Metode si Tehnici de Gestionare ale Riscurilor Bancare la Banca Comerciala Romana

Capitolul IV

CARACTERIZAREA PRINCIPALELOR CATEGORII

DE RISCURI BANCARE

4.1. Riscul de credit

Activitatea de creditare reprezint una dintre cele mai importante activiti ale unei bnci. De calitatea portofoliului de credit depinde n mare msur continuarea activitii profitabile a oricrei societi bancare. Orice operaiune de creditare presupune luarea n considrare a elementelor de risc specifice acestui tip de operaiune.

Amplificarea solicitrilor i acordrilor de credite se constituie, n cadrul societilor bancare, ntr-un portofoliu de a crui calitate depinde de profitabilitatea bncii. Administrarea n bune condiii a portofoliului de credite presupune evaluarea permanent a acestuia i luarea n considerare a factorilor ce contribuie la mbuntirea performanelor obinute ca urmare a activitii de creditare.

Din acest punct de vedere sunt luate n considerare modaliti de concrete de prevenire a riscurilor din activitatea de creditare, de contracarare a efectelor adverse generate de producerea acestor riscuri i desigur, de recuperare a creanelor.

Elementele principale ale creditului schimbul n timp, participanii contractuali, sau promisiunea de rambursare, scadena, dobnda constituie elemente de risc asupra crora se concentreaz msurile de prevenire a riscului creditului.

Considerat ca fiind principala operaiune bancar, creditarea este apreciat ca fiind un domeniu de alocare i concentrare permanent de fonduri.

ntruct de calitatea portofoliului de credite depinde n mare msur obinerea de profituri sau nregistrarea de pierderi, este evident necesitatea controlului permanent al portofoliului de credite. Portofoliul de credite, ca nsumare a creditelor acordate i primite de o societate bancar pe o perioad determinat, nregistreaz n mod frecvent neperformane care pot duce la pierderi.

Orice activitate de creditare presupune asumarea de riscuri, ntruct nu exist, cel puin pn n prezent, o modalitate de eliminare total a riscurilor, organizarea i gestionarea cu profesionalism a portofoliului de credite determin, implicit, necesitatea minimizrii riscurilor de creditare bancar. Prevenirea riscurilor de creditare presupune analizarea cu atenie a politicii de creditare, a riscurilor individuale de creditare i a riscului global.

Desigur, pentru a cunoate ct mai bine cum anume pot fi diminuate riscurile rezultate din activiti de creditare, este necesar s fie luate n considerare principalele categorii de credite.

Din punct de vedere bancar, al mprumuttorului, este obligatorie luarea n considerare a unor aspecte ce in de:

a) selecionarea unor credite sigure, a cror rambursabilitate este maxim;

b) valorificarea fondurilor disponibile prin plasamente;

c) direcionarea activitii de creditare ctre acele domenii n care creditele sunt performante. Desigur, activitatea de creditare, prin politica bncii, este obligatoriu a fi orientat, de la o perioad la alta, ctre profitabilitate.

Politica de creditare are n vedere obiective concrete de ordin global sau individual, n funcie de considerente ce in de rentabilitate, impunere pe un anumit segment de pia sau stabilire a eforturilor necesare n vederea realizrii unei anumite creteri.

Realizarea politicii de creditare presupune elaborarea de strategii ce vizeaz stabilirea de ponderi pe categorii de credite sau grad de participare n operaiuni sindicalizate, ntruct indicatorii de performan bancar depind n cea mai mare msur de rambursabilitatea creditelor.

Principiile de diviziune i limitare a riscurilor fac referire direct la unele aspecte dintre care cel mai important este considerat a fi evitarea concentrrii riscurilor prin diversificarea plasamentelor de credite. Ceea ce ncearc s evite orice societate bancar este concentrarea exclusiv a creditelor ctre un anumit domeniu.

Un element fundamental al prevenirii riscurilor de nerambursare este reprezentat de dispersia activitii de creditare. Se poate conchide, deci, c diversificarea portofoliului de credite reprezint opiunea primordial prin care se diminueaz riscul de nerealizare a creanei.

Diluarea responsabilitii bancare se poate realiza i prin constituirea de pool-uri bancare. Pool-ul bancar reprezint ansamblul bncilor care poate asigura un credit unei singure ntreprinderi mari, ansamblu structurat i organizat de o manier precis.

Alturi de acestea, necesitatea obinerii de lichiditi determin instituiile de credit sau financiare s recurg la organizarea de operaiuni sindicalizate.

Sindicatul financiar este un grup de instituii de credit sau financiare care opereaz mpreun pentru a oferi un credit, pentru a garanta un titlu financiar sau un efect al unui titlu financiar.

Limitarea riscurilor este impus de reglementri specifice activitii bancare, emise de bncile centrale, dar i de reglementri interne, impuse de relaia cu clienii sau de relaia cu alte instituii de profil din strintate. Gestionarea preventiv a portofoliului global de creditare presupune urmrirea permenent a calitii portofoliului, ntruct semnalarea din timp a deficienelor acestuia limiteaz substanial riscurile de nencasare a creanelor.

Pot fi interpretate ca semnale de avertizare privind posibila deteriorare a calitii portofoliului de credite:

nefurnizarea la termen a rapoartelor financiare;

schimbri nesemnificative de structuri ale portofoliului;

avertismente furnizate de bilanul contabil;

schimbri ale cenzorilor sau contabililor etc.

4.1.1. Analiza riscului de credit

Blocajul financiar reprezint un motiv de ngrijorare pentru specialiti dovad stnd i faptul c problema a fost inclus pe lista de discuii dintre guvern i experii Fondului Monetar Internaional.

S-a creat ns ntr-o oarecare msur impresia greit c blocajul financiar este o problem macroeconomic, nu foarte relevant la nivelul microeconomic al ntreprinderilor. De fapt, pierderile, pe care multe firme le nregistreaz din cauza unor creane nencasate sau ncasate cu mari ntrzieri, sunt ct se poate de reale .

4.1.1.1. Analiza economico-financiar a activitii clienilor

Analiza aspectelor economco-financiare are ca obiectiv stabilirea unui diagnostic al situaiei economico financiare indispensabil pentru decizia de creditare. Pentru aceasta, analiza economico-financiar se bazeaz pe documentele de sintez contabil (bilanul contabil i raportul de gestiune, contul de profit i pierdere, raporturi contabile periodice etc.),pe analiza fluxului de fonduri ale perioadelor expirate, precum i pe analiza fluxului de lichiditai(cash-flow-ului) pentru perioada urmtoare.

Analiza economico-financiar a activitii clienilor conine:

a) analiza bilanului contabil, care presupune:

- examinarea bilanurilor i a situaiilor financiare pe 3 perioade anterioare, respectiv ultimii 2 ani consecutivi ncheiati (2 bilanuri) si ultima situaie contabil periodic (balana de verificare); n cazul clienilor a cror activitate se desfoara de mai puin de doi ani, cu un standing financiar ridicat, analiza economico-financiar a activitii acestora se poate efectua pe baza ultimelor situaii contabile disponibile, respectiv, ultimul bilan ncheiat i doua balane de verificare sau a ultimelor trei balane de verificare.

Bilanurile societailor comerciale sunt supuse auditar i certificrii de ctre firme de audit sau societi comerciale de expertiz contabil, n condiiile stabilite de Ministerul Finaelor Publice. n acelai mod se stabilesc i condiiile privind verificarea i certificarea bilanurilor autonome.

analiza imobilizrilor corporale i necorporale i a surselor de acoperire a acestora;

analiza decontrilor, datoriilor i obligaiilor faa de teri;

analiza costurilor, n vedere dimensionrii corecte a volumului de credite pentru activele circulante care fac obiectul creditrii.

b) analiza veniturilor, chetuielilor i contului de profit i pierdere, care presupune:

- analiza rezultatelor activitii i a profitului obinut;

analiza repartizrii profitului net;

analiza pierderilor nregistrate i recuperarea lor.

c) analiza fluxurilor de fonduri ale perioadelor expirate, ofer posibilitatea unei mai bune ntelegeri, la nivelul fiecrei activiti (exploatare, investiii, financiar), a modului n care au fost generate fondurile (sursele) i utilizate aceastora, precum i impactul asupra disponibilitatilor bneti ale agentului economic, la sfrsitul perioadei analizate.

d) analiza fluxului de lichiditi pe perioada urmtoare, presupune ca pe baza rezultatelor obinute anterior i a portofoliului de contracte de aprovizionare i desfacere, a programului de producie i a variaiei stocurilor etc.s se evalueze i s se prognozeze:

posibitaile clientului de a genera n viitor lichiditi;

capacitatea clientului de a-i onora obligaiile de plata viitoare.

