oamenilor de afaceri şi îşi orientează acŃiunea în satisfacerea solicitărilor cetăŃeanului, în măsura în care acestea intră în domeniul său de competenŃă.

Ministerul de externe avizează acŃiunile pe care le iniŃiază celelalte ministere şi autorităŃi ale administraŃiei publice centrale şi locale în probleme care Ńin de activitatea lor specifică, dar care au legătură cu domeniul relaŃiilor internaŃionale. Înainte de încheierea documentelor aferente acestor acŃiuni, avizează proiectele de acorduri, convenŃii şi alte înŃelegeri internaŃionale pe care le încheie ministerele şi autorităŃile administraŃiei publice centrale, precum şi proiectele de documente de cooperare internaŃională pe care le încheie autorităŃile administraŃiei publice locale cu autorităŃi similare din alte state.

În cadrul ministerului de externe, personalul diplomatic şi consular lucrează în direcŃii, care se ocupă de relaŃiile politice, economice şi culturale ale statului cu statele străine, grupate geografic, de relaŃiile statului cu forurile internaŃionale şi de participarea la activitatea acestora. Pe lângă direcŃiile „de relaŃii”, există şi direcŃii care se ocupă de aspectele juridice ale relaŃiilor externe, de analiza şi de coordonarea activităŃii de informare, de relaŃiile culturale externe, de arhiva istorică, de circulaŃia şi păstrarea documentelor curente, de recepŃionarea şi transmiterea comunicărilor prin mijloace specifice activităŃii diplomatice, de sistemul informatic al serviciului pentru activitatea diplomatică şi consulară, de personalul diplomatic, consular, tehnic-administrativ şi de serviciu, de administrarea şi de finanŃarea componentelor interne şi externe ale serviciului public pentru activitatea diplomatică, minister şi misiuni.

DirecŃiile înfăptuiesc obligaŃiile legale ale MAE. În cadrul direcŃiilor, se urmăreşte evoluŃia situaŃiei internaŃionale, sunt identificate

tendinŃele caracteristice pe planul relaŃiilor dintre state şi dintre ceilalŃi participanŃi la sistemul internaŃional. Se evaluează impactul evenimentelor internaŃionale asupra intereselor statului.

DirecŃiile organizează acŃiunile diplomatice la nivel înalt. În cadrul lor, se elaborează proiectele de exprimare şi de concretizare a politicii

externe a statului. Se redactează proiectele mesajelor şi discursurilor care prezintă politica externă a statului, precum şi aprecieri şi reacŃii la politica externă a statelor străine.

Se elaborează sau se avizează proiectele de convenŃii (tratate, protocoale etc.) bilaterale şi multilaterale. Se pregătesc mandatele şi strategiile de negociere. Se formulează propuneri privind: marcarea pe planul relaŃiilor externe a inaugurărilor de instituŃii şi a învestirilor în funcŃiile de nivel înalt din statele străine; manifestarea solidarităŃii internaŃionale; sărbătorirea zilelor naŃionale, a aniversărilor de evenimente importante în dezvoltarea legăturilor bilaterale şi în activitatea forurilor internaŃionale.

Se redactează rapoarte, sinteze documentare şi informări pentru şeful statului, şeful guvernului şi ministrul de externe, cu privire la politica internă şi politica externă a statelor străine, relaŃiile dintre acestea, participarea lor la forurile internaŃionale.

În direcŃii se supraveghează modul de aplicare a prevederilor convenŃiilor bilaterale şi multilaterale la care statul este parte.

Ministerul de externe publică poziŃiile de politică externă ale statului faŃă de evenimentele din lume, faŃă de crizele internaŃionale şi modalităŃile de soluŃionare a acestora.

Activitatea direcŃiilor are ca obiect relaŃiile statului cu alte state şi cu organizaŃiile mondiale, regionale şi subregionale la care statul participă, ca membru sau observator sau la lucrărilor cărora este invitat.

DirecŃiile ministerului de externe coordonează componentele serviciului public extern pentru activitatea diplomatică. Ele realizează îndrumarea activităŃii misiunilor diplomatice în străinătate ale statului, prin transmitere permanentă de informări şi instrucŃiuni, prin solicitarea de informaŃii şi de rapoarte şi prin analize periodice.

DirecŃiile menŃin legături permanente cu misiunile diplomatice străine.

41

DirecŃia consulară a ministerului de externe coordonează relaŃiile statului în domeniul consular. Elaborează proiectele convenŃiilor consulare şi avizează proiectele de convenŃii pe planul relaŃiilor juridice externe. Această direcŃie îndrumă şi orientează activitatea misiunilor consulare în străinătate, rezolvă în conlucrare cu acestea toate problemele specifice domeniului. MenŃine legătura permanentă cu posturile consulare străine.

DirecŃia Protocolului asigură aplicarea în activităŃile de relaŃii a regulilor de curtoazie internaŃională şi urmăreşte modul de concretizare a privilegiilor şi imunităŃilor stabilite de prevederile convenŃiilor bilaterale şi multilaterale.

Ministerul de externe român este încadrat cu personal diplomatic şi consular, cu alŃi funcŃionari publici, precum şi cu personal contractual. Drepturile şi obligaŃiile personalului diplomatic şi consular sunt stabilite de Statutul corpului diplomatic şi consular, instituit prin Legea nr. 269 din 17 iunie 2003. Din Lege rezultă că Statutul Corpului diplomatic şi consular al României se completează cu prevederile cuprinse în legislaŃia muncii şi în Statutul funcŃionarilor publici, dacă, prin statut, nu se stabileşte altfel.

Legea menŃionată a stabilit că membrii Corpului diplomatic şi consular sunt, de regulă, diplomaŃi de carieră şi au un statut socioprofesional specific, conferit de atribuŃiile şi răspunderile ce le revin pentru înfăptuirea politicii externe a României. Potrivit articolului 2 al legii, au calitatea de membri ai Corpului diplomatic şi consular al României: ministrul afacerilor externe; secretarii de stat şi subsecretarii de stat din Ministerul Afacerilor Externe; secretarul general şi secretarul general adjunct din Ministerul Afacerilor Externe; personalul diplomatic şi consular care îşi desfăşoară activitatea în administraŃia centrală a Ministerului Afacerilor Externe, la ambasadele, misiunile permanente pe lângă organizaŃiile internaŃionale şi oficiile consulare ale României, inclusiv persoanele provenind de la Departamentul de ComerŃ Exterior şi de la alte ministere şi instituŃii, pe perioada trimiterii lor în misiune în străinătate cu grade diplomatice sau consulare. Legea precizează că ministrul afacerilor externe, secretarii de stat, subsecretarii de stat, secretarul general şi secretarul general adjunct fac parte de drept din Corpul diplomatic şi consular al României pe durata exercitării funcŃiei.

Statul de funcŃii şi structura posturilor pe compartimente, încadrarea personalului, modificarea, suspendarea sau încetarea raporturilor de serviciu ori, după caz, a raporturilor de muncă se aprobă prin ordin al ministrului.

Membrii Corpului diplomatic şi consular al României pot dobândi gradele diplomatice (ambasador, ministru plenipotenŃiar, ministru-consilier, consilier diplomatic, secretar I, secretar II, secretar III, ataşat diplomatic) sau gradele consulare (consul general, consul, viceconsul, agent consular). Conform Statutului, membrii Corpului diplomatic şi consular al României ocupă, în administraŃia centrală a Ministerului Afacerilor Externe şi la misiunile diplomatice şi oficiile consulare, funcŃii diplomatice şi consulare echivalente gradelor diplomatice sau consulare pe care le deŃin.

Gradul diplomatic de ambasador se acordă prin decret, de către preşedintele României, la propunerea ministrului afacerilor externe. Celelalte grade diplomatice sau consulare se acordă prin ordin al ministrului afacerilor externe, la propunerea Comisiei pentru acordarea gradelor diplomatice şi consulare. Ministerul Afacerilor Externe este singura instituŃie care acordă grade diplomatice şi consulare, cu excepŃia gradului de ambasador.

Serviciului public extern pentru activitatea diplomatică este alcătuit din misiunile diplomatice permanente: ambasadele, reprezentanŃele la forurile internaŃionale, posturile consulare şi alte misiuni, precum institutele culturale.

În România, înfiinŃarea, desfiinŃarea şi schimbarea rangului misiunilor diplomatice permanente se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Afacerilor Externe şi, dacă este cazul, a Ministerului Culturii şi Cultelor şi a Institutului Cultural Roman.

Serviciul public extern pentru activitatea diplomatică se formează prin stabilirea de relaŃii diplomatice între state şi prin exercitarea dreptului activ de legaŃie, adică prin trimiterea

42

de misiuni diplomatice în străinătate. CondiŃia esenŃială pentru stabilirea de relaŃii diplomatice şi trimiterea de misiuni diplomatice este consimŃământul mutual.

Stabilirea de relaŃii diplomatice şi de relaŃii consulare este urmată, în general, şi firesc, de trimiterea de misiuni diplomatice, respectiv consulare. Se pot înfiinŃa ambasade sau posturi consulare numai cu consimŃământul statului pe teritoriul căruia asemenea misiuni vor funcŃiona.

InstituŃiile serviciului public extern pentru diplomaŃie au caracter permanent şi, ca urmare, există dincolo de prezenŃa în cadrul lor a celor trimişi să facă parte din personalul misiunilor. În îndeplinirea misiunii diplomatice permanente, persoanele se succed, fără ca încheierea prezenŃei lor în misiune sau înlocuirile să-i afecteze caracterul permanent.

Lista subiectelor pentru pregătirea în vederea evaluării finale: 20. Serviciul diplomatic - obiective şi ramuri 21. Ministerul de externe - funcŃii şi atribuŃii 22. Ministerul de externe - structură 23. Componentele ramurii externe a serviciului diplomatic Teste pentru autoevaluare: 8. Ministerul de externe asigură realizarea politicii externe a statului, conform:

a. reglementărilor constituŃionale şi programului de guvernare; b. orientărilor politice elaborate de organizaŃiile neguvernamentale cu

activitate în domeniul relaŃiilor externe. 9. Serviciul diplomatic este: a. serviciu secret; b. serviciu public. Rezolvări şi răspunsuri la testele de autoevaluare: 1a; 2b

43

Prezentarea lecŃiei a noua RelaŃiile diplomatice Introducere: RelaŃiile diplomatice sunt instrumentul prin care statele, îngăduindu-şi reciproc

constituirea pe teritoriul propriu de instituŃii diplomatice ale celuilalt stat, consolidează pe plan juridic şi pe plan politic desfăşurarea ansamblului de legături dintre ele.

Obiectiv: stabilirea locului şi rolului relaŃiilor diplomatice pe planul relaŃiilor diverse dintre

state; precizări cu privire la stabilirea şi desfiinŃarea relaŃiilor diplomatice Concepte cheie: RelaŃia diplomatică, recunoaşterea reciprocă a statelor, stabilirea de relaŃii

diplomatice, Rezumat RelaŃiile dintre persoane, dintre comunităŃi şi dintre state sunt de natură politică,

economică, socială, juridică, umanitară, culturală, religioasă, militară etc. Şi relaŃiile diplomatice au loc în această înşiruire.

RelaŃiile diplomatice sunt proprii statelor, care îşi admit reciproc, stabilind relaŃii diplomatice, personalitatea juridică internaŃională. Acest tip de relaŃii înseamnă un grad superior de conlucrare între state, marcând caracterul permanent, maturitatea şi complexitatea conlucrării. Sunt doctrinari care consideră că, în evoluŃia conlucrării dintre state, relaŃiile diplomatice semnifică stadiul normal.

ActivităŃile de pe planul relaŃiilor diplomatice fac parte din sfera activităŃii diplomatice. Domeniul diplomaŃiei este mai larg decât cel al relaŃiilor diplomatice. Misiunile diplomatice se realizează şi în afara relaŃiilor diplomatice, dincolo de cadrul acestui fel de relaŃii sau în lipsa lor.

Statele edifică relaŃiile diplomatice şi întreŃin misiunile diplomatice specifice acestor relaŃii - misiuni permanente, adică având durată nederminată - pentru a dispune de un instrument de comunicare oficială permanentă, prin reprezentare, negociere, informare.

Stabilirea relaŃiilor diplomatice între două state implică recunoaşterea formală reciprocă, dar recunoaşterea reciprocă nu presupune neapărat stabilirea de relaŃii diplomatice.

Când un stat îşi trimite reprezentanŃi pe lângă un alt stat apare competiŃia dintre competenŃele suverane. RelaŃiile diplomatice implică această competiŃie. Normele dreptului diplomatic o reglementează. Este necesar să fie reglementată funcŃionarea serviciului public extern pentru activitate diplomatică, Ńinându-se cont de competenŃa teritorială a statului de reşedinŃă. Ambasada sau postul consular îşi au independenŃa lor, care decurge din suveranitatea statului acreditant, respectiv trimiŃător, dar se impune şi protejarea suveranităŃii teritoriale a statului acreditar, respectiv a statului de reşedinŃă.

RelaŃiile diplomatice se stabilesc între persoanele cu capacitate juridică internaŃională deplină, titulare de drepturi şi obligaŃii internaŃionale şi participante la relaŃiile reglementate de dreptul internaŃional, care s-au recunoscut reciproc şi care au ajuns la un acord în acest scop. Numai subiectul de drept internaŃional poate stabili relaŃii diplomatice.

RelaŃiile diplomatice fac parte din categoria raporturilor juridice. Aceste relaŃii rezultă din exercitarea liberă a voinŃei persoanelor juridice internaŃionale, în primul rând în conformitate cu principiul egalităŃii suverane a statelor. Acordul de stabilire a relaŃiilor diplomatice este premers de actul politic de voinŃă al fiecărui stat. Acordurile prin care se stabilesc relaŃiile diplomatice pot fi tratate, clauze în cuprinsul tratatelor, schimburi de scrisori între miniştrii de externe sau între alŃi plenipotenŃiari. Prevederile astfel convenite constituie acordul-cadru pentru convenŃiile în conformitate cu care se stabilesc personalul ambasadei, sediul şi eventual sediile unor birouri ale acesteia, privilegiile suplimentare etc.

44

RelaŃiile diplomatice se stabilesc pentru termen nedefinit, întrucât semnifică permanenŃa conlucrării complexe.

Pentru instituirea relaŃiilor diplomatice, trebuie ca acordul dintre state să se refere explicit la stabilirea de relaŃii diplomatice. Dacă două state încheie un tratat pentru reglementarea relaŃiilor lor într-un domeniu oarecare, altul decât cel al stabilirii de relaŃii diplomatice, acest tratat nu implică stabilirea de relaŃii diplomatice. Încheierea unui tratat nu presupune în sine vreun efect pe planul relaŃiilor diplomatice sau consulare.

În cadrul ConferinŃei NaŃiunilor Unite cu privire la relaŃiile şi imunităŃile diplomatice s-a menŃionat că stabilirea de relaŃii diplomatice este realizabilă indiferent de deosebirile dintre regimurile constituŃionale, politice, juridice şi sociale. Statele membre ale ONU şi-au asumat obligaŃia să coopereze chiar dacă sistemelor lor politice, economice şi sociale diferă.

Încetarea relaŃiilor diplomatice este temporară, când relaŃiile diplomatice se întrerup, sau definitivă, când relaŃiile dipliomatice se rup. Încetarea relaŃiilor diplomatice rezultă din declaraŃii sau din acte fără echivoc.

Întreruperea relaŃiilor diplomatice este rezultatul unei decizii unilaterale de suspendare, a unei decizii unilaterale sau bilaterale de retragere a personalului diplomatic al ambasadei / ambasadelor). RelaŃiile diplomatice se suspendă dacă unul dintre state trece printr-un momente de instabilitate gravă şi situaŃia autorităŃilor menite să asigure concretizarea relaŃiilor diplomatice este neclară.

Ruperea relaŃiilor diplomatice este actul rezultat din puterea de decizie a unuia dintre statele între care relaŃiile diplomatice au fost stabilite. Statul care rupe relaŃiile diplomatice pe care le-a stabilit cu alt stat adoptă această decizie fie după evaluarea acestor relaŃii, fie aplicând decizia unui for internaŃional. Ruperea relaŃiilor diplomatice face parte dintre măsurile pe care organizaŃiile internaŃionale le prevăd pentru ca, astfel, statele membre să exercite, prin acte individuale, constrângerea colectivă împotriva unui stat care a prejudiciat pacea şi securitatea internaŃională.

Ruperea relaŃiilor diplomatice este licită nu doar când se invocă motive cu caracter juridic, ci şi când se fac referiri la abateri de la curtoazie. De altfel, s-a întâmplat să se decidă ruperea relaŃiilor diplomatice fără temei juridic, ci din nemulŃumire faŃă de abateri de la curtoazia internaŃională, aşadar faŃă de acte contrare spiritului de prietenie în relaŃiile bilaterale. Ca rezultat al deciziei unilaterale, discreŃionare, a statului suveran, ruperea relaŃiilor diplomatice poate avea motive diverse. Nu numai încălcările dreptului internaŃional duc la astfel de decizii. Şi actele contrare spiritului de prietenie în relaŃiile bilaterale, deci şi abaterile de la curtoazie, pot nemulŃumi – chiar fără temei juridic - într-atât încât să determine ruperea relaŃiilor diplomatice.

