drept procesual penal2

7/31/2019 Drept Procesual Penal2

1/67

Arestarea inculpatului

Arestarea inculpatuluiArticolul 148 C.proc.pen. a suferit modificari2 care reglementeaza conditiile si cazurile in care se dispune arestarea

inculpatului. Astfel, se arata ca masura arestarii inculpatului poate fi luata daca sunt intrunite conditiile prevazute inart. 143 si exista vreunul dintre urmatoarele cazuri:a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, in scopul de a se sustrage de la urmarire sau de la judecata, ori exista date ca

va incerca sa fuga sau sa se sustraga in orice mod de la urmarirea penala, de la judecata ori de la executarea pedepsei;a1) inculpatul a incalcat, cu rea-credinta, masura obligarii de a nu parasi localitatea sau tara ori obligatiile care ii

revin pe durata acestor masuri.b) exista date ca inculpatul incearca sa zadarniceasca in mod direct sau indirect

aflarea adevarului, prin influentarea unei parti, a unui martor sau expert, ori prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de proba;c) exista date ca inculpatul pregateste savarsirea unei noi infractiuni;d) inculpatul a savarsit cu intentie o noua infractiune;e) exista date ca inculpatul exercita presiune asupra persoanei vatamate sau ca incearca o intelegere frauduloasa cu

aceasta;f) inculpatul a savarsit o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa inchisorii

mai mare de 4 ani si exista probe ca lasarea sa in libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publica.

in alin. (2) al art. 148 C.proc.pen. se arata: "in cazurile prevazute in alin. (1) lit. a)-e)f masura arestarii preventive ainculpatului poate fi luata, numai daca pedeapsa prevazuta de lege este detentiunea pe viata sau inchisoarea mai marede 4 ani.Durata arestarii inculpatului in cursul urmaririi penale nu poate depasi 30 de zile, afara de cazul cand ea este

prelungita in conditiile legii. Termenul curge de la data emiterii mandatului, cand arestarea a fost dispusa dupaascultarea inculpatului, iar in cazul cand a fost dispusa in lipsa acestuia, termenul curge de la data punerii in executarea mandatului de arestare.Cand o cauza este trecuta de la un organ de urmarire la altul, mandatul de arestare emis anterior ramane valabil.

4.4.3. Arestarea inculpatului in cursul urmarii penale (art. 1491 C.proc.pen.)Procurorul, din oficiu sau Ia sesizarea organului de cercetare penala, daca sunt intrunite conditiile prevazute in art.

143 si exista vreunul dintre cazurile prevazute in art. 148, cand considera ca in interesul urmaririi penale este necesaraarestarea inculpatului, numai dupa ascultarea acestuia in prezenta aparatorului, intocmeste propunerea motivata de

luare a masurii arestarii preventive a inculpatului.1Dosarul, impreuna cu propunerea de luare a masurii arestarii preventive intocmita de procurorul care supravegheaza

sau efectueaza urmarirea penala, se prezinta presedintelui ori judecatorului delegat de acesta de la instanta careia i-arreveni competenta" sa judece cauza in fond sau de ia instanta corespunzatoare in grad acesteia in a careicircumscriptie se afla locul de detinere, locul unde s-a constatat savarsirea faptei prevazute de legea penala ori sediulparchetului din care face parte procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala.

Cu ocazia prezentarii dosarului de catre procuror, presedintele instantei sau judecatorul delegat de acesta fixeaza ziuasi ora de solutionare a propunerii de arestare preventiva, pana la expirarea mandatului de arestare preventiva ainvinuitului devenit inculpat sau, daca acesta este retinut, pana la expirarea celor 24 de ore de retinere.Ziua si ora se comunica atat aparatorului ales sau numit din oficiu, cat si procurorului, acesta din urma fiind obligat

sa asigure prezenta in fata judecatorului a inculpatului arestat sau retinut.Propunerea de arestare preventiva se solutioneaza in camera de consiliu de un singur judecator, indiferent de natura

infractiunii.Inculpatul este adus in fata judecatorului si va fi asistat de aparator.In cazul in care inculpatul se afla in stare de retinere sau de arestare potrivit art. 146 si din cauza starii sanatatii ori

din cauza de forta majora sau stare de necesitate nu poate fi adus in fata judecatorului, propunerea de arestare va fiexaminata in lipsa inculpatului, in prezenta aparatorului, caruia i se da cuvantul pentru a formula concluzii [art. 1491alin. (6) C.proc.pen.].Judecatorul admite sau respinge propunerea de arestare preventiva prin incheiere motivata.Daca sunt intrunite conditiile prevazute in alin. (1), judecatorul dispune, prin incheiere motivata, arestarea preventiva

a inculpatului pe o durata care nu poate depasi 30 de zile."


2/67

Arestarea inculpatului ou poate fi dispusa decat pentru zilele care au ramas dupa scaderea din 30 de zile a perioadeiin care acesta a fost anterior retinut sau arestat. Arestarea preventiva a inculpatului se dispune inainte de expirareaduratei arestarii preventive.4Dispozitiile art. 146 alin. (10), (11') si ale art. 152 alin. (1) se aplica in mod corespunzator.5impotriva incheierii se poate face recurs, in termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de la

comunicare, pentru cei in lipsa.

