MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

Cu titlu de manuscris

C.Z.U.: 340.12:659.2(043)

Grecu Raisa

CONCEPŢIA DREPTURILOR ŞI LIBERTĂŢILOR OMULUI

ÎN OPERA JURIDICĂ A LUI CONSTANTIN STERE

Specialitatea:12.00.01 – teoria generală a dreptului; istoria

statului şi dreptului; istoria doctrinelor politice şi de drept

AUTOREFERAT

AL TEZEI DE DOCTOR HABILITAT ÎN DREPT

Chişinău – 2010

2

Teza a fost elaborată în cadrul Catedrei Teoria şi Istoria Dreptului a Universităţii de Stat

din Moldova

Consultanţi ştiinţifici: Druţă Ion, academician Avornic Gheorghe, doctor habilitat în drept, profesor universitar (Universitatea de Stat din Moldova) Referenţi oficiali:

Humă Ioan, doctor în drept, profesor universitar (Universitatea „Danubius”, Galaţi, România) Baltag Dumitru, doctor habilitat în drept, conferenţiar universitar ( Universitatea Liberă Independentă din Moldova) Bîrgău Mihail, doctor habilitat în drept, conferenţiar universitar (Institutul de Stat de Relaţii Internaţionale) Componenţa Consiliului ştiinţific specializat DH 30 12.00.01: Aramă Elena, preşedinte, doctor habilitat în drept, profesor universitar (Universitatea de Stat din Moldova) Coptileţ Valentina, secretar ştiinţific, doctor în drept, conferenţiar universitar (Universitatea de Stat din Moldova) Smochină Andrei, doctor habilitat în drept, profesor universitar (Academia de Ştiinţe a Moldovei) Guceac Ion, doctor habilitat în drept, profesor universitar (Academia de Ştiinţe a Moldovei) Costachi Gheorghe, doctor habilitat în drept, profesor universitar (Academia de Ştiinţe a Moldovei) Corbu Haralambie, doctor habilitat în filologie, profesor universitar, academician (Academia de Ştiinţe a Moldovei) Susţinerea va avea loc la ” 06 ” februarie 2010, ora 10.00, în şedinţa Consiliului Ştiinţific Specializat DH 30 12.00.01 din cadrul Universităţii de Stat din Moldova, pe adresa: mun. Chişinău, str. G. Iablocikin, 2/1, Bloc 7, sala 103. Teza de doctor habilitat şi autoreferatul pot fi consultate la Biblioteca Universităţii de Stat din Moldova, la Biblioteca Naţională a Republicii Moldova şi pe pagina WEB a C.N.A.A. (w.w.w.cnaa.acad.md). Autreferatul a fost expediat la ” 29 ” decembrie 2009

Secretar ştiinţific Coptileţ Valentina, al Consiliului Ştiinţific Specializat doctor în drept, conferenţiar universitar Consultanţi ştiinţifici: Druţă Ion, academician

Avornic Gheorghe, doctor habilitat în drept, profesor universitar Autor Grecu Raisa © Grecu Raisa, 2010

3

Repere conceptuale ale cercetării

Actualitatea temei. Conform prevederilor art.1 alin.(3) din Constituţia Republicii

Moldova, adoptată la 29 iulie 1994 şi intrată în vigoare la 27 august 1994, Republica Moldova

este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera

dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi

sînt garantate.

Edificarea statului de drept reprezintă o operă socială complexă, una din direcţiile

principale ale căreia o constituie crearea unor garanţii vaste şi reale pentru realizarea plenară a

drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În acest context, ştiinţei naţionale juridice îi

revine misiunea importantă de consolidare a bazei teoretico-practice pentru funcţionarea

eficientă a instituţiei drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului în ţara noastră. Totodată,

considerăm că procesul de edificare a statului de drept presupune un efort continuu al societăţii,

axat pe principiile general-umane recunoscute şi reperele valorice şi moral-spirituale ale

poporului nostru.

În virtutea unor circumstanţe de ordin istoric, din şirul numelor savanţilor clasici,

specialişti în domeniul statului şi dreptului, invocate în ştiinţa noastră de drept, pe parcursul mai

multor ani, aproape că a lipsit numele marelui savant jurist Constantin Stere (1865 – 1936), care

şi-a consacrat întreaga activitate ştiinţifică şi sociopolitică scopului nobil de a contribui la cauza

prosperării economice, politice, sociale, naţionale şi culturale a poporului nostru. Actualitatea şi

importanţa prezentei investigaţii este determinată, în primul rînd şi în mod covîrşitor, de locul şi

rolul istoric al marelui ei protagonist – Constantin Stere în viaţa poporului nostru.

Actualitatea studiului este determinată şi de faptul că rezultatele lui contribuie la

consolidarea suportului ştiinţific doctrinar naţional–istoric al procesului de edificare a statului de

drept în ţara noastră. Investigaţia întreprinsă a reuşit să elucideze cu multă claritate rolul deosebit

al lui Constantin Stere în ştiinţa naţională de drept în calitate de savant clasic, specialist în

domeniul statului şi dreptului, doctrinar şi apologet al drepturilor omului.

Un grad sporit de actualitate conferă problemei abordate situaţia concretă în domeniul

respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului în statul nostru, care, spre regret, a

fost atestat în statistica Curţii Europene pentru Drepturile Omului pentru anul 2007 ca stat, în

care s-au înregistrat cele mai multe încălcări la capitolul respectiv. Aceasta determină necesitatea

desfăşurării unor studii ştiinţifico-practice orientate spre redresarea stării de lucruri în domeniul

vizat.

Descrierea situaţiei în domeniul de cercetare şi identificarea problemelor de

cercetare. Nu doar aspectul concret al studiului – concepţia lui Constantin Stere cu privire la

4

drepturile şi libertăţile omului, ci întreaga operă juridică steriană este, practic, neinvestigată în

ştiinţa noastră juridică.

Unele referinţe la lucrarea lui Constantin Stere Curs de drept constituţional aparţin

doctorului habilitat, profesor universitar Ion Guceac, care în studiul Curs elementar de drept

constituţional (2001) invocă conceptul sterian asupra dreptului constituţional, iar în comunicarea

sa Constantin Stere – o ilustră figură şi mare doctrinar în materia dreptului constituţional,

susţinută în cadrul Conferinţei ştiinţifice internaţionale Constantin Stere – 140 de ani de la

naştere, desfăşurate la Chişinău, la 12 octombrie 2005, el numeşte trei dintre lucrările lui

Constantin Stere – Introducere în studiul dreptului constituţional. Partea I (1903), Curs de drept

constituţional (1910) şi Anteproiect de Constituţie întocmit de Secţia de Studii a Partidului

Ţărănesc cu o Expunere de motive de C. Stere (1922) ca avînd un caracter juridic mai important

şi face o analiză succintă a unor idei valoroase ale savantului în materie de drept.

Este de menţionat nu numai invocarea unor idei steriene cu privire la semnificaţia ştiinţei

dreptului, corelaţia dintre aceasta şi alte domenii ştiinţifice, rolul factorului material în procesul

evoluţiei sociale, dar şi includerea în lista literaturii recomandate a lucrării lui Constantin Stere

Evoluţia individualităţii şi noţiunea de persoană în drept. Studiu sociologic şi juridic. (Teză de

licenţă în drept) (1897) în Cursul universitar Teoria generală a dreptului şi statului (2006),

autorii căruia sînt doctorul în drept, conferenţiar universitar Boris Negru şi Alina Negru.

Mai mulţi autori ai unor studii fundamentale în domeniul dreptului constituţional şi

instituţiilor politice din România remarcă meritul lui Constantin Stere de a fi încetăţenit

conceptul de drept constituţional prin predarea Cursului de drept constituţional la Facultatea de

drept a Universităţii din Iaşi (anii arătaţi sînt diferiţi – 1903, 1910), alături de Constantin

Disescu, care a susţinut un asemenea Curs în anul 1915. Vom remarca următoarele lucrări: Drept

constituţional şi instituţii politice, (Bucureşti, 1997) - profesor universitar, doctor Ioan Muraru;

Drept constituţional şi instituţii politice, ( Bucureşti, 2005) - profesor universitar, doctor

Constanţa Călinoiu, profesor universitar, doctor Victor Diculescu; Drept constituţional şi

instituţii politice, (Bucureşti, 2007) - conferenţiar universitar, doctor Gheorghe Iancu.

În lucrarea doctorului în drept, conferenţiar universitar Ioan Stanomir Libertate, lege şi

drept: o istorie a constituţionalismului românesc, (Bucureşti, 2005), în Capitolul intitulat O

constituţie pentru România Mare, în Secţiunea B O alternativă constituţională: Anteproiectul

Partidului Ţărănesc, redactat de Constantin Stere, găsim o analiză ştiinţifică a prevederilor

Anteproiectului de Constituţie întocmit de Secţia de Studii a Partidului Ţărănesc cu o Expunere

de motive de C. Stere cu privire la drepturile şi libertăţile omului, autonomia locală şi

descentralizarea, reforma parlamentului şi controlul asupra cabinetului.

În Tratatul de drept constituţional contemporan al doctorului în drept Cristian Ionescu

5

(Ediţia 2, Bucureşti, 2009) la fel găsim referinţe la faptul că Anteproiectul Partidului Ţărănesc a

fost întocmit şi prefaţat cu o amplă expunere de motive de eminentul profesor de drept

constituţional Constantin Stere, precum şi o enumerare succintă a principalelor prevederi ale

Anteproiectului de Constituţie elaborat de Secţia de Studii a Partidului Ţărănesc.

Problemele cercetării. În cadrul prezentei investigaţii ştiinţifice au fost abordate

următoarele probleme: identificarea lucrărilor cu caracter juridic ale lui Constantin Stere; analiza

procesului evoluţiei şi afirmării în opera juridică a savantului a concepţiei autorului cu privire la

drepturile şi libertăţile omului; examinarea opiniilor teoretico-practice ale constituţionalistului

asupra unor drepturi şi libertăţi concrete ale omului; identificarea caracteristicilor specifice ale

concepţiei steriene cu privire la drepturile şi libertăţile omului; redefinirea, ca urmare a evaluării

operei steriene, a statului de drept, drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului şi

clasificarea lor; argumentarea ştiinţifică a locului şi rolului lui Constantin Stere în ştiinţa juridică

în calitatea sa de savant clasic, doctrinar şi apologet al drepturilor şi libertăţilor omului.

Scopul şi obiectivele lucrării. Scopul prezentei cercetări constă în studierea concepţiei

drepturilor şi libertăţilor omului în opera juridică a lui Constantin Stere. Întru realizarea scopului

au fost stabilite următoarele obiective:

– studierea publicaţiilor consacrate vieţii şi activităţii sociopolitice a lui Constantin

Stere sub aspectul identificării cadrului concret biografic şi a condiţiilor istorice şi sociopolitice,

în care a activat savantul în procesul creării operei juridice;

– examinarea operei lui Constantin Stere în scopul selectării lucrărilor ştiinţifice cu

caracter juridic, care urmează să fie incluse în opera juridică a savantului;

– investigarea generală a operei juridice steriene sub aspectul identificării materiei

ştiinţifice de reper pentru tema investigaţiei;

– analiza procesului de constituire, consolidare şi afirmare a concepţiei marelui savant

asupra drepturilor şi libertăţilor omului exprimate în opera sa juridică;

– analiza unor fenomene, noţiuni, definiţii şi clasificări ştiinţifice, invocate în opera

juridică a savantului, relevante pentru conceptualizarea complexă a ideilor ştiinţifice ale lui

Constantin Stere asupra instituţiei drepturilor şi libertăţilor omului;

– definirea în urma realizării obiectivului sus-numit a statului de drept, drepturilor şi

libertăţilor fundamentale ale omului, elaborarea unei clasificări a acestora;

– investigarea opţiunilor conceptuale teoretico-practice steriene referitoare la anumite

drepturi şi libertăţi ale omului;

– identificarea caracteristicilor distinctive ale concepţiei lui Constantin Stere cu privire

la drepturile şi libertăţile omului;

– argumentarea actualităţii şi importanţei concepţiei steriene cu privire la drepturile şi

6

libertăţile fundamentale ale omului pentru opera de edificare a statului de drept;

– formularea în baza investigaţiei efectuate a unor propuneri de ordin teoretico-practic,

implementarea cărora poate servi la eficientizarea proceselor de reformare democratică a

societăţii şi de edificare a statului de drept;

Metodologia cercetării ştiinţifice. La baza metodologică a lucrării au fost puse direcţiile

principale ale teoriei cunoaşterii proceselor sociale şi a fenomenelor juridice. Suportul teoretico-

ştiinţific şi metodologic al investigaţiei îl constituie principiile teoretice şi principalele idei

ştiinţifice, care şi-au găsit reflectarea în operele savanţilor din domeniul juridic.

Metodele realizării investigaţiei au fost determinate de tema şi subiectul lucrării.

Cercetările s-au desfăşurat prin utilizarea următoarelor metode ştiinţifice specifice: metoda

logico-juridică, metoda istorică, care presupune studierea evenimentelor din punctul de vedere al

apariţiei lor şi al evoluţiei ulterioare pe parcursul perioadei istorice a existenţei lor; metoda

comparativă, care serveşte investigării fenomenului concret sub aspectul elucidării unor

caracteristici comune sau specifice ale fenomenului respectiv prin compararea lui cu fenomene

de aceleaşi gen din alte sisteme de drept sau state. Metoda sociologică şi-a găsit aplicare prin

invocarea opiniilor experţilor asupra problemelor studiate.

Din metodele de cercetare cu caracter general ştiinţific au fost utilizate metoda analizei şi

sintezei. În procesul investigaţiei fenomenele socio-juridice au fost analizate prin prisma

concepţiilor teoretice în scopul identificării unor legităţi ştiinţifice ale apariţiei şi evoluţiei

fenomenelor respective, precum şi urmărind obiectivul elaborării unor propuneri şi sugestii

privitoare la posibilităţile eficientizării unor sau altor procese de ordin juridic în societatea

noastră.

Noutatea şi originalitatea ştiinţifică. Prezenta investigaţie este prima lucrare în ştiinţa

noastră juridică dedicată studierii operei juridice a lui Constantin Stere, în general, şi unuia dintre

cele mai importante aspecte ale creaţiei juridice a savantului – concepţiei steriene asupra

drepturilor şi libertăţilor omului, în special. Pentru prima dată au fost identificate toate lucrările

lui Constantin Stere, care fac parte din operă juridică a savantului. Investigaţia se bazează pe

studierea a patru lucrări ştiinţifice juridice ale savantului, dintre care doar una – Evoluţia

individualităţii şi noţiunea de persoană în drept. Studiu sociologic şi juridic. (Teză de licenţă în

drept) a fost publicată în Republica Moldova în anul 1991. Alte două lucrări – Introducere în

studiul dreptului constituţional. Partea I (1903) şi Anteproiect de Constituţie întocmit de Secţia

de studii a Partidului Ţărănesc cu o Expunere de motive de C. Stere (1922) nu s-au republicat

niciodată. Iar lucrarea fundamentală în domeniul dreptului constituţional – Curs de drept

constituţional (1910) nu a fost publicată în general, astfel că lansarea lucrării în cauză pe terenul

investigaţiilor juridice ştiinţifice constituie o noutate absolută. Pentru prima dată în ştiinţa

7

noastră juridică sînt invocate şi analizate, în contextul temei investigaţiei, opiniile ştiinţifico-

practice ale lui Constantin Stere asupra unui şir întreg de noţiuni, definiţii, instituţii, fenomene,

legităţi, teorii cu caracter juridic. La fel pentru prima dată, în prezentul studiu se apelează la un

şir de lucrări cu caracter publicistic ale lui Constantin Stere, în care şi-au găsit expresia şi

anumite convingeri ştiinţifice ale autorului referitoare la unele probleme de ordin juridic.

Semnificaţia teoretică. Prezenta investigaţie este un studiu doctrinar, care aduce în

planul cercetărilor teoretice juridice concepţia drepturilor şi libertăţilor omului reflectată în opera

juridică a lui Constantin Stere. În baza studiului efectuat se argumentează concluzia despre locul

şi rolul deosebit al lui Constantin Stere în ştiinţa noastră juridică în calitate de savant clasic,

teoretician al statului şi dreptului, constituţionalist, ilustru doctrinar şi apologet al drepturilor şi

libertăţilor omului. În lucrare este pusă în evidenţă semnificaţia deosebită şi importanţa teoretică

a concepţiei steriene cu privire la drepturile şi libertăţile omului pentru elaborarea cadrului

teoretico-ştiinţific al procesului edificării statului de drept în societatea noastră actuală.

Valoarea aplicativă a lucrării constă în aceea că rezultatele investigaţiei sînt utile

nemijlocit procesului de desfăşurare a reformelor democratice şi de edificare a statului de drept

în ţara noastră.

În contextul studierii operei juridice a lui Constantin Stere, în lucrare se face analiza

unor manifestări concrete ale proceselor de legiferare şi de realizare a dreptului în societatea în

tranziţie, la care poate fi atribuită şi societatea noastră, sînt formulate unele propuneri, realizarea

cărora poate contribui la îmbunătăţirea în continuare a stării de lucruri în domeniile date, la

aprofundarea conştiinţei juridice a membrilor societăţii noastre şi ridicarea nivelului culturii

juridice în societate.

Familiarizarea cu prezenta lucrare a unui vast cerc de specialişti practicieni, experţi,

judecători, colaboratori ai organelor de drept poate contribui esenţial nu numai la extinderea şi

aprofundarea cunoştinţelor lor profesionale, dar şi la ridicarea nivelului general al culturii şi

conştiinţei juridice profesionale, fapt care este de o reală importanţă practică.

Rezultatele ştiinţifice principale înaintate spre susţinere. În baza investigaţiei

efectuate se înaintează spre susţinere următoarele rezultate:

– identificarea lucrărilor cu caracter juridic ale lui Constantin Stere şi atribuirea lor la

opera juridică a savantului;

– analiza procesului de constituire, consolidare şi afirmare a concepţiei savantului

asupra drepturilor şi libertăţilor omului exprimate în opera sa juridică;

– identificarea reperelor umaniste în opiniile ştiinţifice steriene cu privire la definiţia,

semnele, formele, scopul şi sarcinile statului;

– examinarea concepţiilor ştiinţifice ale lui Constantin Stere asupra esenţei şi definiţiei

8

dreptului, legităţilor apariţiei şi evoluţiei lui;

– analiza definiţiilor date de către Constantin Stere statului de drept, drepturilor şi

libertăţilor omului şi clasificării acestora, inclusiv sub aspect comparativ din perspectiva

abordărilor contemporane;

– redefinirea statului de drept, a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului şi

clasificarea lor în baza evaluării operei juridice steriene;

– analiza teoretico-practică a opţiunilor ştiinţifice ale lui Constantin Stere asupra

drepturilor şi libertăţilor omului ce ţin de interese de ordin material şi de interesele de ordin

spiritual, precum şi a dreptului la vot;

– identificarea caracteristicilor specifice ale concepţiei steriene cu privire la drepturile

şi libertăţile omului;

– argumentarea actualităţii şi importanţei concepţiei în cauză a savantului pentru opera

de edificare a statului de drept în societatea noastră actuală;

– propuneri concrete de ordin teoretico-practic, implementarea cărora poate duce la

eficientizarea procesului realizării dreptului, la optimizarea funcţionării instituţiei drepturilor şi

libertăţilor omului în statul nostru, precum şi la aprofundarea conştiinţei şi culturii juridice a

membrilor societăţii noastre actuale.

Aprobarea rezultatelor ştiinţifice. Lucrarea a fost realizată la Catedra Teoria şi Istoria

Dreptului a Facultăţii de Drept a Universităţii de Stat din Moldova.

Diverse aspecte ale studiului, unele concluzii şi propuneri de ordin practic au fost

prezentate şi discutate în cadrul Conferinţei ştiinţifice internaţionale Constantin Stere – 140 de

ani de la naştere, desfăşurate la 12 octombrie 2005, la Chişinău; în cadrul Conferinţei

internaţionale Cultura juridică şi prevenirea corupţiei, care a avut loc la 1 noiembrie 2007, la

Chişinău; la Conferinţa ştiinţifico-practică internaţională Rolul juristului în apărarea drepturilor

omului, dedicată celei de-a 60-a aniversări de la adoptarea Declaraţiei Universale a Drepturilor

Omului şi Zilei Profesionale a Juristului, care a avut loc la Chişinău, la 17-18 octombrie 2008; la

Conferinţa internaţională Dezvoltarea doctrinară a dreptului (in honorem doctorului habilitat,

profesorului universitar dnei Elena Aramă), desfăşurată la Chişinău, la 14-15 martie 2009; la

Conferinţa ştiinţifico-practică internaţională consacrată jubileului de 75 de ani al Universităţii

Naţionale din Kazahstan „Ali-Farbi”, desfăşurată sub genericul Probleme ale combaterii

criminalităţii organizate transnaţionale şi corupţiei în condiţiile globalizării, la Alma-Ata,

Kazahstan, la 11 aprilie 2009; în cadrul Mesei rotunde internaţionale Reforma Sistemului de

Justiţie în Republica Moldova. Standarde Europene şi Realităţi Naţionale, desfăşurate la 15

iunie 2009 la Chişinău; la Conferinţa internaţională ştiinţifico-practică cu genericul Educaţie şi

cercetare într-un stat bazat pe drept, desfăşurată la 16 octombrie 2009 la Chişinău.

9

Mai multe aspecte ale investigaţiei au fost reflectate în 30 de publicaţii ştiinţifice.

Pentru monografia Stere-juristul Uniunea Juriştilor din România şi Fundaţia „Andrei

Rădulescu” au acordat autoarei în anul 2009 premiul „Iordan Gruia”.

Structura şi volumul tezei. Teza este precedată de adnotare, are un volum total de 241 de

pagini de text de bază şi este constituită din: introducere, şase capitole cuprinzînd optsprezece

paragrafe, concluzii şi recomandări, bibliografie, anexă.

Cuvinte-cheie: stat, drept, stat de drept, suveranitate, constituţie, drepturi şi libertăţi ale

omului, garanţii, lege, referendum, conştiinţă juridică.

Conţinutul tezei.

Capitolul I al lucrării intitulat Evoluţia concepţiei cu privire la drepturile şi libertăţile

omului în opera juridică a lui Constantin Stere este dedicat analizei procesului de constituire şi

afirmare a concepţiei lui Constantin Stere cu privire la drepturile şi libertăţile omului în opera

juridică a savantului.

Opera juridică a lui Constantin Stere reprezintă o creaţie teoretico-practică vastă,

complexă, profundă în domeniul statului şi dreptului, studierea căreia poate şi trebuie să fie

realizată sub cele mai diverse aspecte, ea înglobînd o materie teoretico-practică extrem de

valoroasă pentru ştiinţa noastră juridică, antrenată în activitatea de elaborare a unui suport

teoretico-practic necesar unei desfăşurări eficiente a proceselor de reformare democratică şi de

edificare a statului de drept în societatea noastră. O analiză desfăşurată a operei juridice steriene

este prezentată în lucrarea Stere-juristul [1]. În contextul prezentei investigaţii, pornind de la

necesitatea axării studiului pe scopurile şi obiectivele propuse, opera juridică a lui Constantin

Stere este examinată sub aspectul temei studiului. Se pun în evidenţă, în primul rînd şi cu

preponderenţă, aspectele respective ale creaţiei ştiinţifice studiate, care sînt deosebit de elocvente

pentru elucidarea procesului de evoluţie a concepţiei steriene asupra drepturilor şi libertăţilor

omului, precum şi pentru identificarea caracteristicilor specifice concepţiei date, materia

ştiinţifică respectivă fiind elucidată în monografia Stere în luptă pentru drepturile omului [2].

În urma examinării creaţiei lui Constantin Stere, care ţine de cele mai diverse domenii

ştiinţifice, s-a ajuns la concluzia că opera juridică a savantului include patru lucrări, fiecare din

ele fiind studiată, în conformitate cu obiectivul investigaţiei, într-un un compartiment aparte din

Capitolul I.

Astfel, lucrarea de debut a lui Constantin Stere în ştiinţa dreptului a fost teza de licenţă în

drept cu titlul Evoluţia individualităţii şi noţiunea de persoană în drept. Studiu sociologic şi

juridic (Teză de licenţă în drept) publicată la Iaşi în anul 1897 şi republicată în ţara noastră în

anul 1991 în culegerea de lucrări şi studii steriene, intitulată Constantin Stere. Scrieri în cinci

volume, în volumul al cincilea.

10

La limita dintre sociologie şi drept, cunoscînd perfect ambele domenii ca rezultat al

muncii asidue de autodidact, căreia s-a dedicat în timpul exilului, precum şi al studiilor la

Facultatea de Drept a Universităţii din Iaşi, viitorul licenţiat şi-a propus să urmărească în teză

procesul evoluţiei individualităţii pe parcursul dezvoltării societăţii umane de la comuna

primitivă şi pînă la contemporaneitate, să examineze cauzele apariţiei şi esenţa unor astfel de

fenomene, cum sînt statul şi dreptul şi să analizeze procesul constituirii noţiunii de persoană în

drept. Viitorul jurist arată în lucrarea sa în baza unui vast material ştiinţific, cum din omul

primitiv, trecînd prin stadiul de rob şi obiect al dreptului, se naşte cetăţeanul cu drepturi depline.

La baza evoluţiei respective, în opinia sa, stă munca, cooperarea socială, apariţia proprietăţii

private şi, în sfîrşit, a statului şi a dreptului. Totodată, autorul tezei este ferm convins că

procesele respective s-au desfăşurat de la o lipsă totală de orice individualitate spre o tot mai

mare individualizare, spre o tot mai largă emancipare a individului de sub jugul voinţei şi al

conştiinţei generale impersonale, spre o libertate tot mai hotărîtă.

În teza de licenţă Constantin Stere enunţă pentru prima dată ideea de cooperare socială ca

factor important în evoluţia societăţii, susţinînd că statul apare ca un reflex al formelor noi de

cooperare socială.

Cu referinţă la drept în lucrare este formulată ideea, potrivit căreia dreptul este rezultatul

unui echilibru social instabil, care se prezintă ca rezultanta celor mai diverse interese şi tendinţe

antagoniste din societate.

Punctul de pornire a studiului asupra persoanei în drept ca centru de drepturi şi obligaţiuni

este dreptul roman, care, însă, în opinia autorului tezei, nu s-a ridicat pînă la conceptualizarea

ideii libertăţii personalităţii umane. Analizînd concepţia modernă de persoană în drept autorul

tezei susţine că odată cu înaintarea procesului de emancipare a individualităţii omeneşti de sub

jugul diverselor formaţiuni istorice, s-a schimbat şi noţiunea de persoană în drept. Conform

noţiunii contemporane, nu legăturile de cetăţenie, de sînge sau de credinţă religioasă determină

capacitatea juridică a omului, ci însăşi calitatea de om. În urma evoluţiei sociale individualitatea

omenească impune, după Constantin Stere, recunoaşterea personalităţii juridice a unui om ca

atare şi înălţarea lui ca subiect adevărat al dreptului, centrul real al drepturilor şi obligaţiunilor.

În dezvoltarea ideilor respective viitorul licenţiat ajunge la concluzia că, în legătură cu

schimbarea conţinutului real al noţiunii de persoană în drept, se schimbă radical şi caracterul

raporturilor dintre cetăţeni şi stat, statul devenind, conform expresiei sale, un fel de proprietate a

cetăţenilor.

În Concluzia tezei de licenţă se susţine că întreg progresul omenirii poate fi privit ca o

creştere a puterii de adaptare activă, care a mers paralel cu emanciparea individuală, cu creşterea

spiritului de critică şi de iniţiativă. În convingerea lui Constantin Stere, conştiinţa socială

11

generală este o putere conservatoare şi pasivă, iar voinţa şi conştiinţa individuală sînt o putere de

iniţiativă şi de invenţie, o putere reformatoare şi activă.

În studiu se dă o apreciere înaltă actualităţii şi importanţei ideii steriene cu privire la

cooperarea socială pentru societăţile aflate în curs de reformare democratică şi edificare a

statului de drept, la care atribuim şi societatea noastră [1, p.27-29; 26, p.98-102], relevîndu-se

unele trăsături iminente unor astfel de societăţi.

Deosebit de remarcabilă în contextul prezentei investigaţii este convingerea ştiinţifică,

ferm exprimată de către viitorul jurist Constantin Stere, că la baza progresului social stă forţa

activă creatoare a individualităţii umane şi tot rostul evoluţiei sociale stă în crearea unor condiţii

cît mai adecvate pentru afirmarea personalităţii umane. Această convingere profund umanistă îşi

va găsi dezvoltarea şi aprofundarea în viitoarele lucrări juridice ale lui Constantin Stere,

constituind caracterul distinctiv al operei juridice a marelui savant.

Lucrarea Introducere în studiul dreptului constituţional. Partea I (1903) este o operă

ştiinţifică de o valoare teoretică aparte, un tratat clasic despre stat. Individualitatea umană, statul

şi paradigma corelaţiei lor pe parcursul progresului social sînt cele trei obiective de bază, care

capătă un contur clar în noul studiu.

În lucrare şi-au găsit dezvoltarea şi aprofundarea unele idei ştiinţifice formulate în teza de

licenţă şi, în primul rînd, cea despre stat ca formă a unei vaste cooperării sociale, care este

reiterată în Prefaţa noii lucrări. Analizînd semnele statului, autorul adaugă la cele trei caractere

esenţiale şi general cunoscute ale statului – poporul, teritoriul şi suveranitatea, cel de-al patrulea

semn, care era, în viziunea sa, cooperarea socială.

Savantul considera că numai formaţiunea statală a deschis omului calea spre emancipare

individuală şi dreptate socială şi numai în stat şi prin stat omenirea se poate bucura de dreptate,

libertate şi independenţă individuală, deşi aceasta nu se întîmplă chiar de la începutul vieţii de

stat. Autorul eminent niciodată nu a recunoscut atotputernicia statului în raport cu individul.

Această convingere a sa nu s-a schimbat nici sub imperiul argumentului suveranităţii şi al

dreptului statului de a aplica faţă de individ, în caz de necesitate şi în baza legii, forţa de

constrîngere. Şi asta pentru faptul că, în viziunea sa, legea în statele democratice nu este decît

expresia conştiinţei juridice naţionale şi a interesului general. Astfel că intervenţia statului, în

asemenea condiţii, este bazată pe consideraţiuni de dreptate şi moralitate, consideră savantul.

Tratînd despre formele statului, Constantin Stere îşi exprimă şi argumentează adeziunea

faţă de monarhia constituţională, pe care o va confirma şi în următoarele sale lucrări. La bază stă

convingerea savantului că în lupta aprinsă între partidele politice, în fluctuaţia veşnică a vieţii

constituţionale, monarhul este singurul element stabil, care trebuie să apară ca o putere

moderatoare şi să asigure unitatea şi continuitatea acţiunii de guvernare.

12

Savantul aprecia foarte înalt efortul şi meritul poporului englez în istoria

constituţionalismului universal, considerînd, şi pe bună dreptate, că geniul şi energia rasei anglo-

saxone au dăruit omenirii statul constituţional. Considerat un revoluţionar înflăcărat, Constantin

Stere, în realitate, se arată profund impresionat de continuitatea evoluţiei politice ca trăsătură

distinctivă a dezvoltării statului englez şi consideră că în urma acestei evoluţii s-a format un

tezaur de principii şi practici politice, care a fost transmis de poporul englez omenirii [22,p.76].

El este constituit din: principiul reprezentării naţionale, principiul de autonomie locală ca bază a

libertăţilor publice şi a organizării politice centrale, organizarea parlamentului bicameral,

sistemul guvernului parlamentar şi doctrina raporturilor dintre rege şi diferite organe ale statului.

Analizînd modul de preluare a principiilor respective de către statele continental-

europene, autorul pune în evidenţă următoarele realizări deosebit de semnificative ale Revoluţiei

franceze: de a fi avansat şi afirmat în toiul luptelor politice două mari idei – principiul de

suveranitate naţională şi ideea drepturilor individuale, sacre şi inviolabile, anterioare şi

superioare drepturilor statului, meritul de a fi impus constituţionalismului continental constituţia

scrisă.

Sarcina principală, care a fost pusă în faţa civilizaţiei umane, a fost cea de a găsi o formă

a vieţii de stat, în care maximum de putere a comunităţii să fie compatibil cu cea mai intensă

afirmare a individualităţii umane şi ea a fost rezolvată, în opinia savantului, în forma de stat

constituţional. Iar trăsătura distinctivă a epocii contemporane vieţii şi activităţii sale se

manifesta, conform convingerii lui Constantin Stere, în aceea că statele formează un singur

mecanism economic, iar toate popoarele duc pe acest teren o luptă pe viaţă şi pe moarte. Pentru

ca un popor să rămînă la înălţimea responsabilităţii istorice erau necesare, după Constantin Stere,

democratizarea profundă a instituţiilor politice şi educaţia politică a maselor, răspîndirea

generală a culturii şi organizarea puterilor productive naţionale.

Ideile în cauză denotă o forţă titanică a gîndirii ştiinţifico-practice steriene, care cu

aceeaşi genială uşurinţă, pătrundea atît în trecutul societăţii umane, cît şi în viitorul ei. Lucrarea

în cauză este un profund şi amplu tratat ştiinţific despre stat ca formă a cooperării sociale, despre

individualitatea umană ca forţă activă, creatoare a progresului social şi despre paradigma

corelaţiei lor pe parcursul evoluţiei istorice.

Lucrarea Curs de drept constituţional (1910) este o expunere a prelegerilor de drept

constituţional ţinute de către Constantin Stere la Facultatea de Drept a Universităţii din Iaşi în

anul de studii 1910 – 1911. Ea nu a fost publicată şi se păstrează la Biblioteca Academiei de

Ştiinţe a României sub forma unor note de mînă ale unui student, care a audiat cursul.

Anume în cadrul acestor prelegeri a fost încetăţenit de către Constantin Stere în ştiinţa

română de drept conceptul de drept constituţional, conform căruia normele după care

13

funcţionează însuşi statul, organele statului, principiile de organizare şi de funcţionare ale

organelor publice formează sfera dreptului constituţional.

Constituţia este definită de savant ca o lege, care reglementează raportul organelor

publice şi principiile de organizare şi funcţionare a lor, ea aflîndu-se la baza întregii ordini de stat

şi a celei de drept. Totodată, profesorul îşi exprimă convingerea că, deoarece statul nu trăieşte

decît ca rezultat al unui echilibru instabil dintre forţele sociale, raportul mereu schimbător de

putere între părţile aflate în luptă influenţează foarte mult viaţa de stat. În asemenea situaţie, în

viziunea savantului, este foarte important să se menţină o sumă de principii de drept

constituţional, coordonate şi sistematizate, care formează fundamentul normativ al vieţii

sociopolitice. În condiţiile respectării stricte a unor principii fundamentale, constituţia într-un stat

asigură desfăşurarea luptei între diferite forţe politice reale în modul cel mai paşnic şi stabilirea

echilibrului fără zguduiri şi catastrofe.

Profesorul relevă că statul constituţional s-a născut şi a crescut în Anglia odată cu poporul

englez, care a dat o formă desăvîrşită realizării principiului de guvernare a poporului prin sine

însuşi. Pe continent însă, în viziunea sa, dreptul constituţional englez nu a pătruns direct, ci a

suferit unele transformări, care au determinat două caractere esenţiale, ce deosebesc regimul

constituţional de la începuturile sale pe continentul european de cel englez. În primul rînd, pe

continent constituţia şi principiile ei apăreau ca nişte teorii, ca realizarea unui ideal de stat

modern. Pe cînd în Anglia toate acestea purtau un caracter de chestiuni practice, demult realizate,

care erau doar reconfirmate. În al doilea rînd, pe continent întregul efort în procesul constituirii

statului constituţional era direcţionat spre edificarea organelor centrale corespunzătoare

idealurilor şi nu s-a urmărit o punere în acord a acestora cu organizarea administrativă locală,

spre deosebire de Anglia, în care organele centrale erau doar o continuitare logică a celor de

autoadministare locală.

În prelegeri se tratează pe larg atît despre circumstanţele de ordin istoric, sociopolitic,

economic de adoptare, cît şi despre conţinutul normativ concret, mecanismul de funcţionare,

efectele acţiunii celor mai importante acte cu caracter constituţional din istoria

constituţionalismului român [1, p.55-61].

Este relevantă convingerea profesorului că garantarea drepturilor şi libertăţilor omului

este unul din cele două aspecte de principiu, care constituie esenţa oricărei constituţii, cel de-al

doilea fiind modul organizării puterilor în stat. Dezvoltînd ideea regimului constituţional,

savantul susţine că regimul în cauză are două trăsături distinctive: colaborarea pentru guvernarea

ţării între şeful statului şi reprezentanţii poporului şi garanţiile pentru drepturile cetăţeanului.

Astfel, Constantin Stere privea instituţia drepturilor şi libertăţilor omului doar într-o legătură

organică şi indisolubilă cu garanţiile realizării drepturilor proclamate constituţional. Nu mai

14

puţin important este şi faptul că instituţia în cauză este pe parcursul prelegerilor mereu analizată

prin prisma garanţiilor acordate ţărănimii - pătura socială cea mai defavorizată. Situaţia de fapt şi

de drept a ţăranilor a fost pentru teoreticianul, profesorul, omul politic Constantin Stere un

criteriu sigur de apreciere a situaţiei în stat la capitolul drepturile şi libertăţile omului.

Constantin Stere punea la începutul tuturor începuturilor instituţiei drepturilor şi

libertăţilor omului două principii fundamentale: respectul pentru demnitatea umană şi egalitatea

în faţa legii. Afirmarea primului principiu are loc, în viziunea sa, atunci cînd legea tratează cu

respect fiinţa omenească doar pentru faptul că este o fiinţă omenească – sacră şi inviolabilă. Cît

priveşte principiul egalităţii tuturor în faţa legii, care se considera pe atunci un drept şi pe care

profesorul îl evidenţia din tot spectrul drepturilor, numindu-l şi egalitate juridică,

constituţionalistul era convins că ultima este o condiţie indispensabilă pentru statele moderne,

care arată cu claritate gradul de propăşire al unui stat.

Cursul de drept constituţional susţinut de Constantin Stere este o dovadă incontestabilă a

faptului că în momentul susţinerii prelegerilor profesorul se prezenta deja ca un savant

conceptual convins şi profund devotat ideilor umaniste, un doctrinar şi apologet al drepturilor

omului.

Vom releva de asemenea că în istoria şcolii superioare de drept din România conceptul de

drept constituţional se consideră încetăţenit prin predarea de către Constantin Stere a Cursului de

Drept constituţional la Facultatea de Drept a Universităţii din Iaşi şi a Cursului de Drept

constituţional ţinut de către profesorul Constantin Dissescu la Facultatea de Drept din Bucureşti

(1915), fapt prin care marele nostru înaintaş s-a afirmat în calitate de savant clasic în domeniu de

stat şi drept.

Este foarte important în contextul prezentei investigaţii să menţionăm şi faptul că în

Cursul de drept constituţional au fost formulate bazele teoretice ale concepţiei ştiinţifico-practice

steriene cu privire la instituţia drepturilor şi libertăţilor omului. Profesorul a tratat în cadrul

prelegerilor atît asupra unor principii de o semnificaţie aparte, ca cel al demnităţii umane,

egalităţii, asupra unor probleme de ordin general, cum ar fi cea a garanţiilor reale de funcţionare

a instituţiei în cauză, cît şi în detaliu asupra fiecăruia din drepturile şi libertăţile omului stipulate

constituţional în acel moment. Astfel, savantul apare într-o ipostază mai puţin cunoscută şi

recunoscută – cea a unui mare doctrinar şi apărător al drepturilor şi libertăţilor omului.

În lucrarea Anteproiect de Constituţie întocmit de Secţia de Studii a Partidului Ţărănesc

cu o Expunere de motive de C. Stere (1922) ( în continuare – Anteproiect, proiect) Constantin

Stere a dat ideilor sale despre dreptate, echitate socială, regim constituţional democrat, drepturile

şi libertăţile omului forma unui proiect de constituţie. Acesta era conceput ca o variantă de

alternativă a unui proiect de constituţie, care urma să fie propus pentru dezbateri în numele

15

Partidului Ţărănesc în cadrul examinării şi adoptării proiectului Constituţiei României din anul

1923.

Statul fiind, după Constantin Stere, haina juridică a poporului, iar constituţia –

manifestarea supremă a suveranităţii naţionale, pentru întocmirea şi acceptarea unei constituţii

este necesară o delegare directă şi expresă a unei asemenea atribuţii din partea naţiunii către o

adunare, aleasă prin sufragiu universal, pe baza reprezentării proporţionale. Ulterior, constituţia

elaborată şi adoptată în asemenea mod urmează să fie supusă plebiscitului şi numai astfel ea va

avea puterea morală, care provine din credinţa unanimă că o astfel de constituţie exprimă într-

adevăr voinţa liberă a naţiunii.

Marele jurist este de părerea că nu există, nu poate exista vreun text de constituţie

„ideală”, potrivită pentru toate ţările şi pentru toate timpurile. În schimb există, în viziunea sa,

nişte norme esenţiale ce caracterizează un regim constituţional şi democratic, asupra cărora nu

este admisibilă nici un fel de tranzacţie. Acestea se referă la garanţiile drepturilor şi libertăţilor

cetăţeneşti şi la realizarea principiului autonomiei locale şi sînt numite de către savant „nodul

problemei constituţionale”, la ele fiind alăturată şi cerinţa mai specifică, la care, considera

savantul, niciun european nu se va gîndi, cea a necesităţii asigurării libertăţii alegerilor. Şi în

această lucrare Constantin Stere se va pronunţa foarte convingător asupra necesităţii creării unor

garanţii reale de realizare a drepturilor şi libertăţilor omului, susţinînd că declaraţiile şi garanţiile

solemne din textele constituţionale au relativ puţină valoare pentru realitatea regimului

constituţional, dacă ele nu sînt sprijinite de „remedii”, care să asigure înfăptuirea drepturilor

proclamate în ele.

Proiectul propriu-zis de constituţie încadrat în lucrare venea cu un şir de prevederi noi,

care denotă un spirit extrem de avansat al ideilor teoretico-practice ale lui Constantin Stere în

materie de constituţie, drepturi şi libertăţi ale omului, fapt frecvent accentuat de noi şi în

publicaţii [15, p. 4-7]. Astfel, pentru a fi incluse în textul viitoarei constituţii se propunea:

proclamarea egalităţii în drepturi între bărbaţi şi femei cu abrogarea tuturor îngrădirilor

capacităţii civile a femeilor; stipularea dreptului la libera circulaţie pe teritoriul ţării şi a dreptului

la emigrare; acordarea unor garanţii avansate de ordin socioeconomic păturilor muncitoare;

acordarea unor garanţii foarte sigure şi avansate minorităţilor etnice şi confesionale.

În mod cert, Anteproiectul propunea adoptarea unui şir întreg de norme constituţionale, ce

vizau îmbunătăţirea situaţiei sociopolitice, economice şi de drept a ţărănimii: se prevedea a se

recunoaşte că dreptul de proprietate are la baza sa utilitatea publică şi că dreptul de proprietate de

orice natură este garantat de constituţie; se formula noţiunea de proprietate ţărănească cu caracter

juridic de proprietate de muncă; se găsea necesar de a stipula constituţional dreptul la coaliţie al

muncitorilor, inclusiv al ţăranilor, care erau numiţi muncitori agricoli, cu organizarea unor

16

reprezentaţiuni legale, a consiliilor ţărăneşti la nivel de comune şi judeţe, precum şi a Consiliului

ţărănesc general al ţării.

O deosebită valoare ştiinţifico-practică conferă lucrării examinate faptul că prin ea opera

juridică a savantului se ridică la înălţimea formulării conceptului sterian cu privire la statul de

drept şi la destinaţia primordială a dreptului într-un asemenea stat. Conform concepţiei date, într-

un stat de drept orice normă juridică, chiar a dreptului public, dă naştere unui drept subiectiv în

persoana oricărui cetăţean şi acesta trebuie să aibă posibilitatea de a-l valorifica cu ajutorul

justiţiei.

Deşi Partidul Ţărănesc, din considerente de ordin politic, nu a înaintat Anteproiectul spre

examinare în cadrul procesului de elaborare a noii constituţii, valoarea teoretico-practică a

lucrării este inestimabilă, în ea găsindu-şi expresie practică concepţia ştiinţifică a lui Constantin

Stere asupra conţinutului unei constituţii, de care urmează să se ghideze în activitatea sa un stat

de drept.

Prin opera sa juridică, Constantin Stere s-a afirmat ca un mare jurist constituţionalist, care

şi-a axat întreaga creaţie în domeniu pe ideile umanismului. Întreaga operă juridică a lui

Constantin Stere este axată pe ideea magistrală cu privire la individualitatea umană ca valoare

supremă a societăţii şi ca forţă activă creatoare a progresului social.

Pentru Constantin Stere sensul evoluţiei sociale universale constă în crearea unui sistem

sociopolitic cît mai adecvat scopului afirmării personalităţii umane în întreaga plenitudine a

capacităţilor sale creatoare. În raportul individualitate umană – stat constituţionalistul plasează

pe primul loc individualitatea umană, afirmînd cu multă convingere că omul trebuie să fie

respectat de către stat pentru simplul fapt că este om. Instituţia drepturilor şi libertăţilor omului

stă la baza constituirii acestui raport, iar principiul supremaţiei legii este înţeles de către savant

ca o garanţie reală a drepturilor şi libertăţilor proclamate.

Capitolul II din lucrare, intitulat Repere umaniste în concepţiile lui Constantin Stere cu

privire la stat şi drept, probează prin conţinutul lui faptul că în abordarea celor mai diverse

probleme cu privire la stat şi drept juristul eminent pornea de la convingerile sale ştiinţifice

profund umaniste, tratînd individualitatea umană ca valoare socială supremă. Astfel, analizînd

caracteristicile esenţiale şi inerente oricărui stat, pe care astăzi le numim elemente constitutive

ale statului şi reiterîndu-şi convingerea cu privire la importanţa cooperării sociale, pe care o

alătura celor trei elemente constitutive general acceptate ale statului – popor, teritoriu şi

suveranitate, savantul consideră că toate formele sociale nu sînt decît forme de cooperare socială

în scop de conservare şi propăşire comună. Vorbind despre popor ca element al statului,

Constantin Stere împărtăşeşte opiniile altor savanţi, potrivit cărora fără popor, fără naţiune nu

poate fi stat. Dar îşi exprimă şi propria convingere că fără un popor de oameni liberi nu poate

17

exista nici un stat, ridicînd astfel libertatea poporului la nivel de condiţie indispensabilă a

existenţei statului.

Constantin Stere considera suveranitatea ca manifestare a autorităţii supreme a unui

popor. De aici, în Introducere în studiul dreptului constituţional statul este definit ca o cooperare

socială între oameni liberi, care stabileşte şi asigură o ordine paşnică, în limitele unui teritoriu

determinat, prin monopolizarea şi organizarea puterii de constrîngere. Savantul se pronunţă şi

asupra scopului exercitării constrîngerii sociale, considerîndu-l unul orientat spre interesul şi

binele comun al membrilor societăţii. Totodată, este exprimată convingerea că aplicarea

constrîngerii sociale nu presupune numai un act izolat de manifestare a autorităţii statului, ci o

anumită ordine paşnică şi recunoscută; constrîngerea cel puţin în formă, trebuie să fie îmbrăcată

într-o haină legală, trebuie să ţină seama de prescripţiile simţului de moralitate şi de dreptate,

astfel ea se moralizează şi contribuie la formarea ordinii juridice. Constrîngerea într-o

organizaţie de stat tinde să fie în acord cu conştiinţa juridică a maselor poporului, deoarece

aceasta duce la stabilirea unei ordini de drept, bazată pe norme juridice, acceptate de conştiinţa

naţională, ca expresie a adevărului şi a interesului general al poporului.

Prin prisma apartenenţei suveranităţii statului este abordată de către Constantin Stere şi

problema formelor de stat, considerînd că monarhia constituţională şi republica, în fond, au

caracteristici comune proprii statului constituţional şi categoric opuse monarhiei absolute.

Savantul susţine că nu exista o formă de guvernămînt ideală, bună, perfectă, potrivită deopotrivă

pentru toate ţările şi pentru toate timpurile. Totul depinde de tradiţii, de cultură, de împrejurările

concrete, care deosebesc viaţa unui popor de a celorlalte. Savantul era ferm convins că factorul

principal care influenţează caracterul deciziilor luate în asemenea probleme este însuşi poporul,

gradul de cultură, gradul de educaţie politică, simţul de legalitate, energia, virtuţile lui civice.

Constantin Stere se arată foarte rezervat vizavi de posibilitatea identificării ştiinţifice a

noţiunii de scop al statului, considerînd că, dincolo de noţiunile teoretice abstracte, rămîne

conţinutul real al vieţii de stat. Acesta, în opinia sa, nu este altceva decît viaţa socială concretă a

oamenilor, care trăiesc în stat, cu toate necazurile şi suferinţele, cu toate luptele şi înfrîngerile.

Savantul propune să renunţăm la noţiunea însăşi de scop al statului, recurgînd, în schimb, la

cercetarea problemelor vieţii sociale moderne, pe care statul le rezolvă, de fapt.

După Constantin Stere, diversitatea problemelor sociale, care stau în faţa statului, este

condiţionată de diversitatea vieţii sociale interne a statului, precum şi de procesele, care se

desfăşoară în cadrul vieţii internaţionale. Noţiunea de probleme ale vieţii de stat, identificată de

către savant cu cea de sarcini ale statului, este cea mai apropiată de conceptul contemporan de

funcţii ale statului. La respectivele erau atribuite în lucrarea Introducere în studiul dreptului

constituţional: apărarea vieţii naţionale de orice atingere din afară, avîndu-se în vedere în cel mai

18

direct mod şi domeniul vieţii economice; obligaţia statului de a contribui la menţinerea şi

îmbogăţirea patrimoniului naţional; îndatorirea statului de a interveni direct în luptele sociale cu

scopul de a proteja pe cei mici şi de a stăvili lăcomia celor mari (atotputernicia monopoliştilor);

stabilirea şi menţinerea ordinii de drept; educaţia civică, inclusiv juridică a maselor. În toate

aceste manifestări ale sale statul apare, în viziune steriană, ca reprezentant al unităţii naţionale, al

interesului şi binelui general şi permanent al poporului întreg.

Teoreticianul prevedea că, odată cu dezvoltarea vieţii sociale, se va extinde şi domeniul

de activitate a statului, ca formă de cooperare socială universală. Însă găsea necesar să se

pronunţe categoric asupra inadmisibilităţii imixtiunii statului, ca organizaţie de constrîngere

socială, în domeniul religiei şi cel al ştiinţei, care prin natura lor, nu pot avea alt sprijin, decît

conştiinţa şi convingerea intimă a omului, iar orice încercare de control şi intervenţie din partea

puterii materiale a statului în aceste domenii pur morale şi intelectuale, în viziunea lui Constantin

Stere, nu e decît un abuz respingător, o asuprire revoltătoare.

Cît priveşte dreptul, Constantin Stere îl numeşte, chiar în teza de licenţă, creaţia cea mai

importantă a vieţii politice de stat, considerînd că acesta apare odată cu apariţia statului, între

fenomenele date existînd o relaţie indisolibilă.

După Constantin Stere, normele de drept au atît un caracter social, cît şi unul individual.

Normele de drept sînt sociale prin însăşi natura lor, consideră savantul, deoarece ele nu pot exista

decît în societate şi scopul lor nu este altul decît de a asigura condiţiile indispensabile pentru

existenţa societăţii. Totodată, norma de drept poartă un caracter individual, deoarece ea se

răsfrînge în conştiinţa individuală, face parte din patrimoniul conştiinţei individuale. De aici

urmează o concluzie de o importanţă principială şi anume: norma juridică, care nu va ţine cont

de conştiinţa juridică a unui popor, rămîne, în opinia juristului ilustru, literă moartă. Savantul

considera că norma de drept, ca sa aibă putere şi viaţă, trebuie să pătrundă în conştiinţa

cetăţenilor. Importanţa concluziei respective este relevantă pentru formularea răspunsului, dacă

însuşi statul, care formulează normele de drept şi tot el impune respectarea lor, este limitat într-

un oarecare mod în acţiunile sale. În viziunea constituţionalistului, limita puterilor statului nu

este de ordin juridic, deoarece este evident că de asupra statului nu există o putere, care să-i

impună anumite norme de conduită şi nicio putere de constrîngere, care să-i impună respectarea

normelor respective.

Însă în condiţiile, cînd toate statele formează o societate, cînd există raporturi între toate

statele moderne sau, după cum se exprimă savantul, nu există şi nici nu pot exista ziduri

chinezeşti, statul, care nu va respecta anumite norme de conducere, poate fi supus sancţiunii

istorice, care, după Constantin Stere, poate fi de două genuri – de fapt şi de drept. Sancţiunea de

fapt constă în aceea că un asemenea stat va fi depăşit în lupta economică între state, despre care

19

savantul spune că este una paşnică, e adevărat, dar e şi una distrugătoare. Iar sancţiunea de drept

se manifestă în aceea că statul, care nu respectă anumite norme de drept, care au pătruns în

conştiinţa tuturor statelor civilizate, nu este primit între statele civilizate. Savantul era convins că

în statele moderne, de fapt, conştiinţa poporului creează norme de drept şi nu statul.

Constantin Stere relevă în teza sa de licenţă că, iniţial, ordinea de drept apare, de fapt, ca

ordinea inegalităţii. Ulterior însă constrîngerea exterioară, care apare în legătură cu instituirea

ordinii de drept, devine o necesitate în organizarea politică de stat, care, punînd în funcţiune noul

mecanism – dreptul, urmăreşte scopul conservării şi dezvoltării sociale. Anume dreptul, în opinia

sa, semnalează acele momente de echilibru instabil, care se prezintă ca rezultanta diferitelor

interese şi tendinţe antagoniste din societate.

În concluzie, vom releva că şi în tratarea unor probleme mai speciale, cum ar fi cele

privitoare la definiţia statului, semnele lui, formele şi scopurile organizării de stat, Constantin

Stere pornea întotdeauna de la principiile profund umaniste, avînd mereu în vedere scopul

suprem al evoluţiei sociale, care este afirmarea individualităţii umane. Sugestive sînt în sensul

dat convingerile savantului, conform cărora statul este o asociaţie de oameni liberi, iar fără un

popor de oameni liberi nu poate exista niciun stat; că forţa de constrîngere a statului trebuie să fie

conformă unor principii morale împărtăşite de membrii societăţii pentru a contribui la formarea

ordinii juridice, precum şi cele referitoare la faptul că raţiunea existenţei statului constă în

asigurarea intereselor şi drepturilor tuturor membrilor societăţii. Nu mai puţin elocvente sînt în

contextul dat şi ideile steriene cu privire la sarcinile statului, care sînt analizate pornind de la

scopurile urmărite de către cetăţenii statului în viaţa de zi cu zi. Este extrem de importantă

convingerea savantului cu privire la inadmisibilitatea ingerinţei statului în problemele ştiinţei şi

religiei. Asupra caractristicilor concepţiilor steriene am tratat în mai multe publicaţii [6, p.10; 11;

25, p.58-59; 30].

Preluarea unor asemenea abordări profund umaniste ale problemelor în cauză este, în

viziunea noastră, o precondiţie foarte importantă pentru funcţionarea optimală a instituţiei

drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului în societatea noastră.

Capitolul III din teză cu denumirea Instituţia drepturilor şi libertăţilor omului –

abordare steriană şi aspecte contemporane tratează despre locul şi rolul instituţiei drepturilor şi

libertăţilor omului în statul de drept, conţine o analiză a definiţiilor steriene şi contemporane cu

privire la statul de drept, drepturile şi libertăţile omului, a clasificărilor acestora, precum şi unele

încercări de a redefini fenomenele analizate ca urmare a evaluării operei juridice steriene.

Savantul consideră că procesul de emancipare individuală pînă la urmă a pus în faţa

omenirii una dintre cele mai însemnate probleme ale vieţii de stat şi anume cea a realizării

solidarităţii tot mai desăvîrşite între interesele individului şi cele ale statului. Astfel, societatea

20

umană a parcurs o cale îndelungată în căutarea unei asemenea forme a vieţii de stat, în care, după

cum se exprimă savantul, maximumul de putere a comunităţii să fie compatibil cu cea mai

intensă afirmare a individualităţii umane. După Constantin Stere, problema a fost rezolvată în

forma de stat constituţional, pornind de la studierea particularităţilor căruia şi continuînd prin a

dezvălui esenţa statului democrat, savantul a ajuns cu timpul şi la formularea conceptului statului

de drept.

În opinia savantului, statul constituţional este, prin natura lui, o formă progresistă a

organizaţiei politice, în care nu există nicio limită exterioară pentru realizarea idealurilor celor

mai înalte ale democraţiei moderne şi în care factorul predominant în propăşirea naţională este

poporul însuşi. Autorul definiţiei considera că apariţia statului constituţional a marcat începutul

erei progresului activ al omenirii cu orizonturi infinite deschise puterii de iniţiativă şi de creaţie a

geniului fiecărui popor.

Statul democrat este definit de către Constantin Stere prin prisma apartenenţei

suveranităţii statului naţiunii. În opinia sa, atunci cînd dreptul public al unei ţări stabileşte că

suveranitatea statului aparţine însuşi corpului naţional, aparţine naţiunii, această autoritate

supremă în stat – suveranitatea ia numele de suveranitate naţională şi statul respectiv este un stat

democrat. Constantin Stere susţine că, dacă vrem să ne dăm seama în ce măsură instituţiile

politice ale unui popor sau o lege determinată, sau, în sfîrşit, orice dispoziţie specială sînt

compatibile cu principiile democratice, trebuie sa ne imaginăm acest popor alcătuit exclusiv din

oameni liberi, conştienţi de drepturile şi interesele lor, trăind într-un stat întemeiat pe o convenţie

liber consimţită de către toţi membrii statului şi să ne întrebăm, dacă în această ipoteză sînt

admisibile instituţiile şi dispoziţiile respective.

Concepţia steriană asupra statului de drept este formulată prin prisma delimitării acestuia

de statul poliţienesc, a responsabilităţii agenţilor puterii publice faţă de cetăţeni şi nu faţă de

„suveran”, faţă de Statul întrupat în organele lui superioare; şi a destinaţiei dreptului într-un

asemenea stat, ce constă în a da naştere unui drept subiectiv al persoanei, care oricînd poate fi

valorificat cu ajutorul justiţiei. Astfel, se confirmă încă o dată adeziunea lui Constantin Stere faţă

de ideile lui Rudolph von Ihering, care considera personalitatea umană subiect exclusiv al

dreptului, iar dreptul ca fiind un interes protejat juridic. Adeziunea respectivă a fost exprimată,

de altfel, încă în teza de licenţă, în care viitorul jurist susţinea că orice drept privat există pentru a

asigura omului un avantaj oarecare, pentru a veni în ajutor nevoilor lui, pentru a veghea la

interesele lui şi pentru a contribui la îndeplinirea scopurilor vieţii lui. Astfel, celebrul nostru

înaintaş ridica la o asemenea înălţime individualitatea umană, încît considera că individualitatea

umană se afirmă ca scopul suprem al vieţii politice şi juridice.

Un asemenea mod de tratare a individualităţii umane ca valoare socială supremă şi

21

plasarea omului înzestrat cu drepturi şi libertăţi în centrul sistemului de drept, proprii lui

Constantin Stere, constituie şi astăzi trăsătura distinctivă a statului de drept. Majoritatea

definiţiilor contemporane ale statului de drept pornesc de la faptul că una din caracteristicile

principale ale unui asemenea stat este garantarea drepturilor şi liberaţilor fundamentale ale

omului. În urma analizei concepţiei steriene asupra statului de drept şi a mai multor definiţii

moderne, în prezenta lucrare statul de drept este definit ca statul care garantează realizarea

drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Judecînd după concepţiile ştiinţifice steriene asupra statului, dreptului, statului de drept,

asupra individualităţii umane ca scop suprem al vieţii politice şi juridice, putem afirma că juristul

savant făcea parte, fără doar şi poate, din categoria teoreticienilor pentru care statul de drept era

nu doar o idee abstractă, ci un concept ştiinţifico-practic perfect realizabil.

În cadrul prelegerilor de drept constituţional profesorul susţine că toate concepţiile

drepturilor individuale s-au născut şi dezvoltat în Anglia, însă teoria, doctrina filozofică a

drepturilor individuale se datorează Revoluţiei Franceze. Tot în prelegerile sale este formulată şi

definiţia steriană a drepturilor omului, potrivit căreia oricine, pentru faptul că este om, poate avea

oricare drepturi, anume acelea ce-i asigură dezvoltarea liberă şi neîmpiedicată a tuturor

facultăţilor fiinţei omeneşti, afirmarea individualităţii omeneşti.

Susţinînd că drepturile omului sînt acele drepturi, care asigură dezvoltarea liberă şi

neîmpiedicată a tuturor facultăţilor fiinţei omeneşti, afirmarea individualităţii omeneşti,

Constantin Stere pune în evidenţă trăsătura de bază a fenomenului definit, invocînd esenţa însăşi

a instituţiei drepturilor omului. Indispensabilitatea dezvoltării libere a personalităţii umane este

invocată şi astăzi de către savanţi drept caracteristica de principiu a drepturilor şi libertăţilor

omului. Pornind de la această caracteristică distinctivă a definiţiei steriene şi în urma analizei

mai multor definiţii contemporane, drepturile fundamentale ale omului sînt definite în prezentul

studiu şi în publicaţii [14, p.22] ca drepturi ale omului, stipulate în constituţia statului şi actele de

drept internaţional care asigură dezvoltarea liberă a individualităţii umane şi a societăţii.

Pentru Constantin Stere este un adevăr cert că progresul social duce la emanciparea

individualităţii omeneşti. Însă savantul considera la fel de incontestabil şi faptul, relevat în

prelegeri, că libertatea, afirmarea individualităţii sînt, pe de o parte, efectul progresului, iar, pe de

altă parte, cauza acestui progres. Această viziune steriană este şi astăzi un punct sigur de reper

pentru înţelegerea importanţei general-umane a instituţiei drepturilor şi libertăţilor fundamentale

ale omului şi a corelaţiei existente între funcţionarea instituţiei în cauză şi progresul social.

Profesorul împărtăşea opinia ştiinţifică tradiţională, conform căreia există drepturi ale

omului şi drepturi ale cetăţeanului. Primele nu acordă posibilitatea participării la exerciţiul

suveranităţii, la guvernarea statului, ele asigură libera dezvoltare a personalităţii omeneşti,

22

afirmarea individualităţii umane. Dimpotrivă – drepturile cetăţeanului sînt, afirmă savantul,

drepturi politice, care dau posibilitatea de a participa la exerciţiul suveranităţii şi ele nu pot

aparţine decît membrilor statului. Drepturile respective se mai numesc şi drepturi individuale şi

drepturi politice, relevă profesorul în prelegeri. În continuare Constantin Stere diviza drepturile

individuale într-un mod al său, aparte, în două categorii – egalitatea juridică şi libertăţile

individuale.

Evidenţierea egalităţii juridice din rîndul celorlalte drepturi era motivată prin importanţa

hotărîtoare a acestui drept, care era perceput de către Constantin Stere într-un mod mai deosebit.

Savantul susţinea că egalitatea juridică, care se recunoaşte tuturor membrilor statului, înseamnă a

lupta în viaţa socială pentru interese materiale, fără a fi îngrădit de diferite inegalităţi. Pornind de

la o asemenea conceptualizare, profesorul relevă în prelegeri că egalitatea juridică este o condiţie

indispensabilă pentru statele moderne, deoarece în lupta pentru trai între state pot birui numai

acele state, naţiuni, societăţi, care pot dezlănţui mai multă energie individuală. Pentru Constantin

Stere înăbuşirea energiei individuale este un semn de inferioritate a unui stat.

În perioada respectivă mai exista o clasificare a drepturilor şi libertăţilor individuale,

invocată şi de Constantin Stere. Este vorba de gruparea drepturilor în cele ce ţin de interese

materiale şi cele ce ţin de interese spirituale. Considerînd gruparea respectivă ca fiind una

relativă, deoarece, în viziunea sa, nu există interese materiale, care să nu se răsfrîngă şi în sfera

morală, profesorul admitea, totuşi, clasificarea respectivă, relevînd utilitatea ei didactică în

procesul de studii.

O importanţă cu totul aparte acorda Constantin Stere dreptului de vot, considerîndu-l cel

mai important drept politic – un exerciţiu al suveranităţii. După Constantin Stere, dreptul de vot

se deosebeşte foarte mult în esenţa sa de drepturile individuale, enumerate mai sus, deoarece ţine

nu atît de interesele individuale ale celor care-l exercită, cît de interesele obşteşti, de interesele

corpului naţional întreg, a fiinţei naţionale însăşi.

Clasificarea drepturilor şi libertăţilor omului în cele ce ţin de interese de ordin material şi

cele ce ţin de interese de ordin spiritual, ca şi multiplele clasificări contemporane ale drepturilor

şi libertăţilor fundamentale ale omului, are mai curînd o conotaţie didactică, scopul oricărei

clasificări fiind, de regulă, înlesnirea asimilării de către cei interesaţi a materiei respective. Din

aceste motive considerăm că gruparea respectivă a drepturilor şi libertăţilor omului a avut la

timpul său dreptul la existenţă la fel ca şi numeroasele clasificări invocate în ştiinţa

contemporană. În lucrare se face o încercare de clasificare a drepturilor şi libertăţilor omului

după criteriul necesităţii alocării de către stat a resurselor financiare nemijlocit în scopul

garantării realizării unor anumite drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

În concluzie, privitor la problemele abordate în capitolul dat al investigaţiei vom

23

menţiona că în raţionamentele sale ştiinţifice cu privire la statul de drept Constantin Stere pornea

de la ideea existenţei unei deosebiri de principiu între acesta şi aşa-numitul stat poliţienesc. Este

un concept perfect consonant concepţiilor contemporane asupra statului de drept, în definirea

căruia majoritatea savanţilor se referă la garantarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale

omului ca destinaţie supremă a existenţei statului de drept. Pornind de la abordările teoretice

steriene, se poate concluziona cu multă certitudine că savantul împărtăşea convingerile ştiinţifice

cu privire la existenţa unei posibilităţi reale de transpunere în viaţă a conceptului teoretic al

statului de drept. Instituţia drepturilor şi libertăţilor omului este pilonul de bază al conceptului

respectiv, afirmarea individualităţii umane fiind, în opinia noastră, raţiunea existenţei statului de

drept.

Vom menţiona încă o dată că în centrul definiţiei drepturilor omului marele nostru jurist

plasa scopul lor de a contribui la dezvoltarea liberă şi neîmpiedicată a tuturor facultăţilor fiinţei

omeneşti, la afirmarea individualităţii, pentru ca, ulterior, să releve interdependenţa existentă

dintre dezvoltarea liberă a individualităţii umane şi progresul social. Conştientizarea raportului în

cauză este de o importanţă deosebită pentru societăţile în tranziţie, deoarece el arată cu multă

claritate că direcţia principală de aplicare a efortului social în scopul obţinerii progresului pe

calea democratizării societăţii şi a edificării statului de drept este instituţia drepturilor şi

libertăţilor fundamentale ale omului.

Capitolul IV cu titlul Drepturile şi libertăţile omului ce ţin de interese de ordin material

pune începutul analizei ideilor ştiinţifico-practice steriene cu privire la anumite drepturi şi

libertăţi ale omului, însă nu înainte de a fi invocat locul deosebit şi rolul important al lui

Constantin Stere în marea luptă pentru afirmarea în viaţă a principiilor constituţionalismului

democrat, pentru triumful drepturilor şi libertăţilor omului.

În prelegerile referitoare la drepturile şi libertăţile individuale ce ţin convenţional de

interese de ordin material profesorul le-a vorbit studenţilor despre libertatea individuală,

inviolabilitatea domiciliului şi dreptul de proprietate.

În opinia lui Constantin Stere, toate libertăţile, consacrate de constituţie, izvorăsc dintr-un

singur principiu superior – principiul de inviolabilitate a personalităţii, care prin sine însuşi

afirmă respectul demnităţii umane. Conform acestui principiu legea consideră o fiinţă umană

sacră şi inviolabilă doar în virtutea faptului că este fiinţă omenească. Explicînd provenienţa

dreptului respectiv din prevederile celebrului art.39 din Magna Charta Libertatum (1215) şi

relevînd că, în fond, acestea se regăsesc şi în Constituţia României din anul 1866, profesorul

explică importanţa garanţiilor stipulate în legea engleză pentru realizarea plenară a dreptului

respectiv. În sensul dat sînt invocate independenţa şi statutul inamovibil al judecătorului, care s-

au încetăţenit în Anglia de milenii, normele, care reglementează tragerea necondiţionată la

24

răspundere a funcţionarilor publici în caz de vinovăţie. Prin comparaţie cu legislaţia română din

perioada respectivă se probează, cum unele diferenţe de reglementare legislativă, mici la prima

vedere, pot provoca realizarea în mod şi în volum diferit a unuia şi aceluiaşi drept. Sub aspectul

dat sînt analizate şi garanţiile dreptului la inviolabilitatea domiciliului.

După cum s-a menţionat deja, în lucrarea Anteproiect de Constituţie întocmit de Secţia de

Studii a Partidului Ţărănesc cu o Expunere de motive de C. Stere eminentul profesor a dat o

expresie practică ideilor sale teoretice în materie de constituţie. Astfel, libertatea individuală şi

inviolabilitatea domiciliului sînt tratate în Anteproiect mult mai larg în comparaţie cu stipulaţiile

constituţionale în vigoare la acel moment, incluzîndu-se în normele respective un şir de garanţii

similare celor din legislaţia engleză: admisibilitatea arestării în caz de flagrant delict, fără mandat

judecătoresc, numai a persoanelor, identitatea cărora nu poate fi stabilită imediat şi numai în caz

de comitere de către persoanele respective a unor infracţiuni pedepsite cu cel puţin trei ani de

închisoare; acordarea oricărui cetăţean, care a aflat despre un arest sau o detenţie ilegală, a

dreptului de a se adresa în justiţie cu o reclamaţie corespunzătoare; obligaţia magistratului nu

numai de a elibera pe deţinutul ilegal, ci şi de a deferi justiţiei pe cel, care s-a făcut vinovat de

ilegalitate; instituirea unor amenzi drastice pentru cei, care dispuneau şi cei care executau

dispoziţiile despre un arest sau o detenţie ilegală; interzicerea accesului organelor poliţiei într-o

locuinţă privată în timp de noapte, inclusiv sub pretextul percheziţiei, cu excepţia cazurilor de

necesitate urgentă sau dacă acestea erau chemate în ajutor, dar şi în asemenea cazuri – doar în

prezenţa unui reprezentant al autorităţii locale sau a trei cetăţeni ş. a.

Raţionamentele ştiinţifico-practice steriene asupra dreptului la inviolabilitatea individuală

şi a dreptului la inviolabilitatea domiciliului denotă că în abordările sale savantul se ralia celor

mai înalte principii socio-umane. Tocmai întru afirmarea principiilor respective învăţatul tratează

drepturile în cauză într-o legătură indisolubilă cu garanţiile realizării lor, fără de care orice

prevederi constituţionale în domeniu erau, în viziunea sa, zadarnice. Accentul este pus pe

necesitatea instituirii unor garanţii reale atît de ordin legislativ, cît şi instituţional. De o elocvenţă

deosebită sînt convigerile steriene privitoare la importanţa statutului de independenţă a

judecătorului şi la necesitatea promovării unui cadru legislativ adecvat pentru instituirea

răspunderii factorilor de decizie. Relevăm încă o dată caracterul avansat al abordărilor steriene în

domeniul analizat şi ne reiterăm convingerea exprimată în publicaţii [2, p.80-82] că transpunerea

în viaţă a unor idei ale marelui savant referitoare la garanţiile reale ale inviolabilităţii individuale

pot fi şi astăzi de un real folos în funcţionarea sistemului nostru de drept.

Cît priveşte dreptul de proprietate, pe lîngă garantarea proprietăţii individuale şi a celei

colective şi alte inovaţii menţionate anterior, autorul propunea în Anteproiect interdicţia pedepsei

confiscării averilor; reglementarea detaliată a exproprierii, admisibile doar pentru o cauză de

25

utilitate publică, naţională sau socială şi doar cu o dreaptă despăgubire; proclamarea culturii şi

exploatării raţionale a solului drept datorie a proprietarului funciar faţă de societate; garantarea

libertăţii economiei şi a comerţului în condiţiile prescrise de lege şi în limitele compatibile cu

dreptatea socială şi cu interesul general.

O valoare aparte reprezintă propunerile privitoare la instituirea unui şir întreg de garanţii

pentru ocrotirea sănătăţii şi a capacităţii de muncă, pentru protecţia mamei şi copilului, pentru

asigurare de vîrstă, de invaliditate ş.a. – organizarea unui adevărat sistem de asigurări cu

concursul statului, al celor asiguraţi şi al patronilor. La fel se preconiza a interzice munca

copiilor mai mici de 15 ani; munca de noapte a femeilor şi a lucrătorilor minori, precum şi

munca lor în domeniile industriale cu un grad sporit de nocivitate; munca femeilor gravide

pentru un termen necesar pentru îngrijirea sănătăţii lor şi a pruncilor; munca salariată a copiilor

şi minorilor, care, conform dispoziţiilor constituţionale, urmau să frecventeze şcoala. Aceste şi

alte propuneri sînt demne de cea mai înaltă apreciere. În cazul realizării lor, ele aveau să fie o

contribuţie mai mult decît considerabilă la dezvoltarea socioeconomică a statului şi garantarea

unor drepturi şi libertăţi ale omului.

Opiniile teoretico-practice steriene asupra reglementărilor constituţionale ale drepturilor

omului ce ţin de interese de ordin material corespundeau perfect celor mai avansate în acea

perioadă abordări ale problemelor respective în ştiinţa europeană. Mai mult, abordările

savantului a unor drepturi din grupul dat, în special, a celor cu caracter social şi economic, au

fost transpuse în realitatea constituţională a statelor europene, cu preponderenţă, după cel de-al

doilea război mondial sub forma aşa-numitelor drepturi de generaţia a doua. Caracterul

progresist, avansat, corespunzător celor mai înalte standarde ştiinţifico-practice europene în

domeniul în cauză, este în opinia noastră, drept încă una din trăsăturile distinctive ale concepţiei

steriene asupra drepturilor şi libertăţilor omului.

În concluzie, vom remarca de asemenea că drepturile şi libertăţile stipulate constituţional

erau examinate de savant într-o strînsă corelaţie cu condiţiile sociopolitice şi economice, care au

generat proclamarea lor. La interpretarea normelor respective marele jurist pornea de la intenţia

legiuitorului, care adeseori urma să fie decelată la fel din sus-numitele condiţii de adoptare şi

funcţionare a normelor constituţionale. Însă momentul definitoriu în abordarea steriană a

problemelor drepturilor şi libertăţilor omului îl constituie convingerea savantului că nu putem

vorbi despre un regim constituţional democrat, în cadrul căruia instituţiei drepturilor şi

libertăţilor omului îi revine rolul de piatră de temelie, în afara unor garanţii eficiente de realizare

a normelor respective din constituţie. Această convingere ştiinţifică şi-a găsit expresia în

propunerile constituţionale înglobate în Anteproiect de Constituţie, care prevedeau garanţii reale

de realizare a drepturilor şi libertăţilor, inclusiv garanţii cu caracter de sancţiune. Cu alte cuvinte,

26

concepţia drepturilor şi libertăţilor omului în viziune steriană poartă un caracter funcţional şi

practic bine pronunţat. Juristul savant nu concepea existenţa drepturilor şi libertăţilor omului în

lipsa unor condiţii adecvate pentru realizarea lor şi această abordare, alături de spiritul extrem de

avansat al opţiunilor ştiinţifice, la care ne-am referit nu o singură dată pe parcursul studiului,

constituie următoarea caracteristică de principiu a concepţiei steriene asupra drepturilor şi

libertăţilor omului.

În capitolul V din teză, intitulat Drepturile şi libertăţile omului ce ţin de interese de

ordin spiritual, sînt examinate ideile ştiinţifico-practice steriene referitoare la libertatea

conştiinţei, la dreptul la învăţămînt, la libertatea cuvîntului şi drepturi corolare ei, la dreptul la

petiţionare, analizate detaliat în mai multe articole [16; 17; 18; 20].

Invocînd norma constituţională în vigoare în perioada respectivă, care susţine că libertatea

conştiinţei este absolută, Constantin Stere consideră conştiinţa o stare sufletească internă şi

susţine că se poate spune, la urma urmei, că ceea ce are cineva în conştiinţă este absolut

indiferent pentru stat. Ceea ce poate interesa statul şi constituie un domeniu de posibilă

intervenţie, este manifestarea exterioară a credinţei, deoarece o credinţă este întotdeauna legată

de anumite forme de manifestare în exterior – cultul. În viziunea sa, unul din criteriile

progresului este măsura de toleranţă religioasă.

Important este, consideră savantul, ca nimeni să nu fie obligat, decît de propria sa

conştiinţă, să se lege de o biserică, să servească un cult în care nu crede. Semnificativ este faptul

că profesorul, binecunoscut ca un mare activist politic şi luptător pentru drepturile ţărănimii,

pătura socială cea mai defavorizată, nu ezită să se pronunţe şi în favoarea garantării drepturilor

potentaţilor lumii şi susţine că prin obligarea descendenţilor din familia regală de a se ţine de

religia creştină ortodoxă se comite o încălcare a libertăţii conştiinţei.

Anteproiectul propunea un şir de norme noi cu privire la libertatea conştiinţei în

comparaţie cu constituţia României din anul 1866. Astfel, în Anteproiect se susţinea că nimeni

nu poate fi obligat să ia parte la actele şi ceremoniile unui cult sau la oricare manifestare

religioasă, nici să presteze un jurămînt în formă religioasă. Deşi se reconfirma situaţia deosebită

a bisericii creştine ortodoxe, totodată, se stipula că toate confesiunile recunoscute se bucură

deopotrivă de protecţia şi grija statului. Proiectul prevedea un şir de garanţii pentru asociaţiile

confesionale: de a-şi organiza cultul în conformitate cu prescripţiile religiei lor; de a-şi

administra liber afacerile interne şi de a dispune de resursele materiale în vederea realizării

scopurilor confesionale, culturale sau de binefacere. Conform Anteproiectului, înregistrarea unor

confesiuni noi sau neînregistrate nu putea fi refuzată, dacă organizarea şi cultul lor nu contravin

opiniei publice şi bunelor moravuri.

Examinînd dreptul la învăţămînt, Constantin Stere porneşte de la ideea că problema

27

învăţămîntului şi a educaţiei nu priveşte doar pe individ şi familia lui, ci întreaga societate, statul

însuşi fiind în dependenţă de nivelul de cultură al populaţiei. Nivelul scăzut de cultură a

societăţii poate avea urmări fatale pentru toate manifestările intelectuale şi materiale ale unui

stat.

În Anteproiect cu referinţă la libertatea învăţămîntului se propunea înfiinţarea şcolilor

publice necesare pentru instruirea tuturor copiilor, fără deosebire de clasă, confesiune sau origine

etnică, iar pentru copiii dotaţi din familiile defavorizate se stipulau garanţii suplimentare,

autorităţile locale fiind obligate să instituie burse satisfăcătoare pentru înlesnirea studiilor

secundare şi superioare pentru asemenea copii. O apreciere aparte merită prevederile

Anteproiectului, care prevedeau garanţii sigure în domeniul învăţămîntului pentru reprezentanţii

minorităţilor naţionale: în localităţile, în care locuia o populaţie însemnată de altă limbă, decît

cea română urmau a se înfiinţa şcoli cu învăţămîntul în limba minorităţilor respective, dar şi cu

predarea obligatorie a limbii române; în şcolile secundare şi superioare se prevedea predarea,

oriunde era nevoie, a limbii şi literaturii minorităţilor în cauză sau instituirea unor cursuri de

studii paralele respective.

Proiectul prevedea şi un şir de alte garanţii pentru persoanele de alte etnii, care se

propuneau, după cum menţionează savantul, în conformitate cu normele dreptului public modern

şi cu obligaţiunile internaţionale ale statului: dreptul să-şi cultive limba şi să-şi dezvolte cultura

naţională; dreptul la exprimare în limba lor în cadrul întrunirilor publice, în presă sau în

publicaţiile de orice gen, în şcoli şi în serviciul cultului; dreptul de a se constitui în comunităţi,

care să le reprezinte legal în scopul realizării tuturor intereselor culturale şi confesionale ş. a.

Constantin Stere considera libertatea cuvîntului drept una din condiţiile indispensabile

pentru dezvoltarea conştiinţei umane, afirmînd că, fără cuvînt şi fără posibilitatea de comunicare

între oameni, dezvoltarea conştiinţei umane ar fi fost imposibilă. Respectiv, orice mărginire a

libertăţii cuvîntului aduce atingere şi libertăţii conştiinţei. În viziunea sa, un aspect social

important al manifestării libertăţii cuvîntului constă în faptul că, fiind o armă necesară pentru

dezvoltarea şi propăşirea unei ţări, cuvîntul este în acelaşi timp o unealtă indispensabilă a

controlului în toate ţările.

Libertatea cuvîntului este examinată în corelaţie cu libertatea presei, care este şi ea, la

rîndul său, un mijloc de control şi un mijloc puternic de guvernare. Profesorul relevă că fără

libertatea presei este imposibilă şi libertatea conştiinţei, este imposibilă noţiunea însăşi de viaţă

liberă, opinînd că în ţările, în care este înrădăcinată şi intrată în moravuri democraţia, opinia

publică, dacă nu e unicul factor de guvernămînt, e, fără îndoială, factorul cel mai important.

Totodată, profesorul se pronunţă destul de hotărît în privinţa unor eventuale abuzuri comise din

partea presei, susţinînd că nu este un mijloc mai teribil de corupţie decît o presă lipsită de

28

scrupule, care otrăveşte viaţa sufletească a unui popor. Şi, totuşi, în viziunea membrilor

Partidului Ţărănesc, exprimată în Anteproiect, toate excesele unei prese libere sînt cu prisosinţă

compensate prin indispensabilele garanţii ale guvernării libere şi ale administrării corecte, pe

care ea le aduce. Constituţionalistul considera că „licenţa” (în sens de exces, abuz – R.G.) presei

nu poate găsi nici un leac atîta timp, cît viaţa publică însăşi este lăsată în prada tuturor

„licenţelor” imaginabile. Reglementările cu privire la libertatea cuvîntului şi libertatea presei au

fost, în linii mari, menţinute în Anteproiect.

Secretul corespondenţei era considerat de către savant un drept corolar libertăţii

conştiinţei şi libertăţii cuvîntului. Găsind că prevederile constituţionale în privinţa secretului

corespondenţei nu se respectă cu un cinism şi o neruşinare groaznică, juristul era dispus să vadă

una din cauzele situaţiei date în subordonarea serviciilor de comunicare, ca şi a penitenciarelor,

şi a direcţiei sanitare Ministerului de Interne, care urma să fie revăzută. O altă cauză consta, în

opinia savantului, în faptul că legea, care determina răspunderea agenţilor publici pentru violarea

secretului corespondenţei, era una iluzorie şi reducea totul la aparenţe. În Anteproiect se

propunea stipularea la nivel constituţional a răspunderii funcţionarilor poştali şi telegrafici pentru

violarea secretului corespondenţei.

Un alt drept corolar al libertăţii cuvîntului este, după Constantin Stere, libertatea

întrunirilor. În viziunea savantului, constituantul, proclamînd dreptul dat, a presupus adoptarea

ulterioară a unei legi, care să reglementeze în materie de întruniri. Însă o asemenea lege nu a fost

adoptată, deşi după cum considera doctrinarul, este vorba de o chestiune foarte delicată, care nu

poate fi lăsată la discreţia unui guvern. Dacă Constituţia în vigoare susţinea că pentru

organizarea întrunirilor nu este necesară o autorizaţie prealabilă, Anteproiectul propunea să se

adopte o normă constituţională, conform căreia pentru organizarea întrunirilor, fie şi în loc

deschis, nu este necesară nici declaraţia prealabilă. Proiectul reducea de asemenea domeniul de

reglementare prin legile poliţieneşti de la întrunirile organizate în locuri deschise pînă la cel al

întrunirilor organizate pe căile sau în pieţele publice.

Privitor la dreptul de a se asocia constituţionalistul relevă că o asociaţie este o uniune a

mai multor cetăţeni în vederea realizării unui scop comun, cu organizarea eforturilor şi atragerea

mijloacelor în vederea atingerii scopului respectiv. Savantul privea asociaţiile ca un factor

indispensabil al vieţii moderne, susţinînd că popoarele civilizate, prin unirea forţelor individuale,

prin asociere, ating cele mai minunate rezultate. Acolo însă, unde dreptul la asociere este lăsat la

discreţia organelor administrative, suferă nu numai indivizii, ci şi societatea întreagă.

În Anteproiect libertatea asocierii este tratată mult mai larg decît în norma respectivă

constituţională. Se vorbeşte despre garantarea libertăţii coaliţiei şi asocierii în scopul apărării şi

îmbunătăţirii condiţiilor de muncă pentru toate profesiile şi pentru propăşirea gospodăriilor

29

economice, inclusiv pentru ţărani, care erau numiţi muncitori agricoli. Dispoziţiile proiectului

chemau la colaborarea pe bază de drepturi egale între reprezentanţii muncitorilor şi ale altor

categorii de salariaţi şi patroni pentru reglementarea condiţiilor de muncă şi de salarizare cu

semnarea unor contracte. Vom menţiona că prevederile referitoare la dreptul de asociere cu

formarea unor reprezentanţe legale pentru apărarea drepturilor sociale şi economice ale celor

asociaţi exprimau punctul de vedere personal al doctrinarului.

Dreptul la petiţionare este numit de către Constantin Stere o garanţie a tuturor drepturilor

şi este tratat de către profesor ca unul dintre mijloacele cele mai sigure de control. În viziunea

savantului, dreptul de petiţionare presupune o răsturnare a întregii concepţii despre relaţiile

dintre agenţii statului şi cetăţeni, deoarece numai atunci, cînd cetăţenii sînt consideraţi ca stăpîni,

iar agenţii statului în frunte cu şeful lor – ca slujitori ai statului, petiţia capătă caracter de

reclamare şi revendicare a unui drept.

Savantul consideră că, din moment ce în toate statele moderne opinia publică apare ca un

factor de guvernămînt, prezentarea petiţiilor este un mod de manifestare a opiniei publice,

inclusiv în chestiunile generale, care nu privesc interesele individuale ale unui cetăţean. Norma

constituţională, conform căreia fiecare avea dreptul de a se adresa autorităţilor publice prin petiţii

subscrise de către una sau mai multe persoane, era reiterată aproape textual în Anteproiect.

Fiind un adevărat tezaur ştiinţifico-practic, concepţia lui Constantin Stere asupra

drepturilor şi libertăţilor omului, expusă în opera juridică a marelui nostru savant, poartă

următoarele trăsături distinctive: este inspirată din izvoarele spiritual-ideologice ale

narodnicismului liberal rusesc şi poporanismului, din sursele teoretice ale liberalismului

occidental şi practicismul instituţionalismului englez; are la bază o argumentare perfect

ştiinţifică; poartă un caracter complex; interpretarea normelor constituţionale şi de drept este

strict axată pe condiţiile concrete sociopolitice şi economice de adoptare a lor; poartă un

pronunţat caracter practic; tratează drepturile şi libertăţile omului în strînsă legătură cu garanţiile

realizării lor; accentuează caracterul real al garanţiilor; presupune stipularea cît mai largă a

garanţiilor drepturilor şi libertăţilor omului nemijlocit în textul constituţional; este axată pe cele

mai înalte standarde de gîndire teoretico-practică europeană în domeniu; are un caracter

progresist, de perspectivă; îşi menţine actualitatea şi importanţa pentru procesele de

democratizare şi edificare a statului de drept în societatea modernă.

Capitolul VI din investigaţie cu denumirea Constantin Stere în lupta pentru drepturile

omului pune în evidenţă misiunea istorică deosebită a savantului în calitate de fondator al

poporanismului şi promotor al votului universal şi relevă actualitatea şi importanţa concepţiei

steriene cu privire la drepturile şi libertăţile omului pentru edificarea statului de drept.

Pentru început sînt relevate reperele moral-spirituale ale convingerilor ştiinţifice

30

steriene, ce au la origine ideile curentului liberal narodnicist rusesc, cu care viitorul savant s-a

familiarizat în cea mai fragedă tinereţe. Ulterior, acestea au evoluat în conceptul poporanist,

considerat de Constantin Stere, fondatorul lui, ca fiind mai mult un sentiment general, o

atmosferă intelectuală şi emoţională, decît o doctrină şi un ideal bine definit.

Toate aceste idei şi convingeri, trecute prin prisma celor mai avansate concepţii politice şi

ştiinţifice europene, au căpătat conturul clar al unei doctrine teoretico-practice steriene cu privire

la constituţionalismul democrat şi drepturile omului, în special. Ea a servit drept bază ştiinţifică

pentru doctrina politică ţărănistă (1921), în care şi-au găsit expresia, în cea mai mare măsură,

convingerile umaniste ale savantului.

O manifestare deosebit de elocventă a convingerilor respective a fost lupta lui Constantin

Stere pentru promovarea votului universal.

Constantin Stere vorbeşte despre dreptul de vot ca despre o funcţie socială, o datorie a

alegătorilor faţă de naţiune. Dreptul de vot este calificat de către constituţionalist drept un

exerciţiu al puterii suverane şi, în virtutea acestui fapt, el se deosebeşte foarte mult, în

convingerea sa, de alte drepturi. Dreptul de vot este dat, în opinia savantului, corpului naţional

întreg, însăşi fiinţei naţionale, înainte de toate, în vederea realizării intereselor obşteşti. În

viziunea savantului, prevederile constituţionale stipulau, în principiu, sufragiul universal, însă

împărţirea corpului electoral în colegii electorale, bazată pe cens de proprietate şi pe domiciliere

la oraş sau la sat, crea o inegalitate şi constituia slăbiciunea radicală a sistemului electoral.

Constantin Stere era ferm convins că, dacă alegătorii vor constitui un corp electoral integru,

starea de lucruri se va schimba mult spre bine şi în primul rînd, se va reduce posibilitatea

brutalizării populaţiei de la sate, a falsificării votului ei, dar şi cea a coruperii electoratului

orăşenesc. Profesorul invocă în prelegerile sale un şir întreg de manifestări, care împiedică

realizarea dreptului de vot. Se vorbeşte despre dificultatea de a garanta secretul votului în

condiţiile cînd majoritatea ţărănimii este analfabetă; despre faptul că alegătorii, care nu

corespund condiţiei censului minim de proprietate şi nici nu cunosc carte, pot vota doar indirect

delegaţii, dar nu direct deputaţii; este invocată situaţia dificilă a învăţătorilor săteşti şi preoţilor,

care, deşi au dreptul de vot direct, nu întotdeauna îşi pot permite să înfrunte voinţa autorităţilor,

faţă de care se află într-o situaţie de umilă dependenţă; este blamat fenomenul corupţiei

electorale, amplificat de sărăcie, din cauza căreia un vot poate fi cumpărat la preţul de doar 10 –

15 lei. Sub acelaşi aspect, dar cu invocarea diferenţelor de principiu în organizare, este examinat

şi procesul alegerilor în Senat. În cadrul prelegerilor sînt analizate condiţiile pe care urma să le

întrunească o persoană, pentru a fi aleasă: cetăţenia, plenitudinea capacităţilor civile şi politice,

vîrsta de 25 de ani, domicilierea în ţară, vîrsta de 40 de ani şi dovada unui anumit venit pentru

alegerea în Senat ş. a.

31

În comparaţie cu Constituţia din anul 1866 Anteproiectul prezenta o cu totul altă

concepţie nu numai asupra dreptului de vot, sistemului electoral, dar şi asupra organizării

propriu-zise a puterii legislative în stat, analiza detaliată a căreia s-a întreprins în publcaţiile la

temă [1, p.215-222]. Aceasta urma să fie reprezentată, în convingerea savantului, de un

legislativ unicameral, însoţit în activitatea sa de un Sfat economic superior şi un Comitet de

legiuire cu funcţii de redactare şi coordonare a textelor de lege şi a propunerilor legislative. Un

factor important moderator al legislativului unicameral urma să fie, în viziunea lui Constantin

Stere, plebiscitul, desfăşurat inclusiv din iniţiativa poporului în baza colectării a două sute de mii

de semnături.

După cum era şi de aşteptat, Anteproiectul stipula dreptul la vot universal, egal, direct,

obligatoriu şi secret, întruchipînd astfel idealul marelui om politic cu privire la introducerea

votului universal, pentru realizarea căruia a luptat întreaga sa viaţă.

Lucrarea finalizează cu un compartiment, în care este elucidată importanţa şi actualitatea

concepţiei steriene cu privire la drepturile şi libertăţile omului pentru procesul edificării statului

de drept în societatea contemporană. Pentru început este relevată corelaţia existentă în orice

societate între fenomenul dreptului şi cel al drepturilor omului, care se manifestă în aceea că

gradul dezvoltării şi caracterul funcţionării instituţiei drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale

omului este determinat de nivelul dezvoltării dreptului în societate. Pornind de la corelaţia

respectivă sînt examinate unele probleme, care se manifestă în procesul legiferării şi cel al

realizării dreptului în societatea aflată în proces de tranziţie spre un regim constituţional

democrat consolidat şi spre un stat de drept: adoptarea legilor în regim de urgenţă, fără o bună

ajustare a lor la cadrul legislativ existent şi nerespectîndu-se în deplină măsură cerinţa

corespunderii normelor de drept gradului şi nivelului conştiinţei juridice a cetăţenilor,

posibilităţilor reale material-financiare şi organizatorice de implementare a legilor noi;

neexecutarea şi nerespectarea legilor adoptate ş. a. Se menţionează că aceste şi alte carenţe ale

funcţionării sistemului de drept pot avea un impact negativ asupra conştiinţei juridice a

cetăţenilor, îndeosebi asupra conştiinţei juridice a membrilor tineri ai societăţii şi exercită, în

mod sigur, o influenţă negativă asupra funcţionării instituţiei drepturilor şi libertăţilor

fundamentale ale omului. Pornind de la ideile steriene despre drept ca expresie a echilibrului

raporturilor ce se constituie între diferite forţe sociale în jurul unor fenomene sociale, despre

importanţa conştientizării normelor juridice la nivel individual, despre conştiinţa juridică a

cetăţenilor ca factor creator al dreptului în statele civilizate, în lucrare sînt înaintate unele

propuneri în scopul optimizării funcţionării procesului de legiferare şi realizare a dreptului în

societatea noastră. În contextul temei investigaţiei sînt analizate convingerile ştiinţifice steriene

cu privire la necesitatea promovării principiilor autoadministrări locale ca sursă de energie civică

32

şi responsabilitate socială şi unele aspecte ale problemei combaterii fenomenului corupţiei, în

măsura relevantă pentru scopul investigaţiei, pe larg problema fiind tratată în publicaţii [3].

În finalul lucrării este argumentată convingerea cu privire la locul foarte important şi

rolul decisiv al instituţiei drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului în procesul edificării

statului de drept. Se aduc un şir de considerente, pentru care promovarea consecventă şi eficientă

a politicii de drept orientate spre garantarea amplă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale

omului urmează a fi considerată drept una din direcţiile cele mai importante a realizării

dezideratelor constituţionale, conform cărora Republica Moldova este un stat de drept,

democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a

personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sînt garantate.

Concluzii şi recomandări

În urma studiului în cauză s-a ajuns la următoarele concluzii de ordin teoretico-practic, care

vor servi drept bază ştiinţifică pentru înaintarea unor propuneri şi recomandări:

1. Rezultînd în mare măsură din munca de autodidact, anterioară studiilor universitare,

opera juridică a lui Constantin Stere a fost creată în perioada anilor 1897 – 1922, în timpul

studiilor la Facultatea de Drept a Universităţii din Iaşi şi activităţii sale în calitate de profesor la

Catedra de drept administrativ şi constituţional a Facultăţii respective, exercitării funcţiei de

rector al Universităţii din Iaşi şi activităţii sale sociopolitice. Principiile şi opiniile ştiinţifice ale

savantului poartă amprenta ideilor sale generale sociopolitice şi economice, profund umaniste şi

democrate, care au avut la început drept reper moral-spiritual ideile narodniciste şi convingerile

sale poporaniste. Importante opinii ştiinţifico-practice ale savantului şi-au găsit expresia

elocventă în activitatea sa sociopolitică, desfăşurată pe fundalul proceselor de reformare

democratică a societăţii şi statului român de la sfîrşitul sec. al XIX-lea – începutul sec. al XX-

lea.

2. La opera juridică a lui Constantin Stere urmează să fie atribuite, în conformitate cu

domeniul de investigare, subiectul de studiu, metodele de studiu şi conţinutul lor teoretic, patru

lucrări cu caracter juridic: Evoluţia individualităţii şi noţiunea de persoană în drept. Studiu

sociologic şi juridic. (Teză de licenţă în drept), (Iaşi, 1897); Introducere în studiul dreptului

constituţional, Partea I, (Iaşi, 1903); Curs de drept constituţional (Litografiat), (1910);

Anteproiect de Constituţie întocmit de Secţia de Studii a Partidului Ţărănesc cu o Expunere de

motive de C. Stere ( Bucureşti, 1922).

3. Creaţia juridică a savantului a adus la timpul său o contribuţie mai mult decît

substanţială la materia ştiinţifică cu privire la stat şi drept nu numai sub aspect cantitativ,

lucrările sale completînd numărul nu prea mare al operelor ştiinţifice de drept constituţional,

33

existente în acel moment în şcoala română de drept. Ea s-a evidenţiat din masa generală a

lucrărilor ştiinţifice de acest gen prin inspirarea ştiinţifică a autorului din sursele dreptului

cutumiar anglo-saxon. Graţie complexităţii şi profunzimii materiei juridice abordate, opera

steriană reprezintă şi astăzi un suport teoretico-practic şi moral-spiritual deosebit de valoros în

activitatea de reformare democratică a societăţii noastre şi de edificare a statului de drept.

4. Convingerile profund umaniste ale savantului îşi găsesc expresia încă în teza de licenţă

Evoluţia individualităţii şi noţiunea de persoană în drept. El considera individualitatea umană,

înzestrată cu drepturi şi libertăţi, drept valoare supremă socială, forţă creativă a progresului

social, rostul căruia constă, în opinia sa, în crearea condiţiilor pentru dezvoltarea şi afirmarea

individualităţii umane. Pornind de la aceste convingeri, în lucrările Introducere în studiul

dreptului constituţional, Partea I şi Curs de drept constituţional se conturează în mod clar

concepţia steriană asupra drepturilor şi libertăţilor omului, care culminează în lucrarea

Anteproiect de Constituţie întocmit de Secţia de Studii a Partidului Ţărănesc cu o Expunere de

motive de C. Stere, ultima reprezentînd întruchiparea ideilor teoretico-practice ale savantului în

materie de constituţionalism democrat, stat de drept şi drepturile omului.

5. Concepţia steriană asupra drepturilor şi libertăţilor omului, reflectată în opera sa

juridică, a fost nu numai una deosebit de avansată pentru perioada istorică în care a trăit şi activat

savantul, dar şi una copleşitor de actuală chiar şi pentru timpurile noastre, graţie atît unei

abordări ştiinţifice profunde cu înalte conotaţii moral-spirituale, cît şi aspectelor ei practice

concrete, îndeosebi în ceea ce priveşte importanţa garanţiilor eficiente de realizare a drepturilor

şi libertăţilor proclamate constituţional pentru afirmarea principiilor democratice în viaţa

societăţii şi a statului. Familiarizarea cu principalele idei ale concepţiei savantului impune

concluzia că, în persoana lui Constantin Stere, ştiinţa noastră are un mare doctrinar şi apologet al

drepturilor omului, care nu numai că a contribuit într-o măsură considerabilă la elaborarea

aspectelor teoretice ale instituţiei drepturilor şi libertăţilor omului, dar şi a luptat cu mult

devotament pentru transpunerea lor în viaţă. Faptul în cauză probează cu certitudine că poporului

nostru, prin cei mai buni înaintaşi ai săi, îi este proprie tradiţia unui spirit avansat de gîndire

sociopolitică, cultură juridică şi ataşament faţă de cele mai înalte valori ale democraţiei şi statului

de drept.

6. Opera juridică a lui Constantin Stere reprezintă o vastă creaţie ştiinţifică în domeniul

statului şi dreptului, în care sînt abordate cele mai diverse aspecte ale problemelor ce ţin de

provenienţa statului şi a dreptului, esenţa, definiţia şi evoluţia lor pe parcursul dezvoltării

societăţii umane, sînt elucidate trăsăturile specifice statului constituţional, celui de drept,

regimului democrat, sînt analizate mai multe concepţii şi teorii ştiinţifice ce ţin de materia

respectivă, sînt formulate un şir de principii constituţionale fundamentale, cum ar fi cel al

34

supremaţiei legii, garantării drepturilor şi libertăţilor omului, autonomiei locale ş.a. În măsura în

care acestea sînt relevante pentru conceptualizarea ideilor steriene asupra drepturilor şi

libertăţilor omului, ele constituie un suport investigaţional important pentru elucidarea concepţiei

savantului despre drepturile şi libertăţile omului.

7. Constantin Stere a împărtăşit, în fond, concepţia materialistă asupra provenienţei

statului, considerînd că statul apare la o anumită etapă a evoluţiei sociale în urma unui proces

evolutiv firesc, însă trăsătura distinctivă a opiniei ştiinţifice a savantului asupra problemei date

constă în evidenţierea locului şi rolului individualităţii umane şi conştiinţei individuale ca factor

creativ, generator al progresului social.

8. De o importanţă aparte şi actualitate deosebită este definiţia statului, dată de Constantin

Stere, ca o formă superioară a cooperării sociale, ea fiind perfect valabilă şi în prezent, îndeosebi

cu referinţă la statele provenite dintr-un regim totalitar, aflate în proces de tranziţie şi care sînt

antrenate în operarea unor transformări democratice, ce pot fi realizate doar prin cooperarea

aprofundată a tuturor forţelor sociale.

9. Ideile ştiinţifice ale savantului referitoare la scopul şi sarcinile statului sînt actuale şi

astăzi, juristul eminent considerînd că statul îşi atinge scopul prin realizarea unor sarcini

concrete, cum ar fi sarcinile de asigurare a independenţei, de apărare, de consolidare a securităţii

economice şi apărare a individului împotriva eventualelor abuzuri ale forţelor monopoliste

puternice, sarcina de menţinere a ordinii de drept, cea a educaţiei cetăţeneşti şi cea a acumulării

şi păstrării bogăţiilor materiale printr-o bună organizare a forţelor de producţie.

10. Concepţia lui Constantin Stere cu privire la statul de drept a evoluat, debutul fiind

marcat de concepţia sa despre statul constituţional, completată şi aprofundată prin invocarea şi

analiza ştiinţifico-practică în lucrările sale juridice a principiilor unui regim constituţional şi

democrat. Semnele distinctive ale acestui regim, în opinia savantului, sînt: conlucrarea dintre

opinia publică şi şeful statului în procesul de legiferare şi guvernare, crearea unor garanţii reale

pentru realizarea drepturilor şi libertăţilor omului, realizarea principiului autonomiei locale.

11. Definiţia steriană a statului de drept este formulată prin prisma responsabilităţii

factorilor de decizie în faţa cetăţeanului şi a locului şi rolului dreptului într-un asemenea stat, în

care destinaţia oricărei norme de drept constă în a da naştere unui drept subiectiv al cetăţeanului,

care poate fi realizat, inclusiv prin intermediul apelului la justiţie.

12. În convingerea ştiinţifică a savantului, teoria contractului social nu are nici un fel de

acoperire istorică şi sociologică, valoarea ei constă însă în faptul că ea a fost pusă la bazele

proclamării drepturilor naturale ale omului, imprescriptibile şi inalienabile, precum şi în faptul că

în principiile de bază ale teoriei respective pot fi întrevăzute principiile organizării într-un viitor

îndepărtat a unui stat corespunzător celor mai înalte idealuri ale omenirii în domeniul organizării

35

statale.

13. O deosebită importanţă prezintă ideile lui Constantin Stere cu privire la drept ca

fenomen apărut odată cu apariţia statului şi care, în esenţa sa, este destinat să menţină un

echilibru al forţelor sociale, aflate în permanentă dezvoltare, inclusiv prin intermediul aplicării

forţei de constrîngere, care însă trebuie să fie moralizată prin conformarea ei conştiinţei juridice

a poporului.

14. Sînt relevante şi astăzi pentru conştientizarea unor manifestări ale fenomenului

funcţionării dreptului în societatea în tranziţie opiniile savantului asupra caracterului individual

al normei de drept, precum şi argumentele cu privire la necesitatea respectării conformităţii

normelor de drept nivelului şi gradului conştiinţei juridice a membrilor societăţii.

15. În acelaşi context, sînt deosebit de valoroase, sub aspect ştiinţifico-practic, concluziile

savantului cu privire la faptul că, în lumea civilizată, conştiinţa juridică a cetăţenilor creează

normele de drept şi nu statul, precum şi opinia ştiinţifică a savantului despre referendum

(plebiscit) ca despre una din cele mai indicate modalităţi de adoptare şi modificare a constituţiei.

16. Un adevărat ghid în activitatea de elaborare şi formulare a unui text constituţional,

precum şi în procesul luării unor decizii asupra alegerii unor sau altor forme concrete de

guvernare a unui stat sînt ideile steriene despre faptul că, în asemenea procese, urmează să se

ţină cont de un criteriu sigur – conştiinţa juridică a poporului, pentru care se face constituţia şi

organizarea statală.

17. Întreaga operă juridică a marelui nostru înaintaş este pătrunsă de viziunea savantului

asupra drepturilor şi libertăţilor omului ca fiind cea mai importantă instituţie de drept, însuşi

progresul social urmărind scopul afirmării individualităţii umane.

18. Concepţia lui Constantin Stere asupra drepturilor omului este o concepţie cu evidente

conotaţii practice, savantul considerînd crearea unor garanţii eficiente de realizare a drepturilor

proclamate, inclusiv prin stipularea lor nemijlocit în textul constituţiei, drept o condiţie

indispensabilă a funcţionării instituţiei respective de drept.

19. Evidenţierea dreptului la egalitate (considerat atunci un drept), în cadrul abordării de

către savant a problemei clasificării drepturilor şi libertăţilor omului, denotă spiritul ştiinţific

progresist şi clarvăzător al profesorului, dreptul în cauză fiind ridicat ulterior la nivel de principiu

constituţional fundamental.

20. Pornind de la ideile ştiinţifice steriene, în lucrare a fost dată definiţia statului de drept

ca stat care garantează realizarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, toate

celelalte caracteristici ale statului respectiv fiind considerate ca subordonate caracteristicii

menţionate.

21. În acelaşi context, în lucrare a fost formulată definiţia drepturilor şi libertăţilor

36

fundamentale ale omului ca drepturi ale omului stipulate în constituţia statului şi actele de drept

internaţional, ce asigură libera dezvoltare a personalităţii şi societăţii umane.

22. În urma analizei clasificării steriene şi a clasificărilor contemporane ale drepturilor şi

libertăţilor omului, în studiu se propune o clasificare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale

omului în baza criteriului necesităţii alocării directe a resurselor material-financiare ale statului

în scopul garantării eficiente a realizării unor sau altor drepturi şi libertăţi.

23. Concepţiile lui Constantin Stere cu privire la anumite drepturi şi libertăţi ale omului ce

ţin de interese de ordin material şi ce ţin de interese de ordin spiritual sînt şi astăzi extrem de

actuale. Opiniile savantului cu privire la libertatea individuală, libertatea cuvîntului şi a presei,

libertatea conştiinţei, libertatea întrunirilor, dreptul la proprietatea privată au o valoare practică

înaltă pentru reglementarea drepturilor respective în societatea noastră actuală.

24. Ideile steriene referitoare la necesitatea garantării libertăţii alegerilor, la importanţa

realizării complexe a principiului autonomiei locale într-un stat democratic, la sarcina imperioasă

de combatere a corupţiei, la necesitatea promovării principiului utilităţii sociale a proprietăţii

private constituie un important suport teoretico-practic în activitatea noastră de edificare a

statului de drept.

25. Concepţia lui Constantin Stere cu privire la drepturile şi libertăţile omului are

următoarele caracteristici distinctive: este inspirată din izvoarele spiritual-ideologice ale

narodnicismului liberal rusesc şi poporanismului, din sursele teoretice ale liberalismului

occidental şi practicismul instituţionalismului englez; are la bază o argumentare perfect

ştiinţifică; poartă un caracter complex; interpretarea normelor constituţionale şi de drept este

strict axată pe condiţiile concrete sociopolitice şi economice de adoptare a lor; poartă un caracter

practic pronunţat; tratează drepturile şi libertăţile omului în strînsă legătură cu garanţiile

realizării lor; accentuează caracterul real al garanţiilor; presupune stipularea cît mai largă a

garanţiilor drepturilor şi libertăţilor omului nemijlocit în textul constituţional; este axată pe cele

mai înalte standarde de gîndire teoretico-practică europeană în domeniu; poartă un caracter

extrem de avansat, de perspectivă îndepărtată; îşi menţine actualitatea şi importanţa pentru

procesele de democratizare şi edificare a statului de drept în societatea noastră de azi.

26. În contextul materiei investigate, în lucrare au fost analizate unele aspecte ale

procesului de legiferare şi ale funcţionării dreptului în societatea în tranziţie, au fost identificaţi

şi examinaţi unii factori importanţi de ordin obiectiv şi subiectiv, ce influenţează negativ

procesul în cauză, în vederea elaborării unor propuneri concrete, realizarea cărora poate contribui

la depăşirea situaţiilor complicate.

37

27. În finalul lucrării au fost formulate o serie de concluzii cu privire la actualitatea şi

importanţa concepţiei steriene cu privire la drepturile şi libertăţile omului pentru activitatea de

edificare a statului de drept şi la necesitatea imperioasă a promovării de către stat a unei politici

prioritare, consecvente şi complexe în domeniul dreptului constituţional, care să fie orientată

spre garantarea amplă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Recomandările concrete de ordin practic au fost formulate în baza concluziilor rezultate în

urma studiului efectuat, promovarea lor fiind în măsură să contribuie la realizarea obiectivelor de

democratizare profundă a tuturor domeniilor de activitate a societăţii şi de edificare a statului de

drept. Astfel, pe parcursul lucrării au fost înaintate următoarele propuneri:

1. Publicarea integrală în ţara noastră a operei juridice a lui Constantin Stere, care

constituie o materie ştiinţifico-practică extrem de valoroasă în domeniul ştiinţelor

despre stat şi drept.

2. Studierea operei juridice a savantului în cadrul disciplinelor Teoria şi istoria statului şi a

dreptului, Drept constituţional, Istoria doctrinelor politice şi de drept, Drept

internaţional la facultăţile de drept ale instituţiilor de învăţămînt superior din ţară.

3. Instituirea disciplinei Drepturile omului în calitate de disciplină obligatorie de studiu în

cadrul tuturor instituţiilor de învăţămînt superior din ţară, conform profilului viitoarei

activităţi profesionale a absolvenţilor.

4. Înfiinţarea, în baza unei instituţii de învăţămînt superior, a Catedrei interuniversitare

Drepturile omului pentru asigurarea procesului de predare a disciplinei nominalizate.

5. Instituirea unui grup de lucru din rîndul savanţilor şi experţilor practicieni pentru

elaborarea manualului Drepturile omului, destinat asigurării teoretico-didactice a

disciplinei respective.

6. Instituirea, la nivel legislativ, a unui Consiliu naţional legislativ, cu includerea în

componenţa lui a savanţilor şi experţilor practicieni din cele mai diverse domenii pentru

examinarea prealabilă, cu titlul consultativ, a tuturor proiectelor de legi în vederea

optimizării proceselor de elaborare a legilor şi a eficientizării implementării lor.

7. Înfiinţarea, pe lîngă Academia de Ştiinţe a Moldovei, a Institutului pentru Drepturile

Omului în scopul desfăşurării unor investigaţii ştiinţifico-practice în domeniu şi al

elaborării recomandărilor de rigoare.

8. Iniţierea, la posturile naţionale de televiziune şi radio, a unui ciclu de emisiuni dedicate

problematicii drepturilor omului.

38

9. Înfiinţarea ziarului „Drepturile omului”, destinat unui cerc larg de cititori, în care să fie

abordată tematica respectivă.

10. Proclamarea garantării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului drept politică

prioritară a statului în domeniul dreptului pentru perioada desfăşurării proceselor de constituire a

regimului democratic consolidat şi de edificare a statului de drept în ţara noastră.

În cadrul investigaţiei s-a pornit de la convingerea fermă că edificarea statului de drept,

fiind un obiectiv sociopolitic, economic şi juridic extrem de complex, care necesită efortul

conjugat al tuturor forţelor sociale, este pentru societatea noastră o misiune sociopolitică şi

juridică realizabilă. Opera juridică a lui Constantin Stere oferă în acest sens un important suport

teoretico-practic şi moral-spiritual societăţii noastre, antrenate în procesele de edificare a unui

regim democratic consolidat şi a statului de drept. Pentru considerentele menţionate, în

perspectivă urmează a fi continuată munca de investigare a operei juridice steriene sub

următoarele aspecte:

– analiza complexă a celor patru lucrări atribuite la opera juridică steriană;

– studierea multiaspectuală a ideilor ştiinţifico-practice steriene cu privire la

fenomenul constituţional şi principiile de bază ale democraţiei constituţionale;

– studierea amplă a concepţiei steriene sub aspectul caracteristicilor distinctive şi

principiilor de funcţionare a statului de drept;

– efectuarea unui amplu studiu comparativ al opiniilor teoretico-practice steriene

cu privire la cele mai importante probleme ale statului şi dreptului în raport cu

concepţiile ştiinţifico-practice contemporane asupra problemelor respective.

39

Lista lucrărilor publicate la tema tezei :

Monografii:

1. Grecu R. Stere-juristul. Chişinău: Universul. 2008. 248 p.

2. Grecu R. Stere în luptă pentru drepturile omului. Chişinău: Universul. 2009. 232 p.

Articole ştiinţifice:

3. Grecu R. Democraţie sau corupţie. Revista Naţională de Drept. 2004, nr. 4, 2004, p. 36

– 50.

4. Avornic Gh., Grecu R. Caracteristica generală a operei juridice a lui Constantin Stere.

Revista Naţională de Drept. 2008, nr. 7. p. 2 – 5.

5. Grecu R. Teza de licenţă „Evoluţia individualităţii şi noţiunea de persoană în drept” –

un debut strălucit al lui Constantin Stere în ştiinţa juridică. Revista Naţională de Drept. 2008, nr.

8, p. 2 – 12.

6. Grecu R. Lucrarea lui Constantin Stere Introducere în studiul dreptului constituţional.

Partea I (1903) – tratat clasic despre stat. În: Revista Naţională de Drept. 2008, nr. 9, p. 9 – 13.

7. Grecu R. Curs de drept constituţinal – opera fundamentală juridică a lui Constantin

Stere. În: Revista Naţională de Drept. 2008, nr. 12, p. 24 – 28.

8. Avornic Gh., Grecu R. Anteproiect de Constuţie – un ipotetic apogeu al realizării

practice a viziunilor ştiinţifice ale lui Constantin Stere. În: Revista Naţională de Drept. 2008, nr.

12, p. 2 – 6.

9. Grecu R. Viziunea lui Constantin Stere asupra originii statului şi postulatelor teoriei

contractului social. În: Revista Naţională de Drept. 2009, nr. 1, p. 11 – 17.

10. Avornic Gh., Grecu R. Definiţia statului în opera juridică a lui Constantin Stere. În:

Revista Naţională de Drept. 2009, nr. 2, p. 8 – 12.

11. Grecu R. Constantin Stere despre scopul şi sarcinile statului. În: Revista Naţională de

Drept. 2009, nr. 2, p. 16 – 19.

12. Grecu R. Viziunile lui Constantin Stere cu privire la drept. În: Revista Naţională de

Drept. 2009, nr. 3, p. 11– 16.

13. Grecu R. Constantin Stere despre statul de drept. În: Revista Naţională de Drept.

2009, nr. 4, p. 16 – 22.

14. Grecu R. Definiţia şi clasificarea drepturilor şi libertăţilor omului conform viziunii

ştiinţifice a lui Constantin Stere. În: Revista Naţională de Drept. 2009, nr. 5, p. 19 – 26.

15. Grecu R. Constantin Stere despre dreptul la proprietate. În: Revista Naţională de

Drept. 2009, nr. 6, p. 2 –8.

16. Grecu R. Constantin Stere despre libertatea conştiinţei. În: Revista Naţională de

40

Drept. 2009, nr. 7, p. 2 –5.

17. Grecu R. Constantin Stere despre dreptul la învăţămînt. În: Revista Naţională de

Drept. 2009, nr. 8, p. 7 – 11.

18. Grecu R. Constantin Stere despre dreptul la petiţionare ca garanţie a tuturor

drepturilor. În: Revista Naţională de Drept. 2009, nr. 9, p. 23 – 27.

19. Grecu R., Constantin Stere despre dreptul la libertatea individuală. În: Avocatul

poporului. 2009, nr. 4, p. 8 – 10.

20. Grecu R. Constantin Stere despre libertatea cuvîntului. În: Avocatul poporului. 2009,

nr. 5– 6, p. 10 – 12.

21. Греку Р. О некоторых проблемах реализации права в переходном обществе. În:

Юрист. 2009, nr. 6, р. 75 – 80.

22. Grecu R. Constantin Stere despre constituţie şi constituţionalism: abordare istorică şi

aspecte contemporane. În: Revista Institutului Naţional de Justiţie. 2009, nr. 1 (8), p. 74 – 78.

23. Grecu R. Constantin Stere – un mare doctrinar al drepturilor omului. În: Revista

Institutului Naţional de Justiţie. 2009, nr. 2 (9), p. 61 – 65.

24. Греку И., Греку Р. О некоторых исторических и современных аспектах права

собственности. În: Нотариус. 2009, nr. 4, р. 40 – 48.

Conferinţe ştiinţifice internaţionale:

25. Grecu R. Constantin Stere: idei despre stat, drept şi individualitatea umană. În:

Constantin Stere – 140 de ani de la naştere: Mater. conf. şt. intern. 12 octombrie 2005. Chişinău:

Tipogr. AŞ a Moldovei. p. 53 – 62.

26. Grecu R. Importanţa instituţiei drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului

pentru formarea conştiinţei şi culturii juridice ale populaţiei. În: Cultura juridică şi prevenirea

corupţiei: Mater. conf. intern. 1 noiembrie 2007. Chişinău: Bons Offices SRL, 2007. p. 95 –

102.

27. Avornic Gh., Grecu R. Ideea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului în

opera juridică a lui Constantin Stere. În: Dimensiunea ştiinţifică şi praxiologică a dreptului. In

honorem Elena Aramă, doctor habilitat în drept, profesor universitar. Om emerit: Mater. conf.

şt. intern. 14 – 15 martie 2009. Chişinău: Bons Offices SRL, 2009. p. 35 – 54.

28. Греку Р. О некоторых аспектах исторического развития института прав и

свобод человека на европейском конституционном пространстве. În: Проблемы борьбы с

транснациональной организованной преступностью и коррупцией в условиях

глобализации: Матер. межд. научно-практ. конф. посвященной 75-летнему юбилею

Казахского Национального Университета им. Аль-Фарби. 11 апреля 2009. Алма-Ата, р.

102 – 109.

41

29. Grecu R. Dezvoltarea conştiinţei juridice – factor important în procesul afirmării

justiţiei naţionale. În: Reforma Sistemului de Justiţie în Republica Moldova. Standarde europene

şi realităţi naţionale: Mater. Mesei rotunde intern. 15 iunie 2009. Chişinău: Politipcom SRL,

2009. p. 47 – 58.

30. Grecu R. Unele considerente privind funcţiile statului. În: Educaţie şi cercetare într-un

stat de drept: Mater. conf. şt-pract. intern. 16 octombrie 2009. Chişinău: Revista Naţională de

Drept. 2009. nr.10 – 12. Ediţie specială, p. 27 – 29.

42

Adnotare

la teza de doctor habilitat în drept Concepţia drepturilor şi libertăţilor omului în opera

juridică a lui Constantin Stere, realizată de Raisa Grecu, doctor în drept

Specialitatea 12.00.01: Teoria generală a dreptului; Istoria statului şi dreptului; Istoria

doctrinelor politice şi de drept, Chişinău, 2009

Lucrarea prezentată este precedată de o introducere, realizată în şase capitole conţinînd

optsprezece paragrafe şi finalizează cu concluzii şi recomandări, are un volum total de 241

pagini de text de bază şi este însoţită de o bibliografie constituită din 198 denumiri. Numărul

total de publicaţii ştiinţifice pe marginea temei investigate constituie 30.

Domeniu de studiu şi obiectivele tezei. Investigaţia este dedicată studierii concepţiei

drepturilor şi libertăţilor omului în opera juridică a lui Constantin Stere. Întru realizarea

obiectivului propus au fost identificate lucrările cu caracter juridic ale lui Constantin Stere;

analizat procesul evoluţiei şi afirmării în opera juridică a savantului a concepţiei sale cu privire la

drepturile şi libertăţile omului; examinate opiniile teoretico-practice ale remarcabilului jurist

asupra unor drepturi şi libertăţi concrete ale omului; identificate caracteristicile specifice ale

concepţiei steriene cu privire la drepturile şi libertăţile omului; ca urmare a evaluării operei

steriene au fost redefinite statul de drept, drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi a

fost elaborată o clasificare a lor.

Noutate şi originalitate ştiinţifică. Investigaţia în cauză este prima lucrare în ştiinţa

noastră juridică dedicată studierii operei juridice a lui Constantin Stere, în general, şi unuia dintre

cele mai importante aspecte ale creaţiei juridice a savantului – concepţiei steriene cu privire la

drepturile şi libertăţile omului, în special,. Analiza, în contextul temei investigaţiei, a opiniilor

ştiinţifico-practice ale lui Constantin Stere asupra unui şir întreg de noţiuni, definiţii, instituţii,

fenomene, legităţi, teorii cu caracter juridic de asemenea reprezintă o noutate ştiinţifică absolută.

Semnificaţia teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării. Prezenta investigaţie este un

studiu doctrinar, în care este elucidat locul şi rolul deosebit ale lui Constantin Stere în ştiinţa

noastră juridică în calitate de savant clasic, teoretician al statului şi dreptului, constituţionalist,

ilustru doctrinar şi apologet al drepturilor şi libertăţilor omului. În lucrare este pusă în evidenţă

semnificaţia teoretică şi importanţa practică covîrşitoare ale concepţiei steriene cu privire la

drepturile şi libertăţile omului pentru elaborarea cadrului teoretico-ştiinţific şi evoluarea

procesului edificării statului de drept în societatea noastră.

În urma studiului s-au formulat un şir de propuneri de ordin teoretico-practic,

implementarea cărora poate servi eficientizării proceselor de reformare democratică a societăţii

şi statului nostru.

43

Аннотация

к докторской диссертации на соискание ученой степени доктора хабилитат

юридических наук «Концепция прав и свобод человека в юридических трудах

Константина Стере», выполненной кандидатом юридических наук Греку Р.А.

Специальность 12.00.01: Общая теория права; История государства и права;

История политико-правовых учений. Молдавский Государственный Университет, 2009.

Рукопись.

Настоящая работа состоит из введения, шести глав, содержащих восемнадцать

параграфов, завершается выводами и рекомендациями, имеет общий объем 241 стр.

основного текста и сопровождена библиографией состоящей из 198 наименований. Общее

число научных публикаций по теме исследования составляет 30.

Область и цели исследования. Диссертация посвящена исследованию концепции

прав и свобод человека отраженной в юридических работах Константина Стере. Для

достижения результата исследования были идентифицированы юридические

произведения Константина Стере; проанализирован процесс становления и утверждения

концепции прав и свобод человека в юридическом творчестве ученого; исследованы

научно-практические взгляды ученого на конкретные права и свободы человека;

выявлены специфические характеристики концепции Константина Стере о правах и

свободах человека; даны определения правовому государству, основным правам и

свободам человека и разработана их классификация на основе исследованных трудов.

Новизна и научная оригинальность. Работа является первым исследованием в

нашей юридической науке, посвященным юридическому творчеству Константина Стере в

целом и в частности, одному из важнейших его аспектов – концепции ученого о правах и

свободах человека. Абсолютную научную новизну представляет собой и анализ, в

контексте темы, научно-практических взглядов Константина Стере на целый ряд понятий,

определений, явлений, закономерностей и теорий юридического характера.

Теоретическая и практическая значимость работы. Данное доктринарное

исследование выявляет особое место и роль Константина Стере в нашей юридической

науке в качестве ученого классика, теоретика государства и права, конституционалиста,

выдающегося доктринера и апологета прав и свобод человека. В нем подчеркиваются

особое теоретическое и ведущее практическое значение исследованной концепции для

научно-теоретического обеспечения процесса построения правового государства.

По результатам исследования выдвинут ряд предложений научно-практического

характера, реализация которых может способствовать повышению эффективности

процессов демократического переустройства нашего общества и государства.

44

Summary

to the habilitated doctorate thesis in law titled “Concept of human rights and liberties in

the judicial works of Constantin Stere, written by Raisa Grecu, doctor in law

Specialization 12.00.01: General theory of law, history of the state and law, history of

political and law doctrines, Chişinău, 2009

This thesis is preceeded by an introduction, is composed of 6 chapters which consist of 18

paragraphs total and is finalized by conclusions and recommendations, it has a total of volume of

241 pages of text and is accompanied by a bibliography, which consists of 198 works cited. The

total number of scientifical publications on the investigated topic is 30.

Domain of studies and objectives of the thesis. This investigation is dedicated to the

study of the concept of human rights and liberties in the judicial works of Constantin Stere. In

order to accomplish the proposed objective, works written by C. Stere were examined; out of

those four scientific works of judicial character written by the constitutional scholar were

selected and the evolution of concepts of Stere about the human rights and liberties was

examined. In this study the definitions by C. Stere about the state of law, freedom and human

rights and the classification of those are analized, references to contemporary approaches are

made and some of authors’ own definitions and classifications are elaborated. The visions of C.

Stere related to certain human rights and liberties are examined and the specific characteristics of

the respective concept as a whole are identified. The actuality and importance of Steres’

concepts about fundamental human rights and liberties for the edification of a state of law is

argumented.

Scientific novelty and originality. The present study is the first judicial scientific work

dedicated to the concepts by Stere in regard to human rights and liberties; this work brings up in

our scientific knowledge the judicial works of the scholar, including those which were not

published, under the aspect of the topic of the investigation and it represents an absolute

scientific novelty.

Theoretical significance and applied value of this study. This investigation puts to

evidence the special place and role of Constantin Stere in our scientific knowledge as a classic

scholar; theorist of state and law; an eminent constitutionalist and represents a substantial

contribution to the completion and the thoroughgoing study of our knowledge of state and law.

Following the study, a range of propositions of theoretical and practical value were

formulated. The implementation of those could serve to make the process of democratic reforms

of our society and state more efficient.

45

Grecu Raisa

Tema: Concepţia drepturilor şi libertăţilor omului în opera

juridică a lui Constantin Stere

Specialitatea: 12.00.01 teoria generală a dreptului; istoria statului şi dreptului;

istoria doctrinelor politice şi de drept

Autoreferat

al tezei de doctor habilitat în drept

Aprobat spre tipar: 28.12.2009 Formatul hîrtiei 60x84 1/16

Hîrtie ofset. Tipar ofset. Tirajul 100 ex.

Coli de tipar: 2,8 Comanda Nr.193/09

Centrul Editorial-Poligrafic al Universităţii de Stat din Moldova,

Str. Alexei Mateevici, 60, Chişinău, MD-2009.