Motivele politice care determină ruperea relaŃiilor diplomatice pot fi mai puŃin durabile decât motivele de curtoazie. NemulŃumirea politică poate fi satisfăcută mai uşor şi mai repede decât nemulŃumirea faŃă de afectarea spiritului de prietenie din relaŃii.

Chiar ruperea relaŃiilor diplomatice este resimŃită ca nesocotire a curtoaziei, ca act inamical. Astfel se explică declaraŃia privind ruperea relaŃiilor diplomatice făcută, ca reacŃie, de către statul cu care s-au rupt relaŃiile diplomatice. Asemenea declaraŃie nu modifică situaŃia juridică a relaŃiilor diplomatice, pentru ruperea cărora este suficientă declaraŃia unilaterală iniŃială. Scopul replicii este apărarea demnităŃii şi a reputaŃiei statului care, prin ruperea relaŃiilor diplomatice, apare în situaŃia de învinuit.

Ruperea relaŃiilor diplomatice este aşadar unilaterală. Efectele ei sunt însă bilaterale. Decizia adoptată de unul dintre state are consecinŃe inconturnabile asupra celuilalt: se desfiinŃează nu numai ambasada statului care a rupt relaŃiile diplomatice, ci neapărat şi ambasada celuilalt stat.

RelaŃiile diplomatice sunt incompatibile cu soluŃionarea problemelor din relaŃiile interstatale prin recurgerea la forŃă. Ca urmare, declanşarea războiului întrerupe ipso facto

45

relaŃiile diplomatice. S-a întâmplat ca, înainte de declanşarea războiului, unul dintre state să declare că rupe relaŃiile diplomatice. Încetarea războiului permite reluarea relaŃiilor diplomatice, pe care războiul le-a întrerupt sau restabilirea relaŃiilor diplomatice, în cazul în care măcar unul dintre statele beligerante decisese să le rupă.

Ruperea relaŃiilor diplomatice are ca efect desfiinŃarea ambasadelor, dar nu are ca efect ruperea relaŃiilor economice, comerciale, culturale dintre state. Chiar dacă ambasadele se retrag, rămân posibile misiunile diplomatice ad hoc.

Dreptul internaŃional nu permite ca ruperea relaŃiilor diplomatice să fie utilizată de statele implicate pentru o eventuală abatere de la principiul pacta sunt servanda. ObligaŃiile asumate prin convenŃii internaŃionale bilaterale sau multilaterale rămân în vigoare fără excepŃie. Singurul angajament pus în discuŃie este cel din acordul privind stabilirea relaŃiilor diplomatice. De altfel, nu este posibil ca prin decizia de rupere a relaŃiilor bilaterale pe planul activităŃii serviciilor publice de diplomaŃie să fie blocate comunicarea dintre state, relaŃiile lor economice, culturale, legăturile interumane dintre naŃiuni.

Lista subiectelor pentru pregătirea în vederea evaluării finale: 1. RelaŃiile diplomatice - relaŃii interstatale 2. Stabilirea relaŃiilor diplomatice 3. Întrerupererea/încetarea relaŃiilor diplomatice 4. RelaŃiile diplomatice şi curtoazia internaŃională Teste pentru autoevaluare: 1. RelaŃiile diplomatice fac parte din categoria raporturilor:

a. juridice; b. culturale; c. personale.

2. Încetarea relaŃiilor diplomatice are ca efect: a. întreruperea relaŃiilor comerciale dintre cele două state; b. încetarea activităŃii ambasadelor celor două state, prin care acestea sunt

reprezentate fiecare pe teriotriul celuilalt stat. Rezolvări şi răspunsuri la testele de autoevaluare 1a; 2b

46

Prezentarea lecŃiei a zecea Ambasada - funcŃii; înfiinŃare şi desfiinŃare Introducere: Ambasada este forma cel mai frecvent uzitată de misiune diplomatică pe

termen nedeterminat, prin care se concretizează relaŃiile diplomatice. Obiectiv: prezentarea reglementărilor cu privire la funcŃiile ambasadei, constituirea şi

desfiinŃarea ei Concepte cheie: ambasada, stat acreditant, stat acreditar, acreditare, agrement, scrisori

de acreditare Rezumat Ambasada este misiunea diplomatică pe lângă un stat străin sau pe lângă un for

internaŃional, condusă de ambasador, ca şi personalul care exercită funcŃiile misiunii. În termeni juridici, ambasada este instituŃia administrativă constituită de stat (subiect

de drept internaŃional) pe lângă alt stat (subiect de drept internaŃional), cu consimŃământul acestuia, în vederea realizării relaŃiilor diplomatice bilaterale.

Statul care constituie ambasada este acreditant. Statul care consimte ca ambasada să fie constituită pe teritoriul lui este acreditar.

În cursul elaborării textului ConvenŃiei privind relaŃiile diplomatice, Comisia ONU pentru dreptul internaŃional a sintetizat îndatoririle ambasadei, stabilind cinci funcŃii preponderente: reprezentarea statului acreditant, apărarea intereselor statului acreditant, negocierea, informarea şi promovarea relaŃiilor bilaterale.

Prin funcŃiile enunŃate se concretizează menirea definitorie a ambasadei de mesager al statului acreditant. Statele care stabilesc relaŃii diplomatice doresc să comunice între ele şi, pentru a facilita comunicarea oficială, constituie ambasade. Facilitarea comunicării oficiale nu poate fi o funcŃie a ambasadei, pentru că ambasada nu se poate situa în afara structurii statului acreditant.

FuncŃiile enumerate conturează ansamblul activităŃilor diplomatice ale statului acreditant, pe care statul acreditar le admite, îndeplinindu-şi astfel obligaŃiile decurgând din stabilirea relaŃiilor diplomatice.

Ambasadorul şi ambasada reprezintă guvernul statului acreditant în relaŃiile cu guvernul statului acreditar. Ambasadorul este învestit cu autoritatea necesară de a vorbi în numele guvernului din statul propriu. Dar funcŃia de reprezentare este mai cuprinzătoare, nu se limitează la reprezentarea guvernului, ci acoperă reprezentarea ansamblului de autorităŃi ale statului.

Agentul diplomatic, îndeosebi ambasadorul şi şeful misiunii diplomatice, îşi reprezintă statul în trei direcŃii principale: faŃă de instituŃiile autorităŃilor din statul acreditar, faŃă de cetăŃenii statului acreditant aflaŃi pe teritoriul statului acreditar şi faŃă de ambasadele statelor străine din statul acreditar.

Răspunderea pentru actele ambasadei îi revine statului acreditant, pe care ambasada îl reprezintă. Trebuie ca statul acreditant să-şi asume răspunderea întreagă pentru actele ambasadei, întrucât funcŃia de reprezentare generală nu-i permite eschive eventuale, întemeiate pe argumente referitoare la depăşirea competenŃelor.

Dreptul internaŃional a stabilit că şefii de misiune diplomatică reprezintă statul acreditant fără să fie obligaŃi să prezinte depline puteri, pentru adoptarea textului unui tratat între statul acreditant şi statul acreditar.

Prin ambasada sa, statul este prezent în viaŃa publică a statului acreditar. AgenŃii diplomatici de la ambasadă participă, reprezentându-şi statul, la solemnităŃi.

Ambasada, care înfăŃişează demnitatea şi independenŃa statului acreditant îşi exercită, cu consimŃământul statului acreditar, dreptul de a expune public simbolurile statului

47

acreditant: drapelul şi stema. Privilegiul rămâne valabil cât timp ambasada respectă reglementările statului acreditar.

Reprezentarea diplomatică se realizează, în primul rând, de către ambasador, dar şi de ceilalŃi diplomaŃi ai ambasadei, sub conducerea ambasadorului, printr-o varietate mare de activităŃi: expuneri, demersuri, consultări, negocieri.

Potrivit unei uzanŃe extinse, ambasada organizează acŃiuni solemne de marcare a zilei naŃionale a statului acreditant în statul acreditar.

Ambasada este un instrument al statului acreditant. Are rolul de voce autentică a autorităŃilor din acest stat. Nici serviciul public pentru diplomaŃie în ansamblu şi nici componentele lui, aşadar nici ambasada nu elaborează politica externă, ci au rolul de instrument de aplicare a acestei politici. Aplică, în relaŃiile cu autorităŃile statului acreditar, prevederile din programul de guvernare în vigoare în statul acreditant. Ambasada certifică interesele statului acreditant şi le apără consecvent, acŃionând pe cale politică şi pe cale juridică.

Legătura ambasadei cu interesele statului acreditant este considerată indisolubilă nu doar de autorităŃile acreditante, ci, în aceeaşi măsură, şi de cele ale statului acreditar, de celelalte state participante la relaŃiile diplomatice internaŃionale. Ca urmare a devierilor de la acest rol, a îndeplinirii cu distorsiuni a acestei funcŃii, apare riscul ca ambasada să se descalifice şi să se ajungă până la anularea de facto şi, până la urmă de jure a misiunii diplomatice.

Este posibil ca, temporar, cu acordul statului acreditar, ambasada să ocrotească şi interesele altui stat decât statul acreditant.

Prin negociere, ambasada soluŃionează problemele care împiedică relaŃiile bilaterale, extinde aceste relaŃii, clarificându-le îndeosebi juridic şi diversificându-le.

Agentul diplomatic rezolvă problemele apărute în oricare dintre domeniile relaŃiilor dintre statul acreditant şi statul acreditar, negociind. Dialogul diplomatic şi negocierea sunt sinonime. Specifice pentru funcŃia de negociere a ambasadei sunt investigarea intereselor celor două state, acreditant şi acreditar, şi identificarea elementelor care pot fi obiect al acordului bilateral.

FuncŃia de informare prin toate mijloacele licite despre condiŃiile şi evoluŃia evenimentelor din statul acreditar, în vederea elaborării de rapoarte pentru guvernul statului acreditant are, în primul rând, rostul de a da relaŃiilor bilaterale temeiul cunoaşterii şi înŃelegerii reciproce. Statele moderne utilizează ambasadele pentru a se supraveghea reciproc.

Principala sursă de informare licită a statului acreditant este chiar ambasada străină, care culege, dar şi furnizează sistematic informaŃii despre politica, economia, cultura, legislaŃia ambelor state. Ambasadorul şi ceilalŃi agenŃi diplomatici sunt consideraŃi surse oficiale de informaŃii cu privire la Ńara proprie. În postura de furnizor de informaŃii despre statul pe care îl reprezintă, agentul diplomatic serveşte simultan interesele statului propriu, pe care le promovează şi le apără.

Agentul diplomatic îşi culege informaŃiile din convorbiri cu oficialităŃile şi cu politicienii de cele mai diverse orientări, din vizite la instituŃii, din observarea dezbaterilor parlamentare, a reuniunilor publice în sferele politică, economică, socială, culturală etc., din întâlinirile colegiale în cadrul corpului diplomatic şi din fluxurile de ştiri furnizate de mass-media. Acestea ar fi tocmai căile licite de informare diplomatică.

Calitatea distinctivă a informaŃiei raportate sau furnizate de agentul diplomatic este obiectivitatea. InformaŃia diplomatică nu este menită să producă satisfacŃie sau insatisfacŃie, ci să ofere temei de evaluare a situaŃiei dintr-un domeniu sau altul.

Despre valoarea cuvântului de ambasador s-ar putea spune că este cea mai onorabilă caracteristică a profesiei de diplomat. Prin punerea ei în practică, ambasadorul poate dobândi şi păstra încrederea guvernului străin din Ńara de reşedinŃă. Este posibil ca, în cursul misiunii,

48

valoarea menŃionată să se dovedească a fi superioară oricărui alt fel de argumentaŃii, oricât de laborioase, incluse chiar în documente solemne. În toate împrejurările, datoria agentului diplomatic este să fie de bună credinŃă. Este ascultat, urmat şi obŃine rezultate sonore, dacă partenerii lui de negocieri sau cei cu care discută au convingerea că vorbeşte într-adevăr în numele guvernului său.

În vederea informării, este tot atât de important pentru ambasador ca şi pentru colaboratorii lui să menŃină contactul cu nivelurile cele mai mici, precum şi cu cele mai înalte ale guvernului şi ale societăŃii. Contactele personale realizate cu fiecare ocazie sunt întotdeauna valorificabile în extinderea relaŃiilor dintre două guverne. Ambasadorul este răspunzător pentru iniŃierea şi întreŃinerea acestor contacte.

Din funcŃia de servire a interesului naŃional, face parte şi rolul, menŃionat separat, pentru reliefare, al ambasadei, de instrument de observare a evoluŃiei relaŃiilor bilaterale dintre statul acreditant şi statul acreditar, de investigare a posibilităŃilor de dezvoltare a acestor relaŃii, de sesizare a pericolelor de deteriorare a acestora, de aplicare a soluŃiilor pentru ameliorarea şi dezvoltarea lor.

Ambasadorul contribuie la evoluŃia relaŃiilor bilaterale dintre statul acreditant şi statul acreditar atât prin actele sale concrete, cât şi prin conduita sa. Agentul diplomatic protejează relaŃia pe care o serveşte, abordându-i problematica în mod pozitiv, prevenind, când este posibil, dificultăŃile sau crizele. Agentul diplomatic şi, în primul rând ambasadorul acreditat în capitala unui stat străin este obligat, inclusiv prin înscrierea acestei funcŃii printre prevederile de drept diplomatic şi potrivit unor interpretări doctrinare, să contribuie la evoluŃia pozitivă a relaŃiilor bilaterale în domeniul cărora îşi exercită misiunea, adică la amplificarea lor.

Ambasadele şi posturile consulare depind, succesiv, de recunoaşterea reciprocă a subiectelor de drept internaŃional, pe care le constituie, respectiv le primesc, de relaŃiile diplomatice şi consulare dintre acestea, precum şi de consimŃământul acestora. Se poate ca ambasada să fie constituită / primită simultan cu stabilirea relaŃiilor diplomatice. Întotdeauna şi chiar într-o asemenea situaŃie, ambasada este consecinŃa relaŃiilor diplomatice.

Decizia privind înfiinŃarea ambasadei îi revine statului acreditar. În general, ambasadele se constituie reciproc. Statelor şi forurilor internaŃionale le revine rolul de acreditant şi cel de acreditar, chiar dacă nu îl joacă simultan.

Statele convin asupra felului de ambasadă pe care o constituie / primesc. Felul misiunii decurge din clasa căreia îi aparŃine şeful ei. Ambasadorii conduc ambasade. NunŃii conduc nunŃiaturi şi desfăşoară, pe lângă actitivtatea diplomatică normală, şi actitivăŃi de îndeplinirea a funcŃiei ecleziastice, de întreŃinere a relaŃiilor cu structurile Bisericii Catolice din statul acreditar, pe baza dreptului canonic. Miniştrii conduc legaŃii. InternunŃii conduc internunŃiaturi. În a doua parte a secolului al XX-lea, legaŃiile au dispărut treptat, pe măsura generalizării ambasadelor.

După ce a fost constituită de statul acreditant şi acceptată de statul acreditar, ambasada poate exercita şi funcŃii consulare.

În vederea debutului real al ambasadei, pe lângă consimŃămintele necesare privind stabilirea relaŃiilor diplomatice şi constituirea misiunilor, este necesar ca statul acreditar să desemneze persoana care să fie şef de misiune şi ca statul acreditant să o accepte. Statul acreditar îi primeşte pe diplomaŃii străini ca urmare a acordului la care a ajuns cu statul acreditant cu privire la stabilirea şi întreŃinerea relaŃiilor diplomatice, dar acest acord nu implică şi obligaŃia de a primi pe teritoriul pe care este îndreptăŃit să-şi exercite suveranitatea oricare persoană ar fi desemnată, conform suveranităŃii proprii de statul acreditant. Necesitatea obŃinerii consimŃământului statului acreditar adaugă la criteriile strict interne, conform cărora statul acreditant îi desemnează pe membrii personalului ambasadei criteriul menajării eventualelor sensibilităŃi ale statului acreditar pe plan politic, istoric, cultural,

49

religios. Acest criteriu este soluŃia la problemele care se pot ivi la intersectarea menŃionată de suveranităŃi.

Unui diplomat i se pot da simultan mai multe misiuni, pe teritoriul mai multor state. CondiŃia constituirii şi îndeplinirii acestor misiuni este ca opŃiunea statului acreditar să fie acceptată şi de statele pe teritoriul cărora urmează să-şi exercite activitatea. Cum în realitate cel căruia îi revin mai multe misiuni nu poate fi prezent simultan pe mai multe teritorii şi la mai multe sedii deodată, problema se poate soluŃiona prin desemnarea de locŃiitori.

Un alt tip de misiune multiplă apare când şeful de misiune într-un stat îşi reprezintă statul propriu şi pe lângă o organizaŃie internaŃională.

Mai rară, dar nu imposibilă, este situaŃia în care mai multe state desemnează ca ambasador aceeaşi persoană pentru a îndeplini misiuni diplomatice simultane în acelaşi stat. Totuşi, dreptul diplomatic stabileşte ca, "în principiu", membrii misiunii diplomatice să aibă naŃionalitatea statului acreditant.