De asemenea, art. 150 alin. (1) precizeaza posibilitatea emiterii mandatului de arestare numai dupa ascultareainculpatului de catre procuror si de catre judecator, afara de cazui cand inculpatul este disparut, se afla in strainatateori se sustrage de laurmarire sau de la judecata ori se afla in una dintre situatiile prevazute in art. 1491 alin. (6).Cand mandatul de arestare a fost emis dupa ascultarea inculpatului, judecatorul care a emis mandatul inmaneaza un

exemplar al mandatului persoanei arestate, iar un alt exemplar il trimite organului de politie, pentru a fi predat la loculde detinere odata cu arestatul.In situatia dispunerii arestarii in lipsa inculpatului, potrivit art. 150, mandatul emis se inainteaza in dublu exemplar

organului de politie pentru executare.In vederea executarii mandatului de arestare preventiva, organul de politie poate patrunde in domiciliul sau resedinta

unei persoane, fara invoirea acesteia, precum si in sediul unei persoane juridice, fara invoirea reprezentantului legal alacesteia.1La art. 155 alin. (1), astfel cum a fost modificat prin O.U.G- nr. 66/2003,2 se consacra regula, potrivit careia,

prelungirea arestarii inculpatului, in cursul urmaririi penale, poate fi dispusa de instanta motivat, daca temeiurile careau determinat arestarea initiala impun in continuare privarea de libertate sau exista temeiuri noi care sa justificeprivarea de libertate. Aprecierea aceasta, precum si prelungirea duratei arestarii inculpatului poate fi dispusa deinstanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in fond sau de instanta corespunzatoare in grad acesteia in acarei circumscriptie se afla locul de detinere, locul unde s-a constatat savarsirea faptei ori sediul parchetului din careface parte procurorul care efectueaza urmarirea penala [alin. (2) al art. 155 C.proc.pen.].3in cuprinsul art. 156 C.proc.pen. se arata ca "prelungirea duratei arestarii preventive prevazute in art. 155 se dispune

pe baza propunerii motivate a procurorului care, dupa caz, efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala".in cazul in care procurorul supravegheaza urmarirea penala, acesta va fi sesizat motivat de catre organul de urmarire

penala, in vederea formularii propunerii de prelungire, cu cel putin 8 zile inainte de expirarea duratei arestariipreventive, iar daca arestarea a fost dispusa de o instanta inferioara celei competente sa acorde prelungirea,propunerea se inainteaza instantei competente.

In alin. ultim al art. 156 C.proc.pen. se prevede obligativitatea sesizarii instantei cu prelungirea duratei arestarii inacelasi timp pentru toti inculpatii aflati in aceeasi cauza, chiar daca mandatele lor expira la date diferite.

Arestarea invinuitului

Arestarea invinuituluiConform dispozitiilor art. 229 C.proc.pen., invinuitul este persoana fata de care se efectueaza urmarirea penala cat

timp nu a fost pusa in miscare actiunea penala impotriva sa.Arestarea preventiva este o masura preventiva privativa de libertate, prin care organul judiciar competent dispune

detinerea invinuitului (sau inculpatului) pe durata si in conditiile prevazute de lege, in locuri special destinate acestuiscop, in interesul urmaririi penale sau al judecatii.Pentru a se putea lua aceasta masura se cer indeplinite urmatoarele conditii:a) sa existe probe sau indicii temeinice ca invinuitul a savarsit o fapta prevazuta

de legea penala;b) daca sunt intrunite conditiile prevazute in art. 143 C.proc.pen.;c) pentru fapta savarsita, legea trebuie sa prevada pedeapsa cu inchisoarea;d) sa existe unul din cazurile prevazute in art. 148C.proc.pen.;e) sa fie necesara privarea de libertate a invinuitului in interesul urmaririi penale. Organul competent care poatedispune arestarea invinuitului poate fi numaiinstanta de judecata.Dupa incheierea motivata, judecatorul emite mandat de arestare care trebuie sa cuprinda:

- instanta care a dispus masura;


3/67

- data si locul emiterii;- numele, prenumele si calitatea persoanei care a emis mandatul de arestare;- aratarea faptei care formeaza obiectul invinuirii si denumirea infractiunii;- datele privitoare la persoana inculpatului prevazute in art. 70 si codul numeric

personal,- incadrarea juridica a faptei si pedeapsa prevazuta de lege;

- temeiurile concrete care determina arestarea;- ordinul de a fi arestat inculpatul;- indicarea locului unde urmeaza a fi detinut cel arestat;- semnatura judecatorului.Dosarul, impreuna cu propunerea de luare a masurii arestarii preventive intocmita de procurorul care efectueaza sau

supravegheaza urmarirea penala, se prezinta presedintelui ori judecatorului delegat de aceasta de la instanta careia i-arreveni competenta sa judece cauza in fond sau de la instanta corespunzatoare in grad acesteia in a carei circumscriptiese afla locul de detinere, locul unde s-a constatat savarsirea faptei prevazuta de legea penala ori sediul parchetului dincare face parte procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea1 [art. 146 alin. (2) C.proc.pen.],La prezentarea dosarului de catre procuror, presedintele instantei sau judecatorul delegat de acesta fixeaza ziua si ora

de solutionare a propunerii de arestare preventiva, pana Ia expirarea celor 24 de ore de retinere in cazul in careinvinuitul este retinut. Ziua si ora se comunica atat aparatorului ales sau numit din oficiu, cat si procurorului, acesta

din urma fiind obligat sa asigure prezenta in fata judecatorului a invinuitului retinut.Propunerea de arestare preventiva se solutioneaza in camera de consiliu de un singur judecator, indiferent de natura

infractiunii.invinuitul este adus in fata judecatorului si va fi asistat de un aparator.Participarea procurorului este obligatorie.Dupa ascultarea invinuitului, judecatorul, de indata, admite sau respinge propunerea de arestare preventiva, prin

incheiere motivata.Daca sunt intrunite conditiile prevazute in alin. (1), judecatorul dispune, prin incheiere motivata, arestarea preventiva

a invinuitului pe o durata ce nu poate depasi 10 zile [art. 146 alin. (9) C.proc.pen.].2Totodata, judecatorul, admitand propunerea, emite, de urgenta, mandatul de arestare a invinuitului.

