Alegeţi răspunsul corect la fiecare dintre următoarele întrebări:

1. Câte tipuri de diagnostice de îngrijire există?

A. Două tipuri;

B. Trei tipuri;

C. Patru tipuri;

D. Cinci tipuri;

E. Nu există diagnostice de îngrijire.

2. Diagnosticele actuale de îngrijire se formuelază ca enunţuri cu:

A. Un singur element;

B. Două elemente;

C. Trei elemente;

D. Patru elemente;

E. Nu există o asemenea categorie de diagnostice.

3. Diagnosticele posibile de îngrijire se formuelază ca enunţuri cu:

A. Un singur element;

B. Două elemente;

C. Trei elemente;

D. Patru elemente;

E. Nu există o asemenea categorie de diagnostice.

4. Diagnosticele de îngrijire de risc crescut se formuelază ca enunţuri cu:

A. Un singur element;

B. Două elemente;

C. Trei elemente;

D. Patru elemente;

E. Nu există o asemenea categorie de diagnostice.

5. Diagnosticele de îngrijire ale stării de bine se formuelază ca enunţuri cu:

A. Un singur element;

B. Două elemente;

C. Trei elemente;

D. Patru elemente;

E. Nu există o asemenea categorie de diagnostice.

6. Diagnosticele de îngrijire ale stării de rău se formuelază ca enunţuri cu:

A. Un singur element;

B. Două elemente;

C. Trei elemente;

D. Patru elemente;

E. Nu există o asemenea categorie de diagnostice.

7. Problemele de colaborare definesc:

A. Dificultăţile survenite în relaţiile profesionale medic - asistentă medicală;

B. Complicaţii potenţiale ale stării de sănătate a pacientului, sesizate de asistentă;

C. Dificultăţile survenite în relaţiile profesionale dintre asistentele medicale;

D. Dificultăţile survenite în relaţiile profesionale asistentă - personale auxiliar;

E. Dificultăţile survenite în relaţiile profesionale asistentă – pacient.

8. Intervenţiile autonome de îngrijire reprezintă:

A. Intervenţii prescrise de medic şi realizate autonom de asistentă;

B. Intervenţii prescrise de asistentă şi realizate de personalul auxiliar;

C. Intervenţii prescrise de asistentă şi realizate de medic;

D. Intervenţii prescrise şi realizate de asistentă;

E. Nu există intervenţii autonome ale asistentei medicale.

9. Intervenţiile delegate de îngrijire reprezintă:

A. Intervenţii prescrise de medic şi realizate de asistentă;

B. Intervenţii prescrise şi realizate de personalul auxiliar;

C. Intervenţii prescrise de asistentă şi realizate de medic;

D. Intervenţii prescrise şi realizate de asistentă;

E. Nu există intervenţii delegate ale asistentei medicale.

10. Din punct de vedere al termenelor de execuţie, obiectivele de îngrijire includ următoarele categorii:

A. Obiective de îngrijire pe termen scurt, mediu şi lung;

B. Obiective de îngrijire pe termen scurt şi mediu;

C. Obiective de îngrijire pe termen mediu şi lung;

D. Obiective de îngrijire pe termen scurt şi lung;

E. Obiective de îngrijire pe termen mediu.

11. Care dintre afirmaţiile următoare referitoare la diagnosticele de îngrijire este falsă?

A. Diagnosticele de îngrijire se referă la modul individual de reacţie a pacientului faţă de boală;

B. Odată formulat diagnosticul de îngrijire un va mai fi modificat;

C. Diagnosticele de îngrijire sunt focalizate asupra pacientului;

D. În formularea diagnosticelor de îngrijire un există o terminologie fixă, ci numai recomandări asupra modului de redactare a enunţului;

E. În redactarea diagnosticelor de îngrijire asistentei medicale îi revine o atribuţie exclusivă şi autonomă.

12. Ordinele de îngrijire reprezintă:

A. Dispoziţiile pe care asistenta medicală le trasează personalului auxiliar;

B. Recomandările pe care asistenta medicală le face pacientului;

C. Acţiunile concrete de îngrijire (intervenţiile de nursing) pe care asistenta le precizează în planul de îngrijire, pentru fiecare obiectiv şi diagnostic de îngrijire formulat;