4.1.1.2. Analiza bilanului

Documetul oficial de gestiune a patrimoniului unui agent economic l constituie bilanul, care trebuie s dea o imagine fidel, clar i complet a patrimoniului, a situaiei financiare i a rezultatelor obinute.

Pentru a da o imagine fidel a patrimoniului, a situaiei financiare i a rezultatelor obtinute, ofierii de credite vor urmri ca agenii economici s respecte regulile privind evaluarea patrimoniului i celelalte norme i principii contabile, dup cum urmeaz:

a) principiul prudentei, potrivit cruia nu este admis supraevaluarea elementelor de activ i a veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de pasiv i a cheltuielilor, innd cont de deprecierile, riscurile i pierderile generate de desfurarea activitii exerciiului curent sau anterior.

Acest principiu are ca scop evitarea riscurilor de transfer n viitor a incertitudinilor prezente i nu permite dect luarea n considerare a beneficiilor realizate, cu excluderea unor ctiguri poteniale cum sunt cele pe titluri sau imobilizri i, dimpotriv, pierderile sunt n considerare imediat ce devin probabile, chiar daca nu vor fi cunoscute dect dup nchiderea exerciiului.

De la acest principiu exista derogri n ceea ce privete operaiunile de piaa, atunci cnd sunt evaluate la preul pieei, astfel:

-luarea n considerare a rezultatelor nerealizate pe titlurile de tranzacie;

-neprovizionarea minus-valorilor latente pe titlurile de investiii;

-luarea n considerare n anumite condiii, a rezultatelor poteniale privind instrumentele financiare la termen;

-nregistrarea la preul de piaa a operaiunilor n devize.

b) principiul permanentei metodelor, care conduce la continuitatea aplicrii regulilor i normelor privind evaluarea, nregistrarea n contabilitate i prezentarea elementelor patrimoniale i a rezultatelor, asigurnd comparabilitatea n timp a informaiilor contabile.

Schimbarea metodelor nu poate fi dect excepional, caz n care aceasta trebuie descrisa si justificat in aneexa la bila, iar incidentele contabile trebuie s fie evaluate .De asemenea, schimbarea metodei trebuie s fie menionata n raportul de gestiune si n raportul cenzorilor.

c) principiul continuitii activitii, potrivit cruia se presupune c agentul economic i continu n mod normal funcionarea ntr-un viitor previzibil, fr a intra n stare de lichidare sau de reducere sensibil a activitii.

d)principiul independentei exerciiului, care presupune delimitarea in timp a veniturilor si cheltuielilor aferente activitii, pe msura angajrii acestora si trecerii lor la rezultatul exerciiului la care se refer.

Rezultatul exerciiului trebuie s cuprind, n virtutea acestui principiu, toate veniturile i cheltuielile care se raporteaz la acest exerciiu, pe msura ce sunt angajate i nu pe baza de ncasri i plti. Astfel, dobnzile sunt contabilizate la rezultate pe baza dobnzilor scurse (prorata teporis), iar, din punct de vedere tehnic, acest scop este atins prin utilizarea conturilor de creane si datorii ataate sau a conturilor de regularizare.

e) principiul intangibilitii bilanului, potrivit cruia bilanul de deschidere a unui exerciiu trebuie s corespund cu bilanul de nchidere a exerciiului precedet.

Acest principiu interzice nregistrarea directa a veniturilor sau a cheltuielilor n conturile de capitaluri proprii; ele trebuie s tranziteze prin contul de rezultate, cu excepia incidentelor datorate schimbrii metodelor impuse de regulamentarea contabil sau fiscal.

f) principiul necompensrii, potrivit caruia elementele de activ si de pasiv trebuie sa fie evalute i nregistrate separat, nefiind admisa compensarea intre posturile de activ si cele de pasiv ale bilanului, precum si intre veniturile si cheltuielile din contul de rezultate.

g) principiul nominalismului sau costului istoric, potrivit cruia costul istoric la care un activ sau un pasiv a intrat in patrimoniu si a fost inregistrat in contabilitate trebuie sa fie mentinut.

Acest principiu comporta derogari in ceea ce priveste operatiunile in devize, titlurile de tranzactie si insrumentele financiare la termen, precum si alte elemente bilantiere care pot face obiectul unor reevaluari periodice la pretul de piata.

h) principiul regularitatii, sinceritatii si imaginii fidele, care are drept scop furnizarea de informatii clare, precise si complete asupra patrimoniului, situatiei financiare, rezultatului, operatiunilor si riscurilor asumate.Acest principiu isi gaseste aplicarea atat in bilant si in contul de rezultate, cat si in anexele la acestea.

i) principiul pragului de importanta semnificativa, potrivit caruia toate informatiile de importanta semnificativa trebuie sa figureze in documentele comunicate tertilor.In schimb, informatiile nesemnificative pot fi omise.Acest principiu isi gaseste aplicarea in bilant unde anumite sub-posturi din bilant si din contul de rezultate pot fi regrupate (dar niciodata posturile insele, cu exceptia celor in care nu figureaza nici o valoare).La fel, n bilant si in contul de rezultate se pot adauga subposturi, daca este cazul, iar informatiile care prezinta o importanta semnificativa sunt inscrise in anexele la bilant.

Prin prelucrarea bilantului, elementele de activ si pasiv se grupeaza fiecare in trei mari capitole (niveluri), dupa cum urmeaza:

ACTIV I. Active imobilizate

II. Active realizabile

III. Trezoreria pozitiva

I. Activele imobilizate cuprind imobilizarile necorporale si financiare si creantele comerciale cu scadenta> 1 an.

II. Activele realizabile sunt formate din stocuri, create de maximum 1 an, conturile de regularizare si asimilate si primele privind rambursarea obligatiunilor.

III. Trezoreria pozitiva cuprinde titlurile de plasament si disponibilitatile (conturi la banci in lei si in devize,carnete de cecuri, acreditive), respectiv acele active existente sub forma de lichiditati sau susceptibile sa fie transformate rapid in disponibilitati.

Activele circulante sunt formate din stocuri, create de maxim 1 an si trezoreria pozitiva.

PASIV

I. Pasive pe termen lung

II. Datorii curente cu scadenta mai mica de 1 an

III. Trezoreria negativa

I. Pasivele pe termen lung cuprind acele surse de finantare cu caracter permanent sau de lunga durata, respectiv:

a)capitaluri propii in sens larg

b)provizioane pentru riscuri si cheltuli

c)datorii cu scadenta mai mare de 1 an

Capitalurile proprii in sens larg cuprind atat elemente de capital propriu-zis, dar si diferentele din reevaluare, subventiile pentru investitii si provizioane reglementate, care prin natura lor nu pot fi considerate strict o parte a capitalului propriu, deoarece acestea sunt rezultatul unor decizii de politica economica care nu depind de activitatea clientului.

Capitalurile proprii in sens strict se determina prin deducerea din capitalurile proprii in sens larg a diferentelor din reevaluare, subventiilor pentru investitii si provizioanelor reglementate.

Capitalurile proprii nete in sens strict se determina prin diminuarea capitalurilor proprii in sens strict cu acele elemente de activ cu valoare incerta denumite elemente de activ incert si prin majorarea cu unele elemente de pasiv cu valoare cunoscuta.

Elementele de activ cu valoare incerta pot fi:

a)Imobilizari necorporale care sunt formate din:

cheltuieli de constituire, reprezentand cheltuielile ocazionate de infiintarea societatii si care se vor recupera in anii urmatori printr-o cota anuala de amortizare;

cheltuieli de cercetare-dezvoltare, reprezita costul cercetarilor actuale in vederea elaborarii unor proiecte de viitor .Avand in vedere caracterul improbabil al rezultatelor cercetarilor stiintifice, probabilitatea recuperarii acestor cheltiieli este incerta;

concesiuni, brevete si alte drepturi si valori similare reprezinta costul de achizitie al acestor active intangibile si ale caror rezultate prin aplicarea lor in practica nu pot fi cunoscute cu certitudine;

fondul comercial este un element de activ necorporal care concura la mentinerea si dezvoltarea potentialului economic cum ar fi: vadul, clientela, debuseele, reputatia, competenta. Valoarea fondului comercial este foarte greu de apreciat, de aceea poate fi considerat un element de activ fictiv, incert;

alte imobilizari necorporale, care cuprinde in general programele informatice create de firma sau achizitionate de la terti.

b) Decontari din operatiuni in curs de clarificare reprezita sume care nu pot fi inregistrate pe cheltuieli si deci in rezltatele finaciare ale firmei (amenzi, locatii, chetuieli de judecata etc.).

