Mircea Eliade (Bucureºti, 28 februarie 1907 – Chicago, 22 apri - lie 1986) a fãcut studii de filozofie la Bucureºti, încheiate cu o tezãdespre filozofia Renaºterii (1928), ºi la Calcutta, India (de cem -brie 1928–decembrie 1931). κi susþine doctoratul în filozofie, laBucureºti, cu o lucrare asupra gândirii ºi practicilor yoga (1933).Între anii 1933 ºi 1940, simultan cu o intensã activitate teoreticã,beletristicã ºi publicisticã, þine cursuri de filozofie ºi de istoriareligiilor la Universitatea din Bucureºti. În timpul rãzboiului, esteataºat cultural al Ambasadei României la Londra (1940–1941) ºial legaþiei române de la Lisabona (1941–1945).Din 1945 se stabileºte la Paris, unde predã istoria religiilor, întâila École Pratique des Hautes Études (pânã în 1948), apoi la Sorbona.Invitat în SUA, dupã un an de cursuri þinute ca Visiting Professorpentru „Haskell Lectures“ (1956–1957), acceptã postul de profesortitular ºi de coordonator al Catedrei de istoria religiilor (din 1985Catedra „Mircea Eliade“) a Universitãþii din Chicago.

Cronologia operei ºtiinþifice ºi filozofice (prima ediþie a volumelor):Solilocvii (1932); Oceanografie (1934); Alchimia asiaticã (1935);Yoga. Essai sur les origines de la mystique indienne (1936); Cos -mologie ºi alchimie babilonianã (1937); Fragmen tarium (1939);Mitul reintegrãrii (1942); Salazar ºi revoluþia în Por tugalia (1942);Insula lui Euthanasius (1943); Comentarii la legenda Meº teruluiManole (1943); Os Romenos, Latinos do Oriente (1943). Techni quesdu Yoga (1948); Traité d’histoire des religions (1949); Le Mythede l’Éternel Retour (1949); Le Chama nisme et les techni quesarchaïques de l’extase (1951); Images et symboles (1952); Le Yoga.Immortalité et liberté (1954); Forgerons et alchimistes (1956); DasHeilige und das Profane, 1957 (Le Sacré et le profane, 1965); Mythes,rêves et mystères (1957); Birth and Rebirth, 1958 (Nais sancesmystiques, 1959); Méphistophélès et l’Androgyne (1962); Patañjaliet le Yoga (1962); Aspects du mythe (1963); From Primitives toZen (1967); The Quest, 1969 (La Nostalgie des ori gines, 1970);De Zalmoxis à Gengis-Khan (1970); Religions australiennes (1972);Occultism, Witchcraft and Cultural Fashions (1976); Histoire descroyances et des idées religieuses I–III (1976–1983); Briser letoit de la maison (1986).

Traducere din franceză deWALTER FOTESCU

Redactor: Vlad RussoCo per ta: Angela RotaruTehnoredactor: Manuela MãxineanuCorector: Georgiana ParaschivDTP: Emilia Ionaºcu, Dan Dulgheru

Tipãrit la Proeditură şi Tipografie

Mircea EliadePatañjali et le Yoga© Editions du Seuil, 1962 et 2004All rights reserved.

© HUMANITAS, 1994, 2013, pen tru pre zen ta ver siu ne ro mâ nească

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiELIADE, MIRCEAPatañjali şi Yoga / Mircea Eliade; traducere de WalterFotescu. – Bucureşti: Humanitas, 2013ISBN 978-973-50-2244-0I. Fotescu, Walter (trad.)294.527GRAFF, LAURENT

EDITURA HUMANITAS Piaţa Presei Libere 1, 013701 Bucureşti, România tel. 021 408 83 50, fax 021 408 83 51 www.humanitas.ro

Comenzi online: www.libhumanitas.roComenzi prin e-mail: vanzari@libhumanitas.roComenzi telefonice: 0372 743 382, 0723 684 194