D. Recomandările pe care medicul le face asistentei medicale în cazul pacientului îngrijit;

E. Dispoziţiile speciale ale medicului în legătură cu administrarea opiaceelor.

13. Evaluarea rezultatelor îngrijirii cuprinde aprecierea următoarelor aspecte, cu excepţia următorului:

A. Aprecierea corectitudinii şi eficacia îngrijirilor acordate;

B. Aprecierea modului în care sunt respectate standardele de calitate în îngrijirile acordate;

C. Aprecierea eficacităţii economice a actului de îngrijire;

D. Analiza şi regândirea strategiilor de dezvoltare şi optimizare a serviciilor de îngrijire;

E. Planificarea activităţii de educaţie pentru sănătate a pacienţilor.

14. Care dintre principiile de mai jos nu este utilizat în conceperea activităţîor de promovare a sănătăţii?

A. Principiul propriei responsabilităţi pentru starea de sănătate;

B. Principiul unei nutriţii corecte;

C. Principiul diminuării stresului;

D. Principiul responsabilizării celor din jur pentru orice problemă de sănătate;

E. Principiul promovării activităţii fizice.

15. Ierarhizarea diagnosticelor şi necesităţilor de îngrijire se face după următoarele principii, cu excepţia:

A. Utilizarea modelului Maslow;

B. Acordarea priorităţii pentru necesităţile superioare, de ordin psihic şi spiritual;

C. Principiul acordului mutual;

D. Implicarea echipei de îngrijire şi a aparţinătorilor în stabilirea obiectivelor;

E. Au prioritate îngrijirile destinate satisfacerii necesită]ilor somatice.

16. Categoriile de date (informaţii) obţinute despre pacient în cursul etapei de evaluare includ următoarele categorii, cu o excepţie:

A. Date primare (directe) şi secundare (indirecte);

B. Date subiective (simptome) şi obiective (semne);

C. Date actuale (prezente) şi anterioare (trecute);

D. Date exacte şi aproximative;

E. Date stabile (invariabile) şi variabile.

17. Procesul de îngrijire cuprinde următoarele etape, cu o excepţie:

A. Evaluarea pacientului;

B. Educaţia pentru sănătate;

C. Planificarea îngrijirilor;

D. Evaluarea rezultatelor îngrijirii;

E. Realizarea intervenţiilor de îngrijire.

18. Evaluarea pacientului implică următoarele etape, cu o excepţie:

A. Culegerea datelor;

B. Planficarea intervenţiilor de îngrijire;

C. Înregistrarea datelor;

D. Analiza datelor;

E. Formularea diagnosticului/ diagnosticelor de îngrijire.

19. Educaţia pentru sănatate are următoarele scopuri, cu o excepţie:

A. Promovarea stării de sănătate;

B. Menţinerea stării de sănătate;

C Restabilirea stării de sănătate;

D. Planificarea îngrijirilor de sănatate;

E. Adaptarea faţă de efectele reziduale ale îmbolnăvirilor.

20. Care dintre afirmaţiile următoare referitoare la nursingul gerontologic este falsă?

A. Nursingul gerontologic este o ramură a disciplinelor de nursing specializată în îngrijirea vârstnicilor;

B. Nursingul gerontologic se referă exclusiv la îngrijirea bolnavilor vârstnici;

C. Nursingul gerontologic include îngrijirea persoanelor vârstnice cu afecţiuni acute şi cronice, precum şi îngrijirile permanente acordate în instituţii comunitare sau la domiciliul persoanei;

D. Nursingul gerontologic are ca obiective promovarea, menţinerea şi restabilirea independenţei personale a vârstnicilor;

E. Nursingul gerontologic ca obiective promovarea, menţinerea şi restabilirea stării de sănătate a vârstnicilor.

21. Valorile normale ale tensiunii arteriale sunt:

A. ≥ 140/90 mm Hg;

B. ≤ 160/100 mm Hg;

C. ≤ 140/90 mm Hg, cu excepţia pacienţilor diabetici sau cu boală renală cronică, la care valorile normale sunt ≤ 130/80 mm Hg;