Dispozitiile privind executarea mandatului se aplica-in mod corespunzator.in caz de respingere a propunerii de arestare preventiva, daca sunt intrunite conditiile prevazute de lege, judecatorul

poate dispune masura obligarii de a nu parasi localitatea sau aceea de a nu parasi tara [art. 146 alin. (11')C.proc.pen.].1impotriva incheierii se poate face recurs in termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de la

comunicare, pentru cei lipsa.

Cercetarea Ia fata locului

Cercetarea Ia fata locului4.3.1. Notiunea si scopul cercetarii la fata locului Cercetarea la fata locului, ca procedeu de descoperire si ridicare amijloacelor materiale de proba, presupune o verificare amanuntita a locului faptei. Prin "locul faptei" trebuie ntelesatt locul savrsirii infractiunii (locul unde s-a desfasurat activitatea infractionala, n totul sau n parte, ori locul undes-a produs rezultatul acesteia - ari. 30 alin. 4 C. pr. pen.), ct si locul unde s-au descoperit urmele infractiunii, ori ncare s-au extins urmarile ci.'

Conform art. 129 C. pr. pcn., cercetarea la fata locului se efectueaza atunci cnd este necesar sa se faca constatari cuprivire la situatia locului savrsirii infractiunii, sa se descopere si s se fixeze urmele infractiunii, s se stabileascapo/.ili;[ 'si slarea mijloacelor materiale de proba si mprejurarile n care infractiunea a fost savrsita.Cercetarea la fata locului trebuie efectuata, la timp si cu o deosebita atentie, deoarece orice ntrziere poale avea dreptconsecinta modificarea aspectelor locului faptei prin disparitia sau denaturarea urmelor infractiunii.Sunt situatii cnd cercetarea la fata locului poate implica si ridicarea unor obiecte sau nscrisuri sau chiar efectuareade perchezitii.1.3.2. Procedura cercetarii la fata locului


4/67

Organele competente sa efectueze cercetarea la fata locului sunt alt organele de urmarire penala, care dispun prinrezolutie motivata, ct si instantele de judecata, care dispun prin ncheiere.La cercetarea Ia fata locului efectuata de organul de urmarire penala, acesta trebuie sa asigure prezenta a cel putin doimartori asistenti, afara de cazul cnd aceasta nu este posibil. Daca este necesar, sunt chemate si partile, Iara caneprezentarca lor la fata locului sa mpiedice efectuarea cercetarii (art. 129 alin.2 C. pr. pcn.).nvinuitul sau inculpatul retinut ori arestat trebuie sa participe la .cercetarea la fata locului; claca acesta nu poate fi

adus la cercetare, organul de urmarire penala are obligatia de a-i pune n vedere ca are dreptul sa fie reprezentat,asigurndu-i, la cerere, reprezentarea (art. 129 alin. 3 C. pr. pen.).Potrivit art. 129 alin. 4 C. pr. pen., instanta de judecata efectueaza cercetarea la fata locului cu citarea partilor si nprezenta procurorului, cnd participarea acestuia la judecata este obligatorie.Pentru asigurarea desfasurarii n bune conditii a cercetarii, organul de urmarire penala sau instanta de judecata poateinterzice persoanelor care se afla ori vin la locul unde se efectueaza cercetarea, sa comunice ntre ele sau cu altepersoane ori sa plece nainte de terminarea cercetarii (art. 129 alin. ultim C. pr. pcn.).Rezultatul cercetarii la fata locului se consemneaza ntr-un proces-verbal care trebuie sa cuprinda, pe lnga mentiunileprevazute n art. 91 C. pr. pen., si urmatoarele mentiuni specifice (art. 131 C. pr. pen.): descrierea amanuntita asituatiei locului faptei; " descrierea urmelor j'.asilc; " descrierea obiectelor examinate si a celor ridicate;descrierea pozitiei si starii celorlalte mijloace materiale de proba,astfel nct acestea sa fie redate cu precizie si, pe ct posibil, cu

dimensiunile respective.Pentru reprezentarea n dosar a locului faptei, se pot face schite, desene sau fotografii, ori alte asemenea lucrari, carese vizeaza si se anexeaza la procesul-vcrbal.Clasificarea mijloacelor materiale de proba

Clasificarea mijloacelor materiale de probaAsa cum rezulta din textul legii, precum si din clasificarile facute n literatura juridica, mijloacele materiale de probapot fi mpartite n patrii grupe: obiecte care contin sau poarta o urma a faptei savrsite (deexemplu, nscrisul contrafacut n cazul falsului material sauobiectul pe care au ramas imprimate urmele instrumentelor despargere);" orice obiecte care pot servi la aflarea adevarului (spre exemplu, o legitimatie a infractorului uitata sau pierduta la

locul infractiunii); obiecte folosite sau destinate sa serveasca la savrsirea unei infractiuni (spre exemplu, o arma de foc sau uncutit folosit de faptuitor); obiecte care sunt produsul infractiunii (spre exemplu, monedele false, alimentele sau bauturile falsificate,armele fabricate etc).Ultimele doua grupe de mijloace materiale de proba sunt denumite corpuri delicte si au o deosebita importanta,deoarece, prin ele se dovedeste, uneori, direct savrsirea infractiunii.Pentru o eficienta valorificare a mijloacelor materiale de proba, se impune a se proceda cu maxima atentie ladescoperirea si ridicarea acestora. Dupa ce au fost depistate, aceste obiecte sunt ridicate, conservate si fixate, dinpunct de vedere procesual, prin ncheierea unui proccs-verbal.3.3. Valoarea probatoric a mijloacelor materiale de probaMijloacele materiale de proba au o valoare probatorie egala cu a celorlalte mijloace de proba. Uneori, nsa, probele