YOGA LUI PATAÑJALI

Yoga, jungere, jugum

Nu este uºor sã definim Yoga. Etimologic, termenulYoga derivã din rãdãcina yuj, „a lega laolaltã“, „a þinestrâns“, „a înhãma“, „a pune la jug“, care determinã ºilatinescul jungere, jugum, englezescul yoke etc. VocabulaYoga serveºte în general pentru a caracteriza orice tehnicãde ascezã ºi orice metodã de meditaþie. Evident, acesteasceze ºi meditaþii au fost valorizate diferit de multiplelecurente de gândire ºi miºcãri mistice indiene. Existã oYoga „clasicã“, expusã de Patañjali în celebrul sãu tratatYoga-Sūtra ºi de la acest sistem trebuie pornit pentru aînþelege poziþia Yogãi în istoria gândirii indiene. Daralãturi de aceastã Yoga „clasicã“, existã nenumãrate formede Yoga „populare“, nesistematice, ºi existã de asemeneaforme de Yoga nebrahmanice (a budiºtilor, de exemplu,sau a jainiºtilor).

De fapt, însuºi termenul de Yoga a permis aceastã marevarietate de semnificaþii: dacã într-adevãr, din punct devedere etimologic, yuj înseamnã „a lega“, este totuºi evi -dent cã „legãtura“ la care trebuie sã ducã respectiva ac -þiune de legare presupune, ca o condiþie prealabilã, rupe realegãturilor care unesc spiritul cu lumea. Altfel spus: eli -berarea nu poate avea loc dacã nu ne-am „detaºat“ mai

întâi de lume, dacã nu am început prin a ne sustrage cir -cuitului cosmic, fãrã de care nu am ajunge niciodatã sãne regãsim, nici sã ne stãpânim noi înºine. Chiar ºi înaccepþiunea sa „misticã“, deci în înþelesul sãu de unire,Yoga implicã detaºarea prealabilã de materie, eman cipa -rea în raport cu lumea. Accentul se pune pe efortul omului(„a pune la jug“), pe autodisciplina sa, graþie cãreia elpoate obþine concentrarea spiritului, înainte chiar de a ficerut – ca în varietãþile mistice de Yoga – ajutorul divi -nitãþii. „A lega laolaltã“, „a þine strâns“, „a pune la jug“,toate au ca scop sã unifice spiritul, sã aboleascã risipireaºi automatismele ce caracterizeazã conºtiinþa profanã.Pentru ºcolile de Yoga „devoþionalã“ (misticã), aceastã„unificare“ nu face evident decât sã preceadã adevãrataunire, cea a sufletului omenesc cu Dumnezeu.

Ceea ce caracterizeazã Yoga nu este numai latura sapracticã, ci ºi structura sa iniþiaticã. Yoga nu se învaþãde unul singur; este nevoie de îndrumarea unui maestru(guru). Yoginul începe prin a abandona lumea profanã(familie, societate) ºi, cãlãuzit de maestrul sãu, se strã -duieºte sã depãºeascã succesiv comportamentele ºi valo -rile proprii condiþiei umane. El se forþeazã sã „moarã faþãde aceastã viaþã“ ºi aici se vede cel mai bine structurainiþiaticã a Yogãi. Asistãm la o moarte urmatã de renaº -terea la un alt mod de a fi: cel reprezentat de eliberare,de accesul la un mod de a fi neprofan ºi greu descriptibil,pe care ºcolile indiene îl exprimã cu nume diferite: mokîa,nirvā¡a, asamsk¼ta etc.