D. TA sistolică ≤ 100 + vârsta (ani) şi TA diastolică < 90 mm Hg;

E. ≤ 120/60 mm Hg.

22. Valoarea normală a glicemiei este:

A. < 80 mg ‰;

B. 60- 90 mg/dl;

C. 100-140 mg/dl;

D. ≤ 110 mg%;

E. 100-110 mg/l.

23. Valoarea normală a hemoglobinei la femei este:

A. 14-18 g%;

B. 16- 18 g/l;

C. 12- 14 g%;

D. 10- 12 g%;

E. 10- 12 g/‰.

24. Valoarea normală a hemoglobinei la bărbaţi este:

A. 14-16 g%;

B. 16- 18 g/l;

C. 12- 14 g%;

D. 10- 12 g%;

E. 10- 12 g/‰.

25. Diabetul zaharat se caracterizează prin valori ale glicemiei plasmatice à jeune:

A. < 110 mg/dl;

B. > 110 mg%;

C. > 150 mg/l;

D. > 126 mg%;

E. > 200 mg%

26. Valoarea normală a Clearence-ului de creatinină este:

A. < 60 ml/min;

B. 60-80 mg%;

C. 80-120 ml%;

D. 80- 100 mg/24 ore;

E. 80- 110 ml/min.

27. Valoarea normală a creatininei plasmatice este:

A. 20- 40 mg%;

B. 0,6- 1,3 mg/dl;

C. 0,4- 1 mg/l;

D. 80- 110 ml/min;

E. 60-110 mg%

28. Diabetul zaharat se caracterizează la testul de toleranţă orală la glucoză prin valori ale glicemiei plasmatice la 2 ore:

A. < 110 mg/dl;

B. > 110 mg%;

C. > 150 mg/l;

D. > 126 mg%;

E. > 200 mg%

29. Valoarea normală a ureii plasmatice este:

A. 20- 40 mg%;

B. 0,6- 1,3 mg/dl;

C. 0,4- 1 mg/l;

D. 80- 110 ml/min;

E. 60-110 mg%

30. Valoarea normală a frecvenţei cardiace la adult, în repaus este:

A. < 60 bătăi/min;

B. 60- 80 mm Hg;

C. 60- 100 bătăi/min;

D. 40- 100 mm Hg;

E. 60- 80 bătăi/min.

31. La recoltarea sângelui prin puncţie venoasă pentru examene de laborator azul se introduce:

A. Cu orificiul bizoului orientat în jos;

B. Cu orificiul bizoului orientat lateral;

C. Cu orificiul bizoului orientat în sus;

D. În poziţia cea mai comodă pentru operador;

E. Poziţia orificiului bizoului nu are nici o importanţă.

32. Recolatrea sângelui pentru determinarea VSH la adult se face prin:

A. Puncţie venoasă;

B. Puncţie arterială;

C. Sânge capilar, din pulpa degetului;

D. Sânge capilar, din lobulul urechii;

E. Orice fel de sânge (arterial, venos sau capilar).

33. În cazul recoltării de sânge venos pentru hemoculturi la pacienţii cu suspiciune de endocardită infecţioasă sau septicemia, raportul optim sânge venos/ mediu de cultură steril trebuie să fie:

A. Jumătate sânge/ jumătate mediu de cultură;

B. 5 ml sânge venos, indiferent de cantitatea de mediu de cultură;

C. O treime sânge/ 2 treimi mediu de cultură;

D. O parte sânge venos/ zece părţi mediu de cultură;

E. Nu există un raport optim prestabilit.

34. După recoltarea hemoculturilor acestea:

A. Vor fi păstrate la frigider 12 ore;

B. Vor fi păstrate la frigider 24 ore;

C. Vor fi păstrate la frigider 48 ore;

D. Vor fi păstrate la temperatura camerei, până la completarea unui set de 6 hemoculturi;

E. Vor fi trimise imediat la laboratorul de bacteriologie pentru incubare la 37˚ C.

35. La pacienţii aflaţi sub tratament permanent cu anticoagulante orale (Trombostop) este interzisă:

A. Recolatrea de hemoculturi prin puncţie venoasă;

B. Administrarea tratamentelor injectabile intravenoase;

C. Administrarea tratamentelor injectabile intramusculare;

D. Efectuarea urografiei intravenoase cu contrast iodat;

E. Efectuarea oricărei investigaţii imagistice cu contrast.

36. Pregătirea bolnavului în vederea puncţiei pleurale obligă, pentru prevenirla şocului vagal, la administrarea cu 20-30 min preprocedural de:

A. Adrenalină s.c;

B. Atropină s.c.;

C. Codeină p.o.;

D. Morfină i.v.;

E. Xilină i.d.

37. Pentru înregistrarea corectă a derivaţiilor electrocardiografice corespunzătoare membrelor, electrodul roşu va fi conectat la:

A. Membrul inferior drept;

B. Membrul superior stâng;

C. Membrul superior drept;

D. Membrul inferior stâng;

E. Oricare dintre member.

38. La recoltarea sângelui venos pentru determinarea timpului şi indicelui de protrombină (Quick) este important ca volumul de oxalat de calciu folosit să fie:

A. Egal cu cantitatea de sânge venos recoltată;

B. A treia parte din cantitatea de sânge venos recoltată;

C. A noua parte din cantitatea de sânge venos recoltată;

D. A cincea parte din cantitatea de sânge venos recoltată;

E. Raportul oxalat/ sânge un are nici o importanţă.

39. Cel mai prost prognostic în cazul pacienţilor resucita se întâlneşte în cazul:

A. Torsadei vârfurilor;

B. Fibrilaţiei ventriculare primare;

C. Tahicardiei ventriculare fără puls;

D. Fibrilaţiei ventriculare secundare;

E. Asistolei.

40. Manevra Heimlich se efectuează în cadrul protocolului de resuscitare cardiorespiratorie în cazul:

A. Tuturor pacienţilor resucitaţi, indiferent de cauza opririi cardiace;

B. Tuturor pacienţilor resucitaţi, indiferent de cauza opririi respiratorii;

C. În cazul suspiciunii producerii opririi respiratorii prin aspirarea unui corp străin;

D. Înainte de instituirea intubaţiei orotraheale;

E. Înainte de instituirea aspiraţiei bronşice.

41. Valoarea transaminazelor hepatice poate creşte în următoarele afecţiuni "cu exceptia": A. Infarctul miocardic acut; B. Hepatite acute virale; C. Hepatite acute toxice; D. Hipertensiunea arteriala; E. Infecţii acute de căi respiratorii superioare.

42. Gamaglutamiltranspeptidaza (GGT) : A. Se recoltează fără anticoagulant; B. Nu se recoltează în urgenţă; C. Creşte in infarctul miocardic acut; D. Exprimă sindromul de colestază; E. Creşte în infecţiile urinare joase.

43. Selectaţi răspunsul incorect referitor la fierul seric :

A. Nu se pote doza prin metode obişnuite; B. Valori normale 50-150 microg/dl; C. Creşte în anemiile feriprive; D. Scade în anemiile feriprive; E. Creşte în anemiile hemolitice.

44. Enzimele de necroza cardiaca sunt următoarele, cu o excepţie:

A. GGT; B. Creatinkinaza; C. Creatinkinaza MB; D. TGO; E. LDH.

45. Care dintre afirmaţiile de mai jos referitoare la troponine este incorectă :

A. Este specifică pentru miocard; B. Se lucreaza prin teste rapide; C. Este un test nespecific; D. Rezultatul se obtine dupa 24 ore; E. Cresc in infarctul miocardic acut.

46. Care dintre afirmaţiile referitoare la proteinurie este incorectă : A. Se dozează în examenul sumar de urina la valori peste 500 mg/24 ore; B. Cantitatea normala de albumină din urina/24 ore este 500 mg/24 ore; C. La valori peste 1g/24 ore defineşte sindromul nefrotic; D. Creşte în nefropatiile glomerulare; E. Creşte în sindromul nefrotic.

47. Care dintre afirmaţiile referitoare la corpii cetonici este incorectă: A. Necesita 5 cmc din urina emisă spontan; B. In mod normal nu se găsesc in urină; C. Se dozeaza în mod normal la examenul sumar de urină; D. Se exprima în g/24 ore; E. Sunt prezenţi în diabetul zaharat dezechilibrat.

48. Care dintre enunţurile de mai jos referitoare la principiile de administrare a medicatiei este incorect :

A. Nu este necesară informarea pacientului; B. Verificarea dozei ; C. Verificarea căii de administrare; D. Este recomandat a se impărţi medicaţia pacientului pentru toata ziua pentru a economisi

timp; E. Verificarea identităţii pacientului.

49. Calea parenterala include următoarele tipuri de administrări, cu o ecxepţie: A. Injecţia intravenoasă; B. Administrarea intraperitoneală; C. Administrarea intrarahidiană; D. Administrarea tabletelor; E. Administrarea intraarticulară.

50. Scopurile injecţiei intradermice exclud :

A. Testarea la tuberculină; B. Testarea alergiei la Penicilină; C. Administrarea insulinelor; D. Testarea la diverşi alergeni; E. Anestezie locală.

51. Care dintre afirmaţiile de mai jos referitoare la sediul injecţiei intradermice este incorectă:

A. Trebuie să fie lipsit de pilozitate; B. Frecvent pe faţa anterioară a antebraţului; C. Slab cheratinizată; D. Uşor accesibilă; E. Puternic vascularizată.

52. Pentru injecţa intradermică sunt valabile urmatoarele reguli de tehnică cu o excepţie: A. Se injecteaza 1-2 ml soluţie; B. Se antiseptizează tegumentul; C. Se introduce acul la un unghi de 15-20 grade; D. Nu se masează zona; E. Se introduce acul la 90 grade.