materiale pot furniza date si informatii cu forta de dovada deosebita, constituindu-se n probe directe (spre exemplu,corpurile delicte a caror detinere este interzisa de legea penala - cum ar fi detinerea de instrumente n vedereafalsificarii de valori - dovedesc direct faptul principal). Alte mijloace materiale de proba (spre exemplu, arma gasita lalocul faptei sau un obiect de uz personal pierdut de faptuitor la locul comiterii infractiunii) conduc la constatarea unorprobe indirecte.La aprecierea mijloacelor materiale de proba, o mare atentie trebuie acordata ncercarilor de inducere n eroare aorganelor judiciare, cnd infractorul lasa la locul faptei obiecte apartinnd altor persoane sau contrafacc unele urme nvederea derularii cercetarilor.53 De aceea, datele ce pot fi obtinute din cercetarea probelor materiale trebuie sa secoroboreze cu celelalte probe administrate.


5/67

4. Procedee de descoperire si de ridicare a nscrisurilor si a mijloacelor materiale de proba4.1. Ridicarea de obiecte si nscrisuriIn cazul n care anumite obiecte sau nscrisuri ce pot servi ca mijloace de proba n procesul penal se afla n posesiaunor persoane fizice sau juridice, organele judiciare trebuie sa le ridice pentru a le folosi la rezolvarea cauzei. Astfel,n art.96 C. pr. pen. se prevede ca organul de urmarire penala sau instanta de judecata are obligatia saridice obiectele si nscrisurile ce pot servi ca mijloc de proba n procesul penal.

Ridicarea de obiecte si nscrisuri presupune cunoasterea acestora, precum si a locului unde se gasesc, deoscbindu-se,prin aceasta, de perchezitie.Alaturi de obligatia organelor judiciare de a Ic ridica, legea instituie si obligatia de predare a obiectelor si nscrisurilor.Potrivit ari. 97 alin. I C. pr. pen.54, orice persoana fizica sau persoana juridica, n posesia careia se afla un obiect sauun nscris ce poate servi ca mijloc de proba, este obligata sa-1 prezinte si sa-l predea, sub luare de dovada, organuluide urmarire penala sau instantei de judecata, la cererea acestora.nscrisurile pot II ridicate n original sau n copii. Se retine numai copia atunci cnd organul de urmarire penala sauinstanta de judecata apreciaza ca si o copie de pe un nscris poate servi ca mijloc de proba (art. 97 alin. 2 C. pr. pen.).Daca obiectul sau nscrisul care se ridica are caracter secret sau confidential, prezentarea sau predarea se face nconditii care asigura pastrarea secretului sau a confidentialitatii (art. 97 alin. 3 C. pr. pen.55).Masura ridicarii de obiecte si nscrisuri se dispune de catre organul de urmarire penala pe baza de rezolutie motivata,iar de instanta de judecata prin ncheiere.

Atunci cnd obiectul sau nscrisul cerut nu este predat de bunavoie, organul judiciar dispune ridicarea silita, potrivitart. 99 C. pr. pen. n cursul judecatii, dispozitia de ridicare silita a obiectelor sau nscrisurilor se comunicaprocurorului, care ia masuri de aducere la ndeplinire prin organul de cercetare penala.Dispozitii speciale sunt instituite cu privire la ridicarea de nscrisuri si obiecte care se afla la unitatile postale sau detransport. Astfel, potrivit art. 9S alin. 1 C. pr. pen. (asa cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003), instanta dejudecata, la propunerea procurorului, n cursul urmaririi penale, sau din oficiu, n cursul judecatii, poate dispune caorice unitate postala sau de transport sa retina si sa predea scrisorile, telegramele si oricare alta corespondenta, oriobjcctcle trimise de nvinuit sau inculpat ori adresate acestuia, fie chrect, fie indirect. Prin urmare, indiferent de fazan care se afla procesul penal, doar instanta de judecata este competenta sa dispuna retinerea si predareacorespondentei si a nscrisurilor prevazute n art. 98 C. pr. pen. (spre deosebire de reglementarea anterioara, potrivitcareia organul de cercetare penala, cu ncuviintarea procurorului, ori instanta de judecata putea sa dea o asemeneadispozitie).

Totodala, din continutul art. 98 alin. l' C. pr. pen. (introdus prin Legea nr. 281/2003) rezulta ca masura retinerii sipredarii corespondentei si a obiectelor, trimise de nvinuit sau inculpat sau adresate acestuia si aliate la unitatilepostale sau de transport, se dispune daca sunt ntrunite conditiile aratate n art. 91' alin. 1 C. pr. pen. (conditii si cazuride interceptare si nregistrare a convorbirilor sau comunicarilor) si potrivit procedurii acolo prevazute. Asadar,retinerea si predarea acestor obiecte sau nscrisuri se dispune daca sunt date sau indicii temeinice privind pregatireasau savrsirea unei infractiuni pentru care urmarirea penala se efectueaza din oficiu, iar masura se impune pentruaflarea adevarului. Sub aspectul procedurii, competenta de a dispune masura retinerii si predarii corespondentei sauobiectelor difera n functie de faza n care se afla procesul penal:- daca procesul penal se afla n faza de judecata, masura poate fi dispusa, din oficiu, de catre instantacompetenta sa judece cauza;- daca procesul penal se afla n faza de urmarire penala, masura poate fi dispusa, la propunerea procurorului, decatre presedintele instantei careia i-ar reveni competenta sa judece cauza n prima instanta, ii camera de consiliu.