Statul acreditant notifică statului acreditar desemnarea ambasadorului sub forma solicitării agrementului. Este dreptul statului acreditar de a consimŃi sau de a nu consimŃi în privinŃa desemnării ambasadorului din statul acreditant. Încălcarea acestui drept anulează desemnarea ambasadorului, care nu poate să-şi preia misiunea.

Asigurarea caracterului confidenŃial al procedurii de solicitare şi de acordare a agrementului oferă posibilitatea evitării unui eventual refuz frontal. Dacă numele şefului de misiune pentru care s-a solicitat agrementul este publicat înaintea acordării agrementului, se încalcă o regulă de curtoazie. Aducerea la cunoştinŃa opiniei publice, de către statul trimiŃător, a numelui ambasadorului pentru care s-a solicitat agrementul poate fi înŃeleasă, în Ńara de reşedinŃă, ca presiune asupra instituŃiilor care examinează solicitarea. Statul acreditar nu este obligat să primească persoane nedorite în rândul personalului ambasadelor străine. ReacŃia eventuală constând din publicarea refuzului de a acorda agrementul ar contraveni de asemenea curtoaziei. Atât statul acreditar, cât şi statul acreditant ar fi nevoite să se confrunte cu inconvenientul publicării unui mesaj negativ care ar putea fi, măcar în aparenŃă, un simptom al unei crize în relaŃiile diplomatice bilaterale . Formularea publică a refuzului de a satisface solicitarea altui stat comportă primejdia deteriorării relaŃiilor bilaterale.

Oricare ar fi răspunsul care trebuie să fie dat, conform deciziei sale suverane, statul acreditar are obligaŃia cutumiară să-l transmită cât mai repede. Întârzierea sau amânarea răspunsului conŃine sugestia ca statul acreditant să desemneze pe altcineva. Formularea, inclusiv în scris, a răspunsului pozitiv încheie schimbul de mesaje prin care se asigură continuarea normală a relaŃiilor diplomatice. Răspunsul negativ se transmite în modalităŃi cât mai discrete. Statul acreditar nu este obligat să-şi explice răspunsul. Nimic nu îndreptăŃeşte autorităŃile statului acreditant să insiste pentru revizuirea răspunsului negativ.

Misiunea diplomatică începe de jure prin procedura acreditării, care urmează agrementului. După exprimarea consimŃământului statului acreditar prin acordarea agrementului cu privire la desemnarea sa ca ambasador şi până să fie acreditat, ambasadorul are calitatea de ambasador agreat. În intervalul de timp de la agrement la acreditare, statul acreditant are posibilitatea să renunŃe la acreditarea celui pentru care statul acreditar a acordat agrementul şi să ceară agrement pentru altcineva, întrucât agrementul obŃinut nu implică obligaŃia acreditării persoanei agreate.

Misiunea diplomatică începe de facto, la sosirea şefului ei pe teritoriul statului acreditar. AutorităŃile statului acreditant notifică datele călătoriei (zi, oră, traseu) autorităŃilor statului acreditar şi, dacă este cazul, autorităŃilor statului / statelor de tranzit. După notificarea sosirii sale în statul acreditar, ministerul de externe al acestui stat îl înscrie în lista corpului diplomatic. Începutul misiunii este marcat de ceremonii, de gesturi solemne, semnificând dorinŃa de inaugurare favorabilă. Când soseşte în statul acreditar, ambasadorul este întâmpinat, în numele ministrului de externe, de către şeful serviciului de protocol diplomatic.

50

Prima acŃiune diplomatică la care ambasadorul participă după sosirea în statul acreditar la începutul misiunii sale este acreditarea - procedura prin care statul acreditant îi confirmă calitatea de ambasador şi prin care statul acreditar ia act de această confirmare şi îşi confirmă consimŃământul în această privinŃă. În esenŃă, acreditarea constă din prezentarea scrisorilor de acreditare în general şefului statului acreditar sau altei autorităŃi îndreptăŃite să le primească. În orice caz, se impune respectarea practicii în materia acreditării din statul acreditar. Primirea fără discriminare a trimişilor diplomatici străini constituie obligaŃie juridică şi totodată o cerinŃă a curtoaziei internaŃionale.

Până la prezentarea scrisorilor de acreditare, ambasadorul agreat poate să se întâlnească neoficial cu ambasadori din corpul diplomatic, îndeosebi cu decanul corpului diplomatic, de la care va primi informaŃii necesare cu privire la practica din statul acreditar în domeniul relaŃiilor diplomatice.

Îi revine fiecărui stat obligaŃia de a asigura uniformitatea faŃă de fiecare clasă de diplomaŃi a procedurii pentru primirea şefilor de misiune diplomatică, inclusiv a ceremonialului privind prezentarea scrisorilor de acreditare. Ordinea prezentării scrisorilor de acreditare sau a unei copii a acestor scrisori de către şefii de misiuni diplomatice este determinată de data şi de ora sosirii fiecăruia. Respectarea acestei exigenŃe se impune întrucât, în conformitate cu normele dreptului diplomatic, şeful de misiune diplomatică îşi asumă funcŃiile în statul acreditar de îndată ce şi-a prezentat scrisorile de acreditare. Regulile de curtoazie internaŃională completează această prevedere cu exigenŃa că, până la începerea misiunii sale, şeful de misiune diplomatică se abŃine de la orice activitate publică.

Pentru a se ajunge la debutul misiunii, se parcurg câteva etape formale inevitabile. În audienŃă la ministrul de externe, ambasadorul transmite copiile scrisorilor de acreditare, ale căror originale le prezintă şefului statului acreditar în cadul unei ceremonii complexe.

Scrisorile de acreditare (litterae fidei, lettres de créance, Letters of Credence, Letters of Introduction - pentru înaltul comisar în relaŃiile diplomatice dintre statele din Commonwealth, bula - pentru reprezentantul Sfântului Scaun), întocmite într-o limbă de circulaŃie internaŃională sau în limba statului acreditant, însoŃite de traducerea neoficială în franceză sau în limba statului acreditar, conŃin declaraŃiile de voinŃă ale statului acreditant cu privire la numirea ambasadorului, pe care o certifică, menŃionând numele ambasadorului, calitatea sa de ambasador şi abilitarea lui de a vorbi şi de a acŃiona în numele autorităŃilor statului acreditar.

Procedura prezentării scrisorilor de acreditare are caracter solemn. Un agent de protocol se deplasează la biroul sau la domiciliul ambasadorului, pentru a-l însoŃi în deplasarea la sediul şefului de stat. La sosirea la sediul şefului de stat, se prezintă onoruri militare. Ambasadorul este primit de şeful serviciului de protocol şi este prezentat şefului de stat. La prezentarea scrisorilor de acreditare sunt de faŃă ministrul afacerilor externe şi membrii principali ai serviciilor civile şi militare ale şefului de stat. Se rostesc alocuŃiuni. Se prezintă cele două suite. Preşedintele îl invită pe ambasador la un dialog de câteva minute. După convorbire, un agent de protocol îl însoŃeşte pe ambasador la domiciliu.

Ambasada se desfiinŃează sub impactul unor evenimente majore în relaŃiile bilaterale sau în evoluŃia statului care a constituit-o: ruperea relaŃiilor diplomatice; evenimente care produc modificări structurale majore ale statului, precum schimbarea de regim politic sau chiar dispariŃia temporară sau definitivă a unui stat, urmată eventual de apariŃia unui stat nou sau a unor state noi. Asemenea evenimente impun, în multe cazuri, reparcurgerea etapelor necesare până la constituirea ambasadei: recunoaşterea internaŃională, stabilirea de relaŃii diplomatice, reactivarea ambasadelor suspendate sau trimiterea de ambasade noi. Ambasada se desfiinŃează provizoriu sau definitiv şi în condiŃiile în care statul acreditant nu poate asigura condiŃiile materiale minime pentru prezenŃa în misiune a reprezentanŃilor săi.

51

Ambasadele se suspendă prin decizia statelor şi atunci când statele decid astfel ca urmare a deteriorării relaŃiilor politice internaŃionale. Dacă desfiinŃarea ambasadei nu înseamnă neapărat încetarea relaŃiilor diplomatice, ruperea relaŃiilor diplomatice implică desfiinŃarea ambasadei. Cauza cea mai frecventă de desfiinŃare a ambasadei este ruperea relaŃiilor diplomatice. Decizia de desfiinŃare a ambasadei implică sfârşitul activităŃii ambasadorului şi a întregului personal. Sfârşitul misiunii unui ambasador nu înseamnă însă neapărat şi dispariŃia ambasadei. Nici rechemarea ambasadorului, nici expulzarea lui nu înseamnă desfiinŃarea ambasadei. Statele au, în general, în vedere să asigure continuitatea misiunilor diplomatice constituite mutual în cadrul relaŃiilor diplomatice bilaterale. Formal, data scrisorii de rechemare a unui ambasador coincide cu data scrisorii de acreditare a ambasadorului următor.

Lista subiectelor pentru pregătirea în vederea evaluării finale: 1. DefiniŃia ambasadei 2. FuncŃia ambasadei de reprezentare 3. FuncŃia ambasadei de informare 4. FuncŃia ambasadei de negociere 5. ÎnfiinŃarea ambasadei 6. Acreditarea 7. DesfiinŃarea ambasadei Teste pentru autoevaluare: 1. Statul acreditant:

a. constituie ambasada în străinătate; b. primeşte ambasada străină.

2. Ambasadorul care, pe lângă conducerea unei ambasade într-un stat străin, îşi reprezintă statul şi la o organizaŃie internaŃională, se află în:

a. misiune multiplă; b. misiune specială.

Rezolvări şi răspunsuri la testele de autoevaluare 1a; 2a.

52

Prezentarea lecŃiei a unsprezecea Personalul ambasadei Introducere SubstanŃa ambasadei constă din membrii personalului ei, din persoanele trimise să

desfăşoare activităŃile necesare atingerii obiectivelor pentru care a fost constituită. Obiectiv: cunoaşterea reglementărilor internaŃionale cu privire la personalul ambasadei Concepte cheie: Ambasadorul, şeful de misiune diplomatică permanentă, agentul diplomatic,

personalul tehnic-administrativ, personalul de serviciu, corpul diplomatic Rezumat Ambasada este formată din şeful misiunii şi din membrii personalului misiunii:

personalul diplomatic, personalul tehnic-administrativ şi personalul de serviciu. Şeful misiunii şi membrii personalului diplomatic sunt agenŃi diplomatici. În serviciul casnic al personalului ambasadei se utilizează şi oameni de serviciu particulari, care nu sunt angajaŃi ai statului acreditant.

Ambasada, ca misiune diplomatică, există indiferent de componenŃa personalului. Dacă încetează activitatea în ambasadă a unui membru al personalului ambasadei, a oricăruia dintre membri sau a mai multor membri ai acestui personal, a oricărora dintre membri, ambasada există în continuare, misiunea diplomatică nu se întrerupe din asemenea cauze.

Membrii personalului ambasadei sunt desemnaŃi de autorităŃile statului acreditant, după criterii care decurg din legile proprii ale fiecărui stat, dreptului intern. . Statul acreditar poate să ceară ca statul acreditant să-i supună spre aprobare includerea în personalul diplomatic al ambasadei a persoanelor desemnate să îndeplinească funcŃiile de ataşaŃi militari, navali sau aerieni. De altfel, statul acreditar nu este obligat să accepte în componenŃa personalului ambasadelor străine orice fel de funcŃionari. Trebuie însă ca, în această privinŃă, să le aplice ambasadelor străine un tratament uniform.

Structura personalul ambasadei, îndeosebi a celui diplomatic, răspunde funcŃiilor variate care revin misiunii diplomatice constituite de statul acreditant, care se îndeplinesc prin acŃiuni politice, comerciale, consulare etc.

AgenŃilor diplomatici nu le este permis ca, în afara sarcinilor pe care le au de îndeplinit în misiune şi pentru care sunt retribuiŃi de statul acreditant, să practice, în statul acreditar, profesii sau activităŃi comerciale de pe urma cărora să obŃină venituri.

Stabilirea ierarhiilor în cadrul personalului ambasadei se face de statul acreditant, care are obligaŃia de a informa în această privinŃă statul acreditar. Reglementarea raporturilor interne, din ambasadă, dintre membrii personalului diplomatic, şi stabilirea şi aplicarea de măsuri în vederea rezolvării problemelor apărute pe planul îndeplinirii funcŃiilor diplomatice şi pe planul relaŃiilor interumane, de care depinde misiunea diplomatică, revine ministerului de externe al statului acreditar.

O normă a dreptului diplomatic stabileşte ca, în principiu, agenŃii diplomatici să fie cetăŃeni a statului acreditant. Norma a fost formulată Ńinând seama de loialitatea pe care diplomatul o datorează statului acreditant. Totuşi, o altă normă permite ca mai multe state să desemneze ca ambasador aceeaşi persoană pentru a îndeplini misiuni diplomatice simultane în acelaşi stat de reşedinŃă. În cazul în care statul acreditant ar opta pentru desemnarea ca membru al personalului ambasadei a unui cetăŃean al statului acreditar sau a unui cetăŃean dintr-un alt stat, trebuie ca statul acreditar să-şi dea consimŃământul. Acest consimŃământ poate fi retras oricând.

Statului acreditant îi revine obligaŃia de a înştiinŃa statul acreditar despre desemnarea membrilor personalului diplomatic, despre sosirea lor şi a familiilor lor la misiune, despre plecarea irevocabilă a lor şi a familiilor de la misiune, despre angajarea, sosirea în misiune,

53

concedierea şi plecarea din misiune a oamenilor de serviciu particulari. Trebuie ca statul acreditar să fie înştiinŃat şi despre situaŃiile în care se produc modificări în componenŃa familiilor personalului misiunii.

Normele de drept diplomatic nu permit ca numărul membrilor personalului ambasadei să depăşească efectivul pe care statul acreditar îl consideră acceptabil. Nu se poate ca statul acreditant să fie constrâns să constituie o misiune cu o componenŃă numerică insuficientă în raport cu sarcinile încredinŃate, dar statul acreditant este obligat să ia în considerare şi condiŃiile interne ale statului acreditar. Cele două state pot, dacă este necesar, să încheie un acord explicit cu privire la efectivul misiunilor lor diplomatice.

Asupra încheierii prezenŃei în misiunea diplomatică a unui agent diplomatic decid fie statul acreditant, fie statul acreditar. Agentul diplomatic se află în misiune până când autorităŃile statului acreditant decid încetarea îndeplinirii sarcinilor pe care i le-au încredinŃat şi înştiinŃează statul acreditar despre această decizie.

Nu se poate ca agentul diplomatic să mai fie prezent în misiune dacă statul acreditar nu îl recunoaşte ca membru al misiunii. În orice moment, statul acreditar are dreptul să decidă că unul dintre membrii personalului unei ambasade străine este inadmisibil. O asemenea decizie se poate adopta cât timp acel membru al personalului ambasadei străine se deplasează să ajungă în misiune, precum şi în timp ce se află în misiune, pe teritoriul statului acreditar. Astfel, se poate ca un agent diplomatic să fie declarat de statul acreditar persona non grata.

Se poate ca statul acreditar să informeze statul acreditant despre oricare din membrii personalului tehnic-administrativ sau ai personalului de serviciu dintr-o ambasadă străină că este inacceptabil. SemnificaŃia declaraŃiei şi a informării este, în esenŃă, că statul acreditar nu-i mai recunoaşte calitatea de membru al misiunii diplomatice agentului diplomatic declarat persona non grata sau funcŃionarului considerat inacceptabil. În consecinŃă, apare obligaŃia statului acreditant de a decide că sarcinile încredinŃate celui declarat persona non grata sau considerat a fi inacceptabil încetează, dacă nu a ajuns în misiune sau de a-l rechema din misiune.

În limbajul comun, i se spune ambasador oricărei persoane purtătoare de mesaj adresat străinătăŃii, oricărei persoane trimise în misiune în străinătate. Este considerată ambasador orice persoană care reprezintă în străinătate un domeniu de activitate din Ńara proprie sau din regiunea proprie: "ambasador al sportului românesc", "ambasador al culturii orientale".

Potrivit unei formulări mai precise, ambasadorul este reprezentantul oficial al unui stat pe lângă alt stat. AcŃiunile ambasadorului şi mesajele pe care el le transmite în forme foarte variate sunt percepute ca emanând nemijlocit de la şeful statului acreditant.

Gradul diplomatic de ambasador este cel mai înalt în ierarhia diplomatică. Rolul diplomatic de ambasador revine titularului unei misiuni diplomatice, indiferent

de gradul diplomatic al persoanei căreia i s-a atribuit acest rol şi chiar indiferent dacă persoana face parte din rândul diplomaŃilor de carieră. Persoana având rolul de ambasador poate fi şeful ambasadei, deŃinătoare a rangului administrativ cel mai înalt din ambasadă, şeful unei misiuni diplomatice pe lângă un for internaŃional, precum şi şeful unei misiuni ad hoc.