53. Care dintre afirmaţiile referitoare la injecţia subcutanată este incorectă: A. Reprezintă injecţia hipodermică; B. Se foloseşte numai în scop terapeutic; C. Locul de elecţie este faţa anterioară a antebraţului; D. Se realizează testele la alergeni; E. Se administrează heparinele fracţionate.

54. Care dintre afirmaţiile referitoare la tehnica injecţiei subcutanate este incorectă : A. Se injecteaza la baza pliului cutanat format de indice şi police; B. Se introduce acul la un unghi de 45-90 grade; C. Se aspiră obligatoriu înainte de injectare; D. Se masează după heparină; E. Nu se masează dupa insulină.

55. Contraindicaţiile injecţiei intramusculare exclud:

A. Tratamentul anticoagulant cronic; B. Tratamentul trombolitic; C. Suspiciunea de infarct miocardic acut; D. Coagulopatii; E. Stările comatoase.

56. Printre complicaţiile injecţiilor intramusculare se numără următoarele cu o excepţie:

A. Alergii; B. Asistola; C. Leziuni nervoase; D. Leziuni vasculare; E. Infecţii locale.

57. Prin injecţia intravenoasă se pot administra uirmătoarele droguri, cu o excepţie :

A. Atropina, adrenalina; B. Soluţii uleioase; C. Clorura de potasiu D. Cantităţi mari de substanţe; E. Miofilin îin bolus.

58. Care dintre situaţiile de mai jos nu se numără printre indicaţiile oxigenoterapiei:

A. La cererea pacientului; B. Bronhopneumonii; C. Infarct miocardic acut; D. Edem pulmonar acut; E. Anemiile severe.

59. In timpul oxigenoterapiei sunt corecte următoarele intervenţii cu o excepţie:

A. Pacientul trebuie sa fie în decubit dorsal; B. Este contraindicată poziţia Fowler; C. Se urmăreşte periodic TA si FC;

D. Se efectuează toaleta nărilor cu ser fiziologic; E. Se efectueaza orar toaleta fetei si ştergerea măştii în cazul administrării oxigenului pe

mască. 60. Care dintre afirmaţiile referitoare la pulsoximetrie este incorecă:

A. Permite monitorizarea neinvazivă a saturaţiei în oxigen a sângelui periferic; B. Foloseşte un dispozitiv medical computerizat; C. Se plasează la nivelul indexului sau mediusului mâinii nondominante; D. Se păstrează nemişcat în aceeaşi poziţie minim 24 ore; E. Se evită zonele edemaţiate.

61. Paracenteza evacuatorie se efectueaza în cazul: A. Lichidului pleural în cantitate mare; B. Lichidului de ascită în cantitate mare; C. Edemului pulmonar acut; D. Poliglobuliilor; E. Tamponadei cardiace.

62. Printre contraindicaţiile puncţiei abdominale se numară urmatoarele, cu o excepţie: A. Existenţa unei coagulopatii; B. Ocluzia intestinală; C. Infecţii ale peretelui abdominal; D. Ascita voluminoasă; E. Coma hepatică.

63. Este obligatorie obţinerea consimţământului informat în cazul urmatoarelor proceduri"cu exceptia":

A. Puncţie pleurală; B. Pericardiocenteză; C. Paracenteză; D. Puncţie sternală; E. Măsurarea TA.

64. Hemoperitoneul reprezintă : A. Prezenţa de sânge în cavitatea peritoneală; B. Prezenţa de aer în cavitatea peritoneală; C. Prezenţa de sânge în cavitatea pleurală; D. Prezenţa de sânge în cavitatea pericardică; E. Prezenţa de aer în cavitatea pleurală.

65. La o paracenteză evacuatorie se pot extrage maxim A. 300 ml;

B. 3000 ml; C. 1000 ml; D. 1500 ml; E. 10000 ml.

66. Complicaţiile paracentezei pot fi următoarele, cu o excepţie:

A. Precipitarea encefalopatiei portale; B. Hematomul parietal voluminos; C. Puncţionarea colonului; D. Inţeparea cordului; E. Insuficienţa renală acută funcţională.

67. Pericardiocenteza de urgenţă este obligatorie în cazul:

A. Ascitei voluminoase; B. Tamponadei cardiace; C. Pneumotoraxului sufocant; D. Insuficienţei cardiace cronice; E. Edemului pulmonar acut.