c) Clienti incerti reprezita acele creante cu posibilitati improbabile de recuperare, ca de exemplu clienti rau platnici, dubiosi, aflati in litigiu. In aceasta categorie a clientilor incerti inregitrati contabil, trebuie incluse si acele creante incerte cu o vechime mai mare de 180 zile deteminate de banca in verificarile efecte.

d) Primele privind rambursarea obligatiunilor care reprezinta diferenta dintre valoarea de emisiune si valoarea de rambusare.

e) Stocuri nevalorificabile reprezinta acele stocuri de materii prime, materiale, produse finite degradate sau fara perspectiva carta de desfacere. Valoarea acestor stocuri se determina de catre ofiterii de credite in procesul de analiza a creditului.

f) Decontari cu asociatii privind capitalul reprezinta aportul la capital subscris si nevarsat de catre actionari. Acest aport urmeaza a fi varsat in perioada urmatoare la datele prevazute in documentele constitutive ale societatii sau a adunarilor generale a actionarilor in cazul in care se decide o majorare a capitalului.

g) Alte active incerte pot fi active corporale (masini, instalatii, utilaje degradate) sau unele cheltuieli inregistrate in contul ,,cheltuieli inregistrate in avans , cum ar fi:dobanzi neplatite aferente creditelor pe termen mediu si lung, cheltuieli efectuate pentru imobilizari corporale achizitionate sau realizate pe cont propriu, pentru care, in pasivul bilatului, nu exista surse acoperitoare din amortizare, din repartizarea profitului sau din alte surse.

Provizioane pentru riscuri si chetuieli reprezinta fonduri constituite pe

seama cheltuielilor in scopul finantarii elementelor patrimoniale a caror realizare sau plata se va face intr-o perioada viitoare.

Datoriile cu scadenta mai mare de 1 an cuprind atat datoriile financiare

cu scadenta mai mare de 1 an (partea mai mare de 1 an) cat si datoriile nefinanciare cu scadenta mai mare de 1 an (partea mai mare de 1 an).

II. Datorii curente cu scadenta mai mica de 1 an cuprind partea mai mica de 1 an a datoriilor nefinanciare cu scadenta mai mare de 1 an, datoriile nefinanciare cu scadenta mai mica de 1 an, avansuri primite, alte datorii, precum si veniturile inregistrate in avans si din diferentele de conversie pasiv.

III. Trezoreria negativa este constituita din datoriile finaciare cu scadeta mai mare de 1 an (patea mai mica de 1 an) si datoriile financiare mai mici de 1 an.

Datoriile tatale sunt formate din datoriile cu scadenta mai mare de 1 an,

datorii curente mai mici de 1 an si trezoreria negativa.

Analiza financiara a bilantului are in vedere cele 3 capitole ale activului

si pasivului impartite pe 3 niveluri, respectiv:

ACTIV PASIV

Nivelul I Active imobilizate Pasive pe termen lung

Nivelul II Active realizabile Datorii curente cu

scadenta mai mica de

1 an

Nivelul III Trezoreria poziva Trezoreria negativa

Diferenta dintre pasivele pe termen lung si activele imobilizate reprezinta fondul de rulment. In cazul in care pasivele pe termen lung finanteaza nu numai activele imobilizate, dar si o parte din activele realizabile, avem de-a face cu un excedent al pasivelor pe termen lung fata de activele imobilizate, care se numeste fond de rulment pozitiv.In caz contrar, cand activele imobilizate nu sunt acoperite integral de pasivele pe termen lung rezulta un deficit, care se numeste fond de rulment negativ.

Diferenta ditre activele realizabile si datoriile curente cu scadenta mai mica de 1 an reprezinta necesarul de fond de rulment.Necesarul de fond de rulment reflecta nivelul ii al bilantului si se caracterizeaza prin variatii mai mari decat fondul de rulment, datorita instabilitatii atat a activelor realizabile cat si a datoriilor curente cu scadenta mai mica de 1 an.

Necesarul de fond de rulment poate fi:

a) pozitiv atunci cand activele realizabile sunt superioare datoriilor curente cu scadenta mai mica de 1 an si deci exista o insuficienta de resurse la acest nivel al bilantului, care trebuie acoperita prin excedentul de fond de rulment (daca exista) sau prin credite bancare pe termen scurt.

b) negativ, atunci cand activele realizabile sunt mai mici decat datoriile curente cu scadenta mai mica de 1 an si deci exista un surplus de resurse atrase.

Factorii care influenteaza nivelul necesarului de fond de rulment sunt:

tipul de activitate desfasurata;

volumul activitatii;

sezonabilitatea activitatii;

viteza de ritatie a principalelor elemente care constituie necesarul defond de rulment.

Trezoreria neta se refera la nivelul iii al bilantului si reflecta diferanta dintre fondul de rulment si necesarul de fond de rulment.

a) Trezoreria neta poate fi definita si ca diferenta intre trezoria pozitiva si trezoreria negativa. Daca fondul de rulment este superior necesarului de fond de rulment avem o trezoreria neta pozitiva, situatia in care, de regula, nu sunt angajate credite pe termen scurt, sau, in mod conjunctural, disponibilitatile depasesc eventuale credite angajate.

b) In situatia in care fondul de rulment este inferior necesarului de fond de rulment trezoreria neta este negativa, iar finantarea activelor realizabile este asigurate prin credite bancare pe termen scurt.

Trebuie acordata o atentie deosebita corelarii fondului de rulment cu necesarulde fond de rulment, acesta fiind unul din principalele obiective ale unei bune gestionari financiare.

Pentru a optimiza situatia financiara se pot avea in vedere:

a) marimea fondului de rulment, printr-o interventie in partea superioara a bilantului (Nivelul I ) prin:

cresterea capitalului prin aport in numerar;

practicarea unei politici de majorare a rezervelor;

imprumuturi pe termen lung;

vanzarea de active imobilizate etc.;

b) micsorarea necesarului de fond de rulment, printr-o interventie in partea inferioara a bilantului (Nivelul II) prin:

acclerarea rotatiei stocurilor (reducerea stocurilor la un nivel optim corespunzator unei anumite cifre de afaceri, reducerea duratei ciclului de fabricatie);

accelerarea rotatiei clientilor (diminuarea amanarilor la plata si urmarirea riguroasa a incasarilor, dar fiind foarte atenti la concurenta si posibilitatea pierderii pietelor);

incetinirea rotatiei furnizorilor (obtinerea unor amanari la plata mai lungi, dar fiind foarte atenti la eventualele penalizari in conformitate cu conditiile contractuale).

Bilantul prezinta, in rezumat, situatia financiara a unei firme, respectiv starea activului si pasivului corespunzatoare operatiunilor deja realizate.Dar anumite operatii nerealizate, care se inregistreza in afara bilantului contabil, pot avea o mare importanta pentru aprecierea exactitatii situatiei financiare.

De exemplu, atunci cand o ntreprindere elibereaza garantii in favoarea altei intreprinderi sau unui tert, acesta nu apar in inregistrarile contabile si, in consecinta, ele nu se reflecta in bilant.

In cazul in care beneficiarul garantiei are dificultati financiare si nu-si poate respecta propriile obligatii, exista riscul ca acetea sa se transfere asupra intreprinderii garante.

Datorita caraterului lor, aceta angajamente acordate sau primite care se refera la giruri, avalizarea cambiilor, cautiuni, garantii constituie datorii sau create potentiale si sunt deci susceptibile de a modifica marimea si continutul patrimoniului.

Alaturi de angajamentele prezentate anterior exista si alte elemente in afara bilatului care pot influeta direct sau indirect situatia patrimoniului, ca de exemplu:mijloacele fixe luate cu chirie, valorile materiale primite in custodie, debitorii scosi din activ si urmariti in continuare, debitorii din amenzi.

Avand in vedere ca angajamentele si alte elemente in afara bilantului pot influenta marimea si continutul patrimonilui, este necesar ca acestea sa fie cunoscute prin analiza conturilor in afara bilatului sau prin solicitarea de informatii de la la celelalte banci.

4.1.1.3. Analiza contului de profit si pierdere

Contul de prifit si pierdere reprezinta documentul prin care se regrupeaza fluxurile reale, financiare si exceptionale ale unei societati.Cu ajutorul lui se explica modul de constituire a rezultatului exercitiului in diferite etape, permitand astfel desprinderea unor concluzii legate de nivelul performatelor economice ale activitatii desfasurate de o societate intr-o anumita perioada de gestiune.

Fluxurile economice vor fi grupate in:

a)fluxurile de exploatare, sunt acele operatiuni economice cu caracter specific, obisnuit si repetitiv, care se refera la activitatea normala si curenta a societatii excluzand orice influenta cu caracter financiar sau excetional.