Yoga-Sūtra lui Patañjali

Dintre toate semnificaþiile pe care le are cuvântul Yogaîn literatura indianã, cea mai bine precizatã se raporteazã

10 Patañjali ºi Yoga

la „filozofia“ Yoga (yoga-darśana), îndeosebi aºa cumeste ea expusã în tratatul lui Patañjali, Yoga-Sūtra, ºi încomentariile sale. O darśana nu este, bineînþeles, un sis -tem filozofic în sensul occidental al termenului (darśa -na = vedere, viziune, înþelegere, punct de vedere, doctrinãetc., de la rãdãcina drś = a vedea, a contempla, a înþelegeetc.). Dar este un sistem de afirmaþii coerente, coextensivexperienþei umane, pe care îºi propune s-o interpretezeîn ansamblul ei ºi având ca scop „eliberarea omului deignoranþã“. Potrivit terminologiei folosite de dr. J. Fillio -zat: „Riguros, darśana înseamnã viziune, însã se traducede obicei prin sistem. Ambele interpretãri pot fi justi ficate.Darśanele sunt, într-adevãr, niºte viziuni asupra diferiteloraspecte ale domeniului filozofic. Ele sunt ºi sisteme, înmãsura în care constituie grupãri coordonate de noþiuni.Sunt în egalã mãsurã ºi ºcoli, cãci, cel mai adesea, ceicare le urmeazã transmit succesiv, de la maestru la dis ci -pol, învãþãtura tradiþionalã. Fapt important, autorii care lereprezintã scriu rareori cãrþi originale, ei comenteazã deregulã texte recunoscute ca fundamentale sau comen tariiale acestor texte“ (L’Inde classique, II, Paris, 1953, p. l).

Yoga este una dintre cele ºase darśane, unul dintrecele ºase „sisteme de filozofie“ indiene ortodoxe (orto -dox însemnând în aceastã împrejurare: tolerate de brah -ma nism, spre deosebire de sistemele eretice, ca, de exem plu,budismul sau jainismul). Iar aceastã Yoga „clasicã“, aºacum a fost formulatã de Patañjali ºi interpretatã de co -mentatorii sãi, este ºi cea mai cunoscutã în Occident. Secuvine deci sã ne începem expunerea cu o enumerare ateoriilor ºi practicilor Yoga, aºa cum le-a formulat Pa -tañjali în tratatul sãu Yoga-Sūtra.

Yoga lui Patañjali 11

Yoga-Sūtra constã din patru capitole sau cãrþi (pāda):primul, conþinând cincizeci ºi unu de aforisme (sūtra),este „capitolul despre extazul yogic“ (samādhipāda); aldoilea, cuprinzând cincizeci ºi cinci de aforisme, se nu -meºte sādhanapāda („capitol despre înfãptuire“); al treilea,de cincizeci ºi cinci de aforisme, se ocupã de „puterilemiracu loase“ (vibhūti). În sfârºit, al patrulea ºi ultimulcapitol, kaivalyapāda (kaivalya = izolare), nu are decâttreizeci ºi patru de aforisme ºi reprezintã, probabil, oadãugire târzie. „Ceea ce ar putea confirma aceastã ipo -tezã este aspectul deosebit pe care îl reprezintã ultimulcapitol, mai scurt decât celelalte cu aproape jumãtate,reluând probleme deja tratate în cel de-al doilea saupunând altele care ar fi fost mai la locul lor în vreunuldin primele trei capitole“ (J. Filliozat, op. cit, II, p. 46).

Cât priveºte pe autorul Yoga-Sūtrei, nu se ºtie nimicdespre el. Nu se ºtie nici mãcar dacã a trãit în secolul alII-lea î.H. sau în secolul al III-lea ori chiar în al V-leae.n. Unii comentatori indieni, printre care regele Bhoja(secolul al Xl-lea), l-au identificat pe Patañjali, autorulYoga-Sūtrei cu Patañjali gramaticianul, care a trãit însecolul al II-lea sau I î.H. Acesta din urmã este autorulunui „Mare comentariu“ (Mahābhāsya) la celebrul tra -tat gramatical al lui Pānini. Identificarea celor doi Patañ -jali a fost acceptatã de Liebich, Garbe ºi S. N. Dasguptaºi contestatã de Woods, H. Jacobi ºi A.B. Keith. Ultimiidoi savanþi au decelat în capitolul IV din Yoga-Sūtra urmede polemicã antibudistã, de unde ar rezulta cã epocaPatañjali nu poate fi anterioarã secolului al V-lea. DarJvala Prasad a arãtat cã sūtra IV, 16 – în care s-ar puteavedea o aluzie la budismul Yogācāra-ºilor – nu aparþinetextului lui Patañjali. Aceastã sūtra nu face decât sã reia