68. Următoarele droguri se pot introduce în scop trapeutic intrapericardic: "cu exceptia"

A. Citoststice; B. Antibiotice; C. Corticoizi; D. Substanţe simfizante; E. Vitamine.

69. Puncţia pericardică se poate efectua în urmatoarele scopuri"cu exceptia": A. Confirmare prezenţei de lichid; B. Etiologic; C. Evacuator; D. Control de rutină a stării de sănătate; E. Injectării de substanţe.

70. In timpul puncţiei pericardice se urmăresc următorii parametri, cu excepţia: A. TA; B. FC; C. Respiraţia; D. Diureza; E. Traseul electrocardiografic.

71. Accidente majore ale puncţiei pericardice pot fi următoarele, cu excepţia : A. Aritmii cardiace maligne; B. Sincopa; C. Hemopericard; D. Asistola;

E. Durerea. 72. In ortostatism TA poate scădea în mod normal cu până la :

A. 10 mmHg pentru TA sistolică; B. 15 mmHg pentru TA diastolică; C. 10 mm Hg pentru TA diastolică; D. 20 mmHg pentru TA sistolică; E. 5 mmHg pentru TA sistolică.

73. Hipertensiunea arterială este definită peste valoarea de:

A. 120/80 mmHg; B. 100/70 mmHg; C. 140/90 mmHg; D. 140/70 mmHg; E. 120/70 mmHg.

74. Printre indicaţiile măsurării ambulatorii a TA se numarăa urmatoarele, cu o excepţie:

A. Suspectarea unei HTA de halat alb; B. Aprecierea severităţii HTA; C. Lipsa controlului valorilor TA sub tratament corect; D. Valori uşor crescute ale TA cu normalizare sub tratament; E. Dispariţia profilului normal circadian la categorii speciale de pacienţi.

75. Contraindicaţiile măsurării ambulatorii a TA sunt urmatoarele, cu o excepţie :

A. Valori foarte crescute ale TA; B. Fibrilaţia atrială; C. Boala Parkinson; D. Tremor esenţial ; E. Lipsa cooperării pacientului.

76. Următoarele afirmaţii referitoare la regimul hidrozaharat sunt adevarate, cu excepţia: A. Se asigură 2-3 l de lichide pe zi; B. Se administrează la interval de 2-3 ore; C. Conţine doar ceai neîndulcit; D. Este indicat în primele zile postoperator; E. Este indicat în colecistita acută.

77. Următoarele afirmaţii referitoare la regimul hipoproteic sunt adevarate, cu o excepţie :

A. Constă în limitarea alimentelor bogate în proteine; B. Trebuie să conţină < 0,6 g proteine/kgc/z,i în funcţie de indicaţia medicului; C. Conţine în cantitate mare carne de orice fel; D. Este indicat in insuficienţa renală cronică; E. Este indicat in insuficienţa hepatică severă.

78. Următoarele afirmaţii referitoare la regimul hiposodat sunt adevarate, cu o excepţie:

A. Consta în limitarea aportului de sare sub 9 g /24 ore;

B. O linguriţă de sare conţine 6 g; C. Sunt contraindicate alimentele bogate în sare ca mezelurile sau caşcavalul; D. Este indicat in HTA; E. Este indicat in insuficienţa cardiacă.

79. Norme ce trebuie respectate la recoltarea sângelui venos sunt următoarele, cu o excepţie:

A. Trebuie respectat orarul recoltărilor; B. Obţinerea consimţământului informat al pacientului; C. Tehnica recoltării propriu zise; D. Se face orice recoltare la cererea pacientului; E. Etichetarea produsului şi completarea buletinului de analize.

80. Următoarele materiale sunt necesare pentru efecturea puncţiei venoase, cu o excepţie:

A. Seringă şi ac steril; B. Garou; C. Aparat Potain; D. Eprubete; E. Soluţie antiseptică pentru tegumente.

81. Complicaţiile puncţiei venoase pot fi următoarele, cu excepţia:

A. Perforarea venei; B. Flebita; C. Puncţionarea arterei; D. Tulburări de ritm cardiac; E. Septicemia.

82. Valoarea normala a ureei sanguine este:

A. 200-400mg% B. 20-40 mg% C. 20-40 g% D. 40-60 mg% E. 4-6 g%

83. Următoarele afirmaţii cu privire la colectarea mostrelor de urină din 24 ore sunt adevarate, cu o excepţie:

A. Se trimite întreaga cantitate de urină la laborator; B. Se foloseşte pentru dozarea proteinuriei/24 ore; C. Se trece obligatoriu pe buletin cantitatea de urină din 24 ore; D. Se poate doza glicozuria din 24 ore; E. Se poate doza AVM urinar.