Operatiunile de exploatare permit determinarea rezultatului de exploatare care este un rezultat real deoarece este generat de activitatea propriu zisa, de baza a societatii.

b)fluxurile financiare sunt acele operatiuni economice care se refera la activitatea finaciara si care au un caracter obisnuit, repetitiv si specific cuprinzand, de asemenea, si acele operatiuni exceptionale cu caracter financiar.

Aceste fluxuri permit determinarea rezultatului finaciar.

Fluxurile de exploatare si financiare formaza fluxurile curente, care sunt generatoare ale rezultatului curent.

c)fluxurile exceptionale sunt acele operatiuni economice care nu au o legatura directa cu obictul norml de activitate al societatii. Ele au un caracter nereprezentativ, accidental.

Fluxurile exceptionale permit determinarea rezultatului exceptional.

Contul de profit si pierdere pune in corelatie urmatoarele niveluri:

Nivelul

Cheltuieli Venituri

I. Exploatare Cheltuieli de exploatare Venituri din exploatare

II. Financiar Cheltuieli financiare Venituri financiare

III.Exceptional Cheltuieli exceptionale Venituri exceptionale

Global Impozit pe profit

NIVELUL DE EXPLOATARE

In aceasta parte a contului de profit si pierdere sunt prezentate date contabile cuantificate in indicatori care permit determinarea performanei societii la nivelul activitii de baza, respectiv activitatea de exploatare.

Aceti indicatori sunt:

a) marja comerciala reprezint valoarea nou creata obinut n sfera comerului en gros si en detail, atat de societile de profil cat si de alte societi care desfoar astfel de activitate prin magazine proprii de desfacere.

Marja comercial =Vanzari de marfuri-Costul marfurilor vandute

b) cifra de afaceri este constituita din totalitatea veniturilor obtinute din activitatea de vanzare a produselor, serviciilor, marfurilor intr-o anumita perioada.Cifra de afaceri reprezinta volumul de afaceri realizat cu terte persoane in cadrul activitatii normale si curente a societatii.

Cifra de afaceri = Vanzari de marfuri+Productia vanduta

Acest indicator este foarte important in caracterizarea marimii unei societati si a situatiei economico- financiare a acesteia. Cifra de afaceri este influentata atat de variatiile de pret cat si de cele de volum.

c) productia exercitiului reprezinta valoarea totala a bunurilor executate si serviciilor prestate de o societate intr-o anumita perioada, vandute sau pastrate in stoc sau utilizate dret active fixe.

Productia exercitiului = Productia + Produtia + Productia

vanduta stocata imobilizata

d) Productia exercitiului + Vanzari de marfuri masoara volumul global al activitatii unei societati intr-o anumita perioada. Utilizarea acetui indicator este necesara in vederea determinarii ponderii elementelor din contul de prifit si pierdere fata de intrega activitate a clientilor, intrucat agentii economici pot desfasura in acelasi timp atat activitate de productie cat si de comert.

Productia + Vanzari de = Producatia + Productia + Productia + Vanzari

exercitiului marfurivanduta stocata imobilizata de marfuri

e) Marja industriala reprezinta valoarea nou creata, obtinuta din activitatea productiva desfasurata de o societate, alta decat cea pur comerciala, intr-o anumita perioada de timp.

Marja industriala = Productia exercitiului - (cheltuieli cu materii prime, materiale, energie +lucrari si servicii executate la terti)

f) Valoarea adaugata este valoarea nou creata obtinuta de o societate din intrega sa activitate, atat din cea productiva cat si din cea de comert.

Valoarea adaugata=Marja comerciala+Marja industriala

Valoarea adaugata reprezinta sursa de constituire a rezultatului de exploatare si prin acesta a rezultatului net exercitiului.

Valoarea adaugata este un indicator care permite masurarea puterii economice a unei societati, fiind importanta pentru banca, intrucat ea exprima posibilitatea reala a clientului de a plati costul creditelor angajate.

g) Excedentul brut din activitatea de exploatare reprezinta rezultatul obtinut de o societate comerciala din exploatare, respectiv din activitatile sale curente, neinfluentat de volumul amortizarilor si provizioanelor precum si de alte venituri si cheltuieli din exploatare.

Se obtine astfel un rezutat neafectat de elemente de politica economica interna a clientului privind constituirea amortizarii si provizioanelor.

Excluderea altor venituri si cheltuieli din exploatare se explica prin aceea ca acestea se refera la perioade de activitate altele decat exercitiul curent, care face obiectul contului de profit si piedere analizat.

In cazul in care acest indicator este negativ el se numeste insuficieta bruta exploatarii.

Excedet brut din exploatare = Valoarea adaugata + Subventii din sau Insuficienta bruta din exploatare exploatare (Impozite si varsaminte asimilate + Cheltuieli cu personalul )

h) venturi totaledin exploatare sunt constituitedin totalitatea veniturilor unei societati inregistrate intr-o perioada.

Venituri totale = Cifra +/- Productia stocata+ Productia imobilizata + Subventii din exploatare + Alte venituri din exploatare + Venituri din provizioane privind activitatea de exploatare

i) cheltuieli totale din exploatare reprezinta totalitatea cheltuielilor efectuate de o societate intr-o anumita perioada.

Cheltuieli totale = Cheltuieli materiale + Lucrari si serviciui pentr terti + Impozite si taxe + Cheltuieli cu personalul + Alte cheltuieli de exploatare + Cheltuieli cu amortizari si provizioane

j) rezultatul din exploatere este un indicator prin care se evalueaza rentabilitatea economica a unei societati din activitatea de exploatare.

Atunci cand rezultatul din exploatare este pozitiv se inregistreaza profit din aceasta activitate, iar cand rezultatul este negativ se inregistreza pierdere din activitatea respectiva.

Acest indicator poate fi calculat in doua feluri:

Rezultatul din exploatare = Venituri totale - Cheltuieli totale

sau din exploatare din exploatare

Rezultatul din exploatare = Excedentul brut din exploatare + (alte venituri din exploatare + alte cheltuieli din exploatare) +/- amortizari si provizioane

Rezultatul din exploatare evalueaza rentabilitatea enomica a unei societati comerciale si corespunde activitatii normale si normale si curente a acestuia.

NIVELUL FINANCIAR

k) excedetul brut finaciar reprezinta rezultatul otinut de societate din fluxurile financiare neinfluentat de provizioane si amortizari financiare.

Excedent brut financiar = Venituri financiare (mai putin venituri din provizioane ) Cheltuieli financiare (mai putin amortizarile si provizioanele)

l) venituri financiare totale sunt veniturile obtinute din totale fluxurile generate de acest nivel economic al activitatii unei societati.

m) chetuieli finaciare totale sunt acele cheltuieli aferente fluxurilor finaciare, respectiv creantelor imobilizate, titlurilor de plasament, diferentelor de curs valutar si platii dobanzilor.

Pentru banca, deosebit de importante sunt chetuielile pentru plata dobanzii, deoarece volumul acestora arata gradul de risc pe care si-l asuma in relatiile cu clientii.

n) rezultatul finaciar este un indicator care masoara rentabilitatea societatii obtinuta in activitatea sa la nivelul tuturor fluxurilor financiare.

Rezultatul financiar = Excedent brut financiar +/- Amortizari si

provizioane financiare

sau

Rezultatul financiar = Venituri financiare Cheltuieli financiare

totale totale

o) excedentul brut curent este un sold intermediar de gestiune care masoara volumul rezultatului obtinut in activitatea curenta (de exploatare si financiara) neinfluentat de venituri si cheltuieli din exploatare precum si de amortizari si provizioane din exploatare si financiare.

Excedent brut curent = Excedent brut + Excedent brut

din exploatare financiar

p) rezultatul curent al exercitiului este un indicator care masoara rentabilitatae unei societati in intreaga sa activitate de exploatare financiara.

Rezultatul curent = Rezultatul din exploatare + Rezultatul financiar

NIVELUL EXCEPTIONAL

q) excedentul brut exceptional este un sold intermediar de gestiune care arata volumul rezultatelor obtinute in activitatea exceptionala neinfluentate de amortizarile si provizioanele specifice acetor fluxuri.

Excedentul brut exceptional = Venituri exceptionale (mai putin venituri din provizioane) Cheltuieli exceptionale (mai putin amortizarile si provizioanele)

r) veniturile exceptionale totale sunt acele venituri obtinute la acest nivel al activitatii economice.

s) cheltuielile exceptionale totale constau in cheltuielile efectuate la acest nivel al activitatii economice.

s) rezultatul exceptional este un indicator care comensureaza rentabilitatea unei societati obtinuta la acest nivel de fluxuri economice, respectiv cel exceptional.