12 Patañjali ºi Yoga

un fragment din comentariul lui Vyāsa (secolul al VII-lea),în care el polemizeazã cu Vijnānavādin-ii. De altminteri,regele Bhoja observase cã sūtra respectivã era o inter po -lare a lui Vyāsa, ceea ce l-a determinat sã n-o comenteze.Mai mult, Jvala Prasad ºi Dasgupta subliniazã cã nu avemnici un motiv sã credem cã este vorba de autori atât detârzii precum Vasubandhu ori Asanga, chiar dacã cei lacare se referã sūtra IV, 16 sunt Vijnānavªādin-ii. Textuls-ar putea referi la fel de bine la o ºcoalã mai veche, aºacum gãsim în primele Upaniºade.

Oricare ar fi, în definitiv, situaþia, controversele în jurulvârstei Yoga-Sūtrei sunt de micã însemnãtate, cãci teh -nicile de ascezã ºi meditaþie expuse de Patañjali au cu sigu -ranþã o vechime considerabilã; acestea nu sunt descoperirilesale, nici ale timpului sãu; ele fuseserã încercate cu multesecole înainte. De altfel, autorii indieni înfãþiºeazã doarrareori un sistem personal; în marea majoritate a cazu -rilor ei se mulþumesc sã formuleze, în limbajul epocii lor,doctrine tradiþionale. Acest lucru se observã încã ºi mailimpede în cazul lui Patañjali, al cãrui unic scop îl consti -tuie compilarea unui manual practic de tehnici strã -vechi. Nu este de altminteri exclus ca textul original alYoga-Sūtrei sã fi fost remaniat în mai multe rânduri, pentrua-l adapta unor „situaþii filozofice“ noi.

Ca ºi în celelalte darśane, tratatul de bazã a fost me -ditat ºi comentat de cãtre numeroºi autori. Prima lucrarepe care o cunoaºtem este Yogabhāsya de Vyāsa (secole -le VI–VII). La rândul lui, acest comentariu a fost adnotatde Vācaspati Miśra, cãtre 850, în lucrarea sa Tattva -vaiśāradī. Aceste douã texte se numãrã printre cele maiimportante contribuþii la înþelegerea Yoga-Sūtrei. Regele

Yoga lui Patañjali 13

Bhoja (începutul secolului al Xl-lea) este autorul comen -tariului Rājamārtanda, foarte util pentru lãmuririle pe carele aduce cu privire la anumite practici yogice. „Se poateca în parte din acest text, pe atunci foarte recent, sã sefi iniþiat Al-Bīrūni în Yoga lui Patañjali, despre care a ºiscris o lucrare în arabã“ (J. Filliozat, op. cit.). În sfârºit,Vijñāna Bhikîu (secolul al XVI-lea) a comentat Yogab -hāsya lui Vyāsa în tratatul sãu Yoga-vārttika, remarcabildin toate punctele de vedere. (Despre ediþiile ºi traduceriletextelor yogice, vezi mai jos pp. 164–165.)