În conformitate cu principiul egalităŃii suverane a statelor şi în concordanŃă cu sensul major al regulilor de curtoazie, în dreptul diplomatic a fost consacrată, prin normă juridică, egalitatea dintre reprezentanŃii diplomatici, stabilindu-se că, în afară de precădere şi etichetă, nu se face nici o deosebire între şefii de misiune în raport cu clasa lor.

Pentru stabilirea clasei şefilor de misiune este nevoie de acordul statului acreditant şi al statului acreditar.

Statul acreditar are obligaŃia de a-l trata în acelaşi mod, după aceleaşi criterii, pe fiecare ambasador, asigurându-i aceeaşi procedură, la primire, ca şi celorlalŃi.

54

Această normă consolidează regula de curtoazie potrivit căreia ofensa adusă agentului diplomatic înseamnă ofensă adusă celui/statului pe care îl reprezintă şi omagiul, gestul de curtoazie faŃă de agentul diplomatic se răsfrânge asupra celui/statului reprezentat.

Ordinea de precădere a ambasadorilor acreditaŃi în acelaşi stat se stabileşte în conformitate cu data şi ora la care fiecare ambasador şi-a asumat funcŃia, mai precis cu data şi ora la care şi-a prezentat scrisorile de acreditare sau la care şi-a notificat sosirea şi a prezentat o copie a scrisorilor de acreditare la ministerul de externe al statului acreditar sau la un alt minister în legătură cu care s-a convenit anterior, ordinea de prezentare a scrisorilor de acreditare sau a copiei acestora fiind determinată de data şi ora sosirii ambasadorului în statul de acreditare. Sunt state în care se acceptă uzanŃe speciale în privinŃa reprezentantului Sfântului Scaun.

În cadrul ambasadei, ambasadorul deŃine rolul primordial, ca rang şi răspundere. El conduce ambasada.

În conformitate cu normele româneşti, şeful misiunii diplomatice este "reprezentant unic" al României pe lângă statul acreditar.

În spiritul şi litera dreptului diplomatic, şeful de misiune diplomatică este distinct de misiunea diplomatică şi nu trebuie să fie confundat cu aceasta. Ambasadorul nu este ambasada. Persoanele se succed la îndeplinirea misiunii, în timp ce instituŃia durează dincolo de succesiunea lor. CondiŃia esenŃială a şefului de misiune este misiunea. Nu este cu putinŃă şeful de misiune fără misiune.

Ambasada este cu putinŃă fără ambasador. Dacă lipseşte ambasadorul, ambasada o conduce însărcinatul cu afaceri a.i., care devine, provizoriu, şef de misiune, după înştiinŃarea autorităŃilor statului acreditar. Însărcinatul cu afaceri ad interim (a. i.) al ambasadei este membrul personalului ambasadei care îi Ńine locul ambasadorului, atunci când ambasadorul lipseşte.

Însărcinat cu afaceri a.i. al ambasadei poate fi unul dintre membrii personalului diplomatic al ambasadei şi, numai dacă nici unul dintre aceştia nu se află în statul acreditar şi dacă statul acreditar consimte, şi unul dintre membrii personalului tehnic-administativ. Este nevoie de consimŃământul statului acreditar numai în cazul în care autorităŃile statului acreditant sunt nevoite să numească un membru al personalului tehnic-administrativ al ambasadei ca însărcinat cu afaceri a. i.

Spre deosebire de însărcinatul cu afaceri a.i. al ambasadei, căruia îi revine provizoriu (ad interim) poziŃia de şef al ambasadei, însărcinatul cu afaceri al statului acreditant conduce ambasada în afara oricărui provizorat, ca titular (en pied - e.p. sau en titre - e.t.) al poziŃiei de şef al ambasadei.

Persoanele care fac parte din personalul diplomatic al ambasadelor din acelaşi stat acreditar alcătuiesc corpul diplomatic, instituŃie notorie, care funcŃionează conform cutumei. Ministerul de externe al statului acreditar întocmeşte şi actualizează periodic Lista corpului diplomatic, Ńinând seama de sosirea în misiune a ambasadorilor, de prezentările scrisorilor de acreditare şi de notificările primite de la ambasade. Înscrierea unei persoane pe Lista corpului diplomatic înseamnă atestarea statutului diplomatic al acelei persoane în statul acreditar. Corpul diplomatic este o asociaŃie de persoane, având ca obiectiv coordonarea conduitei în domenii de interes comun pentru ambasade şi diplomaŃi: ceremonii, curtoazie internaŃională, privilegii diplomatice, respectarea normelor de drept internaŃional. Demersurile pe care corpul diplomatic le întreprinde pe lângă autorităŃile statului acreditar acoperă o gamă largă de acŃiuni, de la transmiterea de felicitări, până la formularea de proteste.

Corpului diplomatic i se încredinŃează şi funcŃii cu efecte care depăşesc sfera relaŃiilor cu autorităŃile statului acreditar. Această asociaŃie a diplomaŃilor îl are ca preşedinte pe decanul corpului diplomatic. Această demnitate îi revine diplomatului aflat pe prima treaptă a ordinii de precădere între membrii personalului diplomatic al ambasadelor din statul acreditar.

55

Astfel, decan al corpului diplomatic poate fi ambasadorul cu vechimea cea mai mare în funcŃie în statul acreditar unde ordinea de precădere a ambasadorilor se stabileşte în conformitate cu data prezentării scrisorilor de acreditare. Sunt state acreditare unde se practică acordarea primului loc în ordinea de precădere fie reprezentantului Sfântului Scaun, fie ambasadorului britanic (în state din Commonwealth), fie ambasadorului francez (în state francofone). Decanul corpului reprezintă corpul diplomatic când autorităŃile statului acreditar îl convoacă pentru a participa la solemnităŃi sau pentru comunicări. El se poate adresa autorităŃilor statului acreditar în numele corpului diplomatic, transmiŃând mesaje solemne sau formulând luări de poziŃie îndeosebi în domeniul relaŃiilor diplomatice, dar numai după consultarea corpului diplomatic şi având consimŃământul acestuia. Decanul corpului diplomatic îşi îndeplineşte funcŃiile specifice fără a fi câtuşi de puŃin lider al asociaŃiei.

Decanul corpului diplomatic primeşte vizitele ambasadorilor care îşi încep misiunea şi pe ale celor care o încheie. El le prezintă ambasadorilor exigenŃele specifice statului acreditar în domeniul relaŃiilor diplomatice, în privinŃa privilegiilor, ceremoniilor, protocolului etc.

În cadrul corpului diplomatic, asociere a ansamblului membrilor personalului diplomatic al ambasadelor din statul acreditar, au loc şi asocieri care reflectă relaŃiile politice, economice sau culturale dintre state. Astfel, s-au constituit şi sunt foarte active asocierile diplomaŃilor din statele Uniunii Europene, care funcŃionează ca grupuri care reproduc organizarea generală a UE, Ńinând cont de preşedinŃia în exerciŃiu semestrială şi promovând poziŃiile şi orientările de politică externă comună. Se asociază pentru consultări şi pentru demersuri politice comune şi diplomaŃii din state participante la alte foruri internaŃionale sau din state situate în aceeaşi zonă geografică.

Lista subiectelor pentru pregătirea în vederea evaluării finale: 21. Structura personalului ambasadei 22. Constituirea personalului ambasadei 23. Ambasadorul 24. Clasele şefilor de misiune diplomatică permanentă 25. Corpul diplomatic Test pentru autoevaluare:

7. Care propoziŃie este adevărată? a. Statul acreditar nu este obligat să accepte în componenŃa personalului

ambasadelor străine orice fel de funcŃionari. b. Statul acreditar este obligat să accepte în componenŃa personalului

ambasadelor străine orice fel de funcŃionari. 8. Însărcinatului cu afaceri a.i. al ambasadei îi revine:

a. poziŃia de şef provizoriu al ambasadei; d. conducerea ambasadei în afara oricărui provizorat, ca titular.

Rezolvările testului de autoevaluare 1 a; 2a.

56

Prezentarea lecŃiei a doisprezecea Privilegiile misiunii diplomatice permanente Introducere: ConsimŃământul statului acreditar privind constituirea de misiuni

diplomatice se confirmă şi prin aplicarea principiului în conformitate cu care nu trebuie împiedicată activitatea misiunii diplomatice. În urma consimŃământului dat cu privire la ambasada străină, statului acreditar îi revine obligaŃia de a facilita funcŃiile diplomatice ale acesteia. Potrivit dreptului diplomatic, statul acreditar are obligaŃia să le acorde ambasadei şi membrilor ei "toate" înlesnirile, adică privilegii, asigurându-le inviolabilitatea, recunoscându-le şi protejându-le libertatea de comunicare şi de circulaŃie, nepretinzându-le prestaŃii şi nepercepându-le taxe, respectându-le imunitatea juridică.

Ambasada are, tocmai în condiŃiile de funcŃionare în străinătate, privilegiul de a nu se supune decât jurisdicŃiei statului acreditant. În acelaşi timp, ambasada are obligaŃia de a respecta legile statului acreditar.

Obiectiv: descrierea privilegiilor diplomatice ale misiunii diplomatice permanente (ambasadei). Concepte cheie: inviolabilitatea ambasadei, scutirile, extrateritorialitatea, imunitatea

de jurisdicŃie Rezumat Statul acreditar îi asigură ambasadei exercitarea funcŃiei de reprezentare, acordându-i

dreptul de a utiliza, în activitate, drapelul şi stema statului acreditant. După doi ani de la codificarea dreptului diplomatic, Comisia de drept internaŃional a ONU a precizat, codificând dreptul consular că de acest privilegiu se beneficiază în limitele stabilite de reglementările în materie din statul acreditar.

Prevederile dreptului diplomatic obligă statul acreditar să le acorde ambasadei şi personalului ei protecŃie legală, astfel încât actele violente care ar impieta asupra libertăŃii lor de acŃiune să fie contracarate pe cale legală.

Îndeplinirea plenară, fără vreun impediment, a funcŃiilor ambasadei depinde de libertatea persoanelor care o alcătuiesc. Ambasada există indiferent de persoanele care îi îndeplinesc funcŃiile, dar nu indiferent de libertatea lor de acŃiune. Se perimează inevitabil iluziile precum aceea a asigurării ordinii riguroase prin antepunerea drepturilor instituŃiei faŃă de drepturile celor care o servesc şi pe care trebuie să-i servească, incluzând şi antepunerea bunurilor imobile şi a echipamentelor, adică antepunerea inviolabilităŃii ambasadei, inclusiv a localurilor şi a mobilierului ei, faŃă de inviolabilitatea membrilor personalului.

Pe de o parte, autorităŃile statului acreditar au obligaŃia să-i ocrotească pe membrii unei ambasade, împiedicând acŃiunile prin care acestora le-ar fi afectată libertatea şi demnitatea. AcŃiunea autorităŃilor este mai eficientă dacă are susŃinere în cadrul juridic intern al statului acreditar. Codul penal român condamnă infracŃiunile contra vieŃii, integrităŃii corporale, sănătăŃii, libertăŃii sau demnităŃii reprezentantului unui stat străin. Dacă este necesar, trebuie ca autorităŃile statului acreditar să recurgă chiar la protecŃie poliŃienească specială. Potrivit CurŃii InternaŃionale de JustiŃie, relaŃiile internaŃionale depind de inviolabilitatea ambasadelor.

Totuşi, agenŃii de circulaŃie din statul în care misiunea diplomatică funcŃionează îl pot opri pe membrul acestei misiuni, aflat în stare de ebrietate, să mai conducă automobilul, pentru a înlătura astfel eventualitatea unui accident.

Statului acreditar în care privilegiul inviolabilităŃii personale a unui diplomat a fost încălcat îi revine obligaŃia de a adopta măsuri reparatorii. Diplomatul nu poate pretinde să beneficieze de privilegiul inviolabilităŃii personale dacă din imprudenŃă se implică în situaŃii riscante sau dacă provoacă el însuşi conflicte în care este agresat.

Agentul diplomatic are privilegiul de a fi scutit de controlul bagajului său personal de către autorităŃile statului acreditar. Totuşi, controlul bagajului personal ar fi justificat de

57

bănuiala întemeiată că acesta conŃine alte obiecte decât cele destinate uzului oficial al misiunii şi uzului personal sau obiecte al căror import sau export este interzis de legislaŃie sau supus regulamentelor de carantină din statul acreditar. Dacă se recurge la control, trebuie ca agentul diplomatic sau reprezentantul său autorizat să fie de faŃă. În practică, şi bagajul agentului diplomatic este controlat electronic, la aeroport, înaintea călătoriei cu avionul.

Statul acreditar beneficiază de inviolabilitatea localului ambasadei prin care este reprezentat în statul acreditar.

Ambasada utilizează pe teritoriul statului acreditar localuri ca sedii sau ca reşedinŃe. Local al ambasadei înseamnă clădirile sau părŃile de clădire care se utilizează pentru realizarea funcŃiilor misiunii, ca reşedinŃă a agentului diplomatic, indiferent de proprietar, indiferent dacă folosirea are ca temei un contract de închiriere. Localurile în care funcŃionează ambasada, cât şi locuinŃele membrilor personalului diplomatic al ambasadei sunt în aceaşi măsură inviolabile.

Stabilirea de sedii ale ambasadei se face numai cu consimŃământul statului acreditar. Localul principal al ambasadei, sediul ei se stabileşte în localitatea unde funcŃionează guvernul statului acreditar. Se facilitează astfel şi activităŃile specifice al corpului diplomatic. În alte localităŃi, se înfiinŃează eventual birouri ale ambasadei.

Responsabil pentru asigurarea inviolabilităŃii localului ambasadei este statul acreditar. Privilegiul inviolabilităŃii localului ambasadei înseamnă şi că autorităŃile statului acreditar nu pot pătrunde în sedii fără consimŃământul şefului misiunii, al ambasadorului sau al însărcinatului cu afaceri a.i., şi nu pot dispune percheziŃii, rechiziŃii etc. Ambasada este privilegiată şi întrucât inviolabilitatea ei este un domeniu aparte al asigurării ordinii publice în statul acreditar, care este obligat să împiedice actele violente cu impact direct asupra activităŃii ambasadei. Pe de o parte, trebuie ca autorităŃile statului acreditar să se abŃină de la acte de autoritate în localul ambasadei şi, pe de altă parte, trebuie ca statul acreditar să acŃioneze pentru prevenirea de acte violente îndreptate împotriva aceluiaşi local. Inviolabilitatea localului ambasadei implică obligaŃia specială a autorităŃilor statului acreditar de la care nu se admite derogare, nici chiar atunci când în utilizarea localului s-ar abuza de acest privilegiu.

Arhivele ambasadei nu pot fi controlate nicicum, niciunde şi niciodată. Documentele din arhiva ambasadei rămând inviolabile indiferent de persoana care le gestionează, de locul în care se află sau de vehiculul cu care sunt transportate. Dacă arhiva ambasadei rămâne într-un imobil care a fost utilizat şi apoi părăsit de ambasadă, imobilul este considerat în continuare imobil de ambasadă şi statul acreditant beneficiază în continuare de inviolabilitatea acelui local. CondiŃia unică a respectării inviolabilităŃii este ca arhiva, prin documentele pe care le conŃine să aibă caracter diplomatic, aşadar documente concordante cu funcŃiile diplomatice. Pentru documentele care nu corespund îndeplinirii acestei condiŃii nu se poate invoca privilegiul inviolabilităŃii. Ies de sub incidenŃa inviolabilităŃii documentele al căror conŃinut vădeşte că au rezultat din culegerea de informaŃii pe căi ilicite. Asemenea documente pot fi utilizate în instanŃă ca probe, în cazul în care sunt prezentate instanŃei.

Inviolabilitatea localurilor şi a bunurilor ambasadei durează cât timp acestea sunt afectate realizării funcŃiilor diplomatice. Ambasada beneficiază, chiar dacă relaŃiile diplomatice dintre statul acreditant şi statul acreditar se rup sau se întrerup, de privilegiul rezultat din obligaŃia statului acreditar de a-i respecta şi de a-i proteja localurile, bunurile şi arhivele. Este posibil ca, în conformitate cu dreptul diplomatic şi cu consimŃământul statului acreditar, imobilele, bunurile şi arhivele ambasadei să fie preluate de un alt stat.

Agentul diplomatic al ambasadei beneficiază de inviolabilitatea locuinŃei, a documentelor, a corespondenŃei şi a bunurilor private. Nu sunt diferenŃe între privilegiul inviolabilităŃii acordat statului acreditar pentru localul ambasadei, documentele şi arhiva acesteia şi acelaşi privilegiu acordat diplomatului pentru reşedinŃa şi bunurile lui.

58

Inviolabilitatea rămâne intangibilă şi dacă se întreprind măsuri de executare ca urmare a unei acŃiuni reale privind un imobil particular situat pe teritoriul statului acreditar, pe care agentul diplomatic nu-l posedă în contul statului acreditant pentru realizarea scopurilor misiunii, a unei acŃiuni privind o succesiune, în care agentul diplomatic figurează ca executor testamentar, administrator, moştenitor sau legatar nu în numele statului acreditant, ci cu titlu particular sau a unei acŃiuni privind o activitate profesională sau comercială, oricare ar fi ea, exercitată de agentul diplomatic în statul acreditar în afara funcŃiilor sale oficiale.