Comisia rogatorie

Comisia rogatorieComisia rogatorie este institutia prin care un organ judiciar care nu are posibilitatea sa efectueze un act procedural decompetenta sa sau sa administreze anumite probe, se poale adresa, pentru efectuarea actului procedural respectiv, unuialt organ judiciar care are aceasta posibilitate.Prin comisie rogatorie se poate efectua ascultarea unui martor, cercetarea la fata locului, ridicarea de obiecte sinscrisuri sau orice alt act procedural. Nu pot forma obiectul comisiei rogatorii actele procesuale ale organelor


6/67

judiciare prin care se dispune punerea n miscare a actiunii penale, luarea masurilor preventive, ncuviintarea deprobatorii, precum .si celelalte acte sau masuri procesuale (art. 132 C. pr.pcn.).Dintre actele procedurale nu poate face obiect al comisiei rogatorii ascultarea nvinuitului sau inculpatului, deoareceaceasta constituie si o modalitate de exercitare a dreptului de aparare.1Comisia rogatorie se dispune de organul de urmarire penala, prin rezolutie sau de instanta de judecata, prin ncheiere

si se poate adresa numai unui organ de urmarire penala sau unei instante egale n grad.Potrivit art. 133 C. pr. pcn., rezolutia sau ncheierea prin care s-a dispus comisia rogatorie trebuie sa contina toatelamuririle referitoare Ia ndeplinirea actului care face obiectul acesteia, iar, n cazul n care urmeaza sa fie ascultata opersoana, se vor arata si ntrebarile ce trebuie sa i se puna.Organul de urmarire penala sau instanta de judecata care efectueaza comisia rogatorie poate pune si alte ntrebaripersoanei ascultate, n afara celor aratate n rezolutie sau ncheiere, daca necesitatea acestora rezulta n cursulascultarii.n situatia n care comisia rogatorie s-a dispus de instanta de judecata, partile au anumite drepturi (art. 134 C. pr. pcn.).Astfel, partile pol formula, n fata instantei care dispune efectuarea comisiei rogatorii, ntrebari ce vor (1 transmiseinstantei care urmeaza a efectua comisia rogatorie. De asemenea, oricare dintre parti poate cerc sa fie citata laefectuarea comisiei rogatorii.Pentru garantarea dreptului de aparare, legea prevede ca, n cazul n care inculpatul este arestat, instanta care urmeaza

a efectua comisia rogatorie dispune desemnarea unui aparator din oficiu, care l va reprezenta.2. DelegareaCa si comisia rogatorie, delegarea este o procedura utilizata pentru efectuarea unui act procedural sau administrareaunor probe de catre un alt organ dect cel care are cauza spre rezolvare.Spre deosebire de comisia rogatorie, n cazul delegarii, dreptul de a efectua actul procedural respectiv se transmiteunui organ ierarhic inferior celui care instrumenteaza cauza (spre exemplu, ntr-o cauza n care urmarirea penala seefectueaza de catre procuror, acesta poate dispune ca anumite acte procedurale sa fie efectuate de organele decercetare ale politiei din alta localitate dect cea n care se afla sediul parchetului).Poate fi delegat si un organ judiciar situat n sfera altor organe dect aceea n care se afla organul care are cauza sprerezolvare. Astfel, instanta l poate delega pe procuror sa ia masuri n vederea refacerii sau completarii raportului deconstatare tchnico-sliintifica sau medico-legala (art/115 alin. 3 C. pr. pcn.).Competenta organelor de urmarire penala

1.Consideratii introductivePornind de la varietatea cauzelor penale, determinata de gravitatea faptelor, locul comiterii lor, precum si persoanafaptuitorului, se impune repartizarea acestora diferitelor organe judiciare n vederea unei bune solutionari.n ceea ce priveste activitatea de urmarire penala, legiuitorul a prevazut repartizarea legala a cauzelor penale ncompetenta diferitelor organe de urmarire penala, sediul materiei reprezcntndu-1 continutul art. 207-215 C. pr. pcn.n acest sens, dispozitiile referitoare la competenta materiala, personala si functionala, sunt reglementate n Titlul 1cap.II al Partii speciale, iar n ce priveste competenta teritoriala a organelor de urmarire penala sunt aplicabile, nprincipal, dispozitiile prevazute n Partea generala a Codului de procedura penala.Dupa cum am precizat, urmarea penala se desfasoara de catre procurori si de catre organele de cercetare penala.Rezulta ca n notiunea mai larga de organe de urmarire penala intra aceste doua categorii de organe, cu precizarea caprocurorul, n principal, este organ de supraveghere a urmaririi penale si numai n anumite conditii, expresreglementate n lege, are calitatea de organ de urmarire penala.1 "

2. Competenta organelor ele cercetare penala ale politiei judiciareOrganele de cercetare penala ale politiei judiciare ocupa un loc important n categoria organelor de urmarire penala siefectueaza, potrivit art. 207 C. pr. pcn., cercetarea penala pentru orice infractiune care nu este data n mod obligatoriun competenta altor organe de cercetare (procuror sau organele de cercetare penala speciale). Ele au, asadar, ocompetenta generala, fiind organe de cercetare de drept comun. Rezulta ca, natura sau gravitatea infractiunii oricalitatea persoanei cercetate nu sunt aspecte delerminaiUe n ceea ce privestedeterminarea competentei organelor de cercetare penala ale politici judiciare.Ordonanta de Urgenta nr. 63/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Administratiei si Internelorstipuleaza n art. 14 alin. 1 lit. b pct. 4 ca printre atributiile institutiei se regaseste si desfasurarea activitatii pentru