Rezultatul exceptional = Excedentul brut +/- Amortizari si provizioane

exceptional exceptionale

sau

Rezultatul exceptional = Venituri exceptionale Cheltuieli excetionale

totale totale

NIVELUL GLOBAL

t) excedentul brut total reprezinta un sold intermediar de gestiune care arata volumul rezultatelor tuturor fluxurilor economice, mai putin cele corespunzatoare altor altor venituri si cheltuieli din exploatare, amortizarilor si provizioanelor din exploatare, financiare si exceptionale.

Excedent brut total = Excedent brut + Excedet brut + Excedet brut din exploatare finaciar exceptional

sau

Excedet brut total = Excedent brut curent + Excedet brut exceptional

t) rezultatul inaintea dobanzii si impozitului pe profit este un sold intermediar de gestiune care masoara volumul rezultatului obtinut de o socitate neinflentat de cheltuielile cu plata dobanzilor si cu impozitul pe profit.

Rezultatul inaintea dobanzii = Rezultatul + Rezultatul + Cheltuielile

si a impozitului pe profitcurent exceptional cu dobanzileu) veniturile totale sunt veniturile obtinute de o societate din toate fluxurile economice, respectiv de exploatare, financiare si exceptionale, intr-o anumita perioada.

v) cheltuielile totale reprezinta cheltuielile efectuate pentru desfasurarea intregii activitati a unei societati intr-o anumita perioada.

w) rezultatul brut al exercitilui este un sold intermediar de gestiune care masoara rezultatul obtinut de o societate intrega sa activitate inaintea platii impozitului pe profit.

Rezultatul brut al exercitiului = Rezultatul curent + Rezultatul

al exercitiului exceptional

sau

Rezultatul brut al exercitilui = Venituri totale Cheltuieli totaleRezultatul brut al exercitiului se calculeaza la volumul livrarilor de marfuri efectuate si nu la volumul incasarii cotravalorii acestora, deci el nu este un rezultat fiscal. De aceea, impozitul pe profit nu se deduce direct din rezultatul brut al exercitiului, ci printr-o metodolie specifica care are in vedere volumul incasarilor efective in perioada respectiva.

x) rezultatul net al exercitiului este un sold intermediar de gestiune care comensureza rezultatul final al activitatii unei societatii unei societati dupa plata impozitului pe profit.

Rezultatul net al exercitiului = Rezultatul brut Impozitul pe profit

al exercitiului

y) capacitatea de autofinantare reprezinta surplusul de resurse de finantare rezultat din exploatare pe parcursul unei perioade de gestiune.

Marimea ei arata capacitatea a unei a unei societati de afinanta cresterea sa economica din surse proprii.

Capacitatea de autofinantare se poate calcula in 2 modalitati:

pornind de la excedentul brut de exploatare la care se adauga alte venituri din exploatare, veniturile financiare si exceptionale (fara provizioane) si se scad alte cheltuieli din exploatare, cheltuieli financiare si exceptionale (mai putin amortizari si provizioane ) si impozitul pe profit;

pornind de la rezultatul net al exercitiului la care se adauga suma amortizarilor si provizioanelor.

z) capacitatea de autofinantare neta reprezinta surplusul de resurse rezultat din activitatea unei societati pe parcursul unei perioade, dupa repartizarea dividendelor.

Capacitatea de autofinantare neta = Capacitatea de - Dividende

autofinantare

4.1.1.4. Indicatorii de analiz a bonitii mprumutailor

Pe baza rezultatelor analizei bilantului contabil si a contului de profit si pierdere, banca analizeaza eligibilitatea solicitantilor de imprumuturi pe baza unui sistem de indicatori care exprima bonitatea acestora.

Indicatorii de analiza a bonitatii solicitantilor de credite bancare cel mai adesea utilizati de banci sunt urmatorii:

a)Cifra de afaceri reprezinta veniturile realizate de client la finele perioadei (luna, trimestru, an) cu tertii. Pentru un client viabil, cu perspective certe de dezvoltare, evolutia cifrei de afaceri trebuie sa fie ascendenta, orice declin al cifrei de afaceri constituind un semnal serios pentru banca.

In aprecierea dinamicii cifrei de afaceri se are in vedere si influenta cresterii preturilor, aceasta fiind necesara a se calcula atat in termeni nominali cat si in termeni reali.

De asemenea, in cazul analizei cifrei de afaceri se urmareste evolutia productiei fizice la principalele produse.

b)Capitaluri proprii

In cadrul acetui indictor se acorda o atentie deosebita analizei atat a capitalurilor proprii in sens larg si sens stict cat si,, mai ales, a capitalurilor proprii nete in sens strict.

In acest sens, se pune accent pe determinarea stocurilor, cheltuielilor si altor active incerte care diminueaza valoarea capitalurilor proprii.

c)Rezultatul exercitiului (profit/pierdere) in cifre absolute reprezinta indicatorul sintetic care caracterizeaza eficienta activitatii desfasurate, aceata inflentand direct capitalurile proprii in sensul majorarii lor cu profitul si al diminuarii cu pierderea.

De regula, banca nu poate intra in afaceri cu agentii economici care nu reusesc sa-si recupereze cheltuielile din veniturile realizate si deci inregistreaza pierderi, iar afacerile cu clientii cu un profit mic se vor face cu mare prudenta.

c)Fondul de rulment = Pasive pe termen lung Active imobilizate.

In cazul unei bune gestionari financiare activele imobilizate trebuie sa fie acoperite integral cu pasivele pe termen lung, si deci fondul de rulment trebuie sa fie pozitiv.

In cazul clientilor cu fond de rulment negativ, la care activele imobilizate depasesc pasivele pe termen lung, se urmareste preocuparea acestora pentru echilibrarea lor prin sporirea capitalurilor proprii, a rezervelor si a altor fonduri din profitul realizat, obtinerea de subventii, vanzarea de active imobilizate, evitandu-se acoperirea cu credite pe termen scurt a surplusului de active imobilizate.

e)Necesarul de fond de rulment = Active realizabile Datorii curente, risc de lichiditate.

(3) Rata lichiditii

este un indicator relativ care exprim n procente evoluia gradului de ndatorare al bncii fa de piaa monetar;

se calculeaz periodic n funcie de scadena operaiilor de mprumut prin raportarea mprumuturilor nou contractate la mprumuturile scadente n aceeai perioad; poate fi :a) supraunitar = creterea gradului de ndatorare => lichiditate n scdere;b) subunitar = scderea gradului de ndatorare => lichiditate n cretere.4.3. Riscul ratei dobnzii

Dobnda este suma ce revine proprietarului capitalului la rambursarea unui mprumut acordat sau preul folosirii capitalului, precum i remunerarea riscului pe care l mpiedic mprumutul respectiv.

Rata dobnzii este pentru orice societate bancar principalul element de negociere cu clienii.

Riscul ratei dobnzii reprezita sensibilitatea rezultatelor financiare la variatia nivelului ratelor dobanzii;

Riscul ratei dobanzii reprezinta acel risc de deteriorare a situaiei patrimoniale a bncii sub influena unei modificri adverse a nivelului dobnzilor pe pia.

n literatura de specialitate, riscul ratei dobnzii mai este definit ca fiind volatilitatera venitului net din dobnd i a valorii bncii datorat schimbrilor nivlului ratelor dobnzilor.

Din punctul de vedere al acestui tip de risc o banc i poate asuma fie un risc substanial, fie unul sczut.

n cazul riscului substanial, marja net a dobnzii i valoarea de pia a capitalului n aciuni prezint variaii mari n funcie de modificarea ratelor dobnzilor.

n cazul asumrii unui risc sczut, societatea bancar sufer puine modificri n performanele ei datorit schimbrilor ratelor dobnzilor.

Factorii care influenreaz apariia i dezvoltarea riscului ratei dobnzii pot fi grupai astfel:

1)Factori endogeni (importani pentru gestionarea riscului, aciunea asupra lor genernd minimizarea expunerii la risc); dintre acestia mentionm:

strategia bncii;

structura activelor i pasivelor bancare;

volumul i valoarea creditelor;

calitatea portofoliului de credite;

ealonarea scadenelor creditelor;

scadena fondurilor atrase.

2)Factori exogeni (determinai de evoluia condiiilor economice generale); dintre care mentionam:

mediul econimic existent;

tipul de politic economic, monetar i financiar-valutar practicat de autoriti;

corelarea politicii monetare a autoritii centrale cu politica economic a guvernului;

evoluia pieei interbancare; factori de ordin psihologic.Riscul ratei dobnzii are dou componente eseniale i anume:

riscul venitului = riscul realizrii unor pierderi n ce privete venitul net din dobnzi ca urmare a faptului c micrile ratelor dobnzilor la mprumuturile luate nu sunt perfect sincronizate cu cele ale mprumuturilor acordate.

riscul investiiei = riscul producerii unor pierderi n patrimoniul net ca rezultat al unor schimbri neateptate ale ratei dobnzii.