Pentru ca privilegiul inviolabilităŃii localurilor ambasadei să poată fi pus în aplicare, ambasada are obligaŃia să notifice autorităŃilor statului acreditar, de obicei ministerului de externe, adresele acestor localuri.

Ambasada este privilegiată şi pentru că statul acreditar, dacă i se solicită, este obligat să o sprijine în vederea procurării localurilor pentru sedii şi a locuinŃelor. Această prevedere a dreptului diplomatic nu poate fi interpretată extins, în sensul că statul acreditar ar avea obligaŃia se a pune la dispoziŃia ambasadei localuri.

Nu îi este permis ambasadei să devină sediu al unor activităŃi contrare dreptului internaŃional. Statul acreditar şi agenŃii lui diplomatici au obligaŃia să nu dea localurilor ambasadei utilizări incompatibile cu funcŃiile diplomatice.

În esenŃă, inviolabilitatea se asigură prin întreprinderea de măsuri al căror scop este evitarea pătrunderii, fără consimŃământul şefului de misiune, în localuri, a altor persoane decât a celor care fac parte din personalul misiunii. Se consideră că inviolabilitatea este încălcată dacă localurile sunt supuse deteriorării, precum şi dacă liniştea necesară activităŃii prin care misiunile îşi exercită funcŃiile este tulburată şi dacă se aduc atingeri demnităŃii misiunilor.

Teza extrateritorialităŃii localului ambasadei, care implică îngăduinŃă faŃă de folosirea localurilor de misiuni diplomatice şi consulare şi în alte scopuri decât cele legate de funcŃiile ambasadei şi ale postului consular, are ca temei închipuirea unui teritoriu simbolic, ca o proiecŃie în străinătate a unui spaŃiu imaginar unde li s-ar îngădui autorităŃilor statului acreditant să-şi exercite preogativele, fără ca autorităŃile statului acreditar să poată interveni. Această teză stă la temeiul ideii că localul ambasadei sau al postului consular ar fi teritoriu al statului acreditant, respectiv trimiŃător, precum şi al „azilului diplomatic”, pe care statele din America Latină îl consideră a fi găzduirea din motive umanitare la ambasadă a persoanei urmărite de autorităŃile statului acreditar pentru delicte politice. Acordând azilul politic, ambasada se amestecă în treburile interne ale statului acreditar în măsura în care contribuie direct la sustragerea azilantului de sub jurisdicŃia statului căruia îi este cetăŃean. Admiterea azilului diplomatic deschide calea crizei în relaŃiile diplomatice, fiind posibile urmări precum declararea ambasadorului persona non grata sau ruperea relaŃiilor diplomatice. Acordarea azilului nemulŃumeşte forŃele politice care guvernează în statul acreditar şi cărora azilantul li se opune. Neacordarea azilului diplomatic nemulŃumeşte forŃele politice din rândul cărora face parte azilantul şi care ar putea să ajungă să guverneze în statul acreditar. În aceste condiŃii, azilul diplomatic este evident incompatibil cu funcŃiile ambasadei şi, ca urmare, este de neconceput înscrierea printre funcŃiile diplomatice a acordării azilului diplomatic.

Curtea InternaŃională de JustiŃie consideră că derogarea de la suveranitate prin admiterea sustragerii azilantului-infractor de la jurisdicŃia statului acreditar nu are caracter juridic, ci are caracter umanitar şi poate fi considerată legitimă numai în condiŃiile iminenŃei şi persistenŃei unui pericol. Curtea InternaŃională de JustiŃie consideră că soluŃionarea problemei azilului acordat ar fi posibilă prin două acte succesive: autorităŃile statului acreditar să ceară ca azilantul să părăsească teritoriul statului acreditar; voinŃa ambasadei de a înceta acordarea azilului să se manifeste prin formularea cererii ca autorităŃile statului acreditar să emită un permis de părăsire de către azilant a teritoriului statului acreditar (salvconduct). Potrivit CurŃii InternaŃionale de JustiŃie, azilul diplomatic încalcă suveranitatea statului, pentru că este

59

ingerinŃă, şi justificarea esenŃială a azilului constă din iminenŃa sau persistenŃa pericolului pentru refugiat. Columbia revendicase dreptul de a formula o calificare unilaterală şi definitivă obligatorie pentru Peru. Statul acreditar nu poate să continue procedurile iniŃiate împotriva celui pe care îl urmăreşte fără a încălca inviolabilitatea localului misiunii diplomatice.

RezoluŃia Adunării generale a ONU nr. 53 din 1997 a stabilit că trebuie ca statele să respecte dispoziŃiile dreptului internaŃional privind relaŃiile diplomatice şi consulare şi a subliniat că statelor le revine responsabilitatea de a asigura protejarea personalului ambasadelor şi a misiunilor diplomatice şi consulare împotriva grupurilor organizaŃiilor care ar avea intenŃia să atenteze împotriva securităŃii lor.

Pe aceeaşi cale, ONU le-a cerut statelor să întreprindă măsuri adecvate, în conformitate cu dreptul internaŃional, la nivel naŃional şi internaŃional, pentru a preveni orice abuz pe planul privilegiilor şi imunităŃilor diplomatice sau consulare, îndeosebi abuzurile grave, în special a celor care constau din acte de violenŃă.

EficienŃa ambasadei depinde direct de comunicarea liberă dintre toate componentele serviciului public de diplomaŃie. Aici, comunicare liberă înseamnă excluderea oricărui control exercitat asupra comunicării dinafara serviciului public de diplomaŃie.

Statul acreditar are obligaŃia de a privilegia comunicarea oficială a misiunilor, ocrotind-o şi îngăduind-o, adică neîncercând nici o formă de control.

Între ambasadă şi statul acreditant se poate comunica prin utilizarea curierului diplomatic, a valizei diplomatice şi a mesajelor cifrate.

Curierul diplomatic însoŃeşte valiza diplomatică. Statul acreditar şi statele de tranzit îi datorează curierului diplomatic ocrotire, asigurarea privilegiul inviolabilităŃii.

Dreptul diplomatic nu permite ca valiza diplomatică să fie deschisă şi nici să fie reŃinută de autorităŃile statului acreditar şi ale statelor străine de tranzit. Dacă autorităŃile statului străin îşi exprimă dorinŃa ca valiza diplomatică să fie deschisă, autorităŃile statului căruia valiza diplomatică îi aparŃine pot consimŃi sau pot decide ca valiza diplomatică să fie readusă la instituŃia de provenienŃă. Valiza diplomatică este însoŃită de curierul diplomatic sau neînsoŃită de curier, ci de comandantul de aeronavă comercială desemnat printr-o împuternicire oficială, care precizează numărul pachetelor din componenŃa valizei diplomatice. Nu trebuie ca serviciul public de diplomaŃie să permită abuzul referitor la conŃinutul valizei diplomatice. Trebuie ca autorităŃile statelor străine să protejeze valiza diplomatică.

Agentul diplomatic are libertatea de a circula pe teritoriul statului acreditar, care însă poate să reglementeze, chiar să interzică, din motive de securitate naŃională, accesul în anumite zone al agentului diplomatic. Astfel, statul acreditar poate să interzică sau să limiteze prin reglementări speciale accesul în zone precum cele de frontieră, din preajma unei fabrici de armament sau a unui teren folosit pentru teste şi exerciŃii militare, în localităŃi unde au loc conflicte sociale care pot afecta securitatea străinilor. Pentru restrângerea posibilităŃii de deplasare, statul acreditar poate să invoce şi motive legate de poluare sau de opŃiunea unor comunităŃi etnice sau religioase care nu acceptă periodic sau permanent vizite ale străinilor.

Dacă statul acreditar ar extinde în mod exagerat zonele de interzicere a circulaŃiei străine, inclusiv a diplomaŃilor, s-ar ajunge la reducerea inacceptabilă a posibilităŃilor ambasadei de a-şi realiza funcŃiile.

În cazurile în care nu este interzis, ci doar reglementat, accesul este posibil, dacă ambasada notifică deplasarea şi autorităŃile statului acreditar o acceptă.

În caz de conflict, ambasada, agenŃii diplomatici şi membrii familiilor care îi însoŃesc beneficiază de privilegiile deja acordate în privinŃa lor şi a bunurilor lor şi, în măsura în care este necesar, statul primitor îi privilegiază şi prin îndeplinirea obligaŃiei de a le pune la dispoziŃie mijloacele de transport necesare pentru părăsirea teritoriului.

60

Agentul diplomatic este privilegiat prin scutire de unele obligaŃii (incompatibile cu situaŃia de cetăŃean al statului acreditar sau stânjenitoare pentru funcŃiile diplomatice) ale cetăŃeanului statului acreditar.

Prevederile dreptului diplomatic care stabilesc privilegiul scutirii de impozite şi taxe. Statul acreditar este obligat nu îl supună pe diplomat judecătorilor proprii. Membrii

personalului diplomatic al ambasadei sunt imuni la jurisdicŃia statului acreditar, pe teritoriul acestui stat, în privinŃa întregii lor activităŃi, cu excepŃii legate de unele aspecte ale jurisdicŃiei civile şi administrative. De la imunitatea de jurisdicŃie civilă şi administrativă a agentului diplomatic se permit excepŃii pentru acŃiuni privind imobile private, pentru succesiunile care nu privesc statul acreditar, ci persoana diplomatului, şi pentru activităŃi profesionale şi comerciale diferite de cele prin care se exercită funcŃiile diplomatice.

Diplomatul beneficiază de imunitate în legătură cu toate actele sale, indiferent dacă aceste acte pot fi considerate ca aparŃinând exercitării funcŃiilor diplomatice sau ca fiind private. Dreptul diplomatic distinge între actele oficiale şi cele private ale membrilor personalului ambasadei, dar nu în ceea ce priveşte activitatea diplomaŃilor. Implicarea unui diplomat într-un proces juridic în statul acreditar este posibilă numai după renunŃarea la imunitatea juridică. Statul acreditant poate renunŃa la imunitatea ratione personae sau o poate suspenda. Trebuie ca renunŃarea să fie expresă, clară şi autorizată de statul acreditant. Aşadar, agentul diplomatic îşi pierde imunitatea de jurisdicŃie numai dacă statul acreditant renunŃă în mod expres la această imunitate.

De imunitatea de jurisdicŃie beneficiază şi familia diplomatului. Mai beneficiază de privilegiul imunităŃii de jurisdicŃie membrii personalului administrativ şi tehnic al ambasadei, ca şi familiile lor, dar numai pentru actele prin care îşi exercită funcŃiile lor.

Ambasada, agenŃii diplomatici şi membrii familiilor care îi însoŃesc beneficiază de privilegii, pentru fiecare şi pentru documentele oficiale atunci când, călătorind spre statul acreditar sau înapoindu-se în statul acreditant, trec pe teritoriul altui stat. Trebuie ca trecerea să fie notificată autorităŃilor statul tranzitat şi ca statul tranzitat să nu se opună trecerii. Privilegiile se acordă şi în caz de forŃă majoră.

Agentul diplomatic nu este imun faŃă de jurisdicŃia statului acreditant. Fiind instituŃie constituită de statul acreditant, ambasadei şi personalului ei li se aplică reglementările dreptului intern din acest stat.

Lista subiectelor pentru pregătirea în vederea evaluării finale: 1. Inviolabilitatea persoanei agentului diplomatic 2. Inviolabilitatea localului ambasadei 3. Libertatea de comunicare a ambasadei 4. Privilegiul scutirii de taxe şi de impozite 5. Imunitatea de jurisdicŃie a agentului diplomatic Teste pentru autoevaluare: 1. Ambasada beneficiază de dreptul de a utiliza simbolurile naŃionale proprii:

a. fără nici o condiŃie sau limitare; b. în limitele stabilite de reglementările în materie din statul acreditar.

2. Derogarea de la suveranitate prin admiterea sustragerii azilantului-infractor de la jurisdicŃia statului acreditar are caracter

a. juridic; b. umanitar, în condiŃiile iminenŃei şi persistenŃei unui pericol.

Rezolvări şi răspunsuri la testele de autoevaluare 1 b; 2 b.

61

Prezentarea lecŃiei a treisprezecea Postul consular - relaŃiile consulare; personalul consular; funcŃionarul consular

onorific Introducere: Definitorie pentru relaŃiile consulare este interacŃiunea a două ordini

juridice, a ordinii juridice a statului trimiŃător şi a ordinii juridice a statului de reşedinŃă, de fapt coexistenŃa pe acelaşi teritoriu a două ordini juridice, prin exercitarea unei anumite jurisdicŃii străine asupra anumitor străini.

Realizarea relaŃiilor consulare prin funcŃionari consulari onorifici depinde de opŃiunea statului trimiŃător privind încredinŃarea misiunii consulare unui asemenea funcŃionar, precum şi de consimŃământul statului pe teritoriul căruia misiunea se îndeplineşte.

Obiectiv: prezentarea normelor internaŃionale cu privire la relaŃiile consulare şi

structura postului consular; descrierea statutului şi a atibuŃiilor şefului funcŃionarului consular onorific.

Concepte cheie: post consular, consul de carieră, patentă, execuatur, circumscripŃie consulară; : funcŃionar consular onorific.

Rezumat RelaŃiile consulare se stabilesc între două state. Stabilirea relaŃiilor consulare rezultă

din acordul încheiat în acest scop de cele două state. Se poate ca, în lipsa obiecŃiei unuia dintre cele două state care convin să stabilească

relaŃii diplomatice, stabilirea relaŃiilor diplomatice să implice şi stabilirea relaŃiilor consulare. De altfel, se consideră că misiunii diplomatice îi revin şi sarcini consulare. Au relaŃii consulare două state care au convenit să exercite funcŃiile consulare unul pe teritoriul celuilalt.

În esenŃă, statele care încheie acorduri consulare se angajează să-şi aplice, în această sferă, principiul reciprocităŃii. Statele pot, în conformitate cu dreptul consular, să instituie reciproc, în relaŃiile bilaterale, tratamente favorabile.

Pe plan european, reciprocitatea consulară este normă şi statul nu poate pretinde ca funcŃionarii săi consulari să exercite în străinătate atribuŃii pe care nu le recunoaşte pe teritoriul propriu.

Întemeierea raporturilor dintre state pe principiul egalităŃii suverane le impune statelor care au relaŃii consulare ca şi aceste relaŃii să se realizeze prin consimŃământ mutual şi ca şi din acest domeniu să excludă discriminarea.

Ca primă urmare, relaŃiile consulare nu pot fi efectul unui act unilateral al unui stat care ar impune relaŃiile consulare altui stat, câtă vreme statele se recunosc ca state suverane egale.

În legătură cu a doua urmare, statul trimiŃător nu poate considera însă că ar fi obiectul unei discriminări când constată că postul său consular nu este tratat la fel ca posturile altor state, dacă de pe poziŃia sa de stat de reşedinŃă aplică acelaşi tratament postului consular al statului de reşedinŃă aflat în situaŃie de stat trimiŃător. De altfel, statele îşi pot trata posturile consulare reciproc asemănător, potrivit convenŃiilor bilaterale.

Postul consular este instituŃia administrativă constituită de stat pe teritoriul şi cu consimŃământul altui stat în vederea realizării relaŃiilor consulare. Postul consular este o "misiune diplomatică permanentă", adică o misiune căreia la înfiinŃare nu i se determină durata de funcŃionare, scopurile urmărite de acel stat care a decis în acest sens fiind întreŃinerea şi chiar amplificarea relaŃiilor consulare bilaterale.

Postul consular poate fi, în ordinea descrescătoare, după rang, a claselor de posturi consulare: consulat general, consulat, viceconsulat sau agenŃie consulară. Consulatul general şi consulatul sunt înfiinŃate de statul trimiŃător cu consimŃământul statului de reşedinŃă. Viceconsulatul şi agenŃia consulară sunt înfiinŃate de consulatul general sau de consulat, fiind subordonate consulatului general sau consulatului.

62

După modul în care se constituie, postul consular poate fi de carieră, când este condus de un funcŃionar consular de carieră, sau onorific, când este condus de un funcŃionar consular onorific. Fiecărui post consular îi corespunde, ca teritoriu al exercitării funcŃiilor consulare, circumscripŃia consulară.

Dacă unul dintre statele care au stabilit relaŃii consulare dispare, aceste relaŃii încetează. Dacă unul din statele care au stabilit relaŃii consulare decide că trebuie ca aceste relaŃii să înceteze, relaŃiile consulare se rup.

Din doctrina dreptului diplomatic şi consular rezultă că aşa cum se poate ca două state să stabilească relaŃii consulare, chiar dacă nu au stabilit relaŃii diplomatice, relaŃiile consulare pot continua şi dacă relaŃiile dintre state s-au deteriorat grav, şi dacă relaŃiile diplomatice s-au rupt, şi dacă s-a recurs la război. Această posibilitate decurge din conŃinutul juridic specific al relaŃiilor consulare. În practică, state între care relaŃiile diplomatice s-au rupt au decis să-şi transforme ambasadele în posturi consulare. În alte cazuri însă statele ajunse în coflict şi-au încredinŃat cetăŃenii protecŃiei unui stat neimplicat.