7/67

efectuarea cercetarilor n legatura cu savrsirea unor fapte prevazute de legea penala. De asemenea, n Legea nr.2LS/2002 privind organizarea si functionarea Politiei Romne se mentioneaza ca lucratorii de politie desfasoara,potrivit competentei, activitati pentru constatarea faptelor penale, efectund cercetari n legatura cu acestea (art. 26alin. 1 pct. S).Competenta organelor de cercetare penala ale politiei judiciare nu este conditionata de competenta uneianumite instante de a judeca o cauza penala, ntruct, pentru ele nu functioneaza criteriile dupa care sunt repartizatecauzele instantelor de grade diferite n functie de gravitatea faptelor. Deci, lor le revin att fapte ce sunt de competenta

judecatoriei, ct si fapte ce sunt de competenta tribunalului.n ceea ce priveste competenta teritoriala a acestor categorii de organe, sunt aplicabile dispozitiile art. 30 si 31 C. pr.pen. si cele ale art. 45 C. pr. pen. (dispozitii care se aplica la urmarirea penala).Dispozitiile cuprinse n Codul de procedura penala, n Ordonanta de Urgenta nr. 63/2003 si n Legea nr. 218/2002sunt completate de Ordinul ministrului administratiei si internelor nr. 265/2002 privind organizarea activitatii decercetare penala n cadrul Politiei si Politiei de frontiera.Astfel, conform art. 2, printre atributiile organelor de cercetare penala ale politiei judiciare se regasesc: organizarea,coordonarea, ndrumarea, sprijinirea si controlul ntregiiactivitati de cercetare penala din politie; efectuarea cercetarii penale conform art. 207 C. pr. pen. n cauzelepreluate de la celelalte formatiuni operative ale politiei, primite saurepartizate direct, precum si n cele trimise de la parchete;

" evidenta cauzelor si a lucrarilor penale;" studierea cauzelor si mprejurarilor care au determinat, nlesnit saufavorizat savrsirea de infractiuni; " analiza principalilor indicatori ai activitatii de cercetare penala; organizarea locurilor de retinere si arest preventiv din sediileunitatilor de politie etc.Organele de cercetare penala ale politiei judiciare si desfasoara activitatea potrivit competentei teritoriale, nsa, atuncicnd anumite acte de cercetare penala trebuie sa fie efectuate n afara razei teritoriale n care se face cercetarea, pot fiefectuate sau se poate dispune efectuarea lor prin comisie rogatorie sau delegare. Cnd sunt efectuate organele decercetare penala au obligatia de a nstiinta n prealabil organul corespunzator din raza teritoriala n care se efectueazaacele acte (art. 211 alin. 1 si 2 C.pr.pen).Alin. 3 al art. 21 1 C.pr.pen mai precizeaza ca organul de cercetare penala efectuaza toate actele de cercetare, ncuprinsul aceleiasi localitati, chiar daca unele dintre acestea trebuie ndeplinite n afara razei sale teritoriale, dar cu

respectarea aceleiasi obligatii, mentionata mai sus.n cazurile urgente organul de cercetare penala este obligat sa efectueze actele de cercetare ce nu sufera amnare,chiar daca acestea privesc o cauza ce nu este de competenta lui (art. 213 C. pr. pen.). Lucrarile ce se efectueaza nastfel de cazuri sunt trimise de ndata prin procurorul care exercita supravegherea activitatii organului ce le-a efectuat,procurorului competent.3. Competenta organelor de cercetare penala specialeFac parte din acesta categorie ofiterii anume desemnati de catre comandantii unitatilor militare, corp aparte sisimilare, de catre sefii comenduirilor de garnizoana, ofiterii anume desemnati de catre comandantii centrelor militare,ofiterii anume, desemnati din cadrul Politiei de Frontiera, si capitanii porturilor. 'Sediul materiei l reprezinta ari. 208 C. pr. pen.Prima categoric de organe de cercetare penala speciale o reprezinta, potrivit art. 208 alin. 1 lit. a C. pr. pen. ofiteriianume desemnati de catre comandantii unitatilor militare corp aparte .si similare, pentru infractiunile savrsite de

militarii din subordine. Cercetarea poate fi efectuata si personal de catre comandant.1"*A doua categoric de organe de cercetare speciale o reprezinta, potrivit ari. 208 alin. 1 lit. b C. pr. pen., ofiterii anumedesemnati de catre sefii comenduirilor de garnizoana pentru infractiunile savrsite de militari n afara unitatilormilitare. Si n acest caz, cercetarea poate fi efectuata personal de sefii comenduirilor de garnizoana.Art. 208 alin. 1 lit. c C. pr. pen. prevede ca pentru infractiunile de competenta instantelor militare, savrsite depersoanele civile n legatura cu obligatiile lor militare, sunt competenti ofiterii anume desemnati de catre comandantiicentrelor militare (acestia putnd efectua si personal cercetarea).177La cererea comandantului centrului militar, organul de politie poate sa efectueze unele acte de cercetare, dupa carenainteaza lucrarile comandantului centrului militar.


8/67

Potrivit art. 20S alin. 1 lit. d C. pr. pen., pentru infractiunile legate de regimul de frontiera, competenta de cercetarerevine ofiterilor anume desemnati din cadrul Politiei de Frontiera.Art. 208 alin. 1 lit. c C. pr. pen. prevede ultima categoric a organelor de 'cercetare speciale, capitanii porturilor, caresunt competenti sa cerceteze infractiunile contra sigurantei navigatiei pe apa si contra disciplinei si ordinei la bord,precum si infractiunile de serviciu sau n legatura cu serviciul, prevazute n Codul penal, savrsite de personalulnavigant al marinei civile, daca fapta a pus sau ar fi putut pune n pericol siguranta navigatiei sau a navei.