Analiza riscului ratei dobnzii pornete de la clasificarea activelor i pasivelor bancare, dup cum urmeaz:

active i pasive cu dobnzi fixe care difer ca scadene i condiii de remunerare;

active i pasive cu dobnzi variabile care au perioade de reevaluare mai mari sau baze de indexare diferite.

4.3.1. Gestionarea riscului ratei dobnzii

Obiectivul fundamental al gestionrii riscului ratei dobnzii este acela de a determina o marj a dobnzii ct mai mare i ct mai stabil n timp.A. Gestionarea marjei dobnzii Marja dobnzii reprezint

principalul indicator de rentabilitate bancar;

reprezint diferena ntre veniturile obinute din dobnzi la credite (mprumuturile) acordate i cheltuielile fcute cu plata dobnzilor la depozitele atrase de la alte societi bancare, de le populaie i de la agenii economici, precum i cele bonificate la certificatele de depozit.

Indicatorii marjei dobnzii:

1) Marja absolut a dobnzii bancare (MA):

diferena dintre suma veniturilor din dobnzi (la mprumuturile acordate) i suma cheltuielilor cu dobnzile bonificate (la depozite, certificate de depozit);

n fond, exprim capacitatea bncii de a acoperi cheltuielile cu dobnzile bonificate la depozite, certificate de depozit etc. din veniturile obinute din ncasarea dobnzilor la creditele acordate.

Marja dobnzii trebuie s fie determinat astfel nct s asigure:

susinerea sarcinii bancare (diferena dintre alte cheltuieli bancare i alte venituri bancare);

obinerea unui profit satisfctor n concordan cu obiectivele strategice stabilite de ctre societatea bancar n cauz.

2) Marja procentual brut a dobnzii bancare:

se calculeaz n mod relativ prin raportarea marjei absolute a dobnzii l suma activelor investite (de la care se ncaseaz dobnzi).

3) Marja procentual net a dobnzii bancare:

se calculeaz ca raport ntre nivelul mediu al ratei dobnzii percepute i nivelul mediu al ratei dobnzii bonificate.

B. Calculul i analiza indicatorilor riscului ratei dobnzilor

Determinarea indcatorilor globali de risc are ca baz de pornire gruparea elementelor de activ i pasiv n funcie variaia (sensibilitatea) veniturilor i cheltuielilor implicate de variaia ratei dobnzii.

Prin active sensibile se neleg instrumentele de credit cu dobnzi variabile, respectiv creditele i titlurile din portofoliul comercial.

Pasivele sensibile pot fi definite ca fiind depozitele cu dobnzi variabile i i mprumuturile acordate de alte bnci sau banca central. Principalii indicatori ai riscului de variaie aratei dobnzii:

1) Ecart-ul (gap-ul) reprezint diferena, la un moment dat, ntre volumul activelor i cel a pasivelor sensibile la variaia ratelor dobnzilor.

2) Indicele de sensibilitate a bncii la variaia dobnzii pe pia se calculeaz ca un raport, la un moment dat, ntre volumul activelor i cel al pasivelor sensibile la variaia ratei dobnzii.

Indicele de sensibilitate (gradul de sensibilitate) la variaia ratei dobnzii poate fi:

a)subunitar:

condiiile unei tendine cresctoare a ratelor dobnzilor situaia este nefavorabil pentru societatea bancar;

in conditiile unei tendine descresctoare a ratelor dobnzilor situaia este favorabil pentru societatea bancar.

b)supraunitar:

- n condiiile unei tendine cresctoare a ratei dobnzii situaia este favorabil pentru societatea bancar;

- n condiiile unei tendine descresctoare a ratei dobnzii situaia este defavorabil pentru societatea bancar;

C. Gestionarea poziiei bncii

n funcie de mrimea activelor i pasivelor cu dobnzi fixe se poate determina poziia bncii. Aceasta se calculeaz ca diferen ntre volumul activelor i volumul pasivelor cu dobnd fix.

Poziia bncii poate fi:

a) scurt = volumul activelor cu dobnzi fixe < volumul pasivelor cu dobnzi fixe;

situaia este favorabil pentru societatea bancar atunci cnd exist o tendin cresctoare a ratelor dobnzilor.

b) lung = volumul activelor cu dobnzi fixe > volumul pasivelor cu dobnzi fixe;

- situaia este favorabil pentru societatea bancar atunci cnd exist o tendin descresctoare a ratelor dobnzilor.

c) neutr = este situaia aparent ideal pentru o societate bancar, dificil de realizat. Aceast poziie mpiedic societatea bancar s speculeze variaia ratelor dobnzilor pe pia n favoarea sa.

4.3.2. Modele de analiz a riscurilor ratelor dobnzilor

Schimbrile neateptate n nivelul ratelor dobnzilor pot modifica semnificativ:

profitabilitatea unei bnci;

valoarea de pia a capitalului.n funcie de cash-flowul activelor i pasivelor unei bnci, schimbrile n ratele dobnzilor pot crete venitul net din dobnzi i/ sau s reduc valoarea de pia a activelor i pasivelor-

Pentru administrarea riscului ratelor dobnzilor, o banc trebuie s-i stabileasc o serie de obiective financiare specifice att pentru venitul net din dobnzi, cti pentru valoarea de pia a capitalului. Un alt obiectiv urmrit n administrarea acestui tip de risc l reprezint msurarea expunerii la risc i formularea unor strategii pentru atingerea obiectivelor.

n vederea adnministrrii riscului ratelor dobnzilor, specialitii utilizeaz 2 principale modele de analliz:

(I) Modelul GAP de diferen (Ecart);

(II) Modelul GAP de durat (Duration).(I) Modelul GAP de diferen (analiza GAP):

Analiza GAP de diferen este principalul instrument utilizat n gestionrea activelor i pasivelor bancare, n administrarea venitului net din dobnzi i a fluxurilor de numerar pe termen scurt.

Modelul GAP de diferen pune accentul pe administrarea venitului net din dobnzi pe termen scurt (3-6 luni): riscul ratei dobnzilor este msurat prin calcularea diferenelor de intervale de timp diferit bazat pe date din bilanul agregat la un punct fix de timp.

Obiectivul fundamental l reprezint msurarea performanei bncii.

GAP reprezint diferena dintre activele i pasivele sensibile, ordonate din punct de vedere al scadenei acestora, respectiv:

GAP = ASD PSD, n care:

ASD = activele sensibile la rata dobnzii (credite, instrumente negociabile);

PSD = pasive sensibile la rata dobnzii (depozite).

Analiza GAP presupune:

realizarea unei planificri strategice a profitului de realizat, a unor prognoze pe termen scurt i mediu;

administrarea riscului de variaie a ratei dobnzii;

evaluarea activelor i pasivelor bncii:

n sens restrns, analiza GAP presupune focalizarea pe marja net a dobnzii calculat ca raport ntre veniturile nete ale dobnzii i totalul activelor purttoare de dobnd.

Etapele analizei GAP sunt:1) Clasificarea prealabil a activelor/ pasivelor n funcie de sensibilitatea la variaia ratelor a dobnzilor n:

active/pasive sensibile la variaia ratelor dobnzilor;

active/ pasive cu dobnd fix;

active nepurttoare e dobnd/ pasive nepltitoare de dobnd.

Toate aceste elemente sunt clasificate la rndul lor pe intervale de timp specifice.

2) Selectarea orizontului de timp pentru analiza activelor i pasivelor sensibile;

3) Gruparea activelor i pasivelor pe orizonturi de timp, n funcie de scaden sau timpul pn la prima modificare posibil a preului, adic ratei dobnzii;

4) Calcularea GAP de diferen, a venitului net din dobnzi, a marjei nete a dobnzii a dobnzii pe fiecare interval de timp:

GAP = ASD PSD

VND = Vd Cd

M% Brut = (VND/ Suma Active fructificate) x 100,

n care:

GAP = A-P sensibile la variaia ratei dobnzii;

ASD = acrtive sensibile la variia ratei dobnzii;

PSD = pasive sensibile la variaia ratei dobnzii;

VND = venituri nete din dobnzi;

Vd = venituri din dobnzi;

Cd = cheltuieli cu dobnzile;

M% Brut = marja procentual brut a dobnzii;

5) Interpretarea de ctre conducere a informaiilor obinute direct i prin analiza de sensibilitate. Are drept scop:

(A) Protejarea venitului net din dobnd fa de modificarea ratei dobnzii. Aceasta implic o reducere a volatilitii venitului net din dobnzi prin:

a) ajustarea activelor/ pasivelor sensibile;

b) utilizarea unor elemente n afara bilanului sub forma instrumentelor derivate (forwards, futures, options, swaps cu ratele dobnzilor);

(B) Modificarea prin operaiuni speculative a mrimii Gap-ului de diferen n ncercarea de a mri venitul net din dobnzi. Aceasta se realizeaz prin utilizarea speculativ a modificrilor ratelor dobnzilor ceea ce presupune prognoza unei rate a dobnzii ct mai aproape de cea de pia.