85. Următoarele afirmaţii despre dozarea glicemiei sunt adevarate, cu o excepţie:

A. Este normală între 70-110 mg%; B. Peste 110 mg% se numeşte glicemie bazală modificată; C. Peste 126 mg% se numeste diabet zaharat; D. Peste 110 mg% se numeşte diabet zaharat tip 2;

E. Sub 60 mg% se numeşte hipoglicemie. 86. Hemocultura reprezintă testul diagnostic care pune în evidenţă prezenţa anormală a agenţilor patogeni în :

A. Spută; B. Urină; C. Sânge; D. Lichid cefalorahidian; E. Lichid pleural.

87. Printre indicaţiile recoltării de hemoculturi se află următoarele, cu excepţia:

A. Sindromul febril prelungit; B. Endocardita infecţioasă; C. Septicemia; D. Traheobronşita; E. Şoc septic.

88. Următoarele afirmaţii sunt adevarate, cu excepţia :

A. Pozitivarea hemoculturilor se face în maxim 24 ore; B. Hemoculturile se citesc zilnic; C. Rezultatul final este dat în 10 zile; D. Flacoanele însămânţate sunt păstrate la termostat la 36.5-37 grade Celsius; E. Este obligatorie recoltarea a minim 3 seturi de hemoculturi în primele 24 ore.

89. Următoarele afirmaţii referitoare la recoltarea hemoculturilor sunt neadevarate, cu excepţia :

A. Recoltarea se face după o întrerupere de minim 72 de ore a antibioticelor; B. Obligatoriu sub antibiotic; C. Obligatoriu “ à jeune”; D. In afara frisonului; E. Nu este obligatorie respectarea strictă a regulilor de asepsie.

90. Urocultura trebuie transportată la laborator în maxim : A. 24 ore ; B. 4 ore; C. 4 minute; D. 60 minute; E. 12 ore.

91. Următoarele afirmaţii sunt adevarate cu privire la urocultură, cu excepţia : A. Urocultura se recoltează în eprubetă sterilă; B. Trebuie să conţină primul jet de urină; C. Se face în prealabil toaleta riguroasă a regiunii perineale; D. Se poate recolta prin sondaj vezical; E. Se poate recolta prin puncţie suprapubiană.

92. Urocultura pozitivă se consideră: A. > 105 UFC/ml; B. > 1000 UFC /ml; C. > 10 UFC /ml; D. > 100 UFC /ml; E. Evidenţierea oricărei bacterii.

93. Cateterismul uretral este indicat la : A. Orice pacient spitalizat; B. Pacienţii cu poliurie; C. Pacienţii cu polakiurie; D. Pacienţii cu glob vezical; E. Pacienţii cu infecţii urinare.

94. Pentru prevenirea infectării cateterului urinar sunt adevărate următoarele afirmaţii, cu excepţia :

A. Nu este obligatorie folosirea mănuşilor sterile; B. Toaleta adecvată a perineului şi meatului urinar; C. Alegerea calibrului adecvat al cateterului; D. Asigurarea drenajului urinar în sistem închis de colectare; E. Indepărtarea cât mai rapidă a cateterului.

95. Balonaşul sondei urinare trebuie umflat cu o cantitate de : A. 1-2 ml; B. 5-10 ml; C. 15 ml; D. 30 ml; E. 50ml.

96. Testul Addis presupune următorul aspect: A. Stabilirea numărului de elemente celulare din urină pe unitate de volum; B. Stabilirea numărului de elemente celulare din urină pe unitate de timp; C. Recoltarea primei urini; D. Recoltarea urinii după efort fizic susţinut; E. Este trimisă toată cantitatea de urină la laborator.

97. Valoarea normală a testului Addis pentru hematii este : A. < 100 /mmc; B. >1000/mmc; C. < 1000/mmc; D. >100/mmc; E. < 10000/mmc.

98. Valoarea normală a testului Addis pentru leucocite este:

A. < 2000/mmc; B. > 2000/mmc; C. < 200/mmc; D. >200/mmc; E. <1000/mmc.

99. Cu privire la sumarul de urina sunt adevărate urmatoarele, cu excepţia :

A. Este un examen de rutină; B. Este simplu şi necostisitor; C. Nu este necesară toaleta perineală; D. Este necesară urina de dimineaţa; E. Este necesară o cantitate de minin 5 ml de urină.