n cazurile prevazute n art. 208 alin. 1 lit. a, b si c C. pr. pen., cercetarea penala se efectueaza n mod obligatoriu deorganele speciale, acolo mentionate (art. 208 alin. 2 C. pr. pen.), ceea ce conduce la concluzia ca, pentru celelaltedoua cazuri, dosarele pot fi preluate, spre solutionare, de catre organele de cercetare ale politiei judiciare ori de catreprocuror.' KApreciem ca dispozitiile art. 208 C. pr. pen. sunt completate prin acte normative speciale care reglementeaza ocategorie distincta de organe de cercetare penala speciale. Astfel, urmeaza sa ne referim la ipoteza comiterii de faptepenale de catre lucratorii Politiei Romne.n aceasta materie, prin Legea nr. 281/2003 s-a realizat diferentierea ntre politistii care au calitatea de organe decercetare ale politiei judiciare si politistii apartind segmentului politie administrativa. n acest sens, potrivit art. IV pct.1 alin. 2 din Legea nr. 281/2003, urmarirea penala n cazul infractiunilor savrsite de politistii care au calitatea deorgane de cercetare ale politiei judiciare se efectueaza n mod obligatoriu de catre procuror. Rezulta ca faptele penalesavrsite de restul politistilor sunt instrumentate n faza de urmarire penala de catre anumite organe de cercetare

penala. Acestea sunt, potrivit art. 1 alin. 1 si art. 3 alin. 2 din Ordinul ministrului administratiei si internelor nr.321/2003, organe de cercetare penala speciale, care nu se regasesc, nsa, n reglementarea existenta n art. 208 C. pr.pen. deoarece lucratorul de politie nu arc calitatea de militai-. n acest sens, potrivit Statutului Politistului, ofiterii siagentii de politie sunt functionari civili cu statut special.Pentru a putea fi desemnati ca organe de cercetare penala, speciale ofiterii de politie trebuie sa ndeplineascacumulative urmatoarele cerinte, potrivit art. 4 din Ordinul 321/2003: sa aiba studii superioare juridice; sa faca dovada unei temeinice pregatiri de specialitate; sa fie cunoscut ca avnd o tinuta morala si o conduita profesionala ireprosabila; sa nu i se fi aplicat n ultimii 2 ani una dintre sanctiunile prevazute la art. 58 lit. c - e din Legea nr. 360/2002; sa nu fie pus la dispozitie sau suspendat din functie.

In concluzie, n cadrul procedurii judiciare au calitatea de organe de cercetare penala speciale: ofiterii anumedesemnati de catre comandantii unitatilor militarecorp aparte si similare (ancheta penala poate fi desfasurata si decatre comandant); ofiterii anume desemnati de catre sefii comenduirilor de garnizoana (ancheta penala poate fi desfasurata si decatre seful comenduirii de garnizoana); ofiterii anume desemnati de catre comandantii centrelor militare(ancheta penala poate fi desfasurata si decatre comandantul centrului militar); ofiterilor anume desemnati din cadrul Politiei de Frontiera; capitanii porturilor;" ofiterii anume desemnati din cadrul Politiei Romne.4. Competenta procurorului n efectuarea urmarii penale

Procurorul, n calitatea sa de reprezentant al Ministerului Public are o sfera larga de atributii (pe care le-am aratatatunci cnd ne-am referit la "Participantii n cadrul procesului penal").Art. 209 C. pr. pen. reglementeaza competenta procurorului n faza urmaririi penale. Textul prevede ca procurorulexercita supravegherea asupra actelor de urmarire penala si ca, n exercitarea acestei atributii, procurorii conduc sicontroleaza activitatea de cercetare penala a politiei judiciare si a altor organe de cercetare penala.Potrivit art. 60 lit. a din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, Ministerul Public arc, printre alte atributii,si "efectuarea urmaririi penale n cazurile si n conditiile prevazute de lege ".Codul de procedura penala dispune n art. 209 alin. 3179, ca urmarirea penala se efectueaza n mod obligatoriu, decatre procuror, n anumite cauze, dintre care enumeram:


9/67

a), infractiunile contra sigurantei statului (art. 155-173 Cod penal)/ crime si delicte contra securitatii nationale (art.271-294 Noul Cod penal);b). infractiuni contra persoanei / crime si delicte contra persoaneiI.M) omorul (art. 174 Cod penal/art. 178 Noul Cod penal); omorul calificat (art. 175 Cod penal/art. 179 Noul Cod penal);

omorul deosebii de grav (art. 176 Cod penal/Noul Cod penal nu mai prevede aceasta infractiune); pruncuciderea (art. 177 Cod penal/art. 180 Noul Cod penal); determinarea sau nlesnirea sinuciderii (art. 179 Cod penal/art. 182 Noul Cod penal); lipsirea de libertate n mod ilegal n modalitatea agravata (art. 1S9 alin. 3-5 Cod penal/art. 201 Noul Codpenal); sclavia (art. 190 Cod penal/art. 202 Noul Cod penal); supunerea la munca fortata sau obligatorie (art. 191 Cod penal/art. 203 Noul Cod penal)c). infractiuni contra patrimoniului / crime si delicte contra persoanei tlharia (art. 211 alin. 4 Cod penal/art. 252 Noul Cod penal); pirateria (art. 212 Cod penal/art. 254 Noul Cod penal);d). infractiuni contra autoritatii / crime si delicte contra intereselor publice ofensa adusa unor nsemne (art. 236 Cod penal/Noul Cod penal nu mai prevede aceasta infractiune);

ultrajul (art. 239 Cod penal/art. 323 Noul Cod penal)e). infractiuni de serviciu sau n legatura cu serviciul / crime si delicte contra intereselor publice purtarea abuziva.(art. 250 Cod penal/322 Noul Cod pena!) luarea de mita (art. 254 Cod penal/art. 308 Noul Cod penal) darea de mita (art. 255 Cod penal/art. 309 Noul Cod penal) traficul de influenta (art. 257 Cod penal/art. 312 Noul Cod penal)f). infractiuni care mpiedica nfaptuirea justitiei / crime si delictecontra nfaptuirea justitiei,arestarea nclegala si cercetarea abuziva (ari. 266 Codpenal/art. 342 Noul Cod penal)

supunerea Ia rele tratamente (art. 267 Cod penal/art. 346Noul Cod penal)

tortura (art. 2671 Cod penal/art. 343 Noul Cod penal)o represiunea nedreapta.(art. 268 Cod penal/art. 344 NoulCod penal)g). infractiuni privitoare la regimul stabilit pentru unele activitati