Trebuie ca decizia privind încetarea relaŃiilor consulare dintre două state să fie consemnată în documente, prin formulări clare. Întreruperea sau ruperea relaŃiilor consulare nu poate fi înŃeleasă de la sine, mai ales că dreptul diplomatic stabileşte că relaŃiile consulare pot continua şi dacă relaŃiile diplomatice au încetat.

Determinantă în păstrarea relaŃiilor consulare tocmai în momentele critice ale ruperii celor diplomatice este preocuparea autorităŃilor din statele implicat faŃă de menŃinerea mijloacelor de protejare a cetăŃenilor proprii.

FuncŃiile unui membru al postului consular încetează dacă unul dintre cele două state titulare ale relaŃiilor consulare, simultan sau separat, decid astfel.

ConsistenŃa relaŃiilor consulare dintre două state rezultă din concretizarea funcŃiilor consulare în activitatea consulatelor, care sunt instituŃii ale unui stat aflate pe teritoriul altui stat. Trebuie ca statul pe teritoriul căruia un stat străin îşi înfiinŃează postul consular să consimtă la această înfiinŃare. Pentru înfiinŃarea postului consular este obligatoriu consimŃământul statului de reşedinŃă. Acordul bilateral privind stabilirea de relaŃii consulare nu include acest consimŃământ şi nici nu poate să-l includă, de vreme ce, de pildă, postul consular funcŃionează ratione loci. Statul trimiŃător are dreptul să înfiinŃeze postul consular, dar pentru ca postul să fie înfiinŃat, aşadar stabilit, este necesar consimŃământul statului de reşedinŃă.

FuncŃionarii consulari sunt trimişi în misiune numai de state. Numai statele înfiinŃează posturi consulare.

Începerea misiunii consulare depinde de numirea şefului de post consular şi de acceptarea lui. Numirea şefului de post consular este actul unilateral al statului trimiŃător, iar acceptarea este actul unilateral al statului de reşedinŃă. Practic, cele două acte sunt componentele unui acord între două state. Unui stat nu îi este permis să înfiinŃeze un post consular pe teritoriul unui stat, fără ca între cele două state să nu se încheie un acord în acest sens, fără ca statul pe teritoriul căruia va funcŃiona postul consular să fie de acord cu înfiinŃarea postului consular şi cu funcŃionarea lui Dreptul internaŃional nu are prevederi speciale legate de numirea şefului de post consular. Fiecare stat acŃionează în conformitate cu normele sale interne când desemnează sau când acceptă un şef de post consular.

Statul de reşedinŃă al postului consular nici nu se poate implica în adoptarea deciziei de desemnare a şefului de post consular, nici nu are obligaŃia de a-l accepta. Desemnarea şi acceptarea funcŃionarului consular sunt părŃi ale aceluiaşi contract, prin care se exprimă voinŃa statului trimiŃător şi a statului de reşedinŃă care să poată avea efecte normale pe planul activităŃii consulare. Desemnarea şi acceptarea funcŃionarului consular Ńin simultan de dreptul internaŃional şi de dreptul intern al celor două state implicate.

63

Documentul prin care se notifică numirea şefului de post consular este patenta (lettre de provision, commission) sau un instrument similar, prin care se precizează persoana, dacă i s-a încredinŃat o misiune de carieră sau una onorifică, dacă este consul sau consul general, circumscripŃia şi sediul, precum şi orice alt element considerat util de către emiŃător. Ca şi scrisoarea de acreditare a ambasadorului, patenta consulului este emisă de şeful statului, dar este posibil totuşi ca patenta să fie emisă şi de un alt reprezentant al administraŃiei publice, precum prim-ministrul sau ministrul de externe. Nivelul de adresare a patentei corespunde nivelului de emitere.

Prin patentă, care poartă antetul ministerului de externe, ministrul comunică numirea unui cetăŃean al statului pe care îl reprezintă în calitate de consul, şef al unui post consular, având o anumită circumscripŃie consulară şi precizează că şeful de post consular a primit instrucŃiuni şi are competenŃa să protejeze, în conformitate cu legile în vigoare, cu uzanŃele şi cutuma curente în relaŃiile dintre statele prietene, drepturile şi interesele cetăŃenilor şi persoanelor juridice din statul trimiŃător şi să sprijine derularea relaŃiilor economice, comerciale, turistice, culturale şi ştiinŃifice, precum şi dezvoltarea relaŃiilor de prietenie bilaterale. Totodată, prin patentă se exprimă rugămintea ca guvernulul statului de reşedinŃă, magistraŃii şi autorităŃile civile ale acestui stat să-i recunoască persoanei desemnate calitatea de consul şef al postului consular, garantându-i drepturile şi imunităŃile proprii însărcinării sale, în conformitate cu statutul său şi cu dispoziŃiile convenŃiei consulare bilaterale, acceptându-i cererile şi recomandările pe care le formulează în calitate oficială. Patenta poartă semnătura oficială şi este sigilată oficial.

Patenta este valabilă în măsura în care datele pe care le conŃine despre persoana celui trimis să fie şef de post consular, postul consular, categoria funcŃionarului, clasa lui consulară sunt precise şi exacte. Fiecare eventuală modificare a acestor date impune reînnoirea patentei.

Patenta este prezentată autorităŃilor statului de reşedinŃă pe cale diplomatică, fie direct, într-o audienŃă, fie prin transmitere, însoŃită de o notă verbală, la ministerul de externe al statului de reşedinŃă.

Documentul prin care şeful de post consular este acceptat de statul de reşedinŃă şi în urma emiterii căruia poate începe exercitarea funcŃiilor consulare este exequaturul.

Pe lângă înŃelesul utilizat în acest context, de decizie de recunoaştere oficială a consulului şi de autorizare a exercitării funcŃiilor consulare, exequatur, în cercurile religioase creştine, îndeosebi catolice, este facultatea pe care autorităŃile civile o conferă unei decizii papale sau altor acte eclezistice în scopul de a le da forŃă executorie pe teritoriul propriu (regium placet). În dreptul francez, exequaturul este ordinul de punere în executare a unei decizii de drept străine sau a unei sentinŃe arbitrale.

Prin exequatur, care poartă antetul ministerului de externe emiŃător, ministrul de externe al statului de reşedinŃă arată că, văzând patenta consulară prin care consulul a fost numit şef de post consular, având o anumită circumscripŃie consulară, admite, din împuternicirea guvernului statului de reşedinŃă ca persoana desemnată a fi consul, şef de post consular să exercite funcŃiile consulare încredinŃate de guvernului statului trimiŃător, în conformitate cu prevederile convenŃiei consulare bilaterale, să acorde protecŃie şi asistenŃă persoanelor fizice şi juridice ale statului trimiŃător şi să ocrotească interesele acestui stat în statul de reşedinŃă, prin toate mijloacele legale, potrivit principiilor dreptului internaŃional. Prin exequatur, autorităŃile publice române sunt rugate să primească solicitările şi propunerile pe care consulul, şef de post consular, le formulează în calitatea sa oficială sau în numele guvernului statului trimiŃător şi să-i asigure facilităŃile, privilegiile şi imunităŃile de care beneficiază în temeiul convenŃiei consulare bilaterale. Exequaturul este semnat de ministrul de externe şi sigilat oficial.

De regulă, i se eliberează exequatur numai şefului de post consular, nu şi celorlalŃi consuli, membri ai misiunii.

64

Există posibilitatea ca activitatea şefului de post consular să înceapă înainte de emiterea exequaturului.

Pe lângă emiterea exequaturului, statului de reşedinŃă îi revine obligaŃia de a asigura condiŃii de îndeplinire a misiunii de către cel acceptat, în primul rând prin informarea celor responsabili din circumscripŃia consulară.

Continuitatea misiunii consulare se asigură, în caz de necesitate, prin preluarea temporară a funcŃiilor de către un gerant.

Misiunea consulară încetează dacă încetează relaŃiile consulare, în condiŃiile în care unul dintre titularii acestor relaŃii decide astfel sau nu mai poate adopta decizii în această privinŃă, nemaifiind subiect de drept internaŃional.

Se poate ca statul trimiŃător să desfiinŃeze postul consular, să-l recheme pe un membru al postului consular, în urma unei demiteri sau a încredinŃării unei sarcini noi.

Se poate ca un membru postului consular să-şi prezinte demisia sau să decedeze. Se poate ca statul de reşedinŃă să-l declare pe un membru al postului consular străin persona non grata, să comunice că acesta a devenit inacceptabil sau să-i retragă exequaturul.

Decizia unilaterală a statului de reşedinŃă privind încetarea misiunii unui consul străin, prin retragerea exequaturului sau prin cererea adresată statului trimiŃător de a-şi retrage consulul, implică riscul prejudicierii relaŃiilor consulare. Dacă statul de reşedinŃă este nevoit să recurgă la o asemenea decizie, dar doreşte să evite deteriorarea relaŃiilor cu statul trimiŃător, este necesar să procedeze astfel încât să se ajungă la încetarea misiunii prin comunicări clare şi prin colaborare cu statul trimiŃător. Dreptul internaŃional prevede de altfel posibilitatea unei succesiuni de acte în care statul trimiŃător este cel care poate întreprinde măsura iniŃială (rechemarea) în privinŃa consulului căruia urmează să-i înceteze misiunea ca urmare a deciziei statului de reşedinŃă.

Decizia privind încetarea de către funcŃionarul consular a exercitării funcŃiilor sale adoptată de statul trimiŃător se comunică statului de reşedinŃă, inclusiv sub forma retragerii exequaturului.

Statul de reşedinŃă are obligaŃia de a facilita, inclusiv prin punerea la dispoziŃie de mijloace de transport, plecarea de pe teritoriul lui a consulilor şi a familiilor acestora, chiar şi în cazul în care misiunea se încheie în împrejurările unui conflict. Consulii cărora li s-a încheiat misiunea şi familiile lor au obligaŃia de a părăsi cât mai repede cu putinŃă teritoriul statului de reşedinŃă. Trebuie ca statul de reşedinŃă să le permită să ia cu ei şi bunurile pe care le-au dobândit în timpul misiunii, chiar dacă normele legale în vigoare interzic exportul acestora.

La postul consular lucrează funcŃionari consulari pentru realizarea funcŃiilor consulare, alcătuind personalul consular, precum şi angajaŃi administrativi sau tehnici, persoane din serviciul casnic şi persoane aflate în serviciul particular al membrilor personalului. Personalul postului consular include personalul consular, din care fac parte şi şeful postului consular, şi alte categorii de personal.

Postul consular este condus, după rang, de şeful consular aflat într-una din clasele: consul general, consul, viceconsul sau agent consular.

Şeful de post consular răspunde pentru exercitarea funcŃiilor consulare, asemenea celorlalŃi funcŃionari consulari, precum şi, spre deosebire de funcŃionarii consulari, pentru conducerea ansamblului de activităŃi ale postului consular.

Locul şefului de post consular în ordinea de precădere se stabileşte după clasă şi, în cadrul clasei, după data admiterii prin exequatur sau, eventual, a admiterii provizorii. Între doi şefi de post consular din aceeaşi clasă, admişi la aceeaşi dată, distincŃia în ordinea de precădere se face după data prezentării patentei. GeranŃii interimari se situează, în ordinea de precădere, după şefii de post consular aflaŃi în exerciŃiul funcŃiunii.

65

Membrii personalului consular al postului consular sunt numiŃi de autorităŃile competente ale statului trimiŃător. În cadrul procedurii de numire, statul trimiŃător comunică autorităŃilor statului de reşedinŃă numele, prenumele şi clasa celor numiŃi. Comunicarea se face astfel încât să nu li se ignore sau să nu li se încalce autorităŃilor statului de reşedinŃă dreptul de a declara persoanele numite, dacă este cazul, inacceptabile.

Şi membrii personalului consular care nu sunt şefi de post consular pot primi exequatur.

Nu este obligatoriu ca statul trimiŃător să desemneze un şef pentru o agenŃie consulară. Se poate ca activitatea agenŃiei să fie girată de un agent consular. Trebuie ca numărul membrilor personalului consular al postului consular să nu depăşească nevoile reale în activitatea prin care se realizează relaŃiile consulare. Acest număr este stabilit de statul trimiŃător, dar asupra lui se poate pronunŃa şi statul de reşedinŃă.

Statul trimiŃător stabileşte ordinea de precădere a membrilor personalului consular al postului consular. Această ordine se comunică autorităŃilor statului de reşedinŃă, iniŃial şi ori de câte ori este modificată.

Dacă statul trimiŃător decide să desemneze un funcŃionar consular dintre cetăŃenii statului de reşedinŃă sau ai unui alt stat străin, trebuie să obŃină consimŃământul autorităŃilor din statul de reşedinŃă.

Pe lângă numirea funcŃionarilor consulari, trebuie ca statul trimiŃător să înştiinŃeze statul de reşedinŃă despre sosirea la post a celor numiŃi ulterior, despre plecarea lor şi, dacă este cazul, despre încetarea exercitării funcŃiilor consulare, precum şi despre toate celelalte date legate de statutul acestor funcŃionari. Trebuie să fie înştiinŃate autorităŃile statului de reşedinŃă şi despre situaŃia persoanelor din familia funcŃionarului consular care îl însoŃesc la post. Se comunică date şi despre sosirea şi plecarea personalului particular, precum şi despre momentul în care serviciul lor încetează.

Cu consimŃământul statului de reşedinŃă, o persoană poate fi numită funcŃionar consular de mai multe state, simultan.

Trebuie ca membrii postului consular să respecte regulile în vigoare în statul de reşedinŃă cu privire la asigurarea de răspundere civilă pentru utilizarea mijloacelor de călătorie.

În conformitate cu dreptul consular, le sunt interzise funcŃionarilor consulari de carieră activităŃile profesionale sau comerciale din care pot obŃine foloase personale.

Pentru exercitarea funcŃiilor consulare, postul consular are nevoie de sediu într-o clădire. Clădirea sau partea de clădire folosită exclusiv de postul consular este local consular.

În componenŃa postului consular intră şi arhiva care cuprinde toate înscrisurile, documentele, corespondenŃa, inclusiv evidenŃa acestora, indiferent de suportul lor material (hârtie, filme, casete, dischete etc.), precum şi mijloacele folosite pentru protecŃie şi păstrare.

Pentru activitatea sa, funcŃionarul consular onorific nu primeşte salariu. El nu este trimis de statul trimiŃător, ci este ales dintre rezidenŃii de pe teritoriul statului de reşedinŃă sau dintre cetăŃenii acestui stat. Spre deosebire de funcŃionarii consulari de carieră, funcŃionarilor consulari onorifici le este permis să aibă o ocupaŃie paralelă lucrativă, chiar şi în domeniul comercial.

Din analizele doctrinare rezultă că, practic, sarcinile pe care statul trimiŃător le încredinŃează unui funcŃionar consular onorific sunt mai restrânse decât cele încredinŃate unui funcŃionar consular de carieră. Şi statul de reşedinŃă poate cere limitarea funcŃiilor unui funcŃionar consular onorific.

Numirea de consuli onorifici este rezultatul unui acord bilateral, care consemnează dorinŃa fiecărui stat de a numi funcŃionari consulari onorifici pe teritoriul celuilalt stat.

Dacă sunt şefi de post consular, funcŃionarii consulari onorifici se situează, în ordinea de precădere, după funcŃionarii consulari de carieră.

66

Statul de reşedinŃă care a consimŃit ca un funcŃionar consular onorific să îndeplinească funcŃiile consulare încredinŃate de un stat străin are obligaŃia să-i acorde funcŃionarului consular onorific toate înlesnirile în vederea realizării funcŃiilor menŃionate, inclusiv protecŃie. Dreptul consular îi acordă funcŃionarului consular onorific un set minim de privilegii asemănătoare cu privilegiile funcŃionarului consular de carieră, dar nuanŃează prevederile asupra inviolabilităŃii localurilor şi arhivelor şi asupra unor scutiri (de percheziŃie, de executare a bunurilor şi a averii, de impozite locale, de taxe vamale).

FuncŃionarul consular onorific îşi realizează funcŃiile specifice în statul căruia îi este cetăŃean. Aşadar, este indiscutabilă supunerea lui la jurisdicŃia acestui stat. El are obligaŃia de a respecta legile şi reglementările din statul în care funcŃionează.

Privilegiile funcŃionarului consular onorific sunt în vigoare din momentul întrării sale în funcŃie. Privilegiile funcŃionarului consular onorific sunt în vigoare până în momentul în care funcŃiile consulare încetează. În eventualitatea unui conflict armat, privilegiile funcŃionarului consular onorific care îşi exercită funcŃiile consulare rămân în vigoare.

Membrii familiei unui funcŃionar consular onorific nu beneficiază de privilegiile consulare. Nici angajaŃii consulari ai postului consular condus de un funcŃionar consular onorific nu beneficiază de privilegii.

Statul de reşedinŃă îi asigură postului consular condus de un funcŃionar consular onorific exercitarea funcŃiei de reprezentare, acordându-i dreptul de a utiliza în activitate drapelul şi stema statului care a constituit misiunea consulară. Postul consular beneficiază de acest privilegiu în limitele stabilite de reglementările din statul de reşedinŃă.

Dacă i se solicită, statul pe teritoriul căruia funcŃionează postul consular condus de un funcŃionar consular onorific este obligat să-l sprijine pe funcŃionarul consular onorific să-şi procure local pentru sediu.

FuncŃionarul consular onorific nu poate să-şi utilizeze sediul pentru activităŃi contrare dreptului internaŃional şi are obligaŃia să nu îi dea localului consular utilizări incompatibile cu funcŃiile consulare.

FuncŃionarul consular onorific beneficiază de privilegiul inviolabilităŃii sediului său şi, ca urmare trebuie ca autorităŃile statului pe teritoriul căruia funcŃionează postul consular condus de un funcŃionar consular onorific să apere liniştea şi demnitatea acestui post prin măsuri care să împiedice violarea şi deteriorarea localului în care postul funcŃionează.

FuncŃionarul consular onorific beneficiază de scutirea de impozite şi taxe naŃionale, regionale sau comunale asupra localurilor misiunii cărora le este proprietar sau locatar statul care a constituit postul consular conduse de funcŃionarul consular onorific.

FuncŃionarul consular onorific beneficiază oricând şi oriunde de privilegiul inviolabilităŃii arhivelor şi documentelor sale consulare, dacă acestea sunt păstrate separat de alte arhive şi documente.

FuncŃionarul consular onorific are, în această calitate, libertatea de a circula pe teritoriul statului în care funcŃionează, în vederea realizării funcŃiilor misiunii care îi revine. Acest stat poate însă să reglementeze sau să-i interzică, din motive de securitate naŃională, accesul în anumite zone.

În conformitate cu dreptul consular, statul în care funcŃionarul consular onorific îşi realizează misiunea are obligaŃia să privilegieze comunicarea oficială a acestui funcŃionar, permiŃând comunicarea, protejând-o, fără a o controla.

Comunicarea funcŃionarului consular onorific cu instituŃiile statului care a constituit postul consular se poate desfăşura pe toate căile de comunicare specifice misiunilor consulare, inclusiv prin curier consular, cu valiza consulară şi cu utilizarea cifrului. Când tranzitează teritoriul unui stat terŃ, precum şi în caz de forŃă majoră, corespondenŃa oficială, mesajele în cod sau cifrate ale funcŃionarului consular onorific, curierul consular, având, dacă este cazul, viză, şi valiza consulară, beneficiază de privilegiile consulare care să-i permită tranzitul liber.

67

Posturile consulare care sunt conduse de funcŃionari consulari onorifici şi care funcŃionează în state diferite, pot comunica prin valiza consulară numai cu consimŃământul statelor în care funcŃionează.

FuncŃionarul consular onorific beneficiază de privilegiul de a comunica liber cu cetăŃenii statului care a constituit misiunea consulară. Statului în care funcŃionarul consular onorific îşi îndeplineşte misiunea îi revine obligaŃia corelativă de a le acorda libertatea de comunicare cu postul consular şi cetăŃenilor statului care a constituit misiunea consulară. Privilegiul se concretizează în libertatea funcŃionarului consular onorific de a intra în legătură directă cu aceşti cetăŃeni. Beneficiind de acest privilegiu, funcŃionarul consular onorific poate să elibereze documente de călătorie, să acorde ajutor şi asistenŃă, să efectueze acte notariale şi de stare civilă, să apere interesele în succesiuni ale cetăŃenilor statului care a constituit misiunea consulară, să apere interesele minorilor şi ale celor lipsiŃi de capacitate, cetăŃeni ai statului care a constituit misiunea consulară, să le acorde şi să le faciliteze cetăŃenilor statului care a constituit misiunea consulară asistenŃă juridică, să acorde asistenŃă navelor şi aeronavelor statului care a constituit misiunea consulară, precum şi echipajelor lor, să primească declaraŃiile asupra curselor acestor nave, să examineze şi să avizeze documentele de bord şi să efectueze anchete privind incidentele survenite în cursul călătoriei şi să reglementeze divergenŃele de orice natură dintre căpitan, ofiŃeri şi marinari.

AutorităŃile statului în care funcŃionarul consular onorific îşi îndeplineşte misiunea sunt obligate să aducă, fără întârziere, la cunoştinŃa funcŃionarului consular onorific întreprinderea de măsuri de privare de libertate împotriva cetăŃenilor statului care a constituit misiunea consulară. Corelativ, autorităŃile statului în care funcŃionarul consular onorific îşi îndeplineşte misiunea au şi obligaŃia de a-l informa pe străinul privat de libertate în legătură cu dreptul lui de a comunica liber cu funcŃionarul consular onorific.

În cazul în care funcŃionarul consular onorific este deŃinut preventiv sau este obiectul urmăririi penale, autorităŃile statului în care funcŃionează au obligaŃia să înştiinŃeze autorităŃile statului care a constituit postul consular.

FuncŃionarul consular îl poate vizita pe cel privat de libertate, poate să poarte corespondenŃă cu acesta, poate să întreprindă măsuri în vederea reprezentării lui în justiŃie.

FuncŃionarul consular onorific beneficiază de privilegiul de a percepe taxe consulare, precum şi de cel de a nu plăti impozite pentru taxele percepute.

Pentru stemele şi drapelele statului care a constituit misiunea consulară, pentru firme, ştampile şi sigilii, pentru cărŃi şi imprimate oficiale, pentru mobilierul de birou, pentru rechizite şi alte materiale de acest fel, pe care le foloseşte în îndeplinirea funcŃiilor consulare şi numai în acest fel, funcŃionarul consular onorific nu îi datorează statului în care îşi îndeplineşte misiunea, Ńinând seama de reglementările din acest stat, nici taxe vamale, nici impozite, nici alte redevenŃe.

FuncŃionarul consular onorific este privilegiat prin scutire de unele obligaŃii - prestaŃii personale, servicii de interes public, sarcini militare precum rechiziŃiile, contribuŃiile şi încartiruirile militare.

Dacă nu exercită, în statul în care funcŃionează postul său consular, o activitate profesională sau comercială în profit personal, funcŃionarul consular onorific este privilegiat şi prin scutirea de obligaŃiile privind înmatricularea şi permisele de şedere.

Prevederile dreptului consular care stabilesc privilegiul scutirii funcŃionarului consular onorific de impozite şi taxe se referă la indemnizaŃiile şi onorariile pe care le primeşte pentru exercitarea funcŃiilor consulare de la statul care a constituit postul consular.

Pentru actele prin care funcŃionarul consular onorific îşi îndeplineşte funcŃiile consulare, autorităŃile judiciare şi administrative ale statului în care funcŃionează nu îl pot convoca nici măcar ca martor şi nici ca expert în legislaŃia statului care a constituit postul consular pentru că beneficiază de imunitate de jurisdicŃie, de la care se permit însă excepŃii în

68

privinŃa unor acte care pot fi obiectul unei acŃiuni civile: contractul neîncheiat ca mandatar al statului care a constituit postul consular şi reparaŃii pentru prejudicii sau accidente produse cu un autovehicul. Privilegiul imunităŃii pentru actele de îndeplinire a funcŃiilor consulare rămâne în vigoare timp nelimitat.

Statul care a constituit postul consular poate renunŃa la privilegiile funcŃionarului consular onorific. Totodată, dacă funcŃionarul consular onorific participă la o procedură juridică, imunitatea lui de jurisdicŃie îşi pierde valabilitatea. RenunŃarea la imunitate şi participarea la cercetare şi la proces nu înseamnă însă că funcŃionarul consular onorific nu mai beneficiază de privilegiul inviolabilităŃii. Ca urmare, i se pot aplica măsurile de executare numai dacă se formulează o renunŃare distinctă.

Trebuie ca funcŃionarul consular onorific să participe la procedura penală deschisă împotriva lui. Totodată, trebuie ca autorităŃile statului în care funcŃionarul consular onorific îşi exercită funcŃiile consulare să Ńină seama de poziŃia lui oficială, astfel încât funcŃiile consulare să fie împiedicate cât mai puŃin.

Lista subiectelor pentru pregătirea în vederea evaluării finale: 1. CondiŃiile stabilirii relaŃiilor consulare 2. DefiniŃia postului consular; categorii de posturi consulare 3. Încetarea relaŃiilor consulare 4. DesfiinŃarea postului consular 5. Şeful de post consular 6. Personalul postului consular 7. FuncŃiile consulului onorific 8. Privilegiile consului onorific 9. Libertatea de comunicare a consulului onorific Teste pentru autoevaluare: 1. Conform practicii europene, funcŃionarului consular:

a. i se permite să exercite în străinătate orice fel de atribuŃie; b. nu i se permite să exercite în străinătate atribuŃii nerecunoscute pe

teritoriul propriu. 2. Patenta este:

a. documentul prin care se notifică numirea şefului de post consular; b. documentul care atestă gradul şefului de post consular.

3. FuncŃionarilor consulari onorifici le este permis a. să aibă ocupaŃii exclusiv legate de funcŃiile consulare; b. să aibă ocupaŃii paralele lucrative, chiar şi în domeniul comercial.

4. AutorităŃile statului în care funcŃionarul consular onorific îşi exercită funcŃiile consulare

a. pot să-l trateze pe plan juridic indiferent de poziŃia lui oficială pe plan consular b. trebuie să Ńină seama de poziŃia lui oficială, astfel încât funcŃiile consulare să

fie împiedicate cât mai puŃin. Rezolvări şi răspunsuri la testele de autoevaluare 1b; 2a; 3b, 4b.

69

Prezentarea lecŃiei a paisprezecea FuncŃiile şi privilegiile consulare Introducere: Activitatea postului consular constă îndeosebi din îndeplinirea funcŃiilor

specifice. FuncŃiile consulare se exercită ratione loci şi ratione materiae. Postul consular îşi

exercită funcŃiile în circumscripŃia consulară care i s-a atribuit pe teritoriul statului de reşedinŃă.

Spre deosebire de funcŃiile diplomatice situate în sfera dreptului internaŃional, funcŃiile consulare se realizează în sfera ordinii de drept a statului trimiŃător, pe teritoriul statului de reşedinŃă a postului consular, atât cât admite ordinea juridică a acestui stat. FuncŃiile diplomatice sunt realizate de o ambasadă unică a statului acreditant în statul acreditar, în timp ce pentru funcŃiile consulare pot fi necesare mai multe posturi consulare ale statului trimiŃător în statul de reşedinŃă.

Activitatea postului consular şi a funcŃionarului consular este situată la intersecŃia sistemelor juridice din statul trimiŃător şi din statul de reşedinŃă. Legitimitatea acestei activităŃi se limitează la legătura cu drepturile şi interesele cetăŃeanului statului trimiŃător aflat în străinătate.

AtribuŃiile funcŃionarilor consulari se stabilesc prin acordurile dintre state cu privire la relaŃiile consulare.

Obiectiv: descrierea funcŃiilor şi privilegiilor consulare, cu accent asupra elementelor specifice în comparaŃie cu privilegiile diplomatice

Concepte cheie: extinderea funcŃiilor postului consular, inviolabilitatea consulară, scutirile consulare, imunitatea consulară.

Rezumat Postul consular îşi exercită funcŃiile strict în circumscripŃia consulară. Pentru derogare

de la această regulă, este nevoie de extinderea acordului bilateral prin care postul consular a fost constituit, anume de consimŃământul statului de reşedinŃă care admite că împrejurări speciale determină exercitarea funcŃiilor consulare în afara circumscripŃiei.

Este posibilă extinderea exercitării funcŃiilor consulare de către un post consular şi în altă circumscripŃie dintr-un alt stat decât statul de reşedinŃă.

Este posibil ca un post consular să exercite funcŃiile consulare nu doar în numele statului trimiŃător, ci şi în numele unui alt stat. În acest scop este nevoie de extinderea acordului consular bilateral iniŃial, prin care postul consular a fost constituit, întrucât trebuie ca statul trimiŃător să notifice statului acreditar modificarea preconizată, precum şi ca statul de reşedinŃă să nu se opună.

Pentru realizarea relaŃiilor consulare nu este nevoie neapărat de constituirea de posturi consulare, întrucât este posibil ca funcŃiile consulare să fie exercitate de misiunile diplomatice. FuncŃiile consulare sunt funcŃii ale postului consular, pe care le poate exercita şi ambasada. În ambasadă se poate organiza o secŃie consulară. Ambasada li se adresează, în vederea exercitării funcŃiilor consulare, după uzanŃe, autorităŃilor de stat sau locale.

Se poate ca statul trimiŃător să-i încredinŃeze funcŃionarului consular şi sarcini diplomatice. Mai mult, se poate ca funcŃionarul consular să-şi reprezinte statul pe lângă un for internaŃional. Această prevedere a dreptului consular continuă o cutumă veche a dreptului internaŃional.

CompetenŃele şi responsabilităŃile postului consular sunt stabilite prin reglementările legale interne ale statului trimiŃător. Pentru ca postul consular să poată funcŃiona este nevoie de consimŃământul statului de reşedinŃă, astfel încât pe teritoriul unde numai jurisdicŃia statului de reşedinŃă este aplicabilă să poată fi exercitate şi atribuŃiile funcŃionarilor consulari străini ai statului trimiŃător. FuncŃiile consulare sunt, pe de o parte, prerogativele, în statul de reşedinŃă, ale postului consular şi ale funcŃionarilor consulari şi obligaŃiile lor faŃă de statul

70

trimiŃător şi, pe de altă parte, substanŃa obligaŃiei asumate de statul de reşedinŃă privind admiterea exercitării jurisdicŃiei străine pe teritoriul propriu.

Astfel se poate explica de ce în ConvenŃia europeană funcŃiile consulare sunt prezentate ca fiind mai mai mult decât prerogative şi se pune accentul asupra caracterului lor de drepturi (privilegii) recunoscute funcŃionarului consular în statul de reşedinŃă. Postul consular are îndreptăŃirea să îndeplinească îndatoririle următoare: să protejeze şi să apere drepturile şi interesele statului trimiŃător şi ale cetăŃenilor săi; să favorizeze relaŃiile bilaterale ale statului trimiŃător şi statului de reşedinŃă; să culeagă, pe căi licite, informaŃii şi să informeze statul trimiŃător şi persoanele interesate despre statul de reşedinŃă; să funcŃioneze ca birou de evidenŃă a cetăŃenilor statului trimiŃător din statul de reşedinŃă şi de înregistrare a acestora şi să le emită documente de identitate şi de călătorie, paşapoarte, precum şi vize pentru persoanele care doresc să meargă în statul trimiŃător; să le acorde ajutor şi asistenŃă cetăŃenilor statului trimiŃător, oferindu-le informaŃii şi comunicări oficiale cu privire la obligaŃiile cetăŃeneşti, la referendumuri şi la alegeri şi sprijin pentru a putea participa la ele, îndrumări şi servicii îndeosebi în domeniile securităŃii sociale, asistenŃei sociale şi medicale; să exercite şi să emită acte notariale, de stare civilă şi administrative; să apere interesele cetăŃenilor statului trimiŃător în privinŃa succesiunilor; să apere interesele minorilor şi ale incapabililor, cetăŃeni ai statului trimiŃător; să-i reprezinte pe cetăŃenii statului trimiŃător sau să le asigure reprezentarea adecvată în faŃa autorităŃilor statului de reşedinŃă; să transmită acte judiciare şi extrajudiciare sau să efectueze comisii rogatorii;să exercite drepturile de control şi de inspecŃie asupra navelor maritime, a navelor fluviale, a aeronavelor şi a echipajelor lor având naŃionalitatea statului trimiŃător; să acorde asistenŃă navelor şi echipajelor lor, să primească declaraŃiile asupra curselor lor, să examineze şi să vizeze documentele de bord, să ancheteze incidentele şi să soluŃioneze divergenŃele dintre căpitan, ofiŃeri şi marinari;să îndeplinească şi alte funcŃii încredinŃate de statul trimiŃător.

Postul consular îşi desfăşoară activitatea în contact cu autorităŃile statului de reşedinŃă din circumscripŃia consulară. Dacă în practica din statul de reşedinŃă se admite, postul consular poate să ia legătura şi cu autorităŃile centrale ale statului de reşedinŃă, pentru a rezolva probleme din circumscripŃia consulară.

În general, se consideră că nici postul consular şi nici funcŃionarul consular că nu au îndatoriri în sfera politică. Cu toate acestea, sunt funcŃii consulare al căror caracter politic este pregnant.

Comisia pentru drept internaŃional a NaŃiunilor Unite, în 1963, şi Consiliul Europei, în 1967, au crezut de cuviinŃă, în privinŃa funcŃiilor consulare, să acorde întâietate protejării intereselor statului trimiŃător şi ale cetăŃenilor acestuia, precum şi dezvoltării relaŃiilor bilaterale. Această funcŃie are caracter politic evident.

FuncŃia de stimulare a cooperării dintre statul trimiŃător şi statul de reşedinŃă are caracter politic. Rezultă că actele funcŃionarului consular care ar contraveni relaŃiilor amicale dintre cele două state ar fi incompatibile cu obligaŃia sa de a realiza această funcŃie consulară.