Sā÷khya ºi Yoga

Patañjali însuºi mãrturiseºte (Y.-S., I, 1) cã el nu face,în definitiv, decât sã publice ºi sã revizuiascã tradiþiiledoctrinale si tehnice ale Yogãi. Mediile închise de asceþiºi mistici indieni cunoºteau, într-adevãr, cu mult înaintealui, practicile yogice. Dintre reþetele tehnice pãstrate detradiþie, Patañjali le-a reþinut pe acelea pe care o tradiþiesecularã le verificase îndeajuns. În ceea ce priveºte cadreleteoretice ºi baza metafizicã pe care Patañjali le-a con -ferit acestor practici, aportul sãu personal este minim. Elnu face decât sã reia, în liniile sale mari, filozofia Sā÷khya,pe care o subordoneazã unui teism destul de superficial.Sistemele filozofice Yoga ºi Sā÷khya se aseamãnã într-oasemenea mãsurã încât majoritatea afirmaþiilor unuia suntvalabile ºi pentru celãlalt. Deosebirile esenþiale dintre elesunt puþine la numãr: 1) în timp ce Sā÷khya este ateistã,Yoga este teistã, deoarece postuleazã existenþa unui Zeusuprem (Iśvara); 2) pe când, dupã Sā÷khya, singura calede salvare este cea a cunoaºterii metafizice, Yoga acordã

14 Patañjali ºi Yoga14 Patañjali ºi Yoga

o importanþã considerabilã tehnicilor de meditaþie. Într-uncuvânt, efortul propriu-zis al lui Patañjali s-a îndreptat maiales asupra coordonãrii materialului filozofic – împru -mutat de la Sā÷khya – în jurul reþetelor tehnice ale con -centrãrii, meditaþiei ºi extazului. Graþie lui Patañjali, Yoga,dintr-o tradiþie „misticã“ aºa cum era, a devenit un „sistemde filozofie“.

Tradiþia indianã considerã Sā÷khya ca pe cea maiveche darśana. Sensul termenului Sā÷khya pare sã fi fost„discriminare“, scopul principal al acestei filozofii fiinddisocierea spiritului (puruîa) de materie (prak¼ti). Cel maivechi text este Sā÷khya-Kārikā al lui Iśvara K¼î¡a; datanu este încã definitiv stabilitã, dar ea nu poate fi în niciun caz posterioarã secolului al V-lea d.H. Printre co men -tariile lui Sā÷khya-Kārikā, cel mai util este Sā÷khya-tattva-kaumudī de Vācaspati Miśra (secolul al IX-lea).Un alt text important este Sā÷khya-pravacana-Sūtra (pro -babil secolul al XVI-lea) cu co mentariile lui Anirudha(secolul al XV-lea) ºi Vijñāna Bhikîu (secolul al XVI-lea).

Nu trebuie desigur exageratã însemnãtatea cronologieitextelor Sā÷khya. În general, orice tratat filozofic indiancuprinde concepþii anterioare datei redactãrii sale, ºiadesea foarte vechi. Dacã într-un text filozofic întâlnimo interpretare nouã, aceasta nu înseamnã cã ea nu a fostluatã în considerare mai dinainte. Ceea ce pare „nou“ înSā÷khya-Sūtra poate avea, adesea, o vechime incontes -tabilã. S-a acordat o prea mare importanþã aluziilor ºipolemicilor care se pot eventual decela în aceste textefilozofice. Referirile respective pot foarte bine sã aibãdrept obiect opinii cu mult mai vechi decât cele la carepãreau a face aluzie. Dacã reuºim uneori sã fixãm dataaproximativã a redactãrii unui text, este cu mult mai dificil

Yoga lui Patañjali 15

de stabilit cronologia ideilor filozofice înseºi. La fel caYoga, Sā÷khya a avut ºi ea o pre istorie. Foarte probabilcã originea sistemului trebuie cãutatã în analiza ele men -telor constitutive ale experienþei umane, în vederea distin -gerii acelor care, la moarte, îl pãrãsesc pe om ºi a celorcare sunt „nemuritoare“, în sensul cã însoþesc sufletul îndestinul sãu dincolo de mormânt. O asemenea analizã segãseºte deja în ¯atapatha-Brāhma¡a (X, 1, 3, 4), caredivide sufletul omenesc în trei pãrþi „nemuritoare“ ºi întrei muritoare. Altfel spus, „originile“ Sā÷khyei sunt legatede o problemã de naturã misticã, ºi anume: ceea ce sub -zistã din om dupã moarte, ceea ce constituie adevã ratulsãu Sine, elementul ne muritor al fiinþei omeneºti.