Factorii care afecteaz venitul net din dobnzi:1) Modificarea nivelului ratelor dobnzilor:Ratele dobnzilor fluctuante pot s urce, s coboare sau s nu afecteze venitul net din dobnzi, n funcie de structura portofoliului, a valorii Gap-ului. exist 3 situaii:

a) GAP negativ: banca are mai multe pasive sensibile dect active sensibile.

dac rata dobnzii pe termen scurt urc n intervalul de timp analizat, banca pltete rate mai ridicate pentru toate pasivele sensibile (pasive cu preuri noi);

dac rata dobnzii pe termen scurt crete cu sume egale n acelai interval de timp, cheltuielile cu dobnzile cresc mai mult dect veniturile din dobnzi deoarece li se fixeaz un pre nou mai multor pasive: Spread-ul dintre venitul mediu din dobnzi a bncii (la active sensibile) i costul mediu cu dobnzile (la pasive sensibile) scade.

n concluzie, venitul net din dobnzi scade;

cnd rata dobnzii pe termen scurt scade n orizontul de timp analizat, mai multe pasive sensibile primesc un pre nou mai mare dect activele sensibile la rata dobnzilor, spreadul crete i venitul net din dobnzi crete.

b) GAP-UL pozitiv: banca are mai multe active sensibile dect pasive sensibile;

dac rata dobnzii pe termen scurt crete n intervalul de timp analizat, venitul din dobnzi crete mai mult dect cheltuielile cu dobnzile, deaorece li se fixeaz un pre nou mai multor active: Spread-ul i venitul net din dobnzi crete n mod similar.

c) GAP nul: banca realizeaz un echilibru ntre activele i pasivele sensibile. Schimbrile egale n rata dobnzii nu modific venitul net din dobnd deoarece schimburile din venitul net sunt egale cu schimburile cu cheltuielile cu dobnzile.

2) Modificarea marjei dobnzii:Venitul net din dobnzi difer de cel prognozat dac spread-ul dintre venituri i cheltuieli variaz. Ctigurile din active pot varia n funcie de costul cu dobnzile din cauza:

unei deplasri n curba ctigului (schimbri neegale la nivelul diferitelor rate ale dobnzii);

o cretere sau o reducere a primei de risc;

schimbri nesincrone ale indicilor pe activ cu ratele fluctuante.

n aceast situaie spradul se ngusteaz.

3) Modificri ale volumului activelor i pasivelor:Venitul net din dobnzi variaz direct proporional cu schimbrile n volumul activelor care aduc ctiguri i pasivele purttoare de dobnzi, indiferent de nivelul ratei dobnzii.

4) Modificri n structura portofoliului:Orice variaie a structurii portofoliului modific n mod potenial venitul net din dobnzi. Astfel, managerii pot:

s creasc rata activelor n mod sensibil prin fixarea de pre la mai multe mprumuturi pe o baz de rat fluctuant sau prin reducerea scadenelor titlurilor de valoare investite.

s descreasc rata pasivelor n mod sensibil prin substituirea lor cu certificate de depozit pe termen mai lumg pentru fondurile cumprate peste noapte (overnight).

Inconveniente ale utilizrii analizei GAP:

analiza static a activelor i pasivelor;

nu ine cont de necesarul maxim de fonduri proprii.

(II) Modelul GAP de durat (analiza de durat a activelor i pasivelor - Duration):

Pe lng analiza GAP-ului de diferen, multe bnci evalueaz riscul ratelor dobnzilor utiliznd i modelul de durat a GAP-ului (Duration). Acest model se concentreaz pe venitul net din dobnd sau valoarea de pia a capitalului deinut de acionari urmrind sicronizarea tuturor fluxurilor de numerar individuale.

Analiza de durat recunoate faptul c riscul ratei dobnzii apare ca urmare a necorelrii n timp a intrrilor i ieirilor de numera. n timp ce analiza GAP clasic (de diferen) compar activele i pasivele sensibile pe termen scurt, analiza de durat stabilete existena unei legturi direct proporionale ntre modificarea portofoliului (active i pasive) i micrile ratelor dobnzilor.

Orice societate bancar este preocupat de expunerea ei total la risc. Atunci cnd banca ncaseaz numerar la active nainte de efectuarea plilor la pasive, ea suport riscul reinvestirii ctigurilor la preuri reduse. Orice diferen aprut n sincronizarea cash-flowului activelor i pasivelor se reflect n duratele medii.

Analiza GAP de durat presupune stabilirea unui obiectiv int cum ar fi, de exemplu, valoarea de pia a capitalului i administrarea diferenei ntre durata medie a activelor totale i durata medie a pasivelor totale.

Riscul ratei dobnzii este evideniat de nepotrivirea ntre duratele medii ale activelor i cele ale pasivelor. Cnd ratele dobnzilor oscileaz, valoarea activelor i pasivelor se modific n proporii diferite, iar venitul viitor din dobnzi se schimb fa de cheltuielile viitoare cu dobnzile.

Analiza GAP de durat este totodat utilizat i pentru previzionarea creterii ratei dobnzilor n condiiile n care banca trebuie s dein mai multe active pe termen scurt finanate cu plasamente pe termen lung.

FNA x tiD = -------------------------n care:

SA

FNA = flux numerar utilizat;

ti = unitatea de timp la care are loc acest flux de numerar utilizat;

SA = suma angajat de banc pentru produs.

Msuri de reducere a expunerii structurale a bncii la reducerea ratelor dobnzilor:

(1) Folosirea operaiunilor n afara bilanului de tipul instrumentelor derivate (SWAP, Opiuni);

(2) Acoperirea riscului de rambursare anticipat sau de renegociere;

(3) Politica de tarifare a noilor produse bancare.4.4. Riscul de capital (riscul insolvabilitii)

Insolvabilitatea poate fi definit ca fiind incapacitatea pe termen lung a societii bancare de a satisface angajamentele sale de pli. Insolvabilitatea poate fi o prelungire n timp a crizei de lichiditate, un rezultat al proastei gestionri a acesteia.

n conformitate cu Legea nr.129/1998 privind procedura falimentului bncilor, o bancp este considerat insolvabil dac se afl n una din situaiile:

a) banca nu a onorat integral creanele certe, lichide i exigibile de cel puin 30 de zile;

b) valoarea obligaiilor bncii depete activul su.

Riscul insolvabilitii apare ca urmare a dezechilibrului pe scadene ntre activele i pasivele bancare, a politicii de dobnzi precum i a nendeplinirii contractului de credit de ctre client.

n vederea evitrii, prevenirii i diminurii aciunii factorilor de risc, societile bancare sunt obligate s aplice i s respecte o serie de norme prudeniale.n cadrul acestor norme, un rol deosebit l au cele care se refer la:

asigurarea unui nivel minim al capitalului;

o gestionare corect i eficient a lichiditii;

o politic de dobnzi echilibrat;

respectarea unor norme clare, precise privind acordarea de credite;

asigurarea garantrii creditului;

calculul i analiza ratei de acoperire a riscului (raport procentual ntre fondurile proprii nete i creditele acordate, ponderate n funcie de gradul lor de risc).

Putem determina ca principale ci de reducere a influenei factorilor de risc:

majorarea capitalului propriu;

micorarea pe ct posibil a riscului de portofoliu;

crearea de rezerve (provizioane) pentru creane ndoielnice.

Bncile plaseaz mai ales bani mprumutai de la clieni obinnd astfel principala parte a veniturilor. Deci ele sunt interesate s atrag un volum ct mai mare de depozite pe care s le plaseze, la un capital ct mai mare de depozite pe care s le plaseze, la un capital social dat, realiznd astfel o rat a profitului ct mai mare.

Ca urmare, ponderea capitalului n totalul pasivelor bancare scade (efectul de prghie crete) i deci riscul de faliment. Aceast tendin negativ este contracarat de:

creterea ponderii veniturilor din servicii bancare n total venituri bancare (de exemplu, n multe ri occidentale a crescut poderea comisioanelor n total Produs Intern Bancar de la aproximativ 15% n Japonia la circa 46% n Elveia):

creterea fondurilor bancare de rezerv i risc care sporesc astfel capitalul propriu.