; reglementate de lege / crime si delicte privitoare la regimul armelor,munitiilor, materialelor radioactive si a materiilor explozive ncrcspcctarca regimului materialelor nucleare sau a altormaterii radioactive (art. 279' Cod penal/art. 407 Noul Codpenal)li) infractiunile prevazute n art. 27 lit. b)-c) C. pr. pen.(infractiunile savrsite cu intentie, care au

avut ca urmare moartea unei persoane, infractiunile privind siguranta nationala a Romniei prevazuta nlegi speciale si infractiunea de spalare a banilor, precum si infractiunile privind traficul si consumul ilicit de

droguri,- infractiunea de bancruta frauduloasa, daca fapta priveste sistemul bancar);i) infractiunile prevazute n art. 281 pct. I lit. b) si c) C. pr. pen.(infractiunile savrsite de judecatorii de Ia

judecatorii si tribunale, de procurorii de la parchetele de pe lnga aceste instante, precum si de notarii publici, precumsi infractiunile savrsite de judecatori, procurorii si controlorii financiari ai camerelor de conturi judetene precum side controlorii financiari de la Curtea de Conturi);

j) infractiunile prevazute n art. 28" pct. 1 lit. b) C. pr. pen.(infractiunile savrsite de judecatoriitribunalelor militare si ai tribunalelor militare teritoriale, precum si de procurorii militari de la parchetele militarede pe lnga aceste instante);


10/67

k) infractiunile prevazute n art. 29 pct. 1 C. pr. pen. (infractiuni savrsite de senatori si deputati, de membriiguvernului, de judecatorii Curtii Constitutionale, membrii, judecatorii, procurorii si controlorii financiari ai Curtii deConturi, de presedintele Consiliului Legislativ, de Avocatul Poporului, de maresali, amirali, generali si chestori depolitie, de sefii cultelor religioase, de judecatorii si magistratii-asislenti de la nalta Curte de Casatie si Justitie, dejudecatorii de la curtile de apel si Curtea Militara de Apel, precum si de procurorii de Ia parchetele de pe lnga acesteinstante si de procurorii Parchetului National Anticoruptie);

1) infractiunile mpotriva protectiei muncii;m) n alte cauze penale, prevazute n legi speciale.n) participarea la activitatea de solutionare a cererilor de extradare"11 sau de transfer al persoanelor condamnate nstrainatate '".n toate situatiile aratate, procurorul este obligat sa efectueze el nsusi toate actele de urmarire penala, nefiindsuficienta limitarea acestuia la ndeplinirea anumitor activitati sau la completarea actelor desfasurate de organul decercetare penala.Art. 209 alin. 4 C. pr. pen. prevede ca n toate cazurile enumerate, competenta sa efectueze urmarirea penala si saexercite supravegherea asupra activitatii de cercetare penala, revine procurorului de la parchetul corespunzatorinstantei, care, potrivit legii, judeca n prima instanta, cauza.Chiar daca n toate aceste cazuri procurorul este cel ce instrumenteaza - n totalitate sau n mare parte - cauza, pentrulegala sesizare a instantei de judecata este obligatorie confirmarea activitatii de ancheta penala de catre seful ierarhic.

In acest sens, n art. 209 alin. 5 C. pr. pcn. se prevede ca "rechizitoriul este supus confirmarii prim-proatroruluiparchetului, iar cnd urmarirea este facuta de acesta, confirmarea se face de procurorul ierarhic superior. Cndurmarirea penala este efectuata de un procuror de la parchetul de pe lnga nalta Curte de Casatie si Justitie,rechizitoriul este supus confirmarii procurorului sef de seci ie, iar cnd urmarirea penala este efectuata de acesta,confirmarea se face de catre procurorul general al acestui parchet".ncalcarea acestor dispozitii conduce Ia sanctiunea nulitatii absolute prevazute de art. 197 alin. 2 C. pr. pcn., ntructdispozitiile referitoare la competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei, precum si la sesizarea instantei, suntprevazute sub sanctiunea nulitatii.Cu caracter de noutate, art. 209 C. pr. pen. a fost completai cu alineatul 6, potrivit caruia procurorii din cadrulparchetelor ierarhic superioare pot ndeplini oricare dintre atributiile procurorilor din parchetele ierarhic inferioare,pot infirma actele si masurile acestora, daca sunt contrare legii, si pot prelua, n vederea efectuarii urmaririi penale,cauze de competenta acestora, din dispozitia conducatorului parchetului ierarhic

superior.5. Acte ncheiate de unele organe din afara structurilor judiciare5.1. Consideratii preliminareLa descoperirea si constatarea infractiunilor, n afara de organele de urmarire penala, participa si alte organe,exterioare aparatului judiciar, prin efectuarea unor acte de constatare pentru infractiuni ce se savrsesc n domeniul ncare acestea si desfasoara activitatea."15n acest sens, Codul de procedura penala reglementeaza atributiile de constatare pentru organele prevazute n art. 214si pentru comandantii de nave, aeronave si agentii politiei de frontiera (art. