Lomtiieasa-te şi vei Iii — Voeşte şi vei pa tea!

Prim-redactor : M S T . C D H A K - R A C O V I f i T

R E D A C Ţ I A : S Ï M A D A Ü I C O I . A E I O R O A ЯГГЮІ 6. TKlrEFOW îîo. 1 5 - 7 5 . €lnj 9 Dnmineeä la 19 Oct. 1924 AHTUL I V . H-RTOL 8 3

A p a r e In flecare D u m i n e c ă

Un mare pas înainte INIFICAREA CALENDARULUI

Cu zina de 15 Octombre a încetat «шіагві cel vfchi şi viaţa uoastră

faeagă, ehlar şi cî» biserkeaa/ă, se "ientesză йщк calendarul fel non,

Mit gi'cgrtsían. Pasïsl aaesta mare "tarai s'a făcut su binecuvântarea

JJ după гашіиіак tuíaror Ріеаеііп-W»r Mitropoliei şi Episcojji ai îutii'sçii •i»erici româneşti, atât a с<;Ы orte-*Щ cât şi a celei ncite cu Roma.

De mult un am mai văzut pe toţi ţ*pîi bisericii uoastre într'o aşa de imoasă armooie şi biînăîaîţelegei'e *» acum.

Cade-se de« să adncem prinosul Jj»tru de fieagcii ^cunoştinţă Prea-Pjţţitilor şi InaUpreasOfţiţilor Părinţi *P'8*'opi ş j Mitiopoiiţi. peut 'n acea-^bălţfitoafie fiAţeasnă şi părintească Neeaură, care ea s>ng;i<ră ne aduce ™tt mângâie^: sufletulai amătlt de

mult» le diliomi şi neînţelegeri »*»tfe fraţi,

ц Cinste şi mărire se «чіѵіяе mai Щі Iaalt Preasflnţitului Mitropolit *iimat, care dimpreună cu toţi fraţii î*1 Arhierei, a Aid o scrisoare pas-**ială cătră cler şi popor, tâlcnind ^ stal acestei schimbări şi măi'turisiad,

Şi tare, că „snutera convinşi de Jjttlt de greşeala calendarairsi luliau" * iedarâiid, că „ne-a devenit cu ^Putinţă, să ne mai opunem tţHtevarului şl ştiinfii, care ne ^gteşte adevărul".

Oijste şi mărire acelora, cari re-I -ejentând biserica cea mai conser-rttftä) au avut, în fine, curajul să lú c U obiceiul învechit, şi în inte-îîgel pat™* Ş' al neamului, să înlă-J*.e o prejudecată, şi să se declare ^-{jn un pas de înoire, care în-r - j ă un mare progres ^Jjgte şi mărire se cnvine şi Ar­i c i l o r bisericii unite, cari re-ÎLiintă o de progres în viitor •'îjiieerica roinâiHască, şi care deşi ™. legat întru unire cu biserica Linei, Apusului, totuşi a păstrat, jggi s'a legat dintru început caleu-jjful cel vechi cu toată greşeala lui.

Cuminte lucru a fost — zice pa­p a l a Arhiereilor uniţi — din par-îjj strămoşilor şi înaintaşilor noştri, £ până la alte vremuri de înţelegere л pistreze şi socoata zilelor biseri-j|«ti după calendarul cel vechi. Iatru 'leest chip, făcând aceeaşi liturghie, stârni şi citind din aceleaşi cărţi jpte, în o singură limbă naţională, jjfcnniiid deodată aceleaşi sfinte săr-jgltirr creştineşti, s'a putut păstra rtfmai departe şi s'a putut îucliiega 5 м я і deplin solidaritatea şi unitatea дотпілі românesc, fie că o parte a Ui se găsia şi se găseşte în legătură |« credinţă şi de dragoste cu biserica Bornei, fie că încă nu sunt înlăturate toste prejudecăţii*, cari împiedică Hirta întregnlni neam românesc cu ^serica mamă a Romei celei vechi şj cn Acela, pe care Pravila lui Matei ВачагаЬ, tipărită tu Târgovişte la мші 1652 îl agrăeşte cu cuvintele:

preafericite şi Preasfinte şi întoc-шаі îngerilor, întru Hristos părintele jirieţilor şi stăpân a toate adeveri-tele Apestolicişti Biserici".

Astfel una dintre bisevicele roma-eeţii avansandu se din conservatism, walaltă conteaindu-se, s'au găsit fră­ţeşte, şi au convenit întru adoptarea aceluiaşi calendar. Pasul e cu atât nai important, că până acum biserica remâne&seă, în majoritatea ci, a so­rtit chestiunea calendarului drept chestie de dogmă, şi acum s'au înţe­les să se modifice. După analogia ca-lendarnlui se vor putea «onsidera şi eelelalte puncte de deosebire înt>e cele do«ă biserici rou-â eşti şi cu binavoiiiţa, pe care o inspiră dra-gestea frăţească, se va găsi, că îs tette se poate face, la fel, aceeaşi uiflcare.

Când зѳ va ajunge la aceasta atunci unirea politica se va desăvârşi cu o «nire sufletească completă şi opera bisericii va fi încununată, cu ajuto-

: ral Domnului, opera de sacrificiu al «oilor, cari au închegat cu sângele

• lor unirea neamului românesc. Ca unificarea bisericească dorită

de toţj creştinii şi de toţi românii *e va putea face numai în această direcţie ni-o dovedeşte şi conferinţa delà Sinaia, a reprezentanţilor bi-•aricilor din Răsărit despre care d l O*. Onisifor Ghîbu spune în

. 'ista „Societatea de mâine", că a că Românii, departe de a se

Putea uni cu Grecii sau cu Bulgarii, JJJJ vor putea să găsească nici pen-

biserică alţi aliaţi, decât pe aceia Ші li are pentru politica şi cultura Poporului, pe aliaţii din Apus. h ii ~~ a d e v ă r a * — soarele răsare ™ Orient, dar meree şi el spre Apus. Wlea soarelui trebue să o urmăm " "oi In toate orientările noastre.

D r . ! U E D i l A N U

ZECE А Ш UE GLORIOASA ІІОМЛІІЕ A Ш. S . REGELUI FERÓIN AN» I.

M O Z A I C U R I , ~ ~ Un vultur In sbor, întrebuin-™ o forţă de 2 HP (cai putere). 1ère л r e a u n u i niunte cere o pu-

fle 8 ori mai mare, decât mer-ад Pe o câmpie. .^/T Limba germană posedă 240.000 S o o b n c e z a 1 0 9 0 0 0 §i engleză

! П о Г Л и т і П е і soarelui, ca să vie la « ™ trebue 8 minute şi 17 secunde.

Celei mai apropiate stele, ii tre-4 ani, ca lumina ei să vie la

M. S. REGELE FERDINAND

In ziua de II Octombrie, anul acesta, s'au împlinit zece ani i de domnie glorioasă a celui dintâi Rege al tuturor românilor, M. Sa Ferdinand I.

M, S a s'a suit pe Tronul ţării, în pragul unor vremi cari s e arătau triste. Odată cu domnia Măriei Sale venea şi o răs - j pundere din cele mai grele : România îşi pregătea o altă soartă. ! Pentru asemenea prefaceri istorice, s e cereau şi din partea Ţării şi din partea Regelui, însuşiri mari. Şi le au avut, cu prisosinţă, Ţara şi Regele. M. Sa, a fost chezăşia, premergătorul şi înfăptui­torul României întregite. M. Sa, a simţit deopotrivă cu Ţara, a împărtăşit aceleaşi suferinţi şi a purtat cu vitejie sabia. NI. Sa, iubind Moşia şi Crucea, ca şi Voevozii înaintemergători, delà spiritul cărora şi-a lorânduit faptele Lui în viaţă, trecând prin încer­cări dureroase de cumpănă grea, — a învins. Astăzi Tronul şi domnia Lui, sunt înconjurate de cea msi curată dragoste a în -

$ tregii suflări româneşti. l Cu M. S. Regele Ferdinand !, România şi-a îndeplinit crezul

ei de veacuri: o ţ a r ă întrunită în hotarele ei naturale. M. Sa . ş i -a dus la bun sfârşit misiunea Sa istorică: un Rege democrat

peste o ţară democrată. Domnia M. S. Regelui, la început, fu cuprinsă de viforul

care clătina Ţara Românească din temelie. Prin foc şi sabie, prin sânge şi suferinţi prea grele, neamul românesc, erâ pus la în­cercare Şi în aceşt i ani trişti, o bupătaie fără samăn veghea şi pregătea destiniîe ţarii. Éra jertfa de sine a M. S. Regina Maria. Căci pe lângă domnia glorioasă a Ш. R. Regelui, un nimb împodobea tronul, nimbul Doamnei, care împrăştia : iubire şi sacri­ficiu pentru Ţara Sa,

Şi a trecut viforul. Şi au venit ani senini. Şi s'au desprins zece ani de domnie glorioasă.

Din inimile tuturor românilor o rugă s e înalţă: Să dea Dumnezeu, o domnie lungă, paşnică şi înfloritoare iubitului nostru Rege şi Regine. „cultura poporului"

- "4 X X

'-f 5W • « 4

M. S. REGJNA MARIA

A I U L A K Oitl AMI L O K Nu de mult, printr'unul din ziarele

din capitală, făceam cunoscut opiniei publice, felul de a se purta grecii cu românii din regiunea Megleniei, per-secutându-i în mod crud şi barbar. Azi, persecuţiile s'au îndreptat şi asupra unui alt grup de aromâni.

Ştirile de felul cum grecii ştiu să tra­teze elementul românesc din regatul elen, sunt din zi în zi mai alarmante.

Zilele trecute, Societatea „Sfânta Măria Mare" a românilor dki Turia şi împrejurimi (Reg. Pindului Macedonia grecească) primeşte ştirea destul de dureroasă — pentru ori care simte ro­mâneşte — încât a fost nevoită să che­me în adunarea generală pe toată su­flarea "aromânească, spre a protesta contra satrapizmului grecesc.

N'a trecut de cât foarte puţin timp de când studenţimea macedo-română a sărbătorit cu mult fast a 7-a aniver­sare a independenţii Pindului, cu care ocazie s'au rostit cuvântări pline de simţământ naţional, scoţând în eviden­ţă fiecare din oratori, cauzele ce au determinat pe conducătorii mişcării noastre naţionale, să proclame acea in­dependenţă l) şi iată-ne azi alarmaţi de veştile sosite din acea legendară Tu­ne, cari ne vestesc că autorităţile gre­ceşti au trimis la puşcărie membrii cor­pului didactic din acea comună şi pe un elev, care a îndrăznit să tragă clo-petele bisericei române, vestind cre­dincioşilor sosirea în comună a arhiereu­lui, care me era decât grec, având ca misiune hirotonisirea unui diacon ro­mân; ca să protestăm cu energie con­tra aceloraşi greci cari şi-au permis fapte cu adevărat sălbatice.

Atunci când, prin binevoitoarele co­loane ale ziarului în care am cinstea să scriu şi azi, desenam în câteva rân­duri felul cum s'a sărbătorit acea ani­versare, eram cuprins de un fior de mândrie naţională care-mi spunea: scrie şi fă cunoscut întregei suflări omeneşti ceeace poate face românul atunci când îi ajunge cuţitul la os.

Azi, în urm® celor petrecute la Tu­ria, comună românească în Pind, a-ceeaşi voce îmi spune: „Demască opi­niei publice româneşti atrocităţile gre­ceşti şi fă-o atentă asupra urmărilor nefaste ce vor avea loc, dacă nu se vor lua măsurile necesare.

Iată faptele: După multe intervenţii şi rugăciuni,

urma să sosească în comuna Turia un Arhiereu grec, căci românii nu au un astfel de prelat cu toate că chestiunea Episcopatului român datează încă de-pe timpul domniei lui Vodă Carol, spre a hirotonisi pe un candidat la preoţie. Românii, fiind înştiinţaţi de aceasta, au pregătit o primire regească aceluia ce venea să le dea pe Servul iui Dum­nezeu, care urma să le slujească in limba lor maternă. Turienii, însă, n'au avut norocul să se împărtăşească de acea bucurie, căci postul de jandarmi din comună a ştiut să le-o turbure.

Şeful, a ordonat arestarea învăţă­torilor, a unui elev şi a mai multor frun­taşi români şi după ce i-au bătut şi batjocorit i-au trimis legaţi la închi­soare.

De ce oare s'au făcut vinovaţi cei arestaţi? Că au vrut să-şi manifeste dragostea şi recunoştinţa faţă de acela

1 Vezi Cultura Poporului No. 79/924.

care venea să le dea preotul român?! era , oare aceasta o nelegiuire sau o crimă ca să fie astfel trataţi?

Aromânii, ca întotdeauna au răspuns la apelul societăţii de mai sus.

Peste o mie de persoane au venit la sediul societăţii de cultură „Macedo-Române" din Calea Rahovei 29, ca să protesteze şi să ceară măsuri de în­dreptare.

D-l Cicma, preşedintele activ al so­cietăţii „Sfânta Măria Mare" într'o sim­ţită cuvântare arată adunării eveni­mentele petrecute în Turia şi roagă să se desemneze o comisie care să se pre­zinte legaţiei elene din Bucureşti, ce-rându-i intervenţia pentru imediata li­berare a celor arestaţi, iar in cazul când, cererea delegaţiei nu va fi luată în seamă, să se recurgă la represalii faţă de elementul grecesc stabilit în ţară.

Studenţimea macedo-română prin glasul d-lor Cuza şi Al. Popagheorghe, societatea de cultură „Meglenia" prin cuvântul preşedintelui ei d-l Hr. luffu, intelectualitatea aromână prin cuno­scutul publicist N. Batzaria, se asocia­ză în totul propunerilor d-lui Cicma şi promit conducătorilor „Sfânta Mă­ria Mare" tot concursul de care vor avea nevoie.

Toate acestea se petrec atunci când Sanctitatea Sa Patriarhul Ierusalimului în tovărăşia reprezentanţilor Republi-cei greceşti în ţară — cari îi ţin iso­nul — propăvâduieşte pe teritorul ro­mân, dragoste între popoare, iar cei din fruntea legaţiei elene din Bucu­reşti, fanfaronează că elementul aro­mânesc din Grecia se bucură de toa­tă libertatea întru cultivarea limbei 1er materne.

Toate acestea nu sunt decât palavre greceşti. Realitatea este că, grecii, cau­tă să extermineze elementul aromânesc prin fel de fel de mijloace; iar noi românii, în România noastră, adăpos­tim pe toţi Lazaridişii Dimitropulos ş. a. şi îi menajăm şi căutăm ca mi cumva să li se întâmple ceva căci, vai! ce va zice Liga Naţiunilor sau ce va zice un oarecare om politic.

După cum, atât pentru ei, cât şi pen­tru cei delà Belgrad, cari pentru sfi­darea tuturor tratatelor nu lasă să funcţioneze nici o şcoală românească, nu există nici o Ligă a Naţiunilor în-cceace priveşte acordarea de drepturi a minorităţilor aflate în graniţele lor, aşa să nu existe nici pentru noi acea teamă de Liga Naţiunilor şi aceasta cu atât mai mult cu cât • elemen­tul românesc atât în Grecia cât şi în Serbia nu poate fi considerat ca o mi­noritate minimă.

Guvernul, este dator să ia act de mişcarea macedonenilor care este ceva mai mult de cât dreaptă.

Noi spunem: Ori există o chestiune a românilor din Macedonia şi atunci se impune să o susţii sub toate raportu­rile, ori m există, şi atunci nu trebuie să se facă caz de ea, atunci când in­teresul diplomatic este la mijloc şi ne­glijată când nu-i; iar elementul româ­nesc sufere depe urma acestei negli­jenţe.

Spuneţi-ne curat, nu avem nevoie de voi, căutaţi-vă de treabă căci nu pu­tem să ne punem rău cu guvernele ale căror conaţionali trăiesc împărăteşte în România Mare, pentru făurirea că­reia s'a vărsat şi sânge de români ma­cedoneni, şi atunci fiţi siguri, că nu vom mai ridica glasul nostru de pro­testare.

Dar, atâta timp, cât există o chestiu­ne macedoneană, nu vom înceta să ce­rem ceeace ni se cuvine.

DELAVARDAR.

Î N S E M N Ă R I L E M E L E Studitie bizantine fn România In „Revue des deux mondes" din

15 Iunie a. o., CharlesíDiehl, mem­bru al Institutului, Işî scrie impre­siile sale asupra Roœâniei, vizitata, la 14 Aprilie a. e., cu.'prilejul con­gresului de studii bizantine, la care au venit reprezentanţi ai : Franţvi, Belgiei, Italiei, Sosmei, Iugoslaviei, Cehoslovaciei, Greciei, Bulgariei, Angliei si Rusiei (Germania nu a trimis delegaţi).

Fermecat de prieteneasca primire făcută, serie : „Cine a vizitat Bu­cureştii, ştie nespusa şi fevmecă-toarea dragoste a ospitalităţii ro­mâneşti".

Descrie vizitele făc ite la monu­mentele de artă b ig^t jnă , printre cari mănăstirile : Voroneţ, Moldo-viţa, Putna, Suceviţa, Rădăuţi, Su­ceava, Iaşi, Curtea de Argeş, Cozia şi Horezu!.

Şi termină, cu sfirmartui legătu­rilor de prietenie Intre Franţa şi România.

E încă un omsgiu adus ţă; ii noastre care se înfiripează.

JDelta SHinării Cu nouile îmbunătăţiri ee se in­

tenţionează a se aduce deltei Du­nării (evaluate la aprox. 10 mii. lei) se crede că anual se va puíf a scoate, pentru export, minimum 15 mil kg. peste.

Suprafaţa deltei Dunării este de aprox. 500 mii ha (dintre cari 55 mii ha nisipuri, păşuni şi sate, 178 mii ha bălţi ou stufuri fixe şi 70 mii ha bălţi cu rădăcini de trestii plutitoare).

Iniţiativei private îi rămâne un larg teren de acţiune, Statul ne­putând da suma de 10 mii. lei, într'un timp prea seurt.

Iată o bogăţie a ţării, pe care n'am ştiut pâcă acum s'o exploatăm!

Modernizarea Turciei Mustafa К<-ш**1, caută, eu orice

preţ. să modernizeze no:-a Turele. Dar această occidentală moder­

nizare, e îa dezacord cu religia Islamului şi laicizarea Turciei întâm-ріюа greutăţi de neîcvins.

Totuşi, s'a reuşit, în psrte, ceva. Aşa de pildă, vor fi suprimate,

perdelele cari despărţeau femeile de bărbaţi, în tramvaie şi vapoare, fe­meilor rezervaudu-H-se locuri în faţa vechiculelor.

Turbanul se poartă din ee în ee mai rar.

înainte era interzisă consumaţia liqueururilor fermentate şi după textele religioase, cel căzut în vină, lua 80 de lovituri de baston, în public.

Dar acum, mai toţi suferă. în batjocură, loviturile, pentru a bea.

Căsătoria nu e admisă sub 12 ani pentru băeţi şi sub 9 ani pentru fete.

Poligamia e menţinută, ea exce­lentă, pentru repopulare.

Ba, citim în ziarul turcesc „îkdam" din 1 Martie 1924, că Hussein Djahid, cere înlocuirea alfabetului arab, cu cel latin, pentru a se scrie turceşte.

Modernizarea Turciei e o laicizare a ei şi toate aporturile occidentale vin în contrazicere eu textele reli­gioase, tot mai fără valoare azi în Turcia.

Vrea, săracul Mustafa Kemal, ceva, dar are şi mulţi duşmani!

situaţie îngrijorătoare într 'un ziar cotidian, printre co­

loanele pline de amănuntele unei crime, o mică notiţă arată că lă şeoa'a normală din Constanţa pen­tru cele 50 locuri patru clasa I-a, s'au prezentat 35 candidaţi.

Ia aaelaş ziar, pe altă pagină un extras dintr'o statistică: In ju­deţul Teleorman sunt 84.000 copii în vârstă de şcoală, la care ar fi nevoie de 1400 învăţători, socotit câte 60 elevi de învăţător. In ju­deţ se află în prezent în fiinţă 672 posturi, din cari 310 sunt ocupate de învăţători titulari, iar 362 de suplinitori.

Cam în acelaş timp, un alt ziar anunţa : D-l ministru al şcoalelor a plecat în judeţul X, pentru a lua parte la inaugurarea a 26 localuri de şcoli, nou construite.

Se înţelege delà sine însemnă­tatea acestor informaţii pentru viaţa culturală a ţării noastre şi legă­tura сѳ există între ele.

Când actualul ministru al şcoale­lor, convins fiind că nu mai putea merge înainte pe calea progresului eu 70°/ 0 analfabeţi, s'a început ac­tivitatea pentru construirea de şcoli îa sate, a crezut că odată satele înzestrate cu Іосэіигі de şcoală mari, luminoase, cu bănci construite după toate cerinţele higienice moderne, problema analfabetismului va lua sfârşit şi toată activitatea într'acolo trebueşte îndreptată 1

S'a uitat însă că problema anal­fabetismului la noi are mai multe laturi şi pentru a se pune capăt acestei ruşini naţionale e nevoie a se îmbrăţişa toate laturile proble­mei, e nevoie a merge deodată din toate direcţiile, contra celui .mai aprig duşman al neamului nostra, 'ignoranţa.

Pentru aceasta, înainte de a se clădi scoale, trebuesc învăţători, căci nu clădirile, nu legile, circu-lările şi programele iac şcoală, ci învăţătorii ei, aceştia insuflă şeoalei duhul lor, aceştia dau fiinţă, din fiinţa sufletului lor. Ce folos vom avea de localuri de şcoală fru­moase, după dimensiunile oficiale, cu aierisire sistematică, dacă pur­tătorul de lumină va lipsi, dacă sufletul învăţătorului va lipsi şi şcoala va fi pustie?

Şi oricât s'ar sili naţionaliştii de tarabă să demonstreze că făcând abstracţie de situaţia materială, în­văţătorul dacă va avea suflet în el îşi poate face datoria, e de prisos, fiind ştiut că în mizeria în care trăieşte, nu poate să-şi devoteze sufletul şi corpul miskmei ce are, căci puterea de muncă a unui in­divid, fie aceasta muncă fizică sau intelectuală,' este în raport direct cu starea de sănătate şi de între­ţinere a individului.

învăţătorul, în special, pentru a-şi îndeplini cu stricteţe îndatori­rile sale, are nevoie de o situaţie materială care şă-1 pună la adă­postul zilei de mâine. Lăsat în si­tuaţia de a nu avea ce mânca, de a nu se putea îmbrăca cum se cu­vine, de a munci în alte direcţii pentru a-şi căpăta pâinea cea de toate zilele, el nu se va putea de­vota muncii grele de a alunga în­tunericul delà sate. Un învăţător care toată vacanţa a muncit dea-valma cu ţăranii la câmp, sau a avut cursuri de preparaţii, muncind din greu pentru a câştign câţi-va

lei în afară de leafă, ou ce puteri de muncă, cu ce entuziasm va intra în clasă la Septembrie ? 1

Care părinte, al cărui copil a absolvit cursul primar, văzând acea­stă situaţie a învăţătorului îşi va mai trimite copilul la şcoala nor­mală pentru a-1 înscrie în cea^a func­ţionarilor muritori de foame, ci pre feră să-1 ţină acasă la munca câmpu­lui, care astăzi este pe deplin răs­plătită. Aceasta în ceeace priveşte pe acei săteni, împroprităriţi, cu pământ mult, cari au ce lăsa şi fiilor lor. Sătenii nevoiaşi, cari n'au pământ, n'au nici bani şi deci nici mijloacele de a-şi trimite copiii la şcolile delà oraşe, căci astăzi unui copil intrat în şcoala normală, îi trebuie aproximativ zece mii de lei pentru instglare. De unde să-i ia funcţionarul plătit cu o mie sau două pe lună? De unde să-i ia muncitorul pe pământul altuia ? Şi câţi copii cu dragoste de învăţă­tură, înzestraţi cu puternice apti­tudini pentru studiu, nu sunt siliţi se rămână la coarnele plugului, din cauza lipsei mijloacelor materiale.

Părinţii bogaţi, indiferent de ca­lităţile intetectuale ale copiilor lor, nu-i dau la şcoala normală, căci ei din înălţimea grămezii de aur, sfi-deză pe învăţătorul idealist, dar muritor de foame.

Rămân pentru şcoala normală copiii funcţionarului şi ai ţăranului nevoiaş care-şi rupe din bucata delà gură, pentru creşterea copilu­lui. Acesta este adevăratul motiv pentru care şcoalele normale sunt ameninţate a rămâne goale, iar sa­tele fără învăţătorii de ean au rsevoe. Şi lipsa aceasta de învăţători se simte mai ales ac^m, când minis­terul a numit pe toţi absolvenţii din anul acesta în noile provincii pentru a umplea golurile de acolo, rămânând şcoalele din vechiul re­gat încadrate sau conduse de supli­nitori cu 3—4 clase gimnaziaie, sau fete cu şcoala profesională.

întocmai povestea cu autireul lui Arvinte.

Situaţia aeeasta ar trebui sä dea de gândit conducătorilor cari prin construcţia localurilor de şcoli au atacat problema analfabetismului numai dintr'o parte.

Dacă această luptă a dat rezul­tate frumoase, aceasta se datoreşte în primul rând masselor ţărăneşti, lucru îmbucurător şi cu atât mai îmbucurător, cu cât s'a pus capăt şi unei legende : aceea că poporul ar fi refractar culturii. Şi dacă sa­tele îşi manifestă cu atâta însufle­ţire dorinţa de a se lumina, ridi­când pe socoteala-i mii de clădiri de şcoli, guvernanţii au datoria, ca In afară de laude să înlesnească fiilor de ţărani o mai uşoară fre­cventare a şcoalelor secundare.

Iar cât timp învăţătorul nu va fi cunoscut printre cei dintâi fac­tori pentru luminarea poporului şi nu va fi plătit cu un salar echiva­lent cu munca ce o desfăşoară şi ou rolul ce-1 are în desvoltarea cul­turală a ţării, până atunci acelaş procent de analfabeţi, aceeaşi igno­ranţă la sate, cu toate reformele şcolare ce s'ar face, cu toate cursu­rile complimentare şi de adulţi, cu toate bibliotecile şi căminele cultu­rale şi cu toate clădirile şcolare, ce eventual s'ar face.

I. SAVIKESCU, învăţător

Daţi-ne avioane! O gospodărie cu cât are de toate,

cu atât e nevoiţii să cumpere din târg mai puţine lucruri, cu atât este mai independentă, mai pre­gătită pentru viaţă, mai fericită.

Lîî fel o ţară, cu cât are nevoe a s duce din străinătate mai puţin, putând ca restul să-şi facă prin mijloace proprii, cu atât este mai bogată, mai puternică, mai bin-î prepâtiţă contra duşmardor.

O veche zicăioare foarte e de vâ­râ tă : „Cine vrea pace să se pre­gătească da război" trebue să gă­sească la noi un înţeles cât mai U:rg cv.ro să se traducă în fapt.

A pregăti o armată proporţională m populaţia (întinderea) ţării, cu fő; tele duşmanilor din pre jur şi cu cerinţele moderne, însemnează în primul rârtj a o înzestra cu ma­terialul eorespui.zător timpurilor.

Marele răsb ii ce îneă nu şi-a încheiat socot&Lle, a do redit im­portanţa covârşitoare a aviaţiei în apSraroa naţionala.

Aplicaţiunile ei to" mai nume-іод-ѳ şi mai reuşite a schimbat drumul de izbă''.Ja «eis. mare în ser.

Supremaţia mărilor do ieri s'a schimbat în mod firesc în supre­maţia aerului de azi.

întinderea vederii, mărirea con­siderabilă a focului şi legăturile de tot felul, toate obţinute cu un mare câştig de timp, intră în foloasele acestei supremaţii.

Ca s'o avem faţă da statele ce ne înconjoară trebue înzestrată şi mărită aviaţia.

In timp de pace tot prin ea se poate transporta corespondenţă, ba­gage, pasageri, eu o viteză mai mare ca a celorlalte mijloace de mişcare. In acest scop trebue a se înfiinţa o aviaţie civilă, metodic exploatată şi sprijinită de stat.

Pentru a înfiinţa şi una şi alta, pentru a le asigura o viaţă de pro­speritate, ne trebue izvor de ali­mentare, aici, acasă la noi.

Izvorul acesta stă într'o fabrică de avioene care trebue să lucreze mereu.

Nimic nu ne lipseşte : lemn avem, oţel avem, lucrători buni de Joate specialităţile şi ingineri aeronautici cu scânteia invenţiilor avem, deci crearea unei fabrici este uşoară, dacă ar fi mai multă bunăvoinţă. De mult trebuia s'o avem şi azi nu ne mai costa aproape 3 mi­lioane lei un avion adus din străi­nătate.

Ruşii au aproape 2 mii de avi­oane în serviciu şi comandă mereu la fabricelo cari lucrează necon­tenit. Să n>î uităm că ei nu pot înţelege că Basarabia este a noastră.

Ceho-Slcvacii, Sârbiij Polonezii şi Ungurii, au industrii naţionale de aviaţie, înfloritoare prin aten­ţiunea, şi comenzile ce le acordă statul. Producţiile lor sunt continue şi tot crescânde, luându-ne înainte cu zeci de arii.

In acelaş timp la noi, lăudabilul început plin cu sacrificii al fabri­cii „Astra" delà Arad, găseşte tot mai puţină încurajare, tot mai pu­ţin sprijin.

Indiferent unde şi cine să facă această fabrică, dar fără ea, să ştie toţi că ţara e mult mai în pri­mejdie.

într 'un caz do răsboi, legătura cu străinătatea poate fi întreiuptă iar rămânerea la proprilo mijloace să nu ne mai aducă la săiăcia celui menit să moară.

Conflicte ie armate nu iartă, iar duşmanul nu te întreabă ee ai şi ce nu ai.

Dacă este adevărat c-ă trebue să ne lacem tot felul de industrii la noi în ţară, aceea a aviaţiei tre­bue pusă în primul plan atâta timp cât vecinii nutresc gânduri de so­coteală pentm graniţele сэ nu le convin.

Iubiţi cititori, cu simţământul cu­rat pentru patrie, cereţi pe orice cale, spuneţi-o tuturor din jurul vostru, că trebue cât mai curând o aviaţie puternică.

Libertatea şi întregirea ogorului nostru scump a fost plătit eu destul sânge.

Vom fi slab pregătiţi, mai scump vom plăti încă.

Şi aviaţia va fi puternică dacă vom avea o fabrică care să-i pro­cure mereu materialul de care are nevoe. Restul ne-a dat Dumnezeu din belşwg.

Pe seama învăţămintelor din tre-eut şi a dorinţii de mai bine, să ri­dicăm cu toţii acest glas, care tre­bue ascultat şi înfăptuit la vreme.

Cu o zi mai târziu, norii grei ai duşmăniei vecinilor poate să ne în­tunece un viitor de fericire la care avem dreptul.

„Vrei pace, pregăteşte-te de răs­boi" deci daţi-ne avioane.

I STÂNCULESCU, locot aviator

Pagina 2 CVLTUBA POPOBÜLTTI Numărul 8І

D O ü l F E J I E I D C l U N E C i A. ŞAPTEA DELA Ы С А

U o om cu numele Iair, mai ma­rele sinagogei evreilor din Caper-naum, avea o fată greu bolnavă. Apropiindu se de Isus, 1-a rugat să meargă să o tămăduiască. Iisus a şi plecat să-i împlinească rugă­mintea. Pe drum, cineva s'a atins de poala hainei lui. Era o sărmană femee, care pătimea de scurgerea sângelui de doisprezece ani şi care îşi eheltuise toată averea pe la doftori fără să se poată vindeca. In Iisus avea încredere deplină, îşi zicea : Chiar şi numai dacă mă voiu atinge dj poala hainei lui, mă voi vindeca.

A avut dreptate. Scurgerea sân­gelui ei a încetat îndată. Iisus atunci a întrebat: „Cine este, cel ce s'a atins de mine" ?

Ca şi altă-diita, Iisus, era încon­jurat de mulţime mare de popor. Aşa apoi iţpostolii, miraţi, au zis lui Iisus: „Invăţătorule, popoarele te îmbulzesc şi te strâmtorează, iar tu întrebi cine este cel ce s'a atins d 8 mine" ?

Iisus a răspuns din nou: „S'a atins cineva de mine, că eu am simţit ieşind din mine puterea Г

Atunci femeia s'a apropiat tre-murînd de Iisus şi căzând înaintea lui a mărturisit, cum s'a atins de el şi cum s'a vindecat îndată. Aşa dar credinţa neclintită în puterea lui Iisus a îndemnat-o să se apro­pie de el. Iisus, ca să arate pute­rea credinţei, a zis femeii : „Indrăs-neşte fiică, credinţa ta te-a mântuit, mergi în pace."

Femeia s'a întors fericită la casa sa. A căutat vindecare la doftorul sufletelor şi al trupurilor şi a gă­sit-o. După cum ne spun unii scrii­tori din vremea apostolilor, această femee a rămas credincioasă lui Iisus până la sfârşitul vieţii sale.

încă în vremea, când Iisus vor­bea cu femeea, a venit un servitor al lui Iair şi a zis stăpânului său: „Fiiea ta a murit, nu supăra pe învăţătorul." Iair era să şi plece, întristat pentru pierderea fiicei sale dar Esus 1-a oprit zicându-i: „Nu te teme, crede numai şi se va mântui "

Ori cărui om îi este rânduit să moară. Trupul fiecăruia din noi va fi dat odată putrezirei. Viaţa pă­mântească este o călătorie mai scurtă ori mai lungă, care se sfârşeş­te în mormânt. Dar sufletul omuiai este nemuritor şi astfel, mulţi oa­meni tocmai prin moarte se mân-tueso, trecând sufletele lor în adevă­rata fericire. Iair credea, că de a-ceastă irântuire vorbeşte Iisus. A fost singura mângâere ce i-a rămas după pierderea fiicei lui, de-aceea s'a îndestulii şi cu atâta şi s'a dus alături de Iisus. S'a bucurat adu-cându-şi aminte, că Iisus intrând în casa Iui va spune măcar un cu­vânt de mângăere cătră mama ce­lei moarte.

Iisus i-a făcut însă parte de-o bucurie şi mai mare. A intrat în casa unde zăcea moarta şi văzân­d-o întinsă în sicriu, a zis celor din casă: „Nu plângeţi, n'a murit ci doarme."

Apoi a scos pe toţi din easă, rămânând numai cu părinţii fetei şi cu trei apostoli şi apucând pe moartă de mână a gi ăit : „Fecioară scoală I" Şi îndată s'a întors sufle­tul ei, spre marea bucurie a ne­mângâiaţilor ei părinţi.

Acesta e cuprinsul sfintei Evan­ghelii de astăzi. Vedem în această sfântă Evanghelie mila lui Iisus faţă de două femei. Pe una a vin­decat-o da boală, iar pe cealaltă a înviat-o din moarte. Pe amândouă le-a împărtăşit însă de-o binefacere nemărgenită: le-a arătat calea, ca­re duce către adevărata viaţă şi fericire. Această cale este credinţa care în toate vremile a împodobit sufletele femeilor cinstite. Această credinţă să împodobească şi sufle­tele femeilor de astăzi. Un învăţat a spus odată, că orice popor este aşa cum îi sunt femeile. Credinţa în legea lui Dumnezeu a fost o podoabă şi a femeilor române din toate timpurile. Această credinţă ele au vărsat-o şi în sufletele co­piilor lor ai astfel putem să zicem, şi lor avem să le mulţumim, că poporul nostru şi astăzi est? creş­tin. Dacă vom avea credinţă, pu­tem să avem şi nădejde in bună­tatea lui Dumnezeu, după cuvântul ( s f in te i scrijiiuri, care zice : „toate se pot celui credincios."

Sfântul Mucenic Dumitru Tot întru pecastă Duminecă (26

•Octombrie) facem şi pomenirea Sfântului şi marelui mucenic Du­mitru, isvorâtorul de mir. Acesta a trăit pe vremea împăraţilor ro­mani Dioeleţiim şi Maximian şi a fost creştin cucernic şi cu frica lui Dumnezeu. Pentru înţelepciunea şi simţul lui de dreptate îl iubea toată lumea şi a bjuns chiar şi în slujbă înaltă de stat. Mulţi păgâni s'au întors la adevărul legii lui Iisus pe urma predicărilor lui, mai ales, că el predica atât prin cuvânt, cât şi prin pilda unei vieţi sfinte şi curate.

împăratul Maximian însă ura pe creştini şi doria să-i pustiască de pe faţa pământului. Mergând la Tesalonica şi auzind, că Dumitru încă este creştin, a poruncit să-1

arunce în închisoare împreună cu mulţime de alţi creştini. In vreme-ee Dumitru zăcea în închisoare împă­ratul a făcut multe încercări să-1 înduplece a părăsi legea lui Hristos şi a se întoarce la închinăciunea idoleasoă. Dar Dumitru a rămas statornic în dreapta lui credinţă spunând, că adevărul este mai pre­ţios chiar şi decât viaţa şi liber­tatea.

In vremea aceea a venit în Tesa­lonica un om uriaş cu numele Lie, care a cerut tuturor cetăţenilor ora­şului să lupte cu dânsul. împăra­tul voind să-şi bată joc de creştini, îi silea să lupte cu Lie, care, fiind uriaş îi biruia pe toţi, omorându-i. Atunci un tânăr cu numele Nestor s'a dus la Dumitru în închisoare şi îngenunchind înaintea lui 1-a rugat să-1 binecuvinteze, ca să dea lupte cu Lie şi astfel să îndepărteze primejdia morţii delà creştini. Dumitru s'a rugat pentru Nestor şi 1-a binecuvântat, zi­cându-i :

— Pe Lie îl vei birui şi pe Hristos îl vei mărturisi I

Luând Nestor îndrăzneală din cuvintele acestea s'a dus să se lupte cu Lie şi 1-a biruit, omo-rându-1.

împăratul, auzind de moartea lui Lie s'a mâniat cumplit şi a porun­cit să ucidă pe toţi creştinii. Curte­nii i-au spus, că Nestor a biruit pe Lie prin rugăciunile şi bine­cuvântarea lui Dumitru. Atunci îm­păratul a trimis câţiva soldaţi în închisoare, cari l-au străpuns cu su­liţele şi astfel şi-a dat sfântul Du­mitru sufletul în manile lui Dumne­zeu, făcând după moartea sa multe minuni şi vindecări. Apoi, la po­runca împăratului s'a tăiat şi capul sfântului Dumitru.

Trupul sfântului Dumitru a fost Î D g r o p a t în Tesalonia şi a rămas multă vreme neputred, isvorând din el mir de mult preţ, pentru aceea acest sfânt se numeşte şi isvorâtor de mir. Pentru viaţa lui cea sfântă şi pentru statornicia în dreapta credinţă, Dumnezeu 1-a în-eununa neveştejita cunună a măririi, iar sfânta biserică 1-a înscris în cartea sfinţilor. Şi se face pome­nirea lui în tot anul, în toate bise­ricile creştineşti.

SEPTMHU POPA

înfiinţarea Ateneului român tn I>arabani In oraşul Dorohoi, bătrânul Gh.

Gh. Burghele, de o viaţă întreagă de când munceşte pentru lumina­rea poporului. Prin străduinţă, prin sacrificii, de multă vreme, a înfiin­ţat în acest oraş Ateneul român. Activitatea acestui Ateneu a fost covârşitoare, căci a mai pus bazele filialelor în Târgul-Săveni, Noua Suliţa (jud. Hotiu), Suceava, Şiret şi Ciudei (Bucovina), Herta (Do­rohoi), iar în timpul din urmă în târguşorul nostru Dorobani.

In ziua de 24 Iulie, au sosit la noi dd. Burghele şi St. Lascăr, prefectul judeţului. In faţa unui public numeros d. Burghele a ară­tat scopul venirii sale în Darabani ca să se pună bazele unui Ateneu şi în acest târguşor. Propunerea d-sale a fost primită cu multă în­sufleţire. Tot în acest scop au mai vorbit : dd. prefect Lascăr, Axente institutor şi A. Lipsa, avocat.

S'a aprobat statutele Ateneului central din Dorohoi şi s'au ales ca preşedinţi de onoare dd. P. C. Anghelescu, ministrul şeoalelor, general Mircescu şi St. Lascăr, iar ca membri de onoare dd. colonel C. A. Văsescu, Ionel I. Pilat şi I. S. Lascar.

S'au înscris ca membri fondatori 46 de persoane, dintre cari şi gos­podari săteni.

S'a ales ca preşedinte al Ate­neului, d. V. Axente, institutor ; vice­preşedinţi Dr. I. Simionescu şi C. Gh. Hadărcă învăţător; secretar Gh. Vornicescu învăţător şi casier pe d. C Gh. Ionescu, magistrat.

Se cuvine multă laudă veneratu­lui d. Gh. Gh. Burghele, care poate vedea cu mulţumire, că nu în za­dar a fost truda sa pentru lumi­narea poporului. V. AXENTE

S C A K L A T I X A Au început să se ivească multe ca­

zuri de scarlatină în deosebite colţuri ale ţării, mai ales printre şcolari şi militari.

E o boală molipsitoare (lipicioasă). îndată ca ştiţi sau auziţi de vre­

un caz de scarlatină anunţaţi pe primar, pe jandarm, pe agentul sanitar, moaşa sau medicul de cir­cumscripţie.

Bolnavul trebuie izolat cel puţin 40 de zile şi cât mai repede, tot­deauna la spital. E greu să fie în­grijit acasă mai ales acum şi acolo unde sunt copii mulţi.

Cereţi să vă dezinfecteze casa, şcoala sau cazarma precum şi tot pe ce a pus mâna sau gura bolnavul.

Scarlatină dă multe complicaţii (încurcături) : Boli de inimă, de rinichi, de urechi, de încheeturi şi e chiar ucigătoare.

Ascultaţi nu mai sfaturile doctorului. m APOSTOL

RA VASE DELA SATE Din Curitău (Ardeal)

In ziua de 5 Octomvre, în co­muna noastră, a avut loc sfinţirea noului lăcaş al Domnului. Această mare faptă creştinească se datore-şte credincioşilor delà noi în frunte cu părintele Valentin Sima. La sfinţirea bisericii a luat parte P. S. Sa Episcopul Dr. Vasile Hossu, înconjurat de vre-o 22 de preoţi din Sălaj. A luat parte foarte multă lume şi de prin satele vecine. Toată lauda merită gospodarii din Curitău, căci dupăce au zidit o şcoală, au ridicat o biserică frumoasă şi casă parohială. Cu acest prilej P. S. Sa Episcopul Га numit pe vred­nicul Sima, protopop onorar. ». v.

Din Sânmihai (jud. Turda-Arieş)-In ziua de sf. Maria-maie, în

comuna noastră a avut loc întâia reprezentaţie culturală a corului biseriicii ort. române, cor înfiinţat abia de două luni, sub conducerea tânărului învăţător Nicolae Radu.

Corul mixt a cântat: Sună bu­ciumul, Trei culori, Foaie verde de trifoi, Zău! zăul şi Trandafir de pe cetate. Toate aceste cântări au fost executate foarte bine.

Piesa teatrală .Rănitul" пя-а adus aminte de suferinţele nea­mului nostru şi de devotamentul ostaşului român pentru ţara sa. In roluri au fost bine: d-rele Z. Lupescu, şi Rusu şi dd. V. Oher-man, I. Chioreanu şi Oct. Radu.

După teatru a urmat bal. Ceeace ne bucură mai mult e faptul că fiind comuna Sânmihai în majoritate lo­cuită de unguri, au luat parte şi ei în număr însemnat, şi s'au putut convinge despre superioritatea su­fletească a poporului nostru.' i . B.

Din Mihăeşti (jud. Vâbea) In ziua de 27 şi 28 Septembre,

la „Casa de sfat" din satul nostru, s'a dat cu prilejul împărţirii pre­miilor ds virtute, sub patronajul d nei V. Brătianu, frumoase ser­bări naţionale.

D-l revizor C. Nieulescu-Mihă-eşti, a ţinut o cuvântare arătând, pa înţelesul tuturor, scopul e e se urmăreşte prin aceste premii.

S'a oficiat apoi slujba religioasă de către preoţii locali, după care s'a jucat până în amurg. Scara a fost reprezentaţie cinematografică.

A doua zi, Duminecă, deschide­rea serbărei s'a făcut prin cuvân­tarea ţinută de d. Niculeseu-Mihă-eşti, de faţă fiind d-na V. Brătianu, d. Niculescu prefectul judeţului, d. deputat Novac, d-l inginer al serv. tehnic judeţean şi d-l căpit. Hociung comandantul comp. de jandarmi.

După ce preoţii au oficiat slujba bisericească, a vorbit d-l deputat Novac, d-l prefect Niculescu şi preot Pietroşeanu, arătând seopul serbărilor şi aducând laude d-nei V. Brătianu iniţiaîoarea lor.

Dintre oamenii în vârstă a fost premiat săteanul Alex. D. Stanică, el a fost ales prin voturi de către sătenii comunei, ea cel mai harnic, cuminte, cinstit, bun soţ, adevărat părinte şi cu credinţă şi frică de Dumnezeu, dându-i-se ca premiu un porc de rasă. Dintre femei a fost premiată cu un bufetar şi un dulap, săteanca Paulina Popesou, moaşă comunală, аіеаза de fami­liile comunei tot prin voturi, ca cea mai cinstită, cuminte, harnică, ade­vărată mamă şi bună gospodină.

Săteanca Paulina Popesou deşi rămasă văduvă încă de mulţi ani, cu şapte fete şi un băiat, a ştiut să le dea o creştere aleasă, avân-du-i astăzi prin diferite şcoli.

Flăcăii satului au ales dintre ei pe cel mai harnic, cinstit, iubitor de dreptate, adevărat fiu la părinţi şi cu frica lui Dumnezeu, pe tână­rul Alex. I. Miroiu, primind ca pre­miu un mânz; iar dintre fete a fost premiată cu un pat de fier, saltea şi cerşaf, Domnica Gh. Sta­nică, alegând-o fetele ca cea' mai cuminte, cinstită, eu credinţă şi frică de Dumnezeu, adevărată fică la părinţi, neobosită la lucru şi miloasă cu cei nevoiaşi. Toţi cei premiaţi sunt absolvenţi ai cursu­lui primar. S'au mai premiat 3 co­pii şi 3 fete din clasele primare dându-li-se ca premiu obiecte po­trivite cu vârsta lor.

Toate aceste premii au fost dă­ruite de d-na V. Brătianu şi date de către comitetul „Casei de sfat" cu diplome. După împărţirea pre­miilor s'a încins o horă românească după care a urmat multe altele până seara ; iar seara a fost repre­zentaţie cinematografică. In tot timpul doamna Brătianu a fost printre săteni şi sătence. A. B.

Din Jupalnic (Jud. Caraş-Severin). O sărbătoare măreaţă a fost pen­

tru noi jupalnicenii şi celelalte co­mune vecine, ziua de 26 Septem-vre, când cu toţii am avut ocazia să vedem în mijlocul nostru pe P. S. Sa Dr. Iosif Tr. Bădescu epis­copul Caransebeşului, însoţit fiind de secretarul preot R..Ancuşa, d. Dr. Alex. Buha, primpretorul plă-şii şi alţi clerici.

In mijlocul satului a fost făcută din verdeaţă o poartă, având in­scripţia „Bine aţi venit". La sosi­rea P. S. Sale, d. I. Haţegan, no­tarul cercual, a spus câteva cuvinte de buna venire.

Apoi s'a făcut o slujbă religiosă în biserică, iar după slujbă d. P. Magdescu preotul comunei a luat cu­vântul, arătând bucuria credincio­şilor adrnaţi spre a vedea în mij­locul lor capul bisericii, căci de vreo 60 de ani, aceasta a fost pri­ma vizită episcopală ce s'a făcut. Bucuria celor de faţă a fost cu atât mai mare, cu cât au avut ocazie

să vadă în mijlocul lor pe primul episeop ridicat din rândurile bănă­ţenilor; anume din apropriata co­mună Eşelniţa.

A răspuns P. S. Sa Dr. Iosif Tr. Bădescu; mulţumind mulţimei pentru primirea făcută. Intre altele a mai spus că precum în trecut poporul nostru a învins prin aju­torul, credinţei în Dumnezeu, aşa şi în viitor trebue să avem cre­dinţă pentruca să înaintăm din toate punctele de vedere. . .

I. DAMŞESCU.

Din Nemoiu (Jud. Vâlcea). In comuna noastră s'a înfiinţat

o bibliotecă' cu numele „Spre Lu­mină". Comitetul de conducere este: M. Popa-Nemoiu preşedinte; secre­tar Al. Dobrişan; casier D. Tar-balescu ; bibliotecar I. Gh. Florica, învăţător ; cenzori : I. M. Petrescu, I. Hoţeiu şi Gr. Chiriţă; membri: D. Giuleseu, I. Oprea, I. Nedea şi alţii. Comitetul, pentru strângerea de fonduri a dat o frumoasă serbare în ziua de 20 Iulie 1924, la care «erbare a luat parte lume multă. A fost una din cele mai reuşite serbări din Nemoiu.

Prin donaţii şi cumpărături uu-mărul cărţilor s'a ridicat la 560 de volume. Sătenii dau des să ci­tească. S'au citit peste 200 volume : povestiri, higisnă, agricultură, ş. a.

La 10 August, au mai dat o serbare, cu care ocaziune s'au pus bazele secţiunii L i -gii pentru uni­tatea culturală a românilor. Au luat pacte membrii secţiunii Ligii Dră-găşani Intre care şi d. Dr. Roşesou, care a ţinut o mică cuvântare, ară­tând însemnătatea acestor serbări cu program cultural. Ponei».

Din Moşniţa (Banat). Ia ziua de 24 August, în co-

muna noastră, a avut ioc sfinţirea nouilor clopote cari sunt în număr de trei. Clopotul cel mai mare, se numeşte „Credinţa" şi a fost dăruit de d. V. Drăguţi, fiul acestei co­mune, iar astăzi se află în oraşul Detroit din America. Clopotul cel mijlociu, numit „Nădejdea", dăruit de credincioşii bisericii, iar cel mic numit „Dragostea" dăruit de dd. Ştefan Galoţii, M. Turcean şi Pin-teu, toţi trei aflători în America.

C. P.

Să înveţe Ierusalimul Ceice cunoaştem cât de cât trecu­

tul bisericii noastre, adăpost şi mân­gâiere în viaţa bătută de valuri a poporului român, începusem să fim cuprinşi de o adâncă jale văzând amorţirea mănăstirilor noastre. Jalea era cu atât mai îndreptăţită, cu cât din paginile Istoriei Românilor ştim, că în mănăstirile înălţate şi înzestrate întru preamărirea Tatălui ceresc de cătră Domnii'şi boerii noştri, a fost leagănul culturii noastre. In mănăstiri s'au scris de cătră cucernicii Părinţi' iubitori de neam, cele dintâi cronici vestitoare ale trecutului nostru. In mănăstiri s'au aşezat cele dintâi teas­curi, din cari au eşit tipărite cărţile vestitoare de cuvântul Iui Dumnezeu. In mănăstiri s'au adăpostit timp de veacuri întregi unicele noastre scoale, cari ne dedeau pe cărturarii trecutu­lui începând delà umilul cântăreţ bi­sericesc al satelor până la boierul cel mare din Sfatul domnesc. Şl tot în bolniţele unor mănăstiri găsiau îngri­jire bolnavii săraci, iar in altele hrană zilnică cei lipsiţi şi zestre fetele cele sărace.

Ca un suflu ucigător s'a revărsat însă asupra acestor aşezăminte sfinte şi sfinţitoare puhoiul veneticilor de dincolo de Dunăre. Aceşti străini de neam şi-au făcut pat cald în ele, veniturile mănăstirilor nu mai slujiau a^ntru scopurile hotărîte de fericiţii ctitori, ci pentru îngrăşarea celor cui­băriţi în ele şi a celor rămaşi în patria lor. A venit insă deşteptarea şi sub Alexandru Ioan Cuza, Domnul Principatelor unite, Muntenia şi Mol­dova, trântorii au fost alungaţi, dar şi numărul mănăstirilor redus, averea lor ctitorească luată parte mare de stat. Mănăstirile tânjiau, viaţa din ele amorţise. Dar amorţise numai, nu perise, căci îşi aştepta pe deşteptă­torii. Şi aceştia au venit !

In vechea mănăstire delà Neamţu (Moldova) s'a înfiinţat o tipografie, care publică cărţi eftine şi înălţătoare de suflet — o puternică armă împo­triva tipăriturilor lucrate mai ales de otrăvitorii, cari nici nu sunt de legea creştinească. In eparhia Olteniei, P. S. Sa episcopul Vartolomei delà Râm­nic desfăşoară o muncă plină de iz­bândă pentru deşteptarea vieţii rod­nice din vestitele mănăstiri ale eparhiei. La mănăstirile Horez, Sărăcineşti, dintr'un lemn s'au lucrat chilimuri (covoară, scoarţe) de o frumuseţe uimitoare pentru toţi ceice le-au văzut la mănăstirea Cozia, unde s'a făcut o expoziţie. Expoziţia aceasta va fi repetată în fiecare an, ei adăugân-du-i-se şi o secţie de librărie, care să cuprindă şi cărţile ediiate de „Re­naşterea", societate plină de râvnă a clerului din eparhia Râmnicului.

In mănăstirea Cozia s'a deschis o şcoală de cântăreţi bisericeşti, apoi ateliere de 'tâmplărie, cismărie, ş. a. Nu peste mult se va deschide aici şi o tipografie, produsele căreia să con­tribue şi ele la biruinţa binelui asupra răului.

Se înoeşte Ierusalimul şi sufletele credincioşilor saltă de bucurie.

VICTOR LAZĂR - Cluj

Un ajsitor agri­culturii noastre

De câţiva ani încoace o mare primejdie ne ameninţă agricultura: а slăbit sămânţa. Pricinile sunt multe. Mai întăiu, în cursul răz­boiului, nemţii au dus o mare parte din vestitul nostru grâu, nelăsân-du-ne în unele locuri nici de să­mânţă; proprietăţile mari, unde odi­nioară se lucra pământul cu ma-şine şi se sămăna totdeauna să­mânţă bună, s'au împărţit în urma reformei agrare, iar ţăranii noştri în mare parte, se mulţumesc cu orice fel de grâu numai să-1 dea Dumnezeu. Şi dacă până în pre­zent lucrurile au mers oarecum, în viitor ele se vor schimba negreşit. Schimbarea se va face însă în pa­guba noastră. Iată de ce :

In câţiva ani lucrurile se vor limpezi în ţara vecină, în Rusia. Şi cum se ştie, aceasta ţară înainte de războiu avea foarte mult şi bun grâu, şi poate să ne ia iar înainte. Străinătatea, ea cumpărător, se uită la un singur lucru : să cumpere marfă bună şi ieftină.

Trebue prin urmare cu un ceas mai de vreme să luăm măsurile ca se înlăturăm această primejdie şi să ne luăm locul şi renumele în lume, pe care l-am avut înainte de război, atât pentru mândria noastră naţională, cât şi pentru binele nostru şi al urmaşilor noştri.

Trebue să ne aducem aminte mai întăi, de proverbul din bătrâni : сэ sarneni, aceea răsare. Pornind de aici, trebue să ştim, că ori cu ce trudă şi pricepere s'ar munci pă­mântul, ori cât de frumoasă ne-ar fi sămănătura, toate rămân fără de mult folos, dacă nu vom avea grăunţe multe şi foarte bune la seceriş.

Ca să putem ajunge la acest re­zultat, trebue mal întâi de toate să avem sămânţă bună. Prin cultiva­rea neîntreruptă a vre-unei săminţe în unul şi acelaş loc, fie ea la în­ceput oricât de bună, se slăbeşte.

Trebue să o schimbăm cu altă sămânţă adusă din alte părţi, să­mânţă, care are alte însuşiri, decât cea delà noi.

Sămânţa pentru sămânat, fie adusă din alte ţări străine, sau re­coltată ia noi» trebue în orice oaz curăţită de săminţele de buruene. Să ne gândim numai la sămânţa de trifoi sau lucerna şi să ne în­trebăm, ce ar fi decă aceasta n'ar fi curăţită de torţei sau cuscută.

Agricultorii mici, singuri, n'ar fi nici-odata în stare să-şi procure maşinele de cari au nevoie pentru curăţirea şi cercetarea săminţelor. Suntem nevoiţi a cere ajutorai sta­tului.

Conducătorii statului, fiind puşi în cunoştinţă asupra lucrurilor s'au şi grăbit să dea mână de ajutor agri­cultorilor noştri. S'au luat toate mă­surile pentru scăparea şi înbunătăţi-rea grâului nostru, care este azi una dintre cele mai de seamă bogăţii ale ţării. Ministerul agriculturii a dat 10 milioane lei ca să se cum­pere din ţară şi străinătate cele mai bune maşini pentru alesul şi curăţitul săminţelor de grâu, orz, ovăs, lucerna, trifoiu şi porumb. S'a dat ordin, că la toate fermele (gospodăriile) de stat din ţară să se instaleze astfel de maşine. S'a ho­tărât ca următoarele ferme de stat: Laza, Domniţe, Potor, Petroşani, Studina, Ghireş, Draşina şi Todi-ceşti să aleagă în special sămânţă bună de grâu şi s'o pună în vân­zare.

Cu ajutorul acestor maşini se vor putea alege pe zi 30 vagoane (30.000 kgr.) grâu de sămânţă, ceeace înseamnă un mare ajutor pentru agricultura noastră.

Sfătuim pe toţi agricultorii noştri să-şi cumpere astfel de sămânţă, ca să-şi poată împrospăta eămănă-turile. Rugăm totodată pe cei în drept să pună sămânţa în vânzare în cât mai multe locuri din ţară, şi să ne comunice pentru publicare aceste depozite, ca să putem fi cât mai de folos tuturora, cari se ocupă de bunul mers al gospodăriei şi culturii naţionale.

Şi încă ceva : să se pună în vân­zare cu preţ fix, în saci speciali şi de diferite mărimi, plombaţi din partea fermelor, ca cumpărătorii să capete încredere faţă de aceste sămânţe, iar speculanţii să nu poată exploata bunăcredinţa ţăranului nostru. T. FLORIAN, profesor

S C R I S O R I DELA ORAS Din Câmpina (Prahova)

Duminecă, în 5 Octombrie „Şcoala de maiştri sondori şi rafinori C. Alimănişteanu", delà noi şi-a ser­bat 20 de ani de existenţă, făcân-du-se totdeodată şi inaugurarea lo­calului în care este instalată această şcoală, clădirea fiind proprietatea ministerului de industrie.

Dimineaţa au pornit, din curtea şooalei, în frunte cu steagul socie­tăţii maiştrilor sondori, şi cu mu­zica bat. 4 vânători, peste două sute de persoane, la biserica S-ta Treime unde s'a oficiat un serviciu religios de către preoţii Marin Mar-tinescu, Chirieă, Buzeţeanu şi Po­pesou. La această sărbătoare au fost de faţă eea mai mare parte dintre maiştri sondori cari au absolvit cursurile acestei scoale, în decursul celor douăzeci de ani, şi dintre cari putem cita pe d-nii: Tatulescu, Diţescu, Brioteanu, Chinovescu, Goşman, Bratu, Iosifescu, Dumi­trescu, Georgescu, Mircioiu, Anghe-luţă, Buzescu, Mina Stancu, Săvu-lescu ş. a. apoi ministerul de in­dustrie reprezentat prin d. inginer V.Iscu, directorul susnumitei şooale şi căruia i se cuvine toată lauda şifadmiraţia pentru munca ce a de­pus la conducerea acestei şooale, încă delà înfiinţarea ei, apoi dd. ingineri şi profesori C. R. Bărbă-cioru, Petre Ottetelişanu, Georgescu Meţianu, Gheorghiadi, Mărdărescu, Agent, Irescu, Mina Filipescu, se­cretarul şcoalei, precum şi d-nii Ştefan Dobrescu preşedintele co­misiei interimare din localitate, Ştefănescu, administrator de ріаза, Atanasiu şeful brigăzii de siguranţă şi a. Delà biserică au pornit, în cor­pore, din nou la şcoală, unde s'a oficiat o sfeştanie şi un parastas pentru pomenirea foştilor elevi cari au murit în cursul acestor două­zeci de ani.

După acestea a vorbit d. Dr. profesor inginer Vasile Iscu, direc­torul şcoalei, d-nii inginer Bărbă-cionu, inginer Dinu, din partea ministerului de industrţe, inginer Gheorghiadi, ing. Mărdărăscu, Şte­fan Dobrescu, preşedintele comi­siei interimare; în urmă vorbeşte maistrul sondar şef Em. Geor­gescu, care aduce elogii conducă­torilor şcoalei, arătând însemnă­tatea ei, şi spunând că mulţi din absolvenţii acestei şcoli au plecat de aici şi au lucrat la exploatările petrolifere din America, India, Indochina, ş. a., ducând peste tot faima puterii de muncă şi inteli­genţii muncitorului român.

Le masa ce s'a servit, după se­ria cuvântărilor, au luat parte peste 300 de persoane.

Muzica batal, 4 vânători a cântat în tot timpul mesei, precum şi la balul ce a urmat în sala Monovici.

C0NEMY DIN O R Ş O V A ( B A N A T )

Tinerimea din Jupalnio a aranjat pentru seara zilei de 13 Sept. 1924, în sala „Cercul de Aur" din Or­şova, un măreţ festival artistic.

S'a jucat drama: „Dezertorul", cu următoarele persoane : d-ra Ro-dica G. Ionescu şi d-nii Ionel Dam-şescu, Şt. Ţăranu, I. Dobre, P. Al-beanu şi V. Ciuru.

D-nii Şt. Ţăranu şi Albeanu au mai cântat „Rugămintea din urmă", iar d-l Pavel Ionescu „Dezertorul", „Somnorose păsărele* şi alte cântări naţionale.

Păcat că orşovenii noştri, cari obişnuesc doar să se numească ro­mâni, nu ştiu să preţuiască faptele frumoase şi să încurajeze pe har­nicii iniţiatori, căci în seara aceea, când cu toţii aveau ocazie să cu­noască puterea de muncă a tine-rimei din Jupalnic, pusă în slujba neamului, n'a luat parte decât vreo 50 persoane. Iniţiatorii serbării s'au ales cu o pierdere de 2000 le i . . . , totuşi nu s'au descurajat. In sufletul lor aveau o dorinţă împlinită că şi-au făcăt datoria.

— Până»în vara acestui an, la noi în Orşova, n'a existat decât o singură societate sportivă, C. S. O. Simţindu-se nevoia însă ca şi or­şovenii să aibă cel puţin două so­cietăţi de acest fel, d-l A. Zaharia, preşedintele cazinoului C. F. R., s'a gândit că n'ar fi rău să formeze o societate sportivă, compusă în mai mare parte din lucrătorii intelectuali delà căile ferate. Zis şi făcut. So­cietatea a luat naştere sub numirea de Clubul Sportiv C. F. R.

^ A A A A A A A A A A A A A A A A A A A A A A A A A A A A A A A A A A A A A A A A A A A A A A A A A A A A >

Nu aştepta până când porcul sau Tita d-tale se va îmbolnăvi!

FOLOSEŞTE regulat sarea antiseptică nutritoare de desinfecţie şi preparatele de apărare l>EŞINFECTOR, ale prim-medicului veterinar Dr. DAVID ELEMÉR concesionată prin lege. — Prin folosirea regulată a acestor preparate n u mai exis tă boala la porci, la vitele cornute durere de gură, boale de ficat sau aprindere de splină. Fiecare gospodar cu aceasta îşi asigură o prăsire e l e vite sănătoase ş i bine desvoltate s i porei mai iu te îngrăşaţi . Aceste preparate nutritoare şi de apărare se găsesc în fiecare comună, în prăvălii şi consum. Un pachet de Vi kgr. cu instrucţiunile de folosire costă 20 lei. — Comer­cianţilor un pachet de poştă de câte 20 cutii pe lângă trimiterea înainte a sumei de lei 300'— şi ramburs, cu lei 320'— li se trimite scutit de taxele postale. 97,1—x REPREZENTANTUL GENERAL P-TRU TOATĂ ROMÂNIA :

SOÓS & COMP, TARGU-MUBAŞ, (TRANSILVANIA) STRADA PRINCIPESA MARIOARA 2. Rugr&m cititorii noştri ca sa recomande comercianţilor sarea antiseptica spre procurare, ca astfel aceştia s'o revanda gospodarilor din comună.

In timpul verii, această sooie a avut mai multe întreceri de f ball cu C. S. O. şi alte sooie din T.-Severin, Topleţ şi Mena Până acum a avut un frui progres la sportul foot-ball.

Ultimele întreceri le-a avut I de echipa „Sborul de T.-Sevei pe care a învins-o cu 6 : 0 şi I de echipa „C. S. Mehadia", la < ambele au eşit egale, cu rezii tul 1 :1 .

— Un grup de vrea 200 îngii silvici din soc. „Progresul Sil' împreună eu d-l ministru Al. C stantinescu şi cu d-l general I thelot, au vizitat în ziua de 20 S temvrie 1924 Comunitatea de At din Caransebeş.

In zilele următoare, 21—22 Se înalţii oaspeţi au făcut excursi în pădurile Comunităţii de A' din Slătinioara, Feneş şi alte calităţi.

Intâmplându-se ca într'una 1

acele zile să fie o nuntă în cotfj Feneş, unul dintre excursion) anume d-l inspector Florescflf strâns cu colectă printre cei P zenţi suma de 3200 lei, pe oafl dăruit-o miresei. j

La Băile Herculane excursion au vizitat întreaga staţiune 4 neară. De aci, cu toţii au Щ spre casă N E l ú j j j j

Către fraţii din Amerij In urma erizei prin care trece 4

maţiia de vre-o doi ani, indnstrS] ajuns la strâmtoare. Multe fetii cari au lucrat cu credite sca' de 36—48°/ 0 sunt silite acu* dimită muncitorii şi să reduci] ducţia sau să vândă întreprind Atragem deci atenţia fraţilor щ din America, dispunând de щ eă este cea mai bună ocazie s| cointereseze Ia fabrici bune ; pună mâna pe mari industrii, pitalul lor de valută forte şi noştinţele lor din America se plasa acum in industrii cu ц mai bune ca oricând.

Dorind să profite şi nnii şi le oferim serviciile noastre graj de mijlocitori. Americanii noştri, ni-se adreseze arătându-ne ce tal au şi de ce fel de industria interesează. Ocazia este rară.

CULTURA P0P0RH л

Gospodăria casni Conserve de castraveţi сц,

Se aleg castraveţii cei mai se spală bine şi se aşează friij într'un borcan, având grije ' pune între ei, puţin mărar mbru, felii de morcovi, piper щ boabe, frunze de dafin, câteva căţele de hrean. Se fierbe apoi cu oţet şi cu sare, se potriveşti fie destul de tare oţetul, şi dac pune oţet de vin este şi mai l Se opăresc castraveţii din boi cu aeest oţet, se toarnă însă p câte puţin şi drept de asupra straveţilor, pentru a nu se spj borcanul de sticlă. Se lasă des până a două zi, când se mai g oţetul pentru a vedea dacă destul de tare; dacă nu este mai adaugă fie oţet de vin, esenţă, aşa fel ea lichidul treacă deasupra castraveţilor, leagă apoi borcanul fie, cu hi pergamentă, fie cu beşică de şi se pune la răcoare.

Prăjitură economici magiun san marmeli

4 linguri unt topit sau unt bună ;

8A pahar zăhar; 2 pahare de faină; 4 ouă întregi; 3 linguri smântână sau caii

de pe lapte; 1 linguriţa şi jumătate bioaif

nată de sodă. Toate aceste se amestecă, sel

mantă şi se bat bine pe masă] mâna ; pe urmă se împarte alu în două, se întinde una din ao bucate pe masă, până ce se ţiază; se pune apoi în tava fost mai înainte unsă puţin ou i peste foaia din tavă se întind pătura subţire de magiun sau i ineladă de orica fruct, apoi sel tinde cealaltă bucată de aluat şi| pune peste marmeladă. Tavej aşează în cuptor la un foc pot şi când e coaptă prăjitură sel bucăţele fneă caldă. A. PE

Am deschis această rubrică fa toare pentru gospodine. Vom pu articole primite în această ramu

Soc. „Arcaşii" din Bucot Societatea „Arcaşilor" e comp

din săteni, organizată pe comp cu căpitani şi vice-căpitani conducători (se recrutează tot tre săteni). Această organizaţi] fost înfiinţată acum vre-o dou" de ani de societatea studenţilor ' covineni „Dacia" din Cernăuţi, scopul de a propaga cultura roT nească intre săteni şi de a datinile strămoşeşti.

In mijlocul organizaţiei don şte o disciplină complectă. neca şi sărbătorile nu-şi pierd 1 pul în cârciumi, ci merg cu tanul lor şi steagul în frunttj biserică. După amiază se iaSj citesc în biblioteca pe care o \ în satul lor.

Sunt dintre cei mai buni ron şi ar fi de dorit ca aceste oi zaţii să se întindă peste toată I

WAMENTUL: Pe un an 250 lei. săteni, învăţătorii profesori, studenţi, funcţionari, mese-

si muncitori 200 lei pe un an. amentul se plăteşte înainte; se abonamente şi pe jumătate an orului

Abonamentul pentru instituţii finan­ciare, biblioteci, cluburi şi localuri publice áOO lei. Pentru sprijinitorii foaei minimum 500 lei. In America 3 dolari. In Jugoslavia 120 dinari pe an. In străinătate ââO lei pe an

O R B E D E C L A C Ă — POVESTIRE D E ALTĂDATĂ —

27 na vezi c'a năvălit

fon Vodă cel Cumplit ; " Seimenii l-au ferit; oamna fu răzbită,

pat, dar a văzut [ său cum a căzut:

4 scăpat, zdrobită, rsi 28 i 1 D b poleul ei e *4mas niei-unul. Ei,

M* 8 1 . oricând, acuma zmei, • A e r o i t c ă r a r e :

r№ * Mulţime, prin duman, )Di J. Doamna la liman, A Щаі&, călare, i j 29 ^ 0 văd, îngrijoraţi,

dânsa cei doi fraţi, de dorul lor furaţi;

J j j j u l aşteaptă, ОДі" Doamna 'ncet a zis: * colo

rQtâ spre Ivaşcu p m'a trămis;

»M)lo'i mintea dreaptă".

ь 3 0

^-trei s 'au î c tumat "aşcu, nemişcat;

esta s'a închinat, üe, de sânge, arbaţi le-au îngrijit,

^spălat şi oblojit; " "jjöieea plânge.

31 'ncet, cum alţii mor, de-al moşiii dor,

jJj£.o faimă şi-un popor, Mtiste-o stemă frântă. C o d a t ă , ochii 'i văd £ febânda, din prăpăd, 1 1 1 • * s'avântâ.

32 Sănie*

m zâmbet, ascuţit üdgul de cuţit,

lacrimi a 'ncolţit: oa Kiajna, 'n zare,

^Tstemă fulgerând pace secerând ,§ şi mai mare.

33 it cu gândul dus, д fiilor le-a spus

astfel Albu-a pus 8"e tragă turma:)

ite-a chibzuit i către Albu

Ion Vodă cel Cumplit це piardă urma."

34 ^ai astfel s'a purces; jjläri s'au tras la şes; ,{л la codru des,

odinioară; Albu porunci:

ie toţi. Rămână-aci vrea să moară."

35 sută de voinici, la suflet, la neam mici,

tas cu el aici. ţăranul ştie it nu-i nimănui

jutreacă jertfa lui, 2

o fi să fie. 36 .

zice: — .Feţ i iubiţi, . Ivaşcu însoţiţi, ;erge-vom, neurmăriţi, ^ In jos, la Brăila,"

geme s — „Oasta-mea: jneti minte că din ea „Soosu-m'aţi cu sila."

37 idu grohăie: — „Păcat." tus-patru au plecat,

ia ce s'au încărcat bani, avuţie,

răzbească la Sultan, Bft capete firman

a doua domnie. 38

Ion Vodă cel Cumplit, fie mazilit;

, i'n locul lui numit. Socoteli de-acasă. 8

di din Stambul •re fao în spre Cahul:

Фоатпа dă. Ce'i pasă. 39

că nu de la ea; ' швдаі să se ia, ^

'un. gard al altuia) .ura sau aluna. І ee dai şi dai ce n'ai. «Şa «bip, poţi să dai

ile şi Luna. 40

'AREA după o tăcere nil?

•TCPANEASA SAFTA » zău.

bELEA L IXANDRA e un năturău.

LELEA MANDA pe frate-său

ILEANA n*? 1 1 1 1 1 * Kiajna'mi place Pragarul ei b ă l a n . . .

FLOAREA ftti place cu Traian.

TAKSÁBA SAFTA cu viao'n coace.

M - ^ «лааИѵпІ. Adioă: In po-in Puoucti. **• ^*ar atmiol na ar mai rima.

• j j » Constantinopol, an ieşit toate - TTÎti 0 i d e r e a l u i !oan Vodă, Petru

««unit domn în Moldova ei Alexan-™ boni ini Vintila Vodă.

41 V Ă R U L către FLOAREA

Ia, mai bine, dă'mi să beau. Basmeşe, mai moaio'n şleau: Parcă ieri se zăpăoeau

Fetele? Nu oare? Bea; te udă pe gâtlej. Fie seara de-azi prilej

De golit ulcioare. 42

Nu că nu'mi-ar fi plăcut Zugrăvirea ce-ai făcut De boierul din trecut

Şi de cel de-acuma. Vorba'ţi are tâlc şi miez; Stihuri de-astea îţi urez;

'Ţi-e colţată gluma. 43

Dar femeea vrea simţiri Farmecul diu mănăstiri, Dragoste şi povestiri

Ne mai pomenite: împăraţi şi pui de zmei, Feţi-frumoşi, lei paralei, Butii eereuite

44 Visuri, basme. Nu ce-a fost. Ce-i aevea-i fără rost; Visn-i surbăd, basmul prost,

Goi de 'nchipuire: Toate's fete de 'm parat Zmeul, toate le-a furat.

Ţin-te, biată fire. 45

Albu tău e prea bătrân; De-ar fi tânăr, chiar hapsân, Inima le-ar bate'n sân;

Dar nu vor să ştie De Ion Vodă şi de oşti. ' Petru, Sandu? Nişte proşti.

Doamna Kiajna? Fie. 46

Dar, mata, mie, să'mi 6pui, Basmeşe, sfârşitul lui Clucerul Albu. Nimănui

Nu'i zic să te-asculte. L E L E A L U X AN DR A

Dar sà'l ascultăm putem? I L E A N A

Eu. L E L E A MANDA

Eu. J U P Â N E A S A SAFTA

Eu. F L O A R E A

Eu. L E L E A L U X A N D R A

Eu. VĂRUL fluturând din lingură

Mă tem, Că sunteţi prea multe

47 N'o să mai lăsaţi nimic

L E L E A L U X A N D R A Doar o vorbă.

L E L E A MANDA Doar un pic

I L E A N A Ca-o ureche, numai

V Ă R U L Zic . . .

J U P Â N E A S A SAFTA V e r e . . .

V Ă R U L prefàcându-se Lasă-ne

ILEANA Vorbă zisă

VĂRUL către Ileana Pe tine, pot :

Floarea, nu, că papă tot. F L O A R E A

Stau cu gura 'nehisă. (Râsete)

48 V Ă R U L către FLOAREA

Vezi aşa. Ce nu spuneai? Către BASMEŞ

Iar, matale, de mai ai, Dă-le drumul.

BASMEŞUL Vere mai

Am. Gongonind

Am un tăciune... V Ă R U L către FLOAREA

Ti -a fost frică? F L O A R E A

Negreşit : Să nu ştiu cum s'a sfârşit.

Toţi râd V Ă R U L către BASMEŞ Spune, bade, spune.

( V a u r m a ) A L . D W I L A

.,l»KO<iiliE$tTL" D M Ш Ф Л Despre concursul corurilor bănă­

ţene ţinut la Timişoara în zilele de 27 şi 28 Septemvrie s'au ocupat aproape toate ziarele, precum şi zia­rul nostru, iar din dările de seamă aduse de ziarele române şi străine, atât din Timişoara cât şi din ţară s'a putut constata că, toate aduc laude în primul rând corului alcătuit în cadrele societăţii de lectură „Progre­sul" a sodalilor români din Lugoj, cu toate că la acest concurs au luat parte societăţi de muzică de o va­loare — atât ca forţa, technică şi disciplină — de netăgăduit.

Totuş, acest cor a smuls îndelun­gate aplauze ale celor peste 2500 de auditori, iar din partea publicului ti­mişorean vii ovaţii, atât pe străzi cât şi în restaurante şi în drum spre Lu- j intelectuale goj. „Banatul Românesc", ziarul d-lui | O mare leiţi

Prin programul de muncă stabilit delà început şi prin activitatea ce o desfăşoară — fără aşi face reclamă — pe toate terenurile culturale, o putem numi cu drept cuvânt „Astra" delà Sibiu, în miniatură; căci societatea „Progresul", aranjind în fiecare săp­tămână conferinţe pentru membrii ei, la aceste se discuta delà cele mai elementare cunoştinţi culturale până la cea mai înaltă filozofie şi astro­nomie ; delà cea mai simplă economie sociala până !a cea mai înalta tech­nologie, etc., ale căror rezultate sa resimt mult printre membri', cm ne-având posibilitate? comirrcärii rodii­lor şcolare, au luat drumul industriei şi comerţului, iar acum p'in această societate îşi complecrează cunoştinţele

dă şi ормііог d;-

O P A R T E DIN ARANJATORII SERBĂRII „CULESUL VIILOR" ARANJA À LA 7 SEPTEMBRIE C. DE SOCIETATEA DE L E C T U R A „PROGRESUL"

Dr. Avram Imbroane jdela Timişoara, în numărul său din 5 Octombrie îl numeşte cor de elită scriind urmă­toarele :

., Corul sodalilor „Progresul" din Lu­goj a fost, pentru cei mai mulţi, o plă­cută surpriză. Mic ca număr, de abia dacă sunt câte 4-5 la fiecare voce, dar mare atât ca technică, cât mai ales ca material de voce şi ca şcoală, acest cor îşi dispută locul între cele dintâi. Cu o precizie rară, cu o technică desăvârşită, acest cor a executat atât piesa de con­curs, cât şi „Ş'aseară fu lună plină" ad­mirabila compoziţie a lui 1. Vidu spre satisfacţia tuturora. Dacă ar fi să ne pronunţăm asupra corurilor categori-sindu-le, am spune fără teamă că vom fi desminţiţi, că cel mai tare e alui Vidu, cel mai bun — mai ales dacă am voi să neglijăm ,,Doina" din Timişoara — e „Progresul" din Lugoj".

Această critică vorbeşte delà sine despre valoarea acestui cor şi despre succesul obţinut. Cu acest prilej e bine să amintim din cine se compune a-ceastă societate şi care este scopul ei.

Societatea de lectură „Progresul" a sodalilor români din Lugoj ( b r e cor este alcătuit din membrii acesteia) s'a înfiinţat la 1920 având ca scop promovarea culturii între tinerii me­seriaşi şi comercianţi, nobilitarea mo­ravurilor, desvoltarea inteligenţii şi specializării industriei şi comerţului, îndemnul la muncă şi economie.

Membrii acesteia se compun din tineri meseriaşi şi comercianţi (an­gajaţi), cari muncesc desinteresaţi pentru realizarea scopului înscris în statute.

biiitfacere, dârd — după putinţă — diferite ajutoare celor lipsiţi, iar pen­tru ucenicii industriali sau cornera ii are fonduri speciale pentru burse anuale. Modesta ei bibliotecă stă la dispoziţia atât a membrilor, cât şi à publicului dornic de cultură.

Deasemenea, această societate dă o mare atenţie teatrului, aranjând pro-ducţiuni teatrale uu numai in oraş ddT şi în satele din împrejurimi, cău­tând ca prin felul acesta să ajute la răspândirea în straturi cât mai largi a culiurii. In timpul iernii aranjează permanente şezători publice, cari sunt cercetate de un public destui de nu­meros, iar serbările, seratele s;u con certele au totdeauna succese morale desăvârşite. Cu un cuvânt, tot ce face aceasiă societate reuşeşte pe deplin, câjiigându-şi delà începui încrederea şi simpatia cetăţenilor.

După informaţiile ce le avem, apreciare a acestei activităţi a socie taţii de lectură „Progresul" a sodali­lor d n Lugoj, însăşi primaria oraşu­lui sprijineşte această societate prin ajutoare materiale, aşa, că, atunci când se va scrie istoria culturala a oraşului Lugoj, delà u'ire încoace, locul de frunîe il va ocupa t-ocietaiea „Progresul" şi astfel se va adeveri deviza ce o are, ca întemeiată : „Pri-munca şi viaţă Sa progres Г, as âtând generaţiilor viitoare ce poate face munca unor meseriaşi r.i comercianţi dornici de cultură...

S. U. HOMMl'NKil us

Deschiderea Parlament u l i i i Mercuri, în 15 Octombrie, s'a deschis

parlamentul. La biserica sf. Mitropolii Parlamentul de -acum va avea di.

toria să ducă la bun sfârşit unificarea s'a făcut o sfântă slujbă, la care legilor de rânduire a ţării, adică re-au luat parte toţi miniştri, precum şi o mulţime de senatori şi deputaţi. I. P. S. Sa Mitropolitul Primat a citit rugăciunile pentru M. S. Regele şi în­treaga familie regală.

La ora 11 şi jumătate 101 lovituri de tun au vestit că M. S. Regele a plecat către Adunarea naţională.

La deschiderea parlamentului au luat parte toţi deputaţii şi senatorii din partidul liberal. Dintre deputaţii şi senatorii potrivnici guvernului au fost de faţă numai dl Niculae Iorga şi prietenii săi.

M. S. Regele a citit cuvântul de deschidere, în care arată, că legă­turile ce sunt intre noi şi cele­lalte ţări ale Europei sunt cât se poate de prieteneşti. Statele mari din Apus au cunoscut, că România e condusă numai de gândul păcii. împreună cu aceste state a lucrat România la adu­narea Societăţii Naţiunilor pentru de­săvârşita întărire a păcii în toată lumea.

forma administrativă şt să facă o lege nouă pentru alegerile de deputaţi şi senatori. Legea împărţirii pământu­lui e înfăptuită aproape în întregime, A început a se înfăptui şi legea pen­tru exproprierea pădurilor, pe urma căreia ţăranii vor ajunge şi la lemne de foc şi pentru clădiri.

Intre legile, asupra cărora se va sfătui parlamentul, cuvântul de des­chidere înşiră legele pentru reguiarea negoţului şi a muncii. Se va face o lege pentru reguiarea pensiilor şi alte două legi pentru eârciumari şi timbre.

Pentru ridicarea culturală a ţirii se vor face legi ale învăţământului, far pentru pacea intre cetăţeni o lege de­spre drepturile şi datoriile bisericilor

După încheierea cuvântării M. S. Regele, care a fo^t viu sărbătorit din partea legiuitorilor ţării a părăsit par­lamentul, întorcându- se Ia palat. La ora 3 după masă apoi parlamentul şi-a început lucrările.

Teatrul Naţional dinCluj DESCHIDEREA STAGIUNII

începutul toâmnii a adus şi deschi­derea celei mai de samă şcoli a vieţii — teatrul. Înspre această instituţie s e îndreaptă stăruitor privirile tuturora. Deoarece prin teatru, prin manifes­tarea lui cât mai pronunţata, se poate socoti cultura unui popor. In ţara unde sunt teatre multe şi îndrumate bine, acolo, în adevăr, e progresul cres­când ; acolo, în adevăr, viaţa acelui popor e cristalizată prin gândirea şi problemele sociale cari se desprind pe scenă ; iar în ţara unde teatrul nu preocupă pe conducătorii şistului, se înţelege delà sine, că poporul sufere în desvoltarea sa culturală.

La noi, pentru tot întinsul ţării din­coace de Carpaţi, avem un singur teatru românesc — la Cluj. însem­nătatea-! e destul de justificată. Şi c-fară de aceasta e şi naţional, prin urmare aci'vitatc-a lui capătă un în­ţeles şi mai adânc. Menirea-i e să râspândiască farmecul limbii roma­nçai, să perinde în icoane vii trecu­tul istoric ріесиш şi viaţa băştinaşa, cu frământările et, şi apoi să se în­drepte în spre arta ori de unde ar veni ea, numai să fie adevărată. Şi aceet drum drept, 1-a urmat, cu greu­tăţi, cu nesjunsuri chiar ás unde ar fi trebuit să vie un sprijin real, teá­iról naţional nou, născut odată cu 'înrobirea Ardealului.

Stagiune ca stagiune, actori mari la sufi.et, au contribuit cu trudă şi svânt Iii activitatea rodnică a urmi tesf.ru cicvenit şcoală naţionala. Aceşti !iie ' t i adunaţi din toate părţile Ro­mâniei î'.itregite. aduceau in inimile lor, comoara talentului românesc, şi o î r praştia a în calitate de în ăţători rJ artei, cu toată dărnicia, ardelenilor !ips:tj r:a :<uda verbul minunat al lim­bes noastre de pe „bină" până la unite. începutul a fost greu ca orice în­ceput. Săli goale adesea şi actorii pribegind prin odăi nelncălzite. „Ce e vil ca valul trece", şi au venit şi vremuri mai bune.

„Viforul" a fo'.t solia anului acesta. M'am gândit ia Delavrancea. De-ar trăi el, sa vadă fiorii artei cum cu-priaserä pe ardelenii necumunicativi ia vorbă, es.' feţele aspre ca ;;le ma-îlnaiilor prea încercaţi, dar cu toată părtinea desiăoţuiiă în adâncul su­fletelor lor. De-ar fi trăit Delavrancea să fi prins cu înţelegerea gândirii lui cam o bătrână preoteasă, nevăzută de nimeni, pe furiş, îşi ştergea roua de lacrimă din ochi. De-ar fi trăit Delavrancea, să fi văzut cum cu po­dul palmii un ţăran îşi netezea frun­tea de câte ori vorbea Luca Arbore. De ar fi irait el, să vadă însufleţirea tineretului universitar; o sală unde nu puteai svârli un ac din pricina iurnii. O, de-ar fi trăit maestrul . . .

O întrecere între actori, o atmos­feră a trecutului, o sară de artă ro­mâneasca, artă desăvârşită, izvorîtă din mintea genialului Delavrancea.

Cu puterea de creaţie, poetul şi minunatul artist dramatic, Zaharia Bârsan, ne-a redat un Luca Arbore, btîii. îngăduitor şi stâlo al Moldovei, aşa cum 1-a înţeles însuşi autorul. In rolul prea greu al iui Ştefăniţă Vodă, d. Brtborescu, a putut trece prin cele mai zbuciumate situaţii ale acesiui Domn al Moldovei, numai vifor în sufletul şi firea lui, şi ne-a înfăţişat -зеѵеа pe Voevodul năprasnic, pătimaş, tir-n şi chiar zdruncinat ca nervi.

In îndurerata Oana, la urmă cu mintea rătăcită, dna Olimpia Bârsan, şi-a revărsat cu prisosinţă tempera­mentul de mare artistă ce este.

Nici că se putea o alegere mai bună în deschiderea stagiunii de cât cu piesa „Viforul".

Actorii au fost răsplătiţi cu recu­noştinţa ardelenilor în faţa unei opere remâneşti din care răsare dragostea de moţie, codrul frate cu românul şi atmosfera unei vieţi patriarhale, cu cinste, cu greutate în vorbă, a unor vremut i cari nu se vor întoarce cu poezia lor fermecătoare, chiar atunci când acele vremuri au fost triste.

C0NST. C E H A N R A C 0 V I Ţ A

/ • Ä

CINE ME STBICA L I M B I ?

4 ' ' . ^

Cor bărbătesc D O R U L M Â N D R E I D E » ' A R

(Cântec popular cules de IWcoIae Firn) WI Aranjat şt arm. de: OTCORESCIJ

1) Dorul mândrei de n'ar fi Păduriţă verde M'aş culca, m'aş odihni Hai, hai spic de grâu La nana la brâu.

2) Dorul mândrei mare este Eu mă culc, el mă trezeşte.

3) Şi cum doru-i mare câne Peste multe dealuri vine.

4) Si nu vine cum se vine Că el vine drept la mine.

5) Si se bagă 'n sín la pele De-s supra inimii mele.

II. DE PltlN Pe cine Ră învinuim oare de ne­

glijenţa linguistică în care sânt îmbrăcate reclameb dda noi ? Pe cei ce le comandă şi le plătesc, pe ceioo le execută şi" corectează, sau, роагг, pe cei ee 1ѳ citesc şi suportii?

Dar mai întâin o mică d s-tiiieţmne : sânt două feluri de re­clame : uneie apar шшмі prin eon-tribuţiunea a doi factori, • comer­ciantul eau industriaşul şi t;pogr«-ful, altele, cele încadrate în pagi-nele zkrelor a căror lipsă de ma­teria o maschează şi a cărora „ad­ministraţie" o înviorează, prin con­cursul de neînlăturat a! celor din­tâi, la care vine să adaoge a-eela al cenzorului iinguistic, zia­ristul. Şi dacă î» reclamele de sine stătătoare greştfiila licguistke sunt oarecum ceva mai tok-rabil?, din cauza coinpetîmţei sau a relativei priceperí oríografieo - gramaticiilo a factorilor direct jfcspurzatori, cele­lalte, fteâad parte integrantă dir.-tr 'ua organ cultural sau пиівііі informativ, ponrtă îu ele întreagă greutatea ziaristului profesionist (corector, redactor, director au ga­zată). Ca urmare — acesta, sub oricare din formels de r.iai sus, are obUgtîţia, pe care i-o Incumbă însăşi profesiunea ss, da a armouizt». chiar reclamele şi eirapiolo im for­mst; чш eu spiritul liiigujstic al foii.

Ca lucrul acesta se întâmplă de cele mai multe- ori, nu putem >n»ga. Păcat însă că între *cest spirit, legulüiente nereennoscut, şi aeola statornic al sfintei noastre limbi, nu există, mai niciodată, o perfectă coincidenţă.

Că acestea nu sunt simple afir-maţiuni neîntemeiate se poate do­vedi uşor din sumara cercetară a foilor noastre zilnice. Din dorinţa de a mi face personalităţi, ne vom adresa, unor foi de curând dispă­rute, sau unor numere vechi, fără a le numi însă pe nici unul.

Ce idee putem să ne facem des­pre spiritul gramatical al unei ga­zete care, sub semnături do poeţi cunoscuţi, publică versuri de o a-semenea factură stilistică?

Eşti bronz turnat. în piedestal — Aşa precum ţâşneşte o fântână Din sânul câmpiei română... Cei veneţiei sânt pleava care o

bate vântul... Eşti paşnicul româniei care...

sau altele : In jurul meu se-aşterne cadavre... Şi corbi eu pliscuri roşii de sânge

[omenesc Desprind făşii de carne din cei

[cari putrezesc... împurpurat e cerul şi razele de soare Delà nişte cotidiane, ai căror po­

eţi predilecţi scriu astfel, putem pretinde altfel de articole, infor-maţiuni şi reclame? Putem pretinde, cu alte cuvinte, ca, atunci când interesul literar artistic dispare, să persiste cel puţin aceiaş preocupare gramaticală ?

Răspunsul ni-1 dau numeroasele exemple pe care le vom extrage din cam aceieai foi.

— Iată câteva informaţiuni : „Dela d. x.y. ...i s'a furat..." „Trecerea prin punctul Galaţi

a fost oprit." „In Înainte-cuvântarea lucrării sale

autorul destină produsul întveg al vânzării volumului său, la ajuto­rarea..."

„D-na... va examina limba fran­ceză pe elevele ol..."

Până aici : o întrebuinţare alan­dala a pronumelui personal de da­tiv, a posesivului „său", a acordu­lui, a prepoziţiilor „la, pe".

In legătură eu aceasta din urmă mai reproducem: - „Servitoarea eare voia să-şi apüre pe stăpână...."

„...un agent...răspândi prin mul­ţimea adunată că se bate pe un ofiţer"

„... nevoia de a se apropia băr­batul pe femee..." ;

„D. F . protesta si ţipa cum de se poate să se bată pe un comerciant"

Dintr 'uu discurs la mesagiu: „Credeţi că se pot exclude delà

răspundere pe toţi aceia care au înscenat..." pasagiu interesant şi pentru între­buinţarea „care" pentru plur. mase.

In fine : „pedeoparte se declară că nu se urmăreşte pe Panailescu... dar pedealtă parte se pedepsişte pe... Codin Crăsnaru . . . "

Capitolul eel mai interesant e, desigur, privitor la verb ; după cum l-am văzut ilustrat în versuri, tot

în celelalte coloane. Nu ştiu —' să fie o tendinţă vul­

gară, sau numai o lipsă de gust acustic, dar negiijeri ala acordului, de felul celor ee vom oiţa, ne vin sub ochi sute pe zi. Iată câteva:

„Doi ţărani-., opreşte..." „ ... bărbaţii... se'nsor ..." „Guvernele alieate va alimenta

Petrogradul." „Germanii rezist..." Stăpâniţi de aceste greşeli ele­

mentare pe care numai o lipsă de cultura gimnaziului le poate în­dreptăţi, nu e de mirat că aceiaşi stilişti maltratează verbul şi din alte direcţiuni.

Astfel, pornind delà o curioasă

ALTE ZI A RE

înţelege;e a'coaseeuţiunii timpuri­lor în limba română, ei seriu, în­trebuinţau'], fără cieio normă, pre­zentul sau unul din cele patra tre­cuturi :

„Doi ţărani '•ari ;;гі'г;.;г* . . npreşte pe un cctiiţean . . . "

dane •ad jos d«'pe scaun eum .. ce­ia greutatea eurpuiui meu.

„Servitoarea. . . a fest lovită la un och-iu şi are un ochiu згов." paragraf interesant, dealtfel, şi prin repetarea' vorbei „ochiţi* ѳі prin exspresiunea privativă nr»re un ochiu scos", care putea fi înlocuită prin participiul „^coţându-i-l."

In exemplul care urmează, auto­rul coordonează un perfect iimplu pasiv cu un iic-rfect compus activ :

„Tănărul. negustor fu scos în st! udă, bine bătut si n'a scăpat de-i'ât mclîf.nHîă - - ."

încheiem capitelul „verb" cu ur­că to ru l exemplu clasic în legătură cu a valorificarea participiului pre-

„Mişe-avea msţitMnd <•& députaiu X. Y. Z. . . . au v o t a t . . . , putem dit o uesminţhv formuia . . . "

Tfecnm la pronume : „Doi ţSraiu ceri priveau ăe.jţe tro-

to-ir- opreştu pe un cetăţean care trecea . . . "

wPcrs-'>'/,al.id civil ні з ш т і е і rari vor călători..."

„Mai îr-iăiu jimb-.« ce o serie poe­tul."

„M. Rădub.'sfiM. cântăreţul Bel­giei, m:--' m; o cuooaşte decât prin-tr'o defectuoasă interpretare . . . "

Intrebuiuţarea greşită a particu­lelor :

„D. M. a tionstafcit... căci nu există . . .

„Pe terenul practic dsa a înfiin­ţai; . . . câteva Societăţi între 'care şi Banca Franco-Română unde ac­tualmente e dire ctorai acestei bănci."

încheiem aaoastă enumerare cu încă un citat, deastădată .-nai lung, caracteristic tocmai prin mulţimea şi diversitatea greşelilor pe oare le conţine. E o ir.formaţie din străi­nătate :

Paris 15. — Evenimentele care sânt în curs se desfăşoară îr; Rusia lăsând să se prevadă, în eazuUcând guvernul sovietic uu va reuşi să se menţină la putere o teribilă agravare situaţiei din Petrograd care, izolfit de restul ţării, prin distru­gerea mijloacelor de comunicaţie va fi complect înfometat.

„In urma propunerii guvernului francez, guvernele aliate au exami­nat această eventualitate şi se va veni în ajutorul acestei popvjl»ţiuni atât de mult încercată."'

Aşadar : „evenimentele care aânt în curs se desfăşoară" — pleonasm ; „în cazul când", „lasătid să se pre­vadă" — exspresmni cu totul ne­româneşti, пЬяегфі virgulei după : putere, comunicaţie ; „o teribilă agravare situaţiei" — barbarisme şi ri'-glijarea nrticobilui proclitic geriotivul ; „complect" — mahftîa-gisGi ; „guvernului, guvernele" — repetiţie supărătoare; „aceastăeven­tualitate . . . acestei populaţ iunl . . ." , idem ; „guvernele aliate au exami­nat . . . şi se va veni în ajutorul", coordonare arbitrară de acţiuni ; „acestei populsţiunî atât de mult încercată", genetiv neflexionat ; cu un cuvânt: traducerea mizerabilă datorată unui deplin neouooscător în ale limbii noastre.

Pi.ul I Pagedopnl, profesor.

a n i e i i i de bine Dăm aici chipul unui vrednic şi

destoinic preot Luca Soroead, din comuna Zberoia, ji?.d. Chişinău. Sf. S;» e român basarabean, care lucrează eu toată inima la ridica­rea poporului. In urma meritelor

PREOTUL LUCA SORCEAC

sale, în aceasiă comună, în timp de trei ani, s'a ridicat o frumoasă bi­serică. Dumine' ă în 15 Septembrie st. V. a avut loc sfinţirea bisericii. La această sărbătoare au luat parte şi P . S. S. Epis< opul Dioniaiu, vi­carul Eprtrhie'i Chişinăului, cum şi un numeros public şi preoţi.

Dimineaţa s'a oficiat sfinţirea apei, a bisericei şi sfânta liturghie. După slujba religioasă a avut Ioc o masă dată de d-na Sorceac, la care a luat parte nu numai oierul dar şi o mulţirse dn. oaspeţi.

Laudă aduceau acestui preot des­toinic.

M I H A ! L ' i V C A Ş , s&tean.

Pagina 4 . CULTURA POPORULUI Mumărulţ

H 1 T U A T I

Sfatul Miniştrilor. Săptămâna tre­cută s'a ţinut la Bucureşti un sfat de miniştri, la care dl Ministru al lucră­rilor publice a făcut o dare de seamă asupra stării drumurilor pe urma mari­lor revărsări de apă. S'a hotărît să se repareze toate drumurile în timpul cel mai scurt. Tot la acest sfat mi­niştri au luat spre ştiinţă buna pri­mire ce s'a făcut diui prrm-mirristru Ь I. C. Brătianu la Viena.

Adunări de partide. Partidul popo­rului de sub conducerea dlui General Avereseu a ţinut Dumineca trecută adunări poporale • in mai multe co­mune aie judeţelor Ialomiţa şi Tuiova. In aceste «dunäri s'a cerut dlui Ge­neral Aven: seu să pornească lupta pentru răsturnarea guvernului.

— In ziua dé 12 Octombrie a ţinut o adunare şi partidul ţărănist in Bălţi, jud. Soroca, luând p"!rte şi dl Stere, conducătorul ţărăniştilor basarabeni. La această adunare s'a cerut depu­taţilor şi senatorilor ţărănişti să Intre în parlament şi să se alăture la cele­lalte partide de opoziţie, luptând îm­potriva guvernului.

— L:r Galaţi s'a ţinut o adunare a partidului naţionalist al poporului de sub conducerea diui Niculae Iorga. A fost o adunare bine cercetată, Ia care a luat cuvânt mai mulţi fruntaşi.

Nădrjdile guvernului. Faţă cu fră­mântările partidelor de opoziţie par­tidul liberal crede, că deocamdată nu poate fi vorba de-o schimban? de gu­vern. Dl I. I. C. Brătianu, prim-mi-nistrul ţării va arăta încă în zilele cele dintâi după deschiderea parlamentului, că ţara s'a întărit atât înlă-untru, cât şi in afara tocmai pe urina politicei guvernului.

m STAEia íATATJB închiderea parlamentului englez.

In ziua, când s'a deschis parlamentul englez, deputatul liberal, Robert Horne, a cerut, ca deputaţii să declare dacă mai au sau nu încredere în guvernul Macdonald. In afară de contractul în­cheiat cu Rusia, pricina nemulţumiri­lor a fost şi îngăduinţa prea mare

alui Macdonald faţă de o gazetă, care propovăduia bolşevismul. Făcându-se votarea, 364 deputaţi au votat îm­potriva guvernului, iar pe lângă gu­vern au votat numai cei 182 depu­taţi din partidul muncitorilor. Pe urma acestui vot Macdonald a cerut delà regele să închidă parlamentul, cea-ce s'a şi întâmplat, încă în aceeaş zi.

Alegerile nouă şi schimbarea, de guvern în Anglia. Regele a rânduit alegeri noui, cari se vor face în ziua de 28 Octombrie. Deschiderea noului parlament se va face în 18 sau 20 Noembrie. Partidele politice au în­ceput cea mai uşurată luptă în ve­derea alegerilor. Se crede că guver­nul va ii înfrânt în alegeri şi că bi­ruinţa va fi a celorlalte partide. In cazul acesta Macdonald va părăsi puterea încă în ziua deschiderii nou­lui parlament.

Noul guvern grec8se. S'au făcut schimbare de guvern şi în Grecia. Mihalcopulos, conducătorul par'idului republican grecesc a fost numit prim-minisiru. Noul guvern va fi sprijinit de toate partidele politice greceşti.

Războiul din Maroc. Pe urma de­selor înfrângeri ale armatei spaniole guvernul din Spania a luat hotărîre să pună capăt războiului din Maroc. Armatele spaniole vor fi retrase din Maroc, care va rămânea cu totul în stăpânirea arabilor.

Sfârşitul războiului din China. In China războiul a luat o întorsătură neaşteptată. Trupele guvernului au biruit cu desăvârşire pe răsculaţi, cari aü fugii, ori s'fiu predat. Oraşul Şan-ghai e eu totul în stăpânirea trupe­lor guvernului. Guvernul chinez are să-şi mulţumească această biruinţa unui răsculat, care a trecut de partea lui şi care a vândut toate secretele răsculaţilor.

Alte schimbări de guvern. Ştirile cele din urmă, sosite la încheierea foii noastre spun, că s'a făcut schim­bare de guvern şi In Svedia şi Ju-goslavia. Guvernui iugoslav s'a re­tras din pricina, că a ajuns la oare-cari neînţelegeri cu partidul croat de sub conducerea lui Ştefan Rădici.

P a t r u a n i ( l e l a m o a r t e a l u i A l e x a n d r u M a c e d o n s k i

S'au împlinit patru ani, delà moar­tea marelui poet şi prozator român, Alexandru Macedonski, şi nimeni, nu-şi mai aduce aminte, de marele dispărui, peste al cărui mormânt, lă­sat pradă părăginei, s'a aşternut, cenuşa uitărei şi jalea. Dacă, vom pătrunde în cimitirul Şerban Vodă Bellu jdin Bucureşti, pe aleea princi­pală, din dreapta, vom zări un mor­mânt acoperit de bălării, în care sirâ-jueşte o cruce de. lemn, pe care abia se poate citi humele „Alexandru •Ma­cedonski" iar dedesuptul acestui nume, vom afla, anul 1854—1920.

Depe urma marelui poet al nea­mului, este ştiut că, familiei nu i a rămas drept moştenire, decât vre~o patruzeci de volume, versuri, proză, articole ştiinţifice, filozofie, artă şi studii, lucrări inedite şi prea puţine din operile maestrului cuprimeîn vre-o douăzeci de volume, apărute în edi­turile mai multor librării. Familia, pe lângă această riperă uriaşă a mai moştenii de pe urma lui Alexandru Macedonski, un trai chinuit şi lipsit de orice bucurie, o viaţă de vecinică luptă, pe care o duc copiii maestru­lui împotriva duşmanilor, ale căror puternice lovituri, sunt nevoiţi să le parézé là fie ce pas ce înaintează în viaţă. Ura nici după moarte nu a încetat; invidia şi ticăloşia, nu se dau bătute şi nu se descoperă nici în faţa geniului lui Macedonski, nici în faţa mormântului sărac ce cu­prinde pe auton.l „Calvarului de Flă­cări". Dacă Alexandru Macedonski, a avut duşmani şi chiar discipolii săi l-au defăimat şi au căutat să-i în­groape opera odată cu omul, se mai găsesc totuşi, tineri studenţi şi inte­lectuali, din noua generaţie, cari vin să se descopere şi să îngenuncheze, înaintea mormântului, din care Ale xandru Macedonski, înaripat şi stră­lucitor de lumină va trebui să se â-rate lumii şi să descopere oamenilor frumuseţea de diamant, a sclipitoarelor sale schinteeri geniale cuprinse în scrierile literare cu care a îmbogăţit literatura ţării.

Acum, cu ocazia împlinirei a 4 am delà moartea lui Alexandru Mace­donski, ca discipol al maestrului şi îndurerat fiu sufletesc, voi descrie ultimele clipe ale poetului, la care mf-a fost dat să iau parte, momente înduioşătoare, cari, vor interesa pe ciiitorii „Cţ'lţurei Poporului" care cu atâta g'.ru rozii".te împărţeştf popo­rului şi tinerimii focul s a r u şi-lu­mina cea adevărată.

Lumina, iată cum grăeştc, ,-siípra ultimelor ctîpe ale lui Alexandru Ma­cedonski, lâr.gi patul căruia mă aflam, într'o noapte tiisi.4 şi aţoasă ele Nc-emvrie : Ml aşezam pe un se: un lângă maestru* In vremea r-sta vân­tul se văeta ne coş, Ш noaptea în­făşură cm e-rlpue ei de corb strizile Bucureştilor rămase pustii la acea eră înaintată. Priveam pe .poetul Nop­ţilor, care încerca să îmi zâmbească

' sub lumina palidă a unei lâmp! cu abatj cur verde.

— „Apro.jie-té, mi-a zis m3rstre l , văzându-nţă că 1 prives .

— Dar cine eşti ? Spune mi ! nu te recunosc.

— Sunt un prieten al copiilor Du-mitale, i-am răspuns, şi am venit să văd, cum îţi mai este, cum te mai simţi, iu seara esta ?

— Mai bine, aşi vrea să mă odih­nesc, aşi vrea să dorm neîncetat, mi-a răspuns maestrul. Pleacă co­pilul meu s1 fletesc, lasă-mă singur

După ce ş;-a acoperit ochii cu o carte, pe care maestrul, din obişnu­inţă se prefăcea că o citeşte, spre a nu ne da nouă de bănuit starea su­fleteasca în care se afla el, se mai linişti puţin şi căzu într'o stare de comă îngrijorătoare.

Focul începu să ardă şi lemnele începuse să trosnească, umplând pe neaşteptate odaia de lumină şi scân­tei. Mă ridicai de pe scaun, să mai domolesc focul. Deschizând uşa, uşa sobei, .un fum puternic şi gros mă înecă. Se aprinsese coşul. Am strigat pe toţi ai casei, şi deşteptând pe maestrul din. toropeala în care căzuse, l'am ridicat pe braţe, ducându-1 în

A L E X A N D R U MACEDONSKI

odaia vecină, î t vreme ce oamenii de prin împrejurimi, ce se adunase ur-cându-se pe casă, au căutat sa stângă focul ce ameninţa sä i cuprindă toată ciădirea. Ca prin vis, Alexandru Mace­donski, care intrase în angonie, m'a întrebat ce s'a întâmplat. I-am răs­puns, că numai s'a aprins coşul delà sobă. Iar maestrul, deschizând ochii mari mi-a spus, cu un zâmbet trist pe buze: „O pacoste nici odată nii vine fără alta." Făcea aluzie la st3rea de lipsă în cere se afla atât familia cât şi el care nu avea nici cu ce sa­şi procure medicamentele necesare.

Am voit să rămânem lângă patul bolnavului, aproape ; însă, Alexandru Macedonski, scoţându-şi ochelarii, îi şterse de abureală, se uită lung cu drag la noi, apoi, după ce cu colţul batistei îşi şterse pe furiş o lacrimă, cei întuneca ochii înţepeniţi ne zise: „Duceţi-vă copiii mei. Haideţi ! Ce aşteptaţi? Nu, auziţi cum urlă vân­tul ; să nu vă ajungă şi pe voi. Ce vânt groaznic ! !

Nori se bat la oi izont Tot apusul sângerează Moartea-şi plimbă monoton Coas'i ei ce vieţi rdează Nari se bat la orizont...

şi fă lampa mai nrcă.

Urlă... groaznic... un ciclon

După ce, repeta ultimul rând din rondelul său, maestrul, căzu iarăşi în aceiaş somn adânc. Stinsesem focul cu ajutorul vecinilor, şi luându-mi rămas bum delà prietenii mei, abia la ora două din noapte, m'am putut reîntoarce acasă. Nu am putut să dorm însă liniştit. Mă gândeanu la maestru, ne­încetat. La omul de geniu, care se stingea în mizerie. Mă gândeanu la Emirul, care murea în mijlocul pus­tiei, înconjurat de duşmănia omenească, sfâşiat de haitele de lupi flămânzi.

(Va urma.) M. Frunză

A €

Rubrica elevilor din şcoalele secundare

JL O . . . Pe vâlceaua cea cu piatră Unde apa curge 'ntruna Unde 'n unde s'oglindeşte Soare, stelele şi luna.

Acolo-i copilăria, Acolo-i trecutu 'nchis, Acolo 'ntr o casă albă S'a culcat cel dintâi vis.

Pe vâlceaua dintre dealuri, In sus pe valea cu piatră Sunt poveştile auzite Sara la focul din vatră.

Acolo e rugăciunea, Cântul, jocul şi dorinţa, Acolo mi-a dat pământul Credinţa şi suferinţa.

Acolo, acolo 'n va le . . . Acolo-am cunoscut dorul, Acolo 'n valea cu piatră A perit, s'a stins fiorul.

ROMULUS FABlftNol 6 de liceu

Т Ѳ А Ж Ж А iEtvăţătornln! Mnşat l e n e s c u y

In satul mic şi trist, Béera când necunoscutul apasă pe pleoapele zilei şi când întunericul în dâre negre pătrunde în firidele tainice ale sufletelor, atunci moartea cu-tree.-ă satul şi-şi adună restul de ofticoşi uitaţi din primăvară.

Vântul vâjâie înspăimântător. El a despoiat pomii de frunze

şi apoi eu răutate le chinuie şi le arată la toţi.

Vântul vâjâe şi strigă. Şi'n stri­gătul lui, îmi рэге că-i plânsul ofticoşilor morţi — cari s'au dus fără voie.

Vântul plânge. De ce mai plânge vântul acum ?

De ce ? Căci şi-a răzbunat mu!t pe bieţii copaci. I-a iăsut goi, fără nici o mângâere.

Vântul plânge. Şi cu ee răutate poarta frunzele

usr-ate, cari produc uu fâşăit ce mă înspământă !

Vântul Ie strânge pe toate frun­zele şi apoi iar le împrăştie.

Le ridică sus, sus şi le izbeşte de toaca clopotinţei şi sună clo­potul ofticoşilor morţi de aseară.

Vântul à'are milă . . . El nu se gândeşte că poate în

toamnă, sau în primăvară, îi va aduna şi pe ei.

Sărmanii ! Şi plâng. Şl mi-srată crengile goale şi

triste. Plâng şi ele ca şi o mamă, după

uu copil ofticos luat de m o a r t e . . . Şi'n toamna asta s'a dus şi e l . . . De câte ori toamna îşi farsă

lacrămile în fereastra mea, de atâtea ori mă gândesc la bietul Musai —' luminătorul satului — şi de atâtea ori p l â n g . . .

De câte ori păşesc pragul toam­nei, m iapa re chipul lui Muşat.

Şi de câte o-'i plânge vastul afară, parcă i-aud glasul stins în cea din urmii oră . . .

S'a dus şi el . . . un apostol mai puţin pe altarul cu l tu r i i . . .

S'a oua şi el — eroul culturii. Şi chipul său palid şi chircit de

boală, mă 'nspăimântă noaptea şi mă face să mă gândesc la ei veş­nic. Şi vreau să scap de aceste ciudate gânduri şi zic : „Odihneşte Doamne în pace pe Muşat, învăţă­torul şi mântueşte-mă de aceste chinuitoare gânduri."

A h ! Şi cum n'aş voi să seap de aceste ciudate gânduri 1 Câte odată-mi trec mâna pe frunte şi voiesc să le gonesc d e p a r t e . . . de­parte, eă nu mai vină niciodată. Fugiţi,[gânduri negre, ca noap tea . . .

Fugiţi, căci voiu să fiu tare, să-i continui eu idealul luminătorului mort în toamna a s t a . . .

Fugiţi, eăei am nevoie de linişte, de odihnă şi de gânduri blânde, ca şi a apostolului mort în toamna as'a.. . .

ÍOASt I ENISÂ-оЕиСАТдабіи, normalist

C â f f l i e c e p o p u l a r e <Un Basa rab i a

Frunzâşoarî di-arnăut Nevâstuicâ di la Prut Di ţâ-i barbatu urât Puni-i curmeiu 'n gât Şi scoati-1 di vândut. Di ţ-or da numai doi lei Tu curmeiu sâ ţî-1 iei Şî cân' ţ-a trebui bărbat Nu-i cata curmei în sat.

Auzi: delà PíRASCHiVA CIOCAN din Coleucăuţ;-Hotin

С І Ж Т Е С Pişti Prut în ciala mala Creşii-un mic cu fâunza rara Fi unza rara umbrai m a r i . . . Sară două păsărele Cânta tot a dor ş'a jăli De acele nus păsărle De acele-s pacatili mele!

Auzit de'a PAVEL SACA Yancicăfcţi-Hotin

A L T i F O R M A Copăcel răt fzat,măi Vologhia măi Pişti Prut în ciala sat „ „ Stă un nuc înrotat Şi 'n el îs două păsărele Ş-amândouă cânt di jele Una cântă glas mai gros Pentru-a nostru trai frumos Una cântă mai subţâre Pentru-a noastră dispărţâre. Cini pi noi ni-o dispărţât Ari sâ moara di cuţit.

Auzit delà \Щ CUCU VancicăutiWotin

S l u j i t o r i i ţ â r i i

In comuna noastră Gladna-ro mână din judeţul Caraş-Severin, avem ca şef de post de jandarmi pe plutonierul Munteanu D. El este iscusit, drept şi cuvântul lui e as­cultat de săteni.

In urma energiei lui ѳ cea mai

е Ш Е Ш ш

P L U T . M U N T E A N U D .

desăvârşită ordine. Acest jandarm s'a născut în Chcia-română, jud. Timiş. El luptă din răsputeri pen­tru combaterea alcoolismului; apoi întotdeauna sfătueşte pe oameni să meargă la biserică; îndeamnă po­porul să citească cărţi folositoare. Astfel de jandarmi fac cinte cor­pului din care fac parte.

SN NEAGU, p-eot

Sfaturi pentru femei însărcinate

Hrana. Să fie alcătuită din mân­cări curate, proaspete şi hrănitoare (ouă, legume, fructe, lapte). Carne numai odată pe zi. Nu faceţi mâncă­ri acre, prea sărate sau pipărate mai ales. Beţi multă apă. Păziţi-vă de orice băutură spirtuoasă oricât de slabă ar fi ea. Ceaiul să fie slab, iar dacă ob'cinuiţi cafea turcească, beţi numai odată pe zi. Mâncaţi la ace­leaşi ore.

Îmbrăcămintea. Să fie simplă, căl­duroasă, dar nu prsra grea. Cucoanele delà oraş îndeosebi, să nu se strângă peste mijloc cu corsete şi să nu um­ble cu tocuri înalte la ghete. Rufăria să fie foarte curată.

Odihna. In folosul ^.tât al mamei cât şi a copilului ce va să vie, odihna în ultima lună de sarcină şi în prima de lăuzie trebue cu sfinţenie păstrată.

Dinţii în timpul sarcinei trebue în­grijiţi că Ia multe femei se strică. După fiecare masă, dar mai ales înainte de culcare spală-ţi dinţii şi clăteşte-ţi gura cu apă sărată (o lin­guriţă de sare la un pahar de apă căldiclcă).

Plimbarea. Plimbaţi-vă la aer curat atât cât trebue să -nu obosiţi.

Somnul cât simţiţi nevoia. 1—2 ceasuri chiar în timpul zilei. Noaptea dormiţi cu fereastra deschisă sau aveţi grija ca să fie aerisită camera unde vă culcaţi.

Curăţenia trupului nu o uitaţi. Nu luaţi nici o doftorie fără să

întrebaţi pe doftor. Multe femei au lăpădat din cauză

că au luat leacuri băbeşti sau nepo­trivite. ,Nui numai atât! Cunosc ca­zuri când mame în chinuri grele şi-au sfârşit viaţa, chiar în manile doftorilor din cauza sângelui prea mult pierdut.

E bine ca măcar odată pe lună să mergeţi la doftor să vă vadă udul (urina).

Naşterea. Orice femee cuminte tre­bue a) Să ştie cam când naşte.

b) Să se ducă la un doftor sau moaşă cu diplomă să vorbească ca să fie pregătiţi când o fi chemaţi.

c) Să pregătească curat camera unde o să nască. Camera va fi văruită din nou, se va lăsa în ea patul curat, o masă şi câteva scaune.

d) Să fie la îndemână oricând li­ghean, apă fiartă în clocot şi răcită, rufe curate de pat şi trup, săpun, vată curată (un kgr.) două feşii lungi de 1 m 50 şi late cât pântecele, o postavă de scăldat copilul, o foarfecă curată. Astea bine înţeles dacă ve-ţi naşte acasă. Dacă-i vre-un spital în apropiere, duceţi-vă acolo să naşteţi. Paza bună trece primejdia rea.

Ce trébue să aveţi pentru copil: 4 cărnăşuţe curate 2 cărnăşuţe de lână 2 feşii de flanelă 2 rochiţe 18 bucăţele de cârpe curate 1 plăpumioară 4 scufiţe 1 cutie cu praf de talc sau amidon

pentruca să nu se opărească copilul. Puţină vată curată. Nu uitaţi că : a) baba satului vă

poate nenoroci. b) Doftorul trebue întrebat cât de

des sau moaşa cu diplomă. c) Farmacistul (spiţerul) nu-i doftor

(medic). Nu luaţi delà el decât lea­curile cari vile-a scris doftorul.

Economisiţi-vă banii pentru viitorul d v copil. D r . A P O S T O L

J U R I L I T E R A ION DONGOROZI : „LA HOTARUL DOBROGEAN"

Rezumăm literatura română con­temporană, la: 1) Un puhoi de poezii pestriţe şi de împrumutată perso­nalitate. Nimic original, nimic care să poarte un sigiliu nou. Nume noi curg într'una, sălăşluindu-se prin diferite bisericuţe literare ; 2) O stă­vilire a avalanşei prozei, care e în schimb reprezentată prin câteva figuri masive; 3) O critică neobiec­tivă cu tămâieri şi binecuvântări eonsacratoare, în taţa cătapetezme-lor cenaclurilor. Fiecare bisericuţa unge un popă, care la rândul lui coboară sfântul Duh al criticei şi-al directivei, şi unge, hirotonisând, îngenuncheatele talente. Cu un cu­vânt : prietenie şi servitute; 4) O îmbulzire de ciuperci fade pe tă­râmul literaturei dramatice.

Dintre cele patru ramuri ale li­teraturei, arătate mai sus, desluşim însă pecetia sig-iră a prozei. Deşi — cum am mai spus — la porţile nuvelei şi ale romanului nu se înghesniesc acum prea mulţi si nu se mai face coadă, totuşi, câteva din personalităţile clădite în timpul din urmă, sunt definitive :

Pătrunzător, scormonitor al celor mai înguste cute ale sufletului, Gib. Mihăescu s'a răbojit adânc prin câteva nuvele; suav, un adevărat poet, Ionel Theodoreanu n e a fer­mecat cu „Uliţa copilăriei" ; cu o dureroasă ironie îşi clădeşte Al. Lasearov-Molddvanu prigoniţii săi — lumea slujbaşilor — şi în sfâr­şit — lăsat înadins la urmă — vi­gurosul Ion Dongorozi şi-a impri­mat una dintre cele mai masive personalităţi în cele trei volume ale sale: „Cum s'o despărţit tanti Veronica", „Filimon Hâncu" şi „La hotarul dobrogean" — ne oprim la acest din urmă scriitor.

In doi-trei ani, iscusitul mânuitor al schiţei şi al nuvelei, a isbândit să-şi zidească o între&gă persona­litate. Nu există, soeot, operă literară care să-şi poată caracteriza mai bine autorul, ca opera lui Ion Don­gorozi. O simţi ea e a lui, că nu aduce în ea nimic de împrumut, că nici o influenţă vecină nu-i apasă umerii. Atât fondul cât şi stilul, sunt ţâşnite pur din „eu"-l scriito­rului, îndrumate şi şlefuite în curs atât de viguros şi de personal.

„La hotarul dobrogean" vine să completeze celelalte două volume, sa închege un întreg din opera lui Ion Dongorozi, din care operă să-1 mustească pe autor, desăvârşit.

Intre primele două volume şi între cel din urmă, mulţi critici au câutat să sălăşluiască o punte de trecere, o punte de evoluţie.

Bine înţeles, că talentul autoru­lui a fost în creştere delà un volum la altul, însă nimic nu a fost clintit din personalitatea sa — veşnic aceiaş — eu nimic n'a fost stră­mutat felul său de a concepe, de a scrie. „Nieulăiţă Cârnu", „Părintele Onofrei Pâclă", (primul voium) „Fi­limon Hâncu", Hetmanul Milcu, (al doilea volum)„Kir VasileBălănescu" „D-na Zăvornnu" (al treilea volum) sunt plămădiţi de aceiaş meşteră mână şi după aceiaş artă perso­nală.

Ion Dongorozi nu e un scriitor de fantezie. El e adâncit în realism pe care 1 dăliueşte iscusit şi după chipul şi asemănarea modelului care trăeşte. Eroii lui Dongorozi sunt descusuţi, sunt tăiaţi din fondul vieţii de toate zilele, sunt redaţi nouă eu sufletul lor, cu patimele lor, cu chipurile lor. De aceia te simţi firesc aproape de personagiile din „Filimon Hâncu" sau din „Ho­tarul dobrogean".

Dongorozi nu creiază decât forma, oamenii sunt eei pe cari îi întâlnim zilnic la diferite cotituri ale vieţii. Şi tocmai aceasta e adevărata artă. Mă? stria cu care sunt scoşi din viaţă eroii şi răsădiţi în cadrul unei nuvele sau schiţe, construeşte vigoarea scriitorului.

Autorul aţine calea vieţii coti­diene, adastă un moment — mai puţin banal — îl decupesză din ea şi îl transplantează, neînzoi'zonat de artificii de fantezie, în scrierea sa.

Dongorozi este un fotograf fidel al mişcării societăţii moderne. Felul cum realizează, fotografiile acestea, e tocmai ceia ee-1 caracterizează.

Mi-aduc aminte, că în schiţa „Nor trecător" apărută in revista ieşeană: „Gândul nostru" recenzi-entul revistei „Năzuinţa", găseşte „o concepţie cinică şi brutală, care jigneşte simţul meu etic şi estetic"

Dar să vedem ce se tratează în această schiţă, care face, acum parte din ultimul volum : " „La hotarul dobrogean".

...D-na Zăvoranu, măritată de 20 ani cu Zăvoranu, om politic care îşi mâncase, când 1-a luat, toată averea, mama drăgălaşei d-re Mimi are o legătură veche cu Georges Daminovici, consilier la curte. . L e ­gătura aceasta, care ţine de patru ani şi mai bine, a plictisit-o rău ; ar vrea s'o rupă odată dar îi tre­buie un motiv; îi trebue de rân­dul acesta de oarece, pe zi ce trece George Damianovici pare tot mai îndrăgit de ea. Mai cu seamă de când s'a trezit cu dânsul la ţară, ca s'o convingă să nu mai plece la Ostanda, fierbe ca oala cu ca­pacul pus".

Descoperă însă că Georges i-a sedus fata, pe Mimi, şi vede în-tr'asta un ajutor venit la timp. Se va putea deci descotorosi de Da­minovici, partea cea mai gravă. Cât despre fată, îi va adăuga la zestre încă o 100 de mii de lei, şi o va da feciorului popii din Cucu-tenij, conferenţiar la litere...

Iată cuprinsul schiţei. Ce e aicea jignitor? Care e nota exagerat de

brutală şi de cinică? E ceva falş, pornit din perversiunea autorului? De loc. E icoana vie a societăţii de azi. D-na Zăvoreanu trăeşte în sute de exemplare aidoma ei, te ciocneşti de ea pela toate five-ok-loekurile mondene şi pela toate „seratele dansante". Şi, mă rog, care e rostul scriitorului modern? Să stoarcă imaginaţiei produse în-realizabile vieţii zilnice, şi dulce­gării zaharisite? Nu... trebue vi­goare, trebue reprezentată atmos­fera socială contemporană, cu su­fletele, cu patimele, cu oamenii ei.

Publicul de după răsboi nu-şi mai astâmpără sufletul cu feerii mieroase. Lui îi trebue lucruri dure, imagini vii şi adevărate. Tot aşa şi cititorului.

Ionel Theodoreanu esuav, e po­etic, însă dacă nu ar amesteca, în cât de puţină cantitate, realitatea, ar rămâne o simplă zaharină. De aceia, poate, e mult mai gustat Gib. Mihăescu, dur şi real.

Dar să ne întoarcem la Ion Don­gorozi. In afară de societatea mon­denă, transmisă fidel în „Nor tre­cător" ; „Pentru ţară", „Suflet de artist", „Satisfacţie" eto, scriitorul nostru, cercetează şi sufletele oa­menilor simpli, sufletul norodului.

Şi citeşte bine în el. Ce minu­nat e reliefat Simion din „La ho­tarul dobrogean" ! Cât de omenesc e l Dar „Moş Trifan Imrea" din

Suflet uşurat" ? Câtă sbuciumare sufletească nu-1 cutremură pe acest moşneag, în lupta dintre sărăcie, lăcomie şi cinste !

Moş Imrca primeşte în coliba lui un ofiţer în angonie, târât până aici, de ordonanţa lui. Mihăiţă, or­donanţa, pleacă cu sania să dea de veste maiorului doctor şi ia cu el şi pe Moş Imbrea, până Ia crâşma din capul satului, de unde să aducă oleacă de rachiu ou Soare să-1 mai învioreze pe căpitanul Pântea.

Moş Imbrea se întoarce şi gă­seşte pe căpitan mort.

„Luminiţa de sub icoana Maicei Domnului, varsă o dâră spălăcită pe cel încleştat de somnul morţii. Delà ţâţâna buzelor li spânzură bale groase, pleoapele crăpate uşor lasă să se desluşască albul spălă­cit al ochilor. Şuba descheiată la 2 nasturi, scoate la iveală o geantă mare de piele gălbue, spânzurată cu şnur de curea împletită, de umărul drept. Geanta nu-i încuiată cu eheie. Clamp odată, clamp încă odată şi geanta îşi desface larg fălcile. Moş Trifan Imbrea, numără aiurit teancul de hârtii, cu totul 29 bucăţi de câte o mie. Fără a mai sta pc gânduri şi zorit de par'că l-ar mâna cineva delà spete, pune de-oparte 22 hârtii, apoi mai ia una din teanc şi încă una. până se fac cu totul 27 de hârtii. Le face sul pe toate, înfăşură sulul în basmaua delà gât, îl leagă cu nă­dejde cu 'n capăt de sfoară, ia candela de sub icoană, trece alături în chilier, iar acolo, strecoară vă­lătucul între două grinzi desfăcute. Se întoarce apoi tot aşa de zorit, pătureşte în două hârtiile rămase, le piteşte'n geantă printre acte şi scrisori, închide geanta la loc, îşi ia toiagul, şi-o porneşte să-şi tre­zească vecinul, pentru privigherea mortului. Tocmai pe drum a înce* put să-1 încolţească teama şi mus­trarea. „Dacă ştia şi ordonanţa de bani? Dacă m'o pâra colonelului, ce mă fac ?" când a părăsit pragul lui Mitriţă Târlă* moş ^Trifan Im­brea biruise şi teama, şi mustrarea."

In faţa maiorului, moş v ^ b r e a ştie să tăgăduiască banii luaţi şi să-i înfrunte privirea, dar peste trei zile, cade şi el bolnav de tifos, luat delà ofiţer.

In spital până ce febra nu i-a încurcat gândurile, moş Imbrea, păinjineşte fel de fel de planuri, începe însă să aiureze şi mustra­rea îl scormoneşte adânc. Vedenii urâte îi sugrumă sufletul şi-1 în­grozesc. Mortul îi stă veşnic dina­intea ochilor. In sfârşit, moş Tri­fan se înzdreveneşte şi ese din spital, într'o Miercure după prânz. Ii pare că toţi oamenii pe cari-i întâlneşte'n drum, îi cunosc taina, adăpostind în ochi mustrare crudă sau batjocură. Se îndreaptă, ajuns acasă, spre chiler.

Aici, citez sfârşitul minunat de conturat şi v iu : „înăuntru lumina se cernea sgârcit prin ferestruică; las' oă şi soarele lunecase pe-o coastă, printre fâneţii cetinilor, dar şi prin ochiul de sticlă, prins în aţă de păienjeniş şi stropit pe din afară cu carboave de omăt, lumina se strecura vămuită. Moş Trifan Imbrea, cu răsuflarea tăiată, şi cu inima svâcnind tare, sloboade mâna dreaptă, prin rânjitura dintre grinzi. Legătura e tot acolo în fund spre stânga, unde o pusese el în seara aceia. O încordare, o smucitură scurtă, şi sulul e tras afară. In clipa ceia chiar, fluturii mari, sâni-lii se 'mprăştie prin aer, plutesc lin, şi se aştern apoi ascultători, la picioarele lui! Pentru o clipă, dar numai pentru o clipă, mintea i-se întunecă cu totul. Moş Trifan Imbrea se dumireşte numaidecât, că'n lipsă, i-au ros şoarecii din comoară. Nici o hârtie n 'a mai ră­mas întreagă; toate sunt forfecate şi ciopârţite. Din mâna moşneagu­lui, desdoită moale petica lunecă pe podea, pătând cu galbenul ei vărgat, fluturaşii sanilii. Odată însă cu basmaua bortelită de dinţi de şoarec, a lunecat şi liniştea în su­fletul lui moş Trifan Imbrea, din Vizantea Vrancei."

Un loc de ciocnire al celor ^de ews" şi al celor nevoiaşi, e, desigur nuvela „Transbordare."

Un tren se opreşte în plin Drumul îi e tăiat. O cioonin loc mai nainte. Călătorii şi încep vorba,':

— Puteam sta mult 9 domnule colonel!

— Indolenţă... anarhie d oe ne facem însă, că numi vesc masa?

— Dar ce s'a întâmplaţi măi camarade ?

— S'au ciocnitără, cuooi — Asta o vedem noi,

dar ee s'au ciocnit? — Un trin de marfă eu

lucru ? — Morţi sân t? întreabă

ală şi din vârful buzelorJ subţirică, sulemenită şi "и

oxigenat. — Un frânar, cucoană! — Numai? se miră eol<*

administraţie. — Numa 's trâiţi ! — Ei atunci-i moft curat

înălţând din umeri şi piese» buze, un căpitan de artilei n'o slăbeşte din ochi pe Щ blondă, subţirică şi cu „marron" de antilopă"

Cât de firesc, de ornent prinse văduva frânarului Vilău şi fetişcana orfană e

seşte 5 Iei, din colecta & călători pentru mort, ca sa pere „oglinjoară cu mutra ] lui şi cu 4 mărgeluşe albe

Ia nuvela aceasta nota e presărată desăvârşit. Tot" trece concis, curgător, fără tarii din partea autorului artificial, nimie înzorzonat-în „Satisfacţie" şi în ,fl Stilul lui Ion^ Dongorozi, ѳ vărat stilul lui. Viguros, l> plin de sclipire şi de ітЩ bătesc. La început, ai щ drămuit, că e ales. Cu v» convingi că stilul acesta щ pede, nestăvilit şi necăutţ rând din stânca masivă a Ц

Ion Dongorozi, рщш o valoare hotărâtă, pe foile | române.

E o figură puternică, p» şi statornică. II aşteptăm foi

4 $ ' a s t i n s o f i t )

Fiinţelor dragi, mândre moaşe, nu le este dat sä i în norocul lumei acesteia, aşa de dulci, aşa de gingj. plăpânde, că primul vânt I măverii le doboară la pămj

Acestea fiinţe sunt triaj ceruri pentruca să arate oi perfecţia naturei — şi iarăş sus că lumea lor щ aicî.

In primele zile ale toamne, s'a dus din mijlocul o floare. Viaţa ei a fost scurtă, iar suferinţele aşa J ţ

f M A R G A R E T A B0Ş|

şi ne'nblânzite. Încă nici à a bucurat de farmecul vieţii i • d şi — glasul misterios — a el în zarea dreptăţii. »

Un vag regret simţeşte! c oraş, că o fică drăgălaşe t и după lungi şi grele suferi 16 Septembrie. n

Clopotele sună jalnic în la vechei bisericei în timp ce It reta Boşca, fiica d-lui Teodor S numai este, în timp ce firul sale se curmă şi sufletul sat {<• se urcă pe aripile norilor bi cerul depărtat.

Ce plâns, ce doliu simte t f> oraş, dar mai ales părinţii, i văd veştezită tânăra mlădiţi N

Margareta Boşca, a ti ^ patru clase secundare la ş» "I fete din Careu. Dar ea nu si J1

ţumit numai ou atât ; u lăuntric, a îndemnat»o să r mai departe, să priduă сш , şi mai târziu să sămăne ti . sămânţa sfântă a ideilor săi 1

să fie dăscăliţă, luminătoari porului. Da, ea cu orice voit să fie dăscăliţă. In • * anului trecut, pe când vani beagul drumeţ, scutura lai r ţ

podoaba naturii, ea a pli . şcoala normală din Gherla, ^ în sufletul ei tânăr cele mai ^ speranţe.

Dar în tren a ră*it, şi & s

multă vreme căzu la pat ^ acela din colţul c»sei, Pä ^ scânduri de lemn a ucis o ! L retă aşa de dragă tuturora. ^

Ce crudă e moartea, ea Ш sp nimic. Şi ei îi plac fiinţele di; şi plăpânde. Acum câud ţ ia coboară repede, vedem în e l ai unit din Careii, un nou D" be cu o cruce frumoasă de № li ne arată calea pe care vom1 'щ\ iar în noi trezeşte pioasele1 щ aminte despre Margareta tiu căreia îi cerem deia bun* k\ nezeu ca în scundul looaş fag să-şi găsească odihna, de mi\ n'a avut parte. Fie-i partea ourtu ţărâna uşoară şi memoif^M cuvântată.

I

Житагиі 82 îl

IPAMANTUL AMABIL ŞI ÎNSUŞIRILE LIII CULT VU A POPOBVLOÏ Paginat S.

î n s u ş i r i l e f i z i c e , c h i m i c e ş i b i o l o g i c e a l e s o l u l u i a r a b i l III.

Ám văzut că materiile din care e alcătuit pământul arabil, nu se bucură toate de aceleaşi însuşiri şi nici nu au aceiaşi alcătuire chimică. Solul ara­bil fiind un ameste: In diferite proporţii din fiecare materie, se va bucura şi e ' de însuşirile comune şi unora şi

jl altora din aceste materii şi între ele |vor covârşi acelea ce sunt în strânsă

|iej legătură cu materia ce ce va găsi în I proporţia cea mai mare. Astfel, un 1 Pământ nisipos se va lucra uşor, va , strecura uşor apa şi gazele prin el,

rădăcinele plantelor se vor desfăşura în voie, el va fi însă sărac în materii hrănitoare şi din cauza aceasta rod­nicia lui va fî mică; în pământurile argiloase lucrurile se vor petrece toc-

! mai dimpotrivă : plantele îşi vor înfige ou*Cl! greu rădăcinele, se vor lucra greu,

n u vor lăsa apa să se strecoare prin ; ç ' e Şi de aceea vor forma lacovişti, ş.

Şi vor fi şi ele puţin productive, Jkşi sunt bogate în materii hrănitoare. * mai poate întâmpla însă şi cazul, 0 8 solul să nu fie nici sărac cum e Pul la cele nisipoase şi nici plantele ?* iu fie împiedecate în desvoltarea

0 r ca în cele argiloase şi cu toate Pea el să dea roade slab? * Jitia că

roade slabe am pri-nu are viaţă în el, adică li

"Psesc milioanele de fiinţe vii, pe care ц le pute.ii vedea cu ochii (microbi)

j 1 cari totuşi mişună prin el şi-i spo -? S c rodnicia, cui;i se întâmplă în Pământurile humoase.

Din exemplele de mai sus, se vede a§adar bine că un pământ ca să fie r°ditor trebue să se bucure d» anu-P* însuşiri fizice, chimice şi biolo­ge6 şi că înainte de a vedea cari S unt felurile de pământ, trebue să ^ a ş t e r n aceste însuşiri, de cari

ePinde rodnicia sau sterilitatea Iui. jjjlljfirile fizice ale solului arabil.

Oricare ar fi bogăţia materiilor . puitoare din solul arabil, ea nu

3{t aduce nici un folos, dacă planta P?şj are asigurate în acelaşi timp şi Mijloacele de a-şi înfige rădăcinele Jlij.'yi) sălaş stabil, aeriat şi umed. jvLylitatea, aeriaţia şi u medita tea

leilor este însă în strânsă legătură s ° u rmătoarele însuşiri fizice : c ! Structura sau clădirea solului

o Tenacitatea sau vărtoşta pa-

3. Permeabilitatea sau uşurările jg strecurare a apei, aerului şi a ga­lelor prin porii pământului.

I 4, Adeziunea sau puterea de în-I (leire.

5, lmbibarea sau putinţa de a în-iiţi şi păstra apa.

A' 6. Capilaritatea sau puterea de a ^де apa din adâncul pământului.

7. încălzirea еяи uşurinţa de a 0iga şi păstra căldura soarelui.

Să vedem acum în ce constă fie-cáre din aceste însuşiri şi la ce fo­losesc ele pământului şi plantelor. Г i. Structura pământului arabil. Toată lumea ştie, că atunci când ci-De-va vroieşte să-şi clădească o casă de locuit, nu e de ajuns să îngră-imădească la un loc pietriş, cărămidă, ar, lemnărie, uşi ferestre etc. aşa la

întâmplare, ci trebueşte în acelaş timp să-şi aseze acest material într'o tordine anumită, adică să-1 clădească sau să- i dea o structură, f Cciace se petrece cu clădirea unei iţase acelaş lucru se întâmplă şi cu pământul arabil, căci, după cum o casă nu poate fi locuită, dacă a fost prost clădită, tot astfel şi pământul nu poate fi cultivat cu folos dacă

I clădirea sau structura Iui ar avea prea i multe cusururi.

Clădirea sau structira pământului arabil se poate prezenta în două feţe deosebite :

a) sau sub formă de grăunţe ab­solut separate unele de altele şi în cazul acesta avem o structură gră-unţoasă.

b) sau sub formă de ciorchine for­mate din grăunţe grupate mai multe la un loc ca boabele de struguri, In care caz structura se zice, stru-gurată, măzărată sau.de agregate.

Nisipurile au o structură grăun-j ţoasă, iar majoritatea pământurilor

bune, când sunt lucrate de curând au o structură măzărată sau de a-gregate.

Nisipurile, când conţin argilă, hu-i mus şi calcar pot să capete o struc-' tură brobonată, din cauza că aceste

materii leagă între ele boabele de nisip, întocmai cum varul sau cimen­tul leagă cărămizele dintr'o clădire.

Acelaş lucru se întâmplă şi cu pă­mânturile argiloase, când vin în con­tact cu apa în care se găsesc săruri de calciu topite (solubile), j Când pământul capătă structura aceasta brobonată sau de agregate, <răuncioarele de nisip se leagă cu praful de argilă, lăsând între ele lo-

II curi goale sau pori, de grosimea fi­relor de păr, în cari pătrunde apa fi rădăcinele plantelor. Pe lângă a-ttşti pori din interiorul broboanelor, Intre broboane există locuri goale fflult mai mari pline cu aer, numite spaţii locunare, al căror volum poate

ii li mărit sau micşorat, prin apa ploi-4 lucrările solului, putrezirea rada­relor, scormonirea râmelor, sărurile de calciu, îngrăşăminte, etc. Când Raţiile lacunare devin prea mici prin

1 distrugerea structurel' de agregate, cau-. «tă de ploile dese, îndesarea pa­

c t u l u i , uscarea şi prăfuirea boa-' .belor, etc. atunci se formează în pa­ient adevărate ţevi de grosimea fi-' "ilui de păr şi chiar mai mici nu-

Jite capilare, prin care apa din stra-I jjjrile inferioare se ridică la supra-i Щ şi se pierde în aer. Structura de

'fregate sau afânarea pământului la ! ^prafaţă, aduce mari foloase agri­culture]', căci pe de-oparte uşurează ^trunderea apei de ploaie în pământ ^ r pe de alta împiedică pierderea

apei prin capilare. Această afânare trebue să se păstreze în permanenţă în tot timpul anului, căci numai aşa vom putea lupta cu folos în contra secetelor, mai ales în regiunile de şes din ţara noastră. Grosimea stratului de pământ afânat, poate să varieae delà o localitate la alta, fără ca să avem vre-un inconvenient cu condi-ţiunea numai ca cele două straturi, afânat şi îndesat să fie bine lipite unul de altul, iar între ele să nu se găsească un ai treilea strat mai afâ­nat decât cel de deasupra.

2. Tenacitatea este însuşirea pe care o au pământurile de a* nu se putea mărunţi uşor cu instrumentele de cultură. Pământurile puţin tenace se pot lucra uşor şi pe orice timp, pe când cele vârtoase din contra, nu se pot lucra decât la timpul potrivit şi întrebuinţând o putere mare.

Tenacitatea pământului atârnă de proporţia de argilă şi humus. Cu cât pământul va conţine o proporţie mai mare din aceste materi, cu atât va avea o tenacitate mai mare. Tenaci­tatea unui pământ se poate micşora adăugându-i nisip sau alte materii, cari slăbesc legătura dintre materiile ce-1 alcătuesc. Un pământ prea tenace

mânturile de a se lipi de instrumen­tele de cultura, când sunt umede. Argila şi humusul au o putere de încleire mare, pe când nisipul şi cal­carul din contra lustruesc instrumen­tele în loc să le încleiască şi nu se prind de ele.

5. Imbibarea este însuşirea pămân­tului de a înghiţi o anumită cantitate de apă şi de a o păstra un timp oare care. Această însuşire este în strânsă legătură cu tenacitatea solu­lui şi va fi cu atât mai puternică cu cât pământul va conţine o cantitate mai mare de argilă sau de humus şi cu atât mai mică, cu cât proporţia de nisip va fi mai mare. Cu toată nevoia de apă, o putere de imbibare prea mare poate să fie păgubitoare plante­lor, deoarece în cazul acesta spaţiile locunare se umplu complect cu apă şi împiedică pătrunderea aerului de rădăcini.

6. Capilaritatea solului, este în­suşirea ce o au pământurile în timpul secetei de a suge apă din adâncime sân de a o lăsa să se scurgă în sub­sol, când plouă prea mult. Capilari-tate este In strânsă legătură cu exis­tenţa în pământ a unor ţevi şerpuite mai subţiri chiar ca firele de păr. Cu

<Л-..<і •

- T . 1*. TtlsipгчаіТмlltstft ea£-

Alcătuirea minerală a pământului de grădină

Păturile pământului arabil: a) sol nisipos ocliv b) sol nisipos mocliv (sol propiu sis) c) argila a) culoar (subsol}

(vârtos) împiedică pătrunderea în adâncime a rădăcinilor, pe când unul prea uşor nu le dă destul sprijin.

3. Permeabilitatea sau uşurinţa de strecurare a aerului şi a apei prin porii pământului, este o însuşire de mare folos pentru plante, căci ele nu se pot desvolta bine decât Intr'un pământ nici prea uscat, dar nici prea umed.

Când permeabilitatea e prea mare, cum e cazul nisipului, apa se scurge repede In adâncime şi planta sufere, iar când e prea mică, cum e cazul argilei, atunci apa Iacăreşte la supra­faţă şi împiedică pătrunderea aerului Ia rădăcini. In primul caz avem o permeabilitate mare, iar In al doilea prea mică, sau cum se mai zice pă­mântul e impermeabil.

Permeabilitatea ca şi tenacitatea este în strânsă legătură cu proporţia de argilă şi nisip ce întră în compo­ziţia solului ; din cauza aceasta se dă numirea de : pământuri tari sau com­pacte, acelora care sunt impermeabile şi foarte tenace ; pământuri uşoare, celor permeabile şi puţin tenace; iar pământuri reavene se zic acelea care au o permeabilitate şi tenacitate po­trivită.

4. Adeziunea sau puterta de în­cleire este însuşirea pe care o au pă­

cat ţevile acestea vor fi mai strimte cu atât capilaritatea va fi mai mare, adică apa se va ridică delà o adân­cime mai mare.

Pentru a ne face o idee de înăl­ţimea la care se poate ridica apa prin aceste ţevi, vom aminte că s'au făcut experienţe şi s'a văzut că dacă In­tr'un tub gros de 1 milimetru, apa se ridică la 3 centimetri, ea se va ridică la 30 cm., dacă grosimea ţevei este o zecea parte dintr'un milimetru şi la 3 metri dacă grosimea ţevei este a sută parte dintr'un milimetru. Dacă îndesăm tare pământul într'o ţeava lungă, apa se poate ridică până la 35 metri. Lărgimea ţevilor capilare şi prin urmare puterea de a suge apă se schimbă delà un pământ la altul, din cauza mărimei boabelor şi a locuri­lor goale dintre ele: cu cât boabele vor fi mai mici cu atât şi capilari­tatea va fi mai mare. Pământurile argiloase, având boabe foarte mici, vor avea o capilaritate mai mare de­cât cele calcaroase şi acestea din urma mai mare decât a celor nisi­poase. In nisip capilaritatea este foarte mică, din cauza locurilor goale prea mari.

(Va urma).

Dr. I. M. DOBRESRU, pof. la Academia agnco'á din Cluj

F O L O S U L O G O A R E L O R Se spune: ce sameni, aceea vei se­

cera. Şi într' adevăr, nici nu se poate altfel. Depinde însă foarte mult şi delà cătimea ce scoatem din pământ. Aici trebue să ţinem seamă de felul cum s'a lucrat pământul. A munci nu­mai după felul cum au muncit moşii şi strămoşii noştri, n'ajunge mult. Pământul numai atunci e în stare să rodească şi să putem trăi cu toţii de pe spinarea lui, dacă ne ţinem de învăţăturile oamenilor încercaţi în aceste lucrări. Totul s'ar putea spune cu aceste cuvinte: să muncim pămân­tul puţin cu multă pricepere şi la vreme, şi el ne va da, în orice îm­prejurări, mai mult, decât pământul mult, lucrat fără socoteală şi pricepere.

Lucrarea fundamentală şi principală agriculturii este aratul. Arătura, făcută la timp şi cu multă socoteală, poate fi asemănată muncii unei gazde, care ştie bine găti mâncarea.

De astădată vom vorbi despre ară­turile de toamnă pentru însămânţarea de primăvară. Isprăvindu-se deabinelea cu lucrările de toamnă: culesul car­tofilor, cucuruzului, fasolei ş. a. ne ră­mâne adeseori timp destul pt. ogorirea pământurilor. Oricare gospodar har­nic trebue să să gândească serios la aceasta lucrare, căci foloasele ce-i urmează sunt foarte mari.

Iată cum se înbunăţăteşte pămân­tul prin arătura de toamnă:

Arătura (brazdele) făcută adânc peste iarnă se înfoaie şi astfel poate suge şi păstra apa de ploae şi ză­pada. Aceasta apă este o adevărată fântână din care plantele mai târziu îşi potolesc setea, iar ploile de pri­măvară şi vară împiedică „secarea acestei fântâni.

Apa absorbită în bulgării arăturii, peste iarnă va îngheţa şi-i va sparge făcându i ţărână. Primăvara acest pământ va fi înfoiat şi dupăce e'a zvântat ca să se poată lucra cu el din nou va fi asemenea unei perine sau unei şpondii (burete de şterse tabla.)

De altfel acelaş lucru se întâmplă şi cu pământul arat în cursul verii, dupăce s'a secerat de pe el. Arătura făcută în vară, după o ploae bună, care pătrunde bulgării, atinsă apoi de rajele binefăcătoare ale soarelui, va fi locul cel mai potrivit pentru traiul milioanelor de vieţuitoare mici, numite microbi (cu ochii nu se văd), cari trăind, transformă părţile minerale ale pământului în cadavre (mortăciuni) organice, hrană foarte potrivită plan­telor de tot felul.

Prin arătura de toamnă, se răs­toarnă sub brazde rădăcinile rămase

delà cea din urmă arătură, unde ele vor putrezi. Tot atunci iese la supra­faţă seminţele de buruene, insecte şi ouă de insecte, cari în mare parte pier de frig.

In general arătura de toamnă nu trebue grăpată. Dacă însă timpul este prea secetos şi s'ar fi format bulgări prea mari, pe care apa de ploae nu i-ar putea străbate,trebue să-i sfărmăro, căci astfel bulgării se vor aşeza mai bine şi apa nu va evapora prea uşor din pământ.

Orice pământ' argilos (aghiagos), calcaros (văros) care din felul lui este prea legat laolaltă, trebue ogorlt toamna. Numai pământul nisipos sau

I prundos, care din felul lui absoarbe prea bine apa, n'are nevoe de arătură toamna.

De sine se înţelege, că înainte de arătură trebue să împrăştiem gunoiul peste pământ, dacă e nevoe să-1 în-grăşăm. Şi pentru aceasta, ca lucru­rile să nu se prea îngrămădească pentru toamnă, e bine cu gunoiul să *ie dus şi făcut grămadă în capătul ocului încă vara, când ne putem rupe

câte o zi pentru această lucrare. Am spus, că arătura de toamnă

să se facă cât mai adânc. La tot cazul arătura să nu fie numai o simplă sgârietură la suprafaţa pământului, căci aceasta nu ajunge nimic, este mai mult o pierdere de vreme, fără nici un folos.

Durere, la noi, aceste lucruri nu se prea fac, decât nnmai din partea saşilor sau ungurilor, cari au fost mai de demult învăţaţi pentru aceste lu­crări. De acum înainte trebue să ne ocupăm şi noi cu tot dinadinsul, cu toată priceperea şi învăţătura ce există, ca nu numai să-i ajungem, dar să-i şi întrecem.

Pentru orice lucrare, dar mai ales pentru arat trebue să avem vite şi unelte bune. Pământul uneori este tare şi fără acestea nu prea putem face ispravă cum se cade.

Pe lângă toate acestea învăţături atât de folositoare, în curând ne va veni în ajutor şi statul care face pe la şcolile de agricultură lucrări de felul acestora şi la cari se vor chiema şi sătenii să se convingă într'adevf.r de folosul celor descrise.

Şi acuma înc'odată: munciţi pă­mântul cu pricepere şi la vreme, căci vă va da înzecit roadă pămân­tului nelucrat cum se cade sau lucrat fără nici o socoteală şi pricepere.

T. FLORIAN, prof

І 21 II 11 H Toţi acei cari aţi urmărit această foae v'aţi încredinţat de însemnătatea ei şi că aduce un mare folos cititorilor. Se cuvine dar, să o răs­pândiţi cât mai mult în toate straturile sociale, în cât delà învăţăturile ei bune, să se folosească delà acei luminaţi până la sătenii delà coarnele plugului. — O gazetă bună e un prieten ne­despărţit în viaţă. Şi cine se fereşte să aibă o gazetă bună în casa sa, acela va rămânea în urmă. Sufletul are şi el nevoie de hrana cărţii şi dacă nu i se dă la timp, el se întunecă.

S. REGINA MARIA, săptă­mâna trecută, a vizitat comuna

Murfaltar din Dobrogea, înteresân-du-se de aproape de soarta bieţilor gospodari. Se ştie că a.id au fost mari revărsări de apă. M. S. Regina a vorbit cu mulţi locţiitori şi a dă­ruit din casseta Sa particulară suma de 10 mii de lei. JN ZILELE DE 7 ŞI 8 OCTOM-• VRE s'au ţinut două conferinţe pastorale la Vaslui, la cari au luat parte preoţii din oraşul şi judeţul Vaslui, In frunte cu P. S. Sa epis­copul Iacob Antonovici ?1 Huşilor. T TN PUTERNIC FOC a izbucniHa M depoul particular al căilor ferate înguste Bulea din jud. Putna.

Au ars două maşini ce se aflau in depou, c*teva vagoane precum şi mi'lt material. Pagubele sunt mari. [CUMINECA TRECUTA, mii de stu-* ^ denţi şi cetăţeni, au primit la gară cu mare însufleţire pe studenţii luptă­tori ai cauzei naţionale, Moţa şi Vlad. La coborârea din tren studentul Moţa a fost salutat de preşedintele socie­tăţii în medicină. In piaţa Unirii, de pe socul statuei Lupoaica, Moţa şi Vlad, au fost aclamaţi de studenţi şi bătuţi cu flori. Moţa şi Vlad au mul­ţumit colegilor şi apoi au pornit la Universitate. A urmat apoi şi o masă comună în cinstea luptătorilor. Г) MISIUNE JAPONEAZÄ va sosi Vrr în curând la Iaşi, cu scopul de a cunoaşte oraşul şi monumentele sale istorice.

MINISTERUL DE INTERNE, a a-™ probat comunei Ascintele din jud. Ialomiţa 4 bâlciuri pe an. Zilele în cari se va ţinea bălciurile sunt: Sf. Qhe-orghe, Sf. Dumitru, sf. Ilie şi sfţii Arhangheli, Mihail şi Qavril.

PENTRU CITITORII NOŞTRI „Cul­tura Poporului" se gândeşte în fiecare clipă, ca să fie mai folositoare cititorilor ei. Şi pentrucâ foaea e răspândită destul de mult în America, de aceea se pune la îndemâna acelora cari au neamuri peste Ocean, şi dacă vor să-i întrebe ceva, sau să aibă ştiri despre ei, — intr'un cuvânt tot ce i-ar interesa — vor trimite în­semnările lor la „Cultura JPo-portilui" unde vor fi publicate.

Acelaş lucru şi pentru ro­mânii din America, dacă do­resc să aibă ştiri delà ru­dele de acasă din România, să ne trimeată răvaşe şi ele vor fi publicate în foaie.

Tipărirea se va face fără bani. P \ O M N I I rerjorteri culturali ai U foiei noastre simt rugaţi să ne înainteze cât mai curând fotogra­fiile pentru a li-se înmâna carnete de legitimaţii noui.

O NENOROCIRE CARE A COSTAT VIAŢA UNUI COPIL, s'a-întâm­

plat în comuna Budeşti, jud. Ilfov. In ograda săteanului Ion Boroşieanu, se juca o fiică a acestuia, mică de un an, fără a fi supraveghiată de cineva. La un moment dat copilul se apropie de o căldare de apă şi voind să se uite la fund, căzu cu capul înainte. După câteva minute fetiţa şi-a dat sufletul. Gospodinilor delà sate, nu lăsaţi niciodată copiii mici, singuri.

RÄU FĂCĂTORI PRIN spargerea unei ferestre au intrat în biserica

gr. ort. rom. din Olaşag, jud. Caraş-Severin, de unde au furat obiecte de aur în valoare de 50 de mii de lei. Hoţii nu au putut fi încă prinşi. CĂPTĂMĂNA TRECUTĂ, LA BRA-^ ŞOV, a avut loc înmormântarea rămăşiţilor pământeşti ale dnei Elena Dr. A. Mureşanu, văduva lulJ'Aurel Mureşanu, fostul director al „Gaze­tei Transilvaniei" şi cunoscutul lup­tător al cauzei româneşti sub-vechia stăpânire maghiară, î TN TAUR TURBAT, lângă locaII-^ tatea Menster din Germania, a atacat un automobil în care se aflau mai multe persoane, omorând pe una din ele şi rânind pe celelalte. I T A PARIS, a murit marele poet şi M scriitor al Franţei, Anatole France, în etate de 82 de ani. E o pierdere mare pentru întreaga literatură uni­versală.

ÎWÎINISTERUL ŞCOALELOR a ho-i V 1 tărît ca un număr de 14 elevi veniţi de pe valea Timocului (Jugo-slavia) să fie primiţi la scoale nor­mală din Craiova, iar un alt număr de 5 ele"i la orfelinatul din Focşani. C E ŞTIE CA PE FRONTUL delà V Mărăşeşti, pe regiunea judeţului Putna, au fost luptele cele mai crân­cene. Satele pe aici, viile şi ogoarele au avut de suferit mari stricăciuni. Ca refacerea acestei regiuni au fost însărcinaţi inginerii şefi G. Georgescu şi Lerani. Autorităţile din Focşani, au descoperit că aceşti ingineri au furat statul cu suma de 84 de milioane. Inginerii au fost arestaţi.

Unde o să ajungem, cu acest jaf, pretutindeni ? F ) IN CAUZA EXPLOZIEI făcută de

o lampă într'un^ atelier al fabri-cei de maşini din oraşul Carei-Mari, fabrica a luat foc, pierind în flăcări lucrătorul M. Cormoş, pe urma căruia rămân soţia şi doi copii. D E CÂND LOCUITORUL Petrache * Torna, din comuna Găuri, jud. Covurlui, trecea cu căruţa linia [ferată în apropierea de gara Fâurei, trenul care vinea a ciocnit căruţa. In izbitură căruţa a fost aruncată departe. Atât vitele cât şi săteanul au fost omorîţi. pRIETINlI NOŞTRI. In toate

oraşele, târguşoarele şi comunele rut ale din România vrem să avem prietini. Aceşti prietini grupaţi în jurul mişcării noastre culturale, vor trtbui să ne scrie, în foae: fapte bune, mişcarea culturală, artistică, econo­mică şi industrială din localitatea în care trăesc. Ştiri de asemenea na­tură încât să intereseze intelectualii oraşelor, muncitorii de prin ateliere şi fabrici şi lumea delà sate. Prie­tinii ne vor trimite aderarea lor, iar redacţia noastră le va răspunde ce au de făcut. T TN COPIL, Mihai Zabarov din V mahalaua Tăbăcăria din Chişinău, doarme într'una de 20 zile, fără ca părinţii să-i vină în ajutor.

Cu trei săptămâni în urmă s'a cul­cat şi de atunci nu s'a mal dat jos din pat. Doftorii chemaţi au zis că băiatul sufere de boala somnului. TN ZIUA DE 10 Noembrie dimineaţa • se va ţine concurs pentru admitera In şcoala de pădurari delà Lipova (Banat) a 50 elevi pădurari.

Candidaţii trebue să fi absolvit cur­sul primar, să fi satisfăcut legea rec­rutării şi să aibă vârsta de cel mult 30 ani. ï A SIBIU AU început pregătirile în *** vederea congresului bisericesc or­todox ardelean. P \ I N CAUZA serviciului poştal multe M ziare nu mai ajung la dlstinaţia lor. De aceea abonaţii noştri, când nu primesc foaea regulat, sunt rugaţi să înştiinţeze administraţia noastră prin o carte poştală, ca să li se trimită din nou numerile lipsă şi să ştim şi noi ca să intervenim unde e răul.

DIN INIŢIATIVA D-LUI PROF. UNIV. I. SIMIONESCU şi cu

concursul mai multor persoane de samă din Hâriău, în aeeastă locali­tate s'a înfiinţat un gimnaziu. El va avea anul acesta 3 clase, rămânând ca în fiecare an se mai adauge câte o clasă. p U PRILEJUL MANEVRELOR DE V * TOAMNĂ ce au Ioc cu aviaţie franceză, 11 aeroplane s'au prăbuşit la pământ din cauza furtunei care s'a deslănţuit, mai cu samă, asupra părţii de miazăzi a Franţei. Aeroplane s'au sfărmat iar de sub dărâmături au fost scoşi mulţi aviatori morţi şi răniţi. ï TN TREN DF PERSOANE care

venea delà Bucureşti în spre Ora-dea-Mare, la intrarea în gara Cluj a deraiat sărind de pe linie tenderul maşinei, vagonul de bagaje, vagonul poştal şi un vagon de persoane. T A CONSTANŢA au sosit primele h* aeroplane din comanda de 400 de milioane făcute în Franţa. T A IAŞI, UN CÂNE TURBAT, a

muşcat 17 persoane. T R E N U L DE CONSTANŢA SPRE

1 BUCURFŞTI, în staţia Brăneşti, a prins pe linie pe soldatul M. I. Gherghief, pe care l'a tăiat în bucăţi. Soldatul era din reg. 36 inf.

In atenfia d-lor Jandarmi! Nu mai există boale de vite comute, dacă fiecare gospodar îşi va îngriji regulat vitele cu sarea antiseptici nutritoare

D E S I N F E C T O R

S i z v x s r " s o o s & COMP. T â r g u - t f u r e ş , Str. Principesa Mftrioara No 2.

D-nii învăţători şi jandarmi fiind în legătură cu gospodarii sunt rugaţi să răspândească şi explice gospodarilor marele folos ai acestor pre­parate. Pentru acest sprijin le acordăm 100 lei remiză după câte un pachet postai conţinând 20 de pacheţele à un sfert de kgram, un pacheţel.

a prim-medicûlui veterinar Dr. Dávid Elemér, care este concesionată prin lege. Un pachet de un sfert de bgr. îm­preuna ea inetraeţii авпрга moda­la! de întrebuinţare, ooetă 20 lei.— Pentru revânzatorl trimitem an pa­chet postai, oonţinâad 20 pacheţele de câte an efert do kgr., contra su­mei de lei 800 trimişi Înainte ; iar

on rambura lei 320.

b a c o m e n z i rugăm a Indica exact c o m u n a , judeţul şi posta ultimă.

IN AMERICA foaea s e vinde cu 10 centime numărul.

7ILELE ACESTEA, la Alba-Iulia, se *4 va deschide şcoala comercială. TN COMUNA BODOFALVA din ju-* deţul Caraş-Severin, s'a descope­rit o fabrică de bancnote false. Această fabrică funcţiona de aprorspe doi ani şi In acest timp, se înţelege, că mii şi mii de hărţii false au fost puse în circulaţie.

Acel care făcea bani falşi era Imre Balogh, cârciumar, care făcuse atelie­rul In casa părintească.

Al doilea părtaş In afacere era Ig-natie Schisler, zis NatzI, turnător de fer şi metal din Timişoara. Acesta conducea facrica.

Ei falsificau bilete de bancă de 100 şi 500 de lei. Cel întâi vinovat a fost arestat, iar al doilea este pe cale de a fi prins. A D M I N I S T R A Ţ I A , roagă s t â ­r n i t o r p e d o m n i i a b o a a ţ i c a r i a n r ă m a s î n u r m ă eu p îa ta a b o n a m e n t u l u i , să-1 t r i m i t ă câ t m a i n e î n t â r z i a t . F a ţ ă d e s c u m p e t e a m a r e a t i p a r u l u i ş i a h â r t i e i , c r e d e m , că d - n i i a b o n a ţ i îşi d a u s e a m ă d e s a ­cr i f i c i i l e c a r e l e a d u c e m , ş i n e vor a j u t a , c o n t r i b u i n d ia r ă s ­p â n d i r e a c u l t u r i i r o m â n e ş t i .

I A MOARA L.FRIDMAN din Sculeni (Basarabeni) s'a produs o mare

explozie a cazanului. Noroc că In momentul exploziei nu se găsea nici un lucrător pe lângă cazan. Clădirea a fost dărâmetă toată. Pagubele se urcă Ia 200 mii de lei.

SE CAUTĂ raportori culturali sau redactori, în oraşele Cernăuţi,

şi Chişinău. SĂTENI, dintre domniile voastre sunt oe!

mai mulţi cari ştiţi să puneţi pe hârtie gându' vostru, aşa cum trebue ; de aceea vă rugăm, oari vă bizuiţi a spune lucruri bune, — oe să învăţam şi noi cărturarii delà domniile voastre — să ne scrieţi pentru a se tipări in foaea aceasta, oare este a voastră. Vrem să auzim sfaturile voastre, vrem să ne cunoaştem de aproape, vrem să vă spuneţi şi voi păsurile voastre, cum mai este prin sate şi cum aţi dori să fie. Şi vorbind un sătean din Ba­sarabia, şi altul din Banat, şl altul din Buco­vina, şi altul din Ardeal şi altul din Dobro­gea, ne vom cunoaşte mai bine şi ne vom iubi mai muH.

BANDIŢI MASCAŢI au atacat ca­sele locuitorilor Lazar Popescu,

Manolache Butman, Th. Moidari şi Gh. Lazăr, din satul Cinteşti, jud. Chişinău. Hoţii au bătut pe săteni şi familiile lor şi apoi i-au prădat de tot avutul. ï A BRÄILA, de doi ani şi jumătate, " funcţiona ca director al serviciu­lui tehnic comunal, d. inginer Mari-neacu. Şi abia acum s'a descoperit că acesta nu este inginer.

Ca Ia noi, la n imeni . . .

PODUL DE LÂNGĂ STAŢIA DE CALE FERATA Mămăliga de pe

j linie Cernăuţi-Larga, a fost aruncat în aer, de către răufăcători cu o bombă încărcată cu dinamită. Autori­tăţile au început cercetările.

CÂTRE OAMENII DE BINE. Rugăm pe preoţii din sate, cum | j pe învăţători sau alţi cărtu­rari, să ne trimeată din satele lor chipul (fo­tografia) a celui mai bun gospodar, care a făcut fapte bune, fie pentru biserică, fie pen­tru şcoală sau alt-ceva, chipul acelui gospodar oare e harnic, are gospodăria cea mai fru­moasă, şi se bucură de toată cinstea. Chipul gospodarului II vom tipări In foae, ca să vadă toţi faptele Iul.

Anunţuri gratuite! ІУѴІЙ! abonaţilor noştri, — cu «ondiţia lasă *& nu fie nici negustori, nici comercianţi — jirimiui spre publicare fără bani, anunţuri de vân­zări şi cumpărări, ori de altă natură.

T A ADMINISTRAŢIA ziarului *f nostru, se gusesc de vânzaro cu preţ foarte redus pentru cetito­rii şi abonaţii ziarului următoarele :

Dr. DOMNIC STANCA şi Dr. A. VOINA: Prostituţia şi boalele venerice 12 lei.

Dr. A U R E L VOINA: Pentru copiii noştri când vor ii de 18 ani, 5 lei.

Dr. A P O S T O L : Cercetări so-matologice, 25 lei.

Formular practic do Medicină infantilă, 8 lei.

Chestiunea luptei antivenerienn în armată, 2 lei.

Chestiunea sifilisului şi Căsăto ria 1 leu.

Sinonimia medicamentelor, 2 lei.

DE VÂNZARE UN APARAT FO­TOGRAFIC, cu burduf, 3 Ca­

sete. Mărimea 9X 12. Foarte porta­tiv. Când este strâns, nu este mai mare decât o carte obişnuită. Garan­tez pentru el. Preţul 1000 lei. loan Popa corn. Socetu, jud. Hunedoara.

* p Ä T R E REUNIUNILE CORALE ŞI ^ SOCIETĂŢILE DE LECTURA, «Privighetoarea albă" operetă popo­rală de Oct. Moşescu, muzica de Fi-laret Barbu, jucată cu mult succes In Lugoj şi Caransebeş (Banat) s'a pre­lucrat mai nou de Filaret Barbu în piesă populară cu cântece, In 2 acte, pentru a putea fi jucată de trupe de diletanţi sau coruri săteşti. Reuniunile corale şi societăţile de lectură, cari au interes de această frumoasă piesă ţărănească, cu o muzică foarte me­lodioasă, să se adreseze la autor. Vor primi atât libretul, cum şl cântările diferite; Jla cerere primesc şi acom­paniamentul de pian, ori orchestră. Adresa : Filaret Barbu Lugoj, str. Pre­fecturii Nr. 8.

VÂWZ VUE o casă familiară - V — nn departe de Teatrul Na­ţional — constatatoare din Я odăi şl bucătărie, en preţnl de 1 6 0 . 0 0 Ѳ lei. Informaţii In Strada Lutoasă JVr. » 1 .

Cu onoare aduc la cu­noştinţă On. public, că re întorcându-mă din călătoria comercială din

am adus toate noutăţile de modă pentru toamnă

şi iarnă, anume:

Stofe în una culoare şi

culorate pătrat, Stofe

H ima ly şi veloururi,

Marocaine cu modele şi

brocate, diferite pluşuri,

c a t i f e l e ş i c a r a c u l e

în cele mai mari cantităţi şi cele mai

bune calităţi.

Stofe pent ru bărbaţi s t o f ă p e n t r u m o b i l e a n t i c e ş i m o d e r n e s e g - ă s e s c I n c a n t i t ă ţ i

m a r i .

Atrage în special atenţie on. clientele, asupra pre­ţurilor, la articolele mai

jos notate, anume:

1 m. stofă de haine Lei 29 1 m. flanel (de spălat) n 29 lm , pânză . . . . „ 29 1 m. stofă pt. haine

de bărbaţi Щ- „ 195

Cu toată stima

n s r e n

mare magazin de mode

Calea Reg. Ferdinand No. 5

T E L E F O N

479

R O M Â N I I ardeleni, bănăţeni, basa­rabeni, bucovineni şi

dobrogeni cari vor să aibo veşti desore

rudele lor aflate în AME­RICA sau sâ stabilească

legături de afaceri cu concetăţenii lor din STATELE-UN1TE

pot să i'itoă repe­de şi sigur. A

se adresa pentru informaţii detailate la

A G E N Ţ I A DE PUBLICITATE

R U D O L F M O S S E ) Soc. An on.. Bnl. ACADEMIEI No. 4 .

m J C U R E Ş I T . Românii U A C E D O N E ' N I se pot adresa în acelaş scop Agenţiei de

ж~члиѵпоь o CULT VB A POPORULUI

Lupta pentru existenţa Viaţa a devenit o problemă grea

pentru toţi. S'ar părea că nu se mai pot găsi mijloace, pentru a o uşura câtuşi de puţin.

Salariaţii, se Întrunesc ţinând sfaturi şi protestând asupra felului cum sunt retribuiţi. Cer mà'irea salarului. Ţăranii şi toţi muncitorii se vaită înt'una eă-i greu de trăit.

Ca toţii duoem luptă grea peDtru existenţă, dar luptăm de multşi totuşi parecă nu avem sorţi de izbândă. Şi izbânda nu • va vedea nici odată, căci lupt- pentru existenţă este rău îndrum н ă.

Pentru a put- trăi, d6ci exista ca oameni şi и ne afirma că trăim omeneşte, lupta pentru existenţă trebuie îndreptată, nu asupra ne­voilor din afară, ci asupra nevoilor noastre lăuntrice, asupra noastră înşme.

Nevoile, seumpetea şi traiul rău, cum am mai spus şi altă dată, nu vin deeât din cauza noastră.

Pentru a scăpa de nevoile vieţii matera le , să căutăm a scăpa mai înainte de nevoile vieţii sufleteşti. Trebuie să ducem .luptă crâncenă co itra noastră, pentru unificarea şi îmbUnziren sufletelor noastre săl­batice. Aceiaş suflet şi awleaşi cauze, să contribuie la conducerea vieţii noastre spre rolul si menirea nostră omenească. Numai atunci vom do-bâudi izbânda asupra miilor de nevoi In viaţa materială.

Vorbirăm de salariaţi. Cu toată nevoia lor bine justifioată şi ou toată vitregia timpurilor şi împre­jurărilor ei, nu sunt scutiţi de vino­văţie. De li s'ar mări salariile ou de încă 10 ori, bine tot nu vor putea trăi, pentrucă sunt speculaţi Ş i vinovaţi sunt pentru că se lasá singuri să fie speculaţi.

Fie lntr'un oraş 1000 de funcţi­onari salariaţi, cari unindu-se eă facă o cooperativă, la oare depu-nând fiecare numai câte 1000 lei s'ar putea forma un oapital d« lei un milion, depunând câte 5000 lei s'ar putea torma un capital de lei cinci milioane. Oare o societate cu un capital de cinci milioane, care s'ar putea bucura de un credit de

încă cinci miloane de la Centrala Cooperativelor din Bucureşti, In total cu 10 milioane lei nu s'ar putea aproviziona salariaţii dintr'un oraş cu cele necesare veţuirii, ou un preţ mai redus? Cooperativa nu urmăreşte câştiguri şi nu caută să cumpere marfă pentru speculă si de la speculanţi, ci urmăreşte Me a aduce cât se poate mai de bună calitate, poate contracta cu fabricile, cu străinătatea, etc. de unde le poate cumpăra cu un preţ mai eftin, şi în :.cest mod îndepărtând interme­diarii şi speculanţii cari scumpesc îngrozitor traiul.

Nenorocirea este însă alta. Coo­perativele se întreţin şi pot func­ţiona nu numai cu capital ci şi cu suflet. Şi să-mi fie ertat — suflete curate şi mai puţin egoiste, nu nu­mai la salariaţi ci şi la mulţi alţii, nu se prea găsesc

Fiecare din noi nu se gândeşte decât pentru el şi pentru ai lui. Toţi fiind la fel, ţinem înrădăcinat egoismul si răutatea sufletească şi pentru a ne menţine trebuie să du­cem un adevărat rözboi.

Pentru aceasta spun, că luota ar trebui îndreptată nu în afura noastră, oi tnlăuntrul sufletelor noastre, pentru ca să ne scăpăm de apucă­turile noastre răutăcioase; să avem încredere unii în alţii, să lucrăm oinstit şi cu devotament, unul pentru toţi şi tot' pentru unul; să ne vin­decăm sufletele de invidii şi patimi personale şi să căutăm a ne uni în faţa nevoilor şi a ne înfrăţi pentru puţinele zile câte avem de trăit. Noi cari suntem niş'e mu­safiri ai pământului, o verigă din­tr 'un lanţ nesfârşit al vieţii, ar tre­bui să ne dăm silinţa de a ne în­ţelege odată menirea omenească.