Indicatorul de adecvare a capitalului reprezint raportul ntre capitalul de baz i activele ajustate n funcie de riscul de creditare.

Capitalul de baz este format din capitalul de rangul 1 i capitalul de rangul 2.

Capitalul de rangul 1 cuprinde:

capitalul permanent (aciunile);

rezervele declarate.

Mai detaliat, capitalul de rangul 1 este format din:

capital social (fondurile acionarilor;

rezervele declarate obinute din profitul nerepartizat;

profit nredistribuit din exerciiul abia ncheiat;

fond de risc reglementat.

Capitalul de rangul 2 (suplimentar) ca o funcie de maximum 100% din capitalul de rangul 1, este format din:

datorii subordonate (obligaiuni pe termen lung ale M.F.);

titluri de participaie cu durat nedeterminat;

aciuni/ obligaiuni emise de fondurile mutuale i capital de risc n strintate;

reevaluri din titlurile deinute.

Activele sunt ponderate n funcie de riscul de creditare dup cum urmeaz:

pondere de risc:

- numerar;

- credite ctre guvern i bnci centrale (n moneda naional);

- alte sume de recuperat de la guverne centrale/ bnci centrale din OECD;

- pondere de risc 0,10,20,50,% (la discreia naional sume de recuperat de la entiti interne.

- pondere de risc 20% - sume de recuperat garantate de ctre bnci de dezvoltare multilateral;

- sume de recuperat de la bnci din rile OCDE;

- sume de primit de la bci din ri membre OECD cu scaden de pn la un an;

- sume de primit de la entiti publice externe mebre OECD;

- numerar n curs de ncasare.

- pondere de risc 50% - credite garantate prin ipoteci pe proprieti rezideniale;

- pondere de risc 100% - toate celelalte active, incluznd:

sume de primit de la sectorul privat;

sume de primit de la bnci nemembre OECD cu scadene de peste un an;

sume de primit de la guverne nemembre OECD (nu n monede naionale);

sume de primit de la societi comerciale n proprietatea sectorului public;

active fixe;

proprieti i alte investiii;

instrumente de capital emise de ctre alte bnci;

Instrumentele n afara bilanului sunt mprite n 5 categorii:

poziii asimilate creditelor;

anumite tranzacii care ar putea s aib loc; obligaii pe termen scurt legate de tranzacionri; angajamente pe termen scurt; instrumente derivate privind dobnzile i cursurile de schimb.Factorii de conversie pentru instrumente din afara bilanului sunt:

pondere de risc 0: - alte angajamente cu scadene pn la un an;

pondere de risc 20% - instrumente de finanare comercial pe termen scurt;

pondere de risc 50% :

- poziii contingente cum ar fi : garanii de performan, acreditive stand-by;

- faciliti pentru emiterea de bilete la ordin i pentru subscrieri;

- alte aranjamente cu scadene peste un an.

pondere de risc 100%:

- efecte comerciale asimilate n mod direct creditului (garanii i rscumprri, vnzri de active cu drept de recurs);

- angajamente viitoare (forward).

Conform Normelor Bncii Naionale a Romniei nr. 8/1999 privind limitarea riscului de credit al bncilor, limita minim a indicatorului de solvabilitate calculat ca un raport ntre nivelul fondurilor proprii i expunerea net va fi de 12%.

Fondurile proprii ale unei bnci , n conformitate cu prevederile Normelor Bncii Naionale a Romniei nr. 7/1999 sunt formate din urmtoarele categorii de capital:

a) capital propriu;

b) capital suplimentar.

a) capitalul propiu se compune din:

capital social vrsat;

prime legate de capital, integral ncasate;

rezervele legale;

rezervele generale pentru riscul de credit;

rezervele din influenele de curs valutar aferente aprecierii disponibilitilor n valut reprezentnd capital social n valut;

rezervele constituite din primele legate de capital i repartizri din profitul net;

rezervele din diferenele favorabile din reevaluarea patrimoniului;

fondul imobilizrilor corporale;

fondul pentru creterea surselor proprii de finanare;

fondurile constituite de bnci;

rezervele statutare;

rezultatul reportat reprezentnd profit nerepartizat;

rezultatul net al exerciiului financiar curent reprezentnd profit;

fondurile cu caracter permanent puse la dispoziie unitilor proprii din strintate.

Pentru detreminarea nivelului capitalului propriu se vor deduce urmtoarele elemente:

sumele reprezentnd contravaloarea aciunilor proprii rscumprate n vederea reducerii capitalului social;

valoarea neamortizat a cheltuielilor de constituire;

valoarea net a fondului comercial;

sumele din profitul net al exerciiului financiar curent reprezentnd dividende, participarea personalului la profit i cota de participare a managerului la profit, precum i repartizrile de fonduri;

sumele reprezentnd cheltuieli de repartizat i cheltuieli nregistrate n avans;

rezultatul reportat reprezentnd pierdere neacoperit;

rezultatul net al exerciiului financiar curent reprezentnd predere;

repartizarea profitului;

dotrile pentru unitile proprii din strintate;

b) Capitalul suplimentar se compune din:

alte rezerve dect cele din capitalul propiu;

datoria subordonat;

subveniile pentru investiii;

diferenele favorabile din reevaluarea patrimoniului.

Pentru determinarea nivelului fondurilor proprii ale unei bnci se vor avea n vedere urmtoarele:

a) capitalul suplimentar va fi luat n considerare la calculul fondurilor proprii numai n condiiile nregistrrii unui nivel pozitiv al capitalului prorpiu i n proporie de cel mult 100% din acesta;

b) datoria subordonat va fi luat n calculul fondurilor proprii n proporie de maximum 50% din capitalul propriu i va trebui s ndeplineasc anumite condiii;

c) deducerea din nivelul fondurilor proprii a unor elemente prevzute n normele Bncii Naionale a Romniei.

4.5. Riscul valutar

Riscul valutar reprezint probabilitatea ca o variaie a cursului valutar pe pia s duc la diminuarea profitului net bancar.

Risc valutar reprezint probabilitatea ca o variaie a cursului valutar pe pia s influeneze negativ marja dobnzii bancare.

Riscul valutar apare n urma executrii de ctre banc a unor operaiuni pentru clienii si sau n nume propriu.

Componentele expunerii la riscul valutar:

(1) Expunerea de translaie:

apare n cazul bncilor cu activitate internaional, societile afiliate trebuind s raporteze data i s-i consolideze rezultatele financiare n moneda rii de referin a societii mam;

se acoper prin operaiuni de hedging.

(2) Expunerea tranzacional:

rezult din faptul c o serie de operaii se desfoar n valut iar cursul fluctueaz, influennd marja n ara de referin;

poate fi semnificativ pe termen scurt i este acoperit prin operaiuni hedging.

(3) Expunerea economic:

reflect influena fluctuaiilor cursurilor valutare asupra valorii de pia.

Valoarea de pia a bncii este calculat ca fiind valoarea actual a tuturor veniturilor realizate n toate valutele de operare. Actualizarea se face folosind costul mediu ponderat al capitalului.

Indicatorii riscului valutar:

(1) Poziia valutar individual calculat pentru fiecare valut de gestionat;

a) poziia valutar scurt (AP)

- cnd cursul este n cretere, rezult situaie favorabil;

- cnd cursul este n scdere, rezult situaie nefavorabil.

(2) Poziia valutar global:

este soldul net al creanelor n devize fa de pasivele n devize, ambele convertite n moneda de referin pentru comparabilitate;

ca indicator prezint avantajul oferirii unei imagini globale asupra expunerii valutare a bncii i prezint dezavantajul oricrui indicator global i anume anularea practic a situaiei precise pe valute care trebuie gestionat n fapt;

se folosete pentru raportri globale.

Gestiunea riscului valutar

(1) Prin imunizarea bncii

ajustarea periodic a poziiilor valutare pentru a suprima poziiile lungi i scurte;

este o operaie scump care nu permite s se speculeze o anumit poziie n funcie de tendina cursului valutar.

(2) Acoperirea riscului valutar

folosirea unor metode i tehnici specifice n special a instrumentelor derivate (hedging).

Etapele gestiunii riscului valutar

1) Definirea periodic a expunerii i identificarea tipurilor de expuneri care pot afecta banca;2) Evaluarea riscului prin determinarea valorii absolute a expunerilor nete pentru fiecare valut n contextul volatilitii anticipate a pieelor valutare.3) Controlul riscului:- formularea politicii valutare a bncii;

- desemnarera persoanelor autorizate s angajeze operaiunile valutare;

- determinarea procedurilor de expunere la risc;

- stabilirea limitelor de expunere.

4) Executarea tranzaciilor propiu-zise.

PAGE 116