100. Următoarele afirmaţii referitoare la proteinurie sunt adevarăte, cu excepţia: A. Proteinuria fiziologică nu poate fi detectată prin metode obişnuite; B. Reflectă întotdeauna o situaţie patologică; C. Pot fi normale valori de până la 3,5 g/24 ore; D. Proteinuria fiziologică are valori de până la 25-100mg/24 ore; E. Poate fi falsificată la femei în prezenţa ciclului menstrual.

101. Următoarele afirmaţii referitoare la sedimentul urinar sunt adevărate, cu excepţia: A. Contribuie la diagnosticul nefropatiilor; B. Se obţine prin centrifugarea a 10 ml de urină; C. In mod normal conţine numeroşi cilindri; D. Normal celularitatea este redusă; E. Poate conţine săruri amorfe şi cristale puţine.

102. Următoarele afirmaţii referitoare la cilindrii urinari sunt adevarate, cu excepţia: A. Rezultă prin precipitarea proteinelor plasmatice la nivelul tubilor renali; B. Sunt prezenţi în urină în mod normal; C. Formarea lor este favorizată de scăderea diurezei; D. Reprezinta veritabile mulaje ale tubilor renali; E. Pot fi celulari sau acelulari.

103. In sindromul nefrotic proteinuria depăşeste : A. 0,3 g/24 ore; B. 1g/24 ore; C. 3,5 g/24 ore; D. 30 g/24 ore; E. 2g/24 ore.

104. Toracenteza reprezintă manevra medicală efectuată cu scopul extragerii de:

A. Urină; B. Lichid cefalorahidian; C. Lichid pleural; D. Lichid pericardic; E. Lichid peritoneal.

105. Puncţia pleurală este contraindicată în următoarele situaţii, cu excepţia: A. Colecţii închistate paravertebral; B. Colecţii lichidiene mari; C. Pleurezie închistată paramediastinală; D. Suspiciune de anevrism de aortă; E. Coexistenţa unui abces rece osifluent.

106. Unul din următoarele materiale nu este necesar pentru puncţia pleurală : A. Atropina 1%; B. Mănuşi sterile; C. Adrenalina; D. Eprubete cu anticoagulant; E. Dispozitiv de evacuare.

107. Rolul atropinei înainte de puncţia pleurală: A. Calmează pacientul; B. Inlătură durerea; C. Previne sincopa vagală; D. Previne tusea; E. Inlatură anxietatea.

108. Locul de puncţie pleurală este : A. Spaţiul V ic pe linia axilară posterioară; B. Spaţiul VII-VIII ic pe linia axilară posterioară sau scapulară; C. Spaţiul VI ic pe linia axilară anterioară; D. Spaţiul VII ic pe linia axilară anterioară; E. Spaţiul VI ic pe linia medioclaviculară.

109. Cantitatea maximă de lichid pleural care poate fi extras odată poate fi: A. 100 ml; B. 500 ml; C. 1500 ml; D. 3000 ml; E. 150 ml.

110. Printre complicaţiile toracentezei se numără următoarele, cu o excepţie:

A. Edemul pulmonar ex vacuo; B. Pneumotoraxul; C. Retenţia acută de urină; D. Socul vagal; E. Pneumomediastinul.

Răspunsuri grilă Nursing licenţă specializarea asistenţă medical

1. C 2. C 3. B 4. B 5. A 6. E 7. B 8. D 9. A 10. A 11. B 12. C 13. E 14. D 15. B 16. D 17. B 18. B 19. D 20. B 21. C 22. D 23. C 24. A 25. D 26. E 27. B 28. E

29. A 30. E 31. C 32. A 33. D 34. E 35. C 36. B 37. C 38. C 39. E 40. C 41. D 42. B 43. C 44. A 45. D 46. C 47. D 48. A 49. D 50. C 51. E 52. E 53. D 54. D 55. E 56. B 57. B 58. A 59. B 60. D 61. B 62. D 63. E 64. A 65. D 66. D 67. B 68. E

69. D 70. D 71. E 72. A 73. C 74. D 75. A 76. C 77. C 78. B 79. D 80. C 81. D 82. B 83. A 84. – 85. D 86. C 87. D 88. A 89. A 90. A 91. B 92. A 93. D 94. A 95. B 96. A 97. C 98. A 99. C 100. C 101. C 102. B 103. C 104. C 105. B 106. C 107. C 108. B

109. C 110. C

la intrebarile 41, 63, 68 si 69 la sfarsitul fiecarui enunt trebuie precizat

"cu exceptia".