Prin urmare, în loc de proteste şi întruniri zadarnice, mai bine ne­am gândi la câştigarea existenţei zilnice prin noi înşine, cu ajuto­rul cooperativelor.

Se pare că ar fi o nebunie şi foarte greu de a căuta să avem mai mult suflet şi mai multă bu­nătate, totuşi este singura soluţie şi singura „luptă pentru existenţă".

fiEORSE JUST. FU IPESCU

A S T M A 4 1

Prima FabricăRomână de Vagoane şiMotoare S.A. DIRECŢIUNEA G E N E R A L Ă :

BUCUREŞTI, Str. Lascar Catargiu 1 1 Telegrame: VAGONASTRA BUCUREŞTI.

Scrisori : CĂSUŢA POŞTALA 136, BUCUREŞTI.

Autobuse de pasageri pentru oraşe şi localităţi balneare. Pro­iecte de exploatare şi de rentabilitate la cerere.

Camioane ou transmisiune prin car­dan, sau lanţuri. Capa­citate 8VÎ tone.

Automob* з-oisterne pentru ansportul de uleiuri b izină, şi petrol. Capătă <л 3560 litri.

Automobile eu pompa de -o-endiu pentru pompieri.

Automobile stropitoare pentru oraşe, lărgimea de stropit 5 metri.

Strunguri de precizie pentru tăiarea de ghevin-duri Withworth, mili­metrice şi modul. Dis­tanţă între vârfuri 1000, 1200, 1600 şi 2500 mm.

Piese ou excentric cu cursă de 30 mm. pre­siune de 8 tone,

Grupuri electrogene de 35 Kw, 110 sau 220 Volţi, putând alimenta 150 becuri de 25 lumini.

Motoare de benzină de 6,14, 45, 60 şi 90 HP .

Masini de găurit de 15 mm. şi 35 mm.

]

I

Produsele noastre s e g ă s e s c cu preţurile originale de fabrică la următoarele firme:

ARAD : întreprindere do Maşini şi Automobile, Str. Alexandri 8. BRAŞOV: „Silvania* întreprinderea Technica, Strada Spitalului G4. CLUJ: Blaga Kmil, întreprinderea Te^hn'că, Piaţa Ştefan eel Mare 3. LUGOJ: Schwäbische Zentralbank (filiale Lugoj. MEDIAŞ : Departamentul Maşinelor al reun. agr, s. a. suc. ORADEA-MABE: .Economia' S. A Comerţ şi Indust., P. M. Viteazul 8ÄTMAR : „Mecanic"", întreprindere- Technica 8IBIÜ: Departamentul Maşinelor al reun agr. s. a. s u c SIGHIŞOARA t Departamentul Maşinelor al reun. agr. s. a. suc. TÂRGU-MUREŞ г Biró E„ Ing. roech. cu dipl. întreprindereateoh-

nică, Str. Steffin Voda l/a. TIMIŞOARA : Schwäbisoher Lantiwirtschaftsverein.

Cetiţi şi răspândiţi ziarul „Cultura Poporului" !

«a depttit* garanţi* ta Inaiata * r izMa — oala aal

Cl'HKLE D E TRANSMISIUNE

Căreia aa tatrabataţara tsehdai - Martai HHr * BM

F R A Ţ I I R E N N E R ék c o m p . SOCIETATE ANONIMA c m u iii

Strigături la joc. Toată hora-i numai fete, Numai fete tinerele, Tinerele ca mama Subţirele ca hoarna.

Pişaă, pişcă pe lelea Nu cata că ea nu vrea 1 Căci leliţii i-e ruşine, Dar pe urmă-i pare b i n e . . .

Oh, săraca mândra mea, Delà multe mă scotea; Delà două nu mă poate — Delà sorţi şi delà moarte.

Câte fete cu mărgele Toate-s drăguţele mele, Câte fete cu cercei Toate cată să le i e i . . .

0 e unul sărac şi leneş . Hop, ţup N'am să 'mbuc Nici la moară n'itm să due; Nici în traistă n 'am luat Nici acasă n'am lăsat.

Iu, hu, hu ! pe dealul mare, Că mireasa zestre n 'a re ; Ş -a r să-i fac* mirele, Când a t'tud-i c â n e l e . . .

RăjDii (.Bacàu). Culege de V BUT> CEt P»,

elev normálist cl. Vl-a.

Din satul meu:Idriscuis Intre dealuri puţin înalte, dar eu

coaste repezi de calcar, oare se în­fundă şi se întâlnesc în formă de patcoáva, e aşezat sătişorul Idris-cuis din jud. Constanţa. Privind de departe la aşezarea lui, ai im­presia unei căldări foarte mari de piatră, pe margenile căreia stau rostogolite, rupte, sau aşezata în fel de fel de poziţiuni, enorme blocuri de calcar. Iar pe fundul ei, case de toate felurile şi mărimele, româaeşti şi tătăreşti, stau aruncate întocmai unor jucării.

E un contrast izbitor,între gospodă­riile celor două neamuri. Deopaite lu­mină, frumuseţe şi curăţenie, iar de cealaltă, aproape fără exagerare, inversul acesteia. Cu toate acestea, neîuţelegeri nu există, şi o bună armonie domneşte între ei. Dova­da e râvna şi dragostea cu care au luorat, român şi tătar, fără deose­bire, la ridicarea unei şaoli drăguţe în satul lor. Astăzi se pot mândri că au făcut, ce nu îndrăznesc să facă sate mai mari. In adevăr: câteva familii să ridice un altar cărţii, altar care necesită câteva sute de mii lei, nu-i lucru t o c i ai uşor. Dar, pentru eă au vrut, au putut face! Au muncit ani deaiân-dul deavalma pământul şcoalei, au adunat an cu an produsele lui, iar în toamna trecută, şi au văzut vi­sul împlinit. Munca şi osteneala acestor oameni, în fruntea cărora stă Dumitru şi V. Popa, N. Borcea, N. Roşea, I. Bratu şi Hogea Rüs­tern, muncă pe oare nu şi-au pre­cupeţit-o, merită laudă, iar stăru­inţa eu care şi-au urmărit scopul, să servească de imbold.

Memoria acestei generaţii, care s'a străduit să lase o faclă luminoasă mii.ţei generaţi lor viitoare, va fi ne ştearsă. Şi cred, că o mulţumire mai mare nu poate să aibă un om, decât mulţumirea cu care-şi privesc aceşti săteni, rodul muncii lor. — Meritul li-i cu atât mai mare, cu cât diu nimic şi fără ajutor s tră ; n şi-au clădit şcoala.

Iată ce poate face omul când vrea. Ei şi-au dat seama că şcoala, e absolută şi necesară minţei omului în vremea noastră. Acum, nu mai e ca altădată. Timpurile au trecut, s'au schimbat şi odată cu ele şi viaţa şi oamenii.

Cum vor fi fost. mai bine, sau mai rele, asta pentru noi e o ches­tiune >e>ativă, dar cciiice ч adevărat e că băt ânu işi ndw\ eu iăe ămi în ochi, aminte ă*: trecut. „U<cie ш»і s rit, zic ei, îu Dob og'!?s câm pille t cele 'f-stâ site, neatinse de fierul plugului"! Pe atunui iet-ші cu plugul, arai unde vroiai şi cât vroi&i tară ca să-ţi zica cineva ceva. Un loc depe care se recolta câţiva ani dearândul, era considerat după aceia ca slăbit, ca neproductiv şi atunci, altă bucată din câmpie era sfrede­lită de p'uguri. Fiecare avea câte o herghelia de cai, cărora nu le mai ţineau socoteala. Da cum se des-primăvăra, erau lăsaţi liberi, să pască iarba stepei, până tocmai târziu iarna, când gr*rul şi zăpada făceau fără putinţa găsirea hranei pe câmp, când erau căutaţi şi aduşi acasă.

Erau atunci, adevăratele timpuri patriarhale. Omul simplu, dar liniş­tit, cu un trai cât se poate de mo­dest. Aşa că astăzi, nu ne miră dragostea cu care aleargă toţi către şcoală. Alte vremuri erau pe atunci, alte condiţiuni de viaţă, alte vremuri şi alt« condiţinni de viaţă sunt acum, când, fără carte eşti un mort între vii. — Deaceia, săteanul nostru şi-a dat seama de însemnătatea ce o prezintă în viaţa lui şcoala, şi deaceia aleargă cu drag către ea.

Fie ca acest răsărit, care ne prezintă în viitor perspective atât de ademenitoare, să nu ne înşele şi să vedem cât mai curând făclia ştiinţei, luminând mintea poporului nostru drag.

VF 611. VEL'C

Ateneul Popular „B. P. Haş-deu" din Câmpina

Câmpineni ! In ziua de 8 Februarie 1909, o

mână da intelectuali au pus bazele unei frumoase înjghebări culturale „Ateneul Popular B . P . Haşdeu", ca*e, până în preajma marelui răs-boiu, a atras la sânul său popula-ţiunea câmpineană. prin conferinţe pline de învăţături sănătoase şi prin producţiunile sale artistice.

De atunci au trecut ani. Răs-boiul uriaş, odată cu răsturnarea atâtor instituţii, a închis şi porţile amintitului Ateneu. Natural însă că această stare nenorocită nu poate dura la infinit.

Oraşul Câmpina, centrul celei mai bogate regiuni româneşti, tre-bue să-si aibă focarul lui de cul­tură. Ajungând la această convin­gere, o mână de tineri entuziaşti, s'au asociat cu numeroşii reprezen­tanţi ai intelectualităţii c-âoipinene şi cu membrii vechiului Ateneu, şi l-au reconstituit, de astă dată pe baze mult mai largi, în ziua de 17 August a. o.

Iată, prin urmare, că oraşul nos­tru se va putea mâi dci din nou cu o p îteru că societate culturală, care afirmând tăria şi valoarea cul­turii româneşti, o va putea în praş­tia în cercuri din ce în ce mai largi.

Pentru ajungerea acestui scop însă avem nevoe de concursul Dv. Astfel fiind lucrurile şi gândind că sforţările noastre vor avea un viu ecou în sufletele Dv. dornice de cultură, ne îngăduim să vă cerem concursul, spre a putea înfăptui câteva din operile culturale prevă­zute în statutul nostru şi dintre care vă amintim: înfiinţarea unui cor şi a unei biblioteci a oraşului, întemeerea unei publieaţiuni peri­odice regionale, a unei federale a societăţilor culturale din Câmpina şi împrejurimi, restaurarea caste­lului »Julia Haşdeu", ş. a.

In acest scop vă rugăm : 1 să vă înscrieţi toţi, cu mic, ou

maie, femei şi bărbaţi, în „Ateneul popukr B. P. Haşdeu" din Câmpina.

2. să vă oferiţi toţi, cei cari aveţi voci inimoase, pentru marele cor al oraşului nostru;

3. să contribuiţi, prin donaţiuni de bani, la repedea înfiinţare a acestui cor;

4. să dăruiţi toţi broşuri, reviste şi volume pentru bibliotecile, pe care societatea noastră urmăreşte să le promoveze;

5. să participaţi eu tot sufletul la toate manifestările (conferinţe, festivaluri, serbări, concerte, etc.), pe care le vom da, începând din toamna aceasta.

Comitetel de conducere : Preşe­dinte: C. R Bărbăcioru, inginer; vicepreşedinţi: Paul Г. Papadopol profesor, G. Budiş judecător, Dr. S. I >пн seu medic veterinar; secre­ta r : A. Velicu-Lecea desenator; eassier: An. Scripoă institutor; bibliotecar : N. Buzeţeanu preot-paroh; membri : Ionel Dumitrescu avocat, St. Teodorescu profesor .si cenzori: St. Popescu, profesor; T. Serghiesiju, inginer.

Toate înscrierile se vor adresa la d-nii : Paul I. PapadoDol, vice­preşedinte, str. Rosetti No. 20, şi A. Veli^u-Leeca, secretar, str. Dr. Istrati No. 9.

I f f f f f f W f f f f f f f f f f l i Răsăritul, reviută pentru învăţă­

tori şi sf-iturj bune. Anul 7, Sep­temvre 1924, B icu e?ti, st. Apostoli No, 22.

Gândul nostru, revislă literară, anul 3, No. 6 şi 7. August şi Sen-temvre 1924. Iaşi, str. Săr ariei 117/84 Gândul neamului, revistă literar ştiinţifică, anul 4, No. 14 şi 15. Chişn ău, Seminarul teologie.

Progresul român, revistă literară, anul 1, No. 3 pe Septemvre, redac­tor T. Andrica, Canton, Ohio, 134 Walant Avenue, North East. (Ame­rica).

Cele trei Crişuri, revistă literară, anul 5 pe Septemvre. Oradea-Mare, str. Prinţul Carol 5. ?

Apărarea Naţională, organ al „Uni-unei creştiae", pe Septemvre. Bu­cureşti, str. V. Lascăr 40 bis.

Revista Moldovei, anul 4 No. 3, 4 şi 5. Botoşani, Asociaţia Cereeta-şilor.

Ramuri, revistă literară, No. 16 şi 17 pe Septemvre. Craiova, str. Bibescu 6.

Crucea, revistă religioasă, anul 2, No. 12 şi 13 pe Octomvre. Bu­cureşti, Calea Moşilor 161.

Slove, revistă literară, anul 2, No. 718 şi 9. Calafat str. Cuza-Vodă 19.

Revista generală a învăţământului, anul 12, No. 8 pe Septemvre, Bu­cureşti, str. Victor Emánuel 11.

Renaşterea, revistă bisericească, anul 3, No. 9 pe Septemvre, Cra­iova, str. Sineasca 30.

D ă r i de seama V. LAZĂR profesor. Mona Ro­

mânilor, Cluj 1924. Tip. Ardealul. 44 lei, 194 pag. 2 hărţi (una colo­rată) şi 45 figuri.

Cartea poartă menţiun?» că e lucrată pentru uzul şeoalelor se­cundare şi normale din ţinuturile desrobite. Citind-o cu atenţiune te convingi că acsastă lucrare tipă­rită neobicinuit de îngrijit, curat, cu minunate desemne în peniţă ca spre pildă cele delà pssg. 99, 110, 114, cu hărţi clare, cu materie gru­pată în mod deosebit, e făcuta pen­tru orice cărturar care caută să aibă o icoană fidelă a istoriei ro­mânilor. O atare lucrare era nece­sară mai ales delà unire ігеозее în ţinuturile desrobite, pentru' că generaţii întregi din acesie melea­guri au fost forţate să înveţe isto­ria neamului lor aşa cum o ordo­nau stăpâuitorii vremurilor.

Din această luci are vor vedea că unita'ea nvţ onali , a fost un act de dreptate istorică, vor ved 'a de asemeni că organizaţia DO&Stră naţională, înaite de întemeierea principatelor, a fost superioară celei apusene din evul mediu.

Nu pot trece ca vederea harta etnografică foarte elocventă dia care so poate vedea că străinii din România de azi sunt intruşi. De asemeni modul cum suni redactate lecţiunile : cu o claritate specială ce rar se găseşte îa cărţile didactice.

Noi, o recomandăm tuturor căr­turarilor şi tuturor bunilor români. Cartea e o frumoasă şi necesară contribuţie la educaţia naţională a poporului. APORTÓL *

Geografia judeţului Arad pentru clasa a IlI-a primară, întocmită în conformitate cu noul program de Eduard Aug. Chencinski, directorul şcoalei de stat din Sânt-Ana, ( Arad 1924.

Manualul acesta l-am anunţat deja într'unul din numsrile trecute. Merită însă să atragem în mod spe­cial atenţia asupra lui, căci dove­deşte a fi lucrat da un bărbat de şcoală eu adânca pricepere şi ex­perienţă pedagogică. Bogat în ilu­straţii şi schiţe de harţi toate exe­cutate bine, materia este expusă într'o bună limbă românească, olară şi în propoziţiuni scurte, aşa cum trebue în şcoala primară, mai ales la noi. Autorul nu a căzut în gre-şala de-a da o carte de citire, cu pretenţii de literatura frumoasă, ci un adevărat manua", care să cu­prindă rezultatul predării intuitive a materiei geografice din acest an de şcoală. Singuraticele lectiuni sunt însoţite de „observări", cari conţin foarte bune îndrumări me­todice pentru învăţător.

Spiritul patriotic care străbate manualul respectând însă pe con­cetăţenii noştri de altă limbă, îl înţelegpm la autorul acestui manual şi din frumoasa muncă patriotică, pe care o desvoltă ca învăţător şi director, la şcosla primară cu prste capte sute de e'evi şi eleve din Sânt Ana. Dl Cheneinski, care nu e român de origină, poate fi prin activitatea şcolară şi naţională a d-sale pildă vrednică de urmat nu numai pentru colegii delà şcoale'e cu limbă de propunere străină, ci şi p in t ru acei delà cele româneşti. Dacă am avea şi la şcoalele ger­mane orăşeneşti din Banat astfel de învăţători, populaţia germană ar fi scoasă şi mai curând din to­ropeala, în care a căzut prin acţi­unea maghiarizatóare a guvernelor dinainte de desrobire şi s'ar apro­pia sufleteşte mai curând de po-

IN BUCUREŞTI.

IN AMERICA.

IN VI ii NA : Wien

TN P A R I S.

Calea Şerban Voda 42, redactor d, ian Stoenescu.

In oraşul Detroit Mich, 2980 Franclin redactor d. G. Branuţiu. In oraşul Yongstown, Ohio, 263 E. Fr< St. or P. O. Box 418, redactor d. M. Roman.

In oraşul Saint Paul, Minnesota Woodbridge St. redactor Grigoriu I. CÍ In oraşul Uniontorow Pa. 260 N. GalM ave, redactor d. George E. Temvea, In oraşul Canton, Ohio, 1924 Garft Avenue I. W. d. Teodor Andrica, In oraşul Whitman wva, Crişan.

I. Gonsagasse 11 laret A. Barbu. Avenue de Versailles 9, redactor d 1er iu Mugur.

шяшт

redactor Patí J

IV. 24. redactor d. ei it si

hii 'ІІ

S i Н І В Е М

Cei doi ţigani şi Dunărea — Era într'o zi de vară. Soarele

mai avea puţin şi trebuia să se as­cundă dună culme, când doi ţ gani s'au întâlnit, nu stiu uode. Diu vorbă 'n v o b ă , > nul zice:

Să fiu al dracului dacă nu mă voiu harunca peste Dunăre.

Celălalt ţigan, îezădar căutase să-1 convingă că nu poate să facă acest lucru.

A doua zi, eu mult înainte de revărsatul zorilor, au pornit cei doi ţ 'g ;ni spre Duüäre, că făcuseră rămăşHsr. Ajunşi acolo, ctsl care zisese că s'aruncă peste ea, văzând-o cât e de mare, a dat zer eu gura, că era tare şmecher :

— Haoleul mâneaţi-aşi... păi cum să mă harunc, că e mare, z ă u l . . . Няісеа sunt ciuzeci de sacale de a p ă : . . .

— Moră! Nu vorbi d'alea... ştii... nejudecate . . . că dacă haieea n'o fi suta de sacale, pua capu josi — răspunde celălalt ţigan.

Auzită delà 0. UROIVCFANU

Ţiganul tare de urechi Un ţigan tare de urechi, pa care-I

chema Istrate, perduse trei boboci de gâscă şi plecase să-i oftate. Pe drum, aproape când s 'ajungă la baltă se 'ntâlneşte ou un român.

— Bună ziua, mă Istrate! zice românul.

— Trei boboci de gâscă, frate! — rupe ţiganul.

— Mă Istrate, tu eşti surd?! . . . —Iate-le, pe baltă sunt—răspunde

ţiganul, arătându-i cu degetul bo­bocii cari înotau pe baltă.

ION M*RTW-BRABWA

Ţ I G A N U L LA T E O R I E Don căprar, la regiment, Face 'ntruna teorie Si explică la soldaţi Ce fac ei în bătălie. — Un ţigan ii vine rândul — „Măi ţigane, ia aminte: „E răsboi. Tu eşti în front „Dar nu-i chip să mergi 'naine, „înapoi iar nu poţi da! — „Ştii ce serie doar la carte ! . . . „Ce faci t u?

„— Păi, ce să fac! „Mă dau i u t e . . . . la o parte.

C. RÂSMFR ŢĂ

I î

ION. NEDELESCU AVOCAT

B U C U R E Ş T I

STRADA 0ŢETARI N-ro 6.

iu consultaţii gratuite abonaţilor

„CULTURII POPORULUI"

Din Moldova de peste Activitatea societaţie „Jm$ime»] O mână de oameni plini io

şi de drag de ţară, lucrează I с4іе- 'й vrem^, la Nemţeni, ioi deţul Chişibău. desfăşurând o vitate demnă de toată lauda, păţi în societatea „Junimea* preşidenua d-lui I. Iocescu, eil prezintă pe acest pământ româ«4 spiritul de Iu ia luminată pea câştigarea totală a sufletelor ni'ilor, foşti atâta vreme subî] pâutreu btrăina.

Societatea „Junimea" a 1.0 în comuna Şiş^ani — la o de| teure de 3 0 km. de gara Bueovăţj 5 0 km. de Iaşi — o casă de cjl a eărc-i sfinţite s'a făcut cu sebită însufleţire, în ziua de' Septembrie.

A. S. R. Principele Сягоі, щ la aceste serbă/i, a luat parte liniind astfel cu înalta sa prezeuj intere sul pe care-1 merită aseme lăudabilă iniţiativă, în depărt sate româneşte ale Moldovei Nistru.

Mulţumită comitetulut filiale) I niroea" din $i$cani, s'a deseoj la biserica satului, un preţios eument, un pergament datet August 1779, semnat de doi torul Dimitrie Moruzi.

voi Acest document despre care p

azi nici Academia şi nici unul istoricii noştri a 'au avut cunostiJfla Este referitor la moşia Marinugj m Nârnova, aparţănând Vel-'logofoi ne< lui Vasilie Razu. ' ]

Pergamentul afiat este în Ëcestgidb ment în păstrarea notarului сощ, gi­néi Şiscani, d. Smigelsehi, sec* t tarul filialei „Junimea" şi este ШШ văzut cu semnătura lui D ù n ^ H Moruzi şi cu pecetea d o m n e a ţ i

Sfârşitul acestui document a rui fotografie o aşteptăm din tea d-lui lonescu preşedintele *j í nimei" are cuprinsul următor: ,

Totdeauna şi în veci, oare chaj j _ noi cu propria noastră mena a ^ iscălit şi acestea este credinţa no stră, Constantin Dimitrie Moruj jjn Voevod şi al fiilor noştri, ч?оеѵоі $1 Alexandru Dimitrie, Gheorghe m.u Panait şi credinţa onoraţilor ]Ui drepţilor noştri boeri : _Vel Ѵог n

• tiv

H[| -

І1Н' lllM

porul roman. v'^^n1"' ! ' 2 * R 5"чшии«*и«»ч" шщйвяшшяшщШюшиашишвшшшяяшяшвм

Dimitrie Sturdza, Vel-Vomie Şd fan Sturdza, Vel-Vomie Nicolai Rozetti Hatmanul Alexandru % zetti, Voi Postelnic Iord^che, Щ Vistiernic Iordaeha Balsa, Ap. Scarl:?t-Stürza, Vel Spătar lane Razu, Vel-Ban Grigorie Balşa, Щ. Comis Matei Cantacuzino, Щ camăraş Torna, Vel paharnicul ѴІ stolnic Vt'silie Niculeea şi credita /<* tuturor boerilor noştri tari şi slakt

Scrisă e charta aceasta îa întUIrB

domnie а noastră în Moldovai p. a

vara a doua (2) în or. Iaşi 1 7 1 t l v

As gust. c. V. mmm^

se da

na ni­se

ш д р п щ а ui 3 u ü • ц u o u н uau a c:

pentru biserici în orice mărimi din material special la prăvă­

lia technica din Cluj C e r e ţ i o f e r t e !

n OD a п п п п п п п п •

tea dm

4 4 « 41 «

4 * « 4 4 <* 4 4 4 4 4 4 4 » І »

Д>4а>& А&ААААак&ШЩ&^

Specialit&ţSle f b f i r t c e i de Ь е * - е і'Ж'ШЖ* Ф п C I i s J

i i i Ш Ж С ÍJ JL№

i l

b e r e n u t r î t o a r e , s p e c i a l i t a t e a N E A G R A d i n m a l ţ d u b i u

a ^ 9 9

y y Il R N II N 4 » 4 »

Il dit ca marca cea mai superioară. M e capătă pretiitiitdeiib 4 » „a tun * * t t f * t f f f t « f f » * v * f t f f * t « t t * t f * * V f f t » * t V f t 7 * * f t t « « V f W * f t * « « t * t * f « V t t f t f f * t V V t < f ' , j 1

b e r e A L B A . , m u l t a p r e c i a t ă

din cauza calităţilor lor ueîutrecete s'au dove-

CLAMA folositoare care se

se lace în 56 mii de euiiifare

Tiparul Tipografiei „Viaţa", Cluj, Strada Regina Maria 36.