„Neºtiinþa creatoare“

Pentru Sā÷khya ºi Yoga lumea este realã (ºi nu ilu -zorie, cum este, de exemplu, pentru Vedānta). Cu toateacestea, dacã lumea existã ºi dureazã, faptul se datoreazã„ignoranþei“ spiritului: nenumãratele forme ale Cosmo -sului, precum ºi procesele lor de manifestare ºi dezvoltarenu existã decât în mãsura în care spiritul, Sinele (puruîa)se ignorã ºi, ca urmare a acestei ignoranþe de ordin meta -fizic, suferã ºi este aservit. În chiar clipa când ultimulSine îºi va fi gãsit libertatea, creaþia în întregul ei se varesorbi în substanþa primordialã.

Motivul deprecierii Vieþii ºi a Cosmosului îl putemgãsi în afirmaþia fundamentalã (mai mult sau mai puþinexplicit formulatã) conform cãreia Cosmosul existã ºidureazã graþie neºtiinþei omului; depreciere pe care niciuna din marile construcþii ale gândirii indiene postvedice

16 Patañjali ºi Yoga16 Patañjali ºi Yoga

Cuprins

Prefaþã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5

YOGA LUI PATAÑJALI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9Yoga, jungere, jugum . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9Yoga-Sūtra lui Patañjali . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10Sā÷khya ºi Yoga . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14„Neºtiinþa creatoare“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16Durerea universalã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18Funcþia soteriologicã a cunoaºterii. . . . . . . . . . . . . . . . . 21„Sinele“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23Substanþa ºi structurile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26Caracterul teleologic al Creaþiei. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31Relaþia Spirit–Naturã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33Speranþa este cel mai mare chin… . . . . . . . . . . . . . . . . 37Cum este posibilã eliberarea?. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39Semnificaþia eliberãrii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42Structura experienþei psihice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44Subconºtientul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48

TEHNICILE YOGA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53Concentrarea asupra unui singur obiect . . . . . . . . . . . . . 53 Înfrânãri ºi discipline . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54Postùrile yogice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56Disciplina respiraþiei. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58Îngropaþii de vii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61Controlul suflului: China, Islamul . . . . . . . . . . . . . . . . . 62

Isihasmul. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64„Retragerea simþurilor“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67Dhāra¡ā, „concentrarea“ yogicã . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69Dhyāna, „meditaþia“ yogicã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70Rolul lui Dumnezeu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72Enstazã ºi hipnozã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75Samādhi „cu suport“. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78„Stãri-cunoaºtere“. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81„Puterile miraculoase“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83„Vino ºi bucurã-te aici, în Cer...“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . 86 Samādhi „fãrã suport“ ºi eliberarea finalã . . . . . . . . . . . 89Reintegrare ºi libertate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 94

ASCEÞI, EXTATICI ªI CONTEMPLATIVIÎN VECHEA INDIE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100

Asceza ºi Yoga . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100Upaniºadele ºi Yoga . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103Nemurire ºi eliberare .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 105Upaniºadele yogice. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107Yoga în Mahābhārata . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 112Mesajul Bhagavad-Gītei. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 117K¼î¡a, model exemplar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119„Fapte“ ºi „sacrificii“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 121Tehnicã yogicã în Bhagavad-Gītā . . . . . . . . . . . . . . . . . 123

BUDISM, TANTRISM, HATHAYOGA . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127Yoga ºi Nirvā¡a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127Ascezã budistã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 130Yoginii ºi metafizicienii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 136Buddha ºi „puterile miraculoase“. . . . . . . . . . . . . . . . . . 139Tantrism ºi Yoga. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 142„Realizarea“ tantricã:imagini divine ºi sunete mistice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 148

176 Cuprins

Hathayoga ºi descoperirea corpului . . . . . . . . . . . . . . . 150Organele subtile ºi fiziologia misticã .. . . . . . . . . . . . . . 154

CONCLUZII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 157

Cronologie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 162

Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 164

Indice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 171

Cuprins 177