Indiscutabil este şi caracterul politic al funcŃiei consulare de informare, foarte asemănătoare cu funcŃia diplomatică de informare.

Potrivit dreptului consular, statul de reşedinŃă are obligaŃia de a acorda postului consular "orice" înlesnire.

FuncŃionarii consulari au, tocmai în condiŃiile de funcŃionare în străinătate, privilegiul de a nu se supune decât jurisdicŃiei statului trimiŃător. În acelaşi timp, ei au obligaŃia de a respecta legile statului acreditar, condiŃia esenŃială a privilegiilor consulare de care beneficiază.

Sunt doctrinari care consideră că privilegiile consulare au provenit în sfera normelor cutumiare şi în codurile consulare dintre regulile de curtoazie internaŃională, fiind, de la origine, derogări de la jurisdicŃia statului de reşedinŃă.

71

Privilegiile consulare corespund aplicării principiului de drept diplomatic ne impediatur officium, iau în considerare calitatea de trimişi oficiali ai unui stat străin, aplică principiul egalităŃii suverane a statelor şi Ńin seama de interesul statelor de a coopera şi de a avea relaŃii amicale durabile.

În privinŃa privilegiilor de acordat postului consular şi funcŃionarului consular, dreptul consular se aseamănă, dar numai parŃial, cu dreptul diplomatic. Există în dreptul consular restricŃii pe care dreptul diplomatic nu le conŃine.

Statul de reşedinŃă îi asigură postului consular exercitarea funcŃiei de reprezentare, acordându-i dreptul de a utiliza în activitate drapelul şi stema statului trimiŃător. Postul consular beneficiază de acest privilegiu în limitele stabilite de reglementările din statul de reşedinŃă. Prin acordarea acestui privilegiu se facilitează identificarea postului consular atât de către organele de ordine locale, cât şi de către conaŃionalii funcŃionarului consular, întrucât se poate ca postul consular să fie marcat vizibil cu însemne solemne.

AutorităŃile statului de reşedinŃă au, conform dreptului consular, obligaŃia de a-l respecta pe funcŃionarul consular străin şi de a-i proteja libertatea şi demnitatea. Ca urmare, trebuie să întreprindă, de câte ori este cazul, măsuri prin care să împiedice uzurparea autorităŃii sale, actele de violenŃă împotriva lui, asigurându-i astfel inviolabilitatea persoanei.

Din prevederile dreptului consular se înŃelege că, în general, arestarea şi deŃinerea funcŃionarului consular contravin privilegiului de inviolabilitate de care funcŃionarul consular beneficiază. DeŃinerea funcŃionarului consular este însă posibilă dacă autorităŃile judiciare competente decid astfel definitiv, ca urmare a comiterii unei crime grave. ParŃial, prezentarea funcŃionarului consular ca martor în cadrul unei proceduri penale angajate împotriva lui nu constituie, conform dreptului consular, excepŃie de la privilegiul inviolabilităŃii şi, ca urmare, funcŃionarul consular este obligat să se prezinte ca martor în situaŃia menŃionată. Se menŃine fără excepŃie obligaŃia autorităŃilor statului de reşedinŃă de a-l respecta pe funcŃionarul consular străin pentru poziŃia sa oficială, astfel încât să nu fie împiedicată îndeplinirea funcŃiilor consulare. Dacă autorităŃile statului de reşedinŃă decid să-l aresteze, să-l încarcereze sau să-l urmărească penal pe funcŃionarul consular străin, ele au obligaŃia de a înştiinŃa statul trimiŃător. Inviolabilitatea persoanei funcŃionarului consular nu este aşadar absolută, spre deosebire de inviolabilitatea diplomatului.

Postul consular beneficiază de inviolabilitatea localurilor pe care le utilizează ca sediu. Trebuie ca autorităŃile statului de reşedinŃă să apere liniştea şi demnitatea postului consular prin măsuri care să împiedice violarea şi deteriorarea acestor localuri şi, mai mult, trebuie ca aceleaşi autorităŃi să nu pătrundă în spaŃiile de lucru ale postului consular fără consimŃământul şefului de post consular sau al şefului misiunii diplomatice permanente (ambasador sau însărcinat cu afaceri a.i.) din statul de reşedinŃă. Întrucât prevederea de drept diplomatic subliniază caracterul special al obligaŃiei care le revine autorităŃilor statului de reşedinŃă, rezultă că măsurile de întreprins le depăşesc pe cele obişnuite din sfera asigurării ordinii publice. Nici măcar autorităŃile statului nu au dreptul să pătrundă în localurile consulare. Pentru autorităŃile statului de reşedinŃă, dreptul consular admite însă consimŃământul tacit. În doctrină, se consideră că derogarea de la inviolabilitatea absolută a localului admisă în dreptul consular este o eroare, pe care statele o pot corecta prin convenŃii bilaterale, în care se poate introduce prevederea privind acordarea privilegiului inviolabilităŃii absolute.

Nu este permisă utilizarea postului consular ca sediu al unor activităŃi contrare dreptului internaŃional. Statul trimiŃător şi personalul postului consular au obligaŃia să nu dea localurilor consulare utilizări incompatibile cu funcŃiile consulare.

Inviolabilitatea localurilor consulare înseamnă şi că autorităŃile statului de reşedinŃă nu pot aplica nici acestor localuri, nici mobilierului, nici bunurilor, nici mijloacelor de transport ale postului consular măsuri de rechiziŃie pentru apărarea naŃională sau în scopuri de utilitate publică. Chiar dacă s-ar impune o expropriere, autorităŃile statului de reşedinŃă au obligaŃia să

72

protejeze exercitarea funcŃiilor consulare şi totodată să despăgubească fără întârziere postul consular.

Postul consular beneficiază oricând şi oriunde de privilegiul inviolabilităŃii arhivelor şi documentelor consulare. Permanent, indiferent de condiŃii, chiar dacă se află în conflict militar cu statul trimiŃător, statul de reşedinŃă este obligat să acorde protecŃie localurilor consulare, inclusiv bunurilor şi arhivei postului consular. Acest privilegiu a dobândit în timp o recunoaştere foarte largă, fiind acordat şi respectat fără excepŃie. El este consolidat de privilegiul libertăŃii de comunicare, pe care, totodată, îl consolidează.

Postul consular este privilegiat şi pentru că statul de reşedinŃă, dacă i se solicită, este obligat să-l sprijine în vederea procurării localurilor pentru sedii şi a locuinŃelor.

Nu îi este permis postului consular să devină sediu al unor activităŃi contrare dreptului internaŃional. Statul trimiŃător şi funcŃionarii lui consulari au obligaŃia să nu dea localurilor consulare utilizări incompatibile cu funcŃiile consulare.

În conformitate cu dreptul consular, statului de reşedinŃă îi revine obligaŃia de a privilegia comunicarea oficială a postului consular, permiŃând comunicarea, protejând-o, fără a o controla.

Comunicarea postului consular cu instituŃiile statului trimiŃător se desfăşoară pe căi diverse, în special prin curier consular, cu valiza consulară şi cu utilizarea cifrului.

Curier consular curent este funcŃionarul care însoŃeşte valiza consulară şi căruia statul străin îi datorează ocrotire, asigurându-i privilegiul inviolabilităŃii.

Dreptul consular nu permite ca valiza consulară să fie deschisă şi nici reŃinută de autorităŃile statului de reşedinŃă. Există posibilitatea ca autorităŃile statului de reşedinŃă să ceară deschiderea valizei consulare, dacă bănuie că ar conŃine şi altceva decât corespondenŃă oficială şi obiecte de uz oficial ale serviciului public de diplomaŃie de provenienŃă. ConvenŃia stabileşte că trebuie ca valiza consulară să fie returnată dacă nu se acceptă deschiderea ei.

Privilegiile consulare privind comunicarea sunt valabile şi în cazurile în care corespondenŃa oficială, mesajele în cod sau cifrate ale postului consular, curierul consular, având, dacă este cazul, viză, şi valiza consulară tranzitează teritoriul unui stat terŃ, precum şi în caz de forŃă majoră.

Postul consular beneficiază de privilegiul de a comunica liber cu cetăŃenii statului trimiŃător. Statului de reşedinŃă îi revine obligaŃia corelativă de a le acorda libertatea de comunicare cu postul consular cetăŃenilor statului trimiŃător. Privilegiul se concretizează în libertatea funcŃionarilor consulari de a intra în legătură directă cu aceşti cetăŃeni. Acest privilegiu asigură exercitarea funcŃiilor consulare privind eliberarea de documente de călătorie, acordarea de ajutor şi asistenŃă, actele notariale şi de stare civilă, apărarea intereselor în succesiuni, apărarea intereselor minorilor şi ale celor lipsiŃi de capacitate, reprezentarea juridică, acordarea de asistenŃă navelor şi aeronavelor, precum şi echipajelor lor, primirea declaraŃiilor asupra curselor acestor nave, examinarea şi avizarea documentele de bord şi efectuarea de anchete privind incidentele survenite în cursul călătoriei şi reglementarea divergenŃelor de orice natură între căpitan, ofiŃeri şi marinari.

AutorităŃile statului de reşedinŃă sunt obligate să aducă, fără întârziere, la cunoştinŃa oficiului consular întreprinderea de măsuri de privare de libertate împotriva cetăŃenilor statului trimiŃător. Corelativ, autorităŃile statului de reşedinŃă au şi obligaŃia de a-l informa pe străinul privat de libertate în legătură cu dreptul lui de a comunica liber cu oficiul consular.

Privilegiul consular al comunicării libere cu cetăŃenii statului trimiŃător se concretizează, în acest caz, prin vizitarea celui privat de libertate, corespondenŃa cu acesta, măsuri în vederea reprezentării lui în justiŃie.

Acest privilegiu al funcŃionarului consular corespunde cu dreptul cetăŃenilor din statul trimiŃător aflaŃi în străinătate de a comunica, în orice moment, cu funcŃionarul consular prin vizite directe la postul consular, dacă nu sunt arestaŃi sau deŃinuŃi. Acelaşi privilegiu

73

corespunde cu obligaŃia autorităŃilor statului de reşedinŃă de a-l informa fără întârziere pe funcŃionarul consular atunci când, în circumscripŃia consulară, aceste autorităŃi au întreprins în privinŃa unui cetăŃean al statului trimiŃător măsuri de privare de libertate. Aplicând reglementările statului de reşedinŃă şi dacă acestea permit realizarea deplină a comunicării dintre funcŃionarul consular şi cetăŃeanul statului trimiŃător arestat sau deŃinut, autorităŃile statului de reşedinŃă au obligaŃia de a transmite fără întârziere toate mesajele componente ale comunicării dintre funcŃionarul consular şi cetăŃeanul statului trimiŃător arestat sau deŃinut fără a fi în situaŃia executării unei sentinŃe sau a unei hotărâri administrative definitive.

Dacă autorităŃile statului de reşedinŃă iau cunoştinŃă despre un cetăŃean al statului trimiŃător căruia i se cuvine aplicarea regimului de tutelă sau de curatelă, trebuie ca ele să-l informeze pe funcŃionarul consular, care, în ceea ce îl priveşte, are datoria de a le transmite autorităŃilor statului de reşedinŃă informaŃii din acelaşi domeniu.

AutorităŃile statului de reşedinŃă au obligaŃia de a-l informa pe funcŃionarul consular imediat după ce au aflat despre decesul unui cetăŃean al statului trimiŃător şi despre deschiderea unei succesiuni în legătură cu care funcŃionarul consular ar putea avea dreptul de a reprezenta interese ale cetăŃenilor din statul trimiŃător. Totodată, funcŃionarului consular îi revine obligaŃia de a informa autorităŃile statului de reşedinŃă dacă află înaintea lor despre decesul unui cetăŃean al statului trimiŃător şi despre deschiderea unei succesiuni.

FuncŃionarii consulari au libertatea de a circula pe teritoriul statului de reşedinŃă. Totuşi, statul de reşedinŃă poate să reglementeze sau să interzică, din motive de securitate naŃională, accesul funcŃionarilor consulari în anumite zone. Se poate interzice sau limita, prin reglementări speciale, accesul într-o zonă precum cea de frontieră, din preajma unei fabrici de armament sau a unui teren folosit pentru teste şi exerciŃii militare, în localităŃi unde au loc conflicte sociale care pot afecta securitatea străinilor. Pentru restrângerea posibilităŃii de deplasare, se invocă şi motive legate de poluare sau de opŃiunea unor comunităŃi etnice sau religioase, care nu acceptă periodic sau permanent vizite ale străinilor. În cazurile în care nu este interzis, ci doar reglementat, accesul este posibil dacă postul consular notifică deplasarea şi autorităŃile statului de reşedinŃă o acceptă.

FuncŃionarul consular este privilegiat prin scutire de unele obligaŃii (incompatibile cu situaŃia de cetăŃean al statului trimiŃător sau stânjenitoare pentru funcŃiile consulare) ale cetăŃeanului statului de reşedinŃă.

El este şi privilegiat şi prin scutirile de prestaŃii personale, de înmatriculare şi de permise de şedere, precum şi de permise de muncă.

Prevederile dreptului consular stabilesc privilegiul scutirii de impozite şi taxe Privilegiul acordat postului consular şi funcŃionarului consular privind scutirea vamală este identic cu cel acordat ambasadei şi diplomaŃilor.

Statul trimiŃător stabileşte taxe de încasat de la cei care beneficiază de acte consulare. Statul de reşedinŃă acordă postului consular privilegiul de a percepe aceste taxe, precum şi pe cel de a nu plăti impozite pentru taxele percepute

Imunitatea de jurisdicŃie a funcŃionarilor consulari se limitează la fapte din sfera atribuŃiilor consulare. De la imunitatea de jurisdicŃie civilă şi administrativă a funcŃionarilor consulari se permit excepŃii în privinŃa unor acte care pot fi obiectul unei acŃiuni civile: contractul neîncheiat ca mandatar al statului trimiŃător, reparaŃii pentru prejudicii sau accidente produse cu un autovehicul. Dreptul diplomatic îl exceptează pe diplomat de la obligaŃia de a depune ca martor, în timp ce dreptul consular nu îl excepteză pe funcŃionarul consular de la această obligaŃie, întrucât în numeroase legislaŃii această obligaŃie este prevăzută anume pentru funcŃionarul consular.

ExcepŃiile de la imunitatea care i se acordă funcŃionarului consular sunt legate de situaŃii deosebite sau de naŃionalitatea funcŃionarului.

74

Imunitatea de jurisdicŃie îşi pierde valabilitatea după ce funcŃionarul consular participă la o procedură juridică. O asemenea participare poate fi considerată renunŃare la imunitate. Dreptul consular prevede că renunŃarea la imunitatea de jurisdicŃie este un act care aparŃine exclusiv statului trimiŃător şi constă neapărat dintr-o declaraŃie expresă. RenunŃarea la imunitate şi participarea la cercetare şi la proces nu înseamnă că funcŃionarul consular nu mai beneficiază de inviolabilitate. Ca urmare, i se pot aplica măsurile de executare numai dacă se formulează o renunŃare distinctă.

Durata privilegiilor în statul de reşedinŃă este delimitată de intrarea funcŃionarului consular pe teritoriul statului de reşedinŃă şi părăsirea acestui teritoriu, după încheierea funcŃiilor consulare. De privilegii beneficiază şi membrii familiei funcŃionarului consular care îl însoŃesc în misiune.

FuncŃionarii consulari şi membrii familiilor lor, care îi însoŃesc, beneficiază de privilegiile şi libertăŃile consulare, pentru fiecare şi pentru documentele oficiale, atunci când, călătorind spre statul de reşedinŃă sau înapoindu-se în statul trimiŃător, trec pe teritoriul altui stat, care le-a încuviinŃat trecerea acordându-le viză. Nu trebuie ca statul terŃ să le împiedice trecerea nici celorlalŃi membri ai postului consular şi nici membrilor familiilor acestora, care îi însoŃesc, în condiŃiile în care au satisfăcut exigenŃele pentru obŃinerea vizei de trecere. Aceste prevederi ale dreptului consular privind trecerea membrilor unui post consular pe teritoriul unui stat terŃ se aplică şi în caz de forŃă majoră.

AgenŃii diplomatici care îndeplinesc funcŃii consulare beneficiază de privilegii diplomatice..

Lista subiectelor pentru pregătirea în vederea evaluării finale: 5. Stabilirea competenŃelor şi atribuŃiilor postului consular 6. Prevederile ConvenŃiei europene cu privire la funcŃiile consulare 7. Privilegiul inviolabilităŃii consulare 8. Inviolabilitatea localurilor postului consular 9. Libertatea de comunicare consulară 10. Libertatea de deplasare şi de circulaŃie a funcŃionarului consular 11. Privilegiul scutirilor consulare 12. Imunitatea consulară Teste pentru autoevaluare: 3. Este posibil ca funcŃiile consulare să fie exercitate

a. exclusiv de posturile consulare; b. şi de ambasade.

4. RenunŃarea la imunitatea consulară de jurisdicŃie a. este un act care aparŃine exclusiv statului trimiŃător; b. este un act al funcŃionarului consular.

Rezolvări şi răspunsuri la testele de autoevaluare 1b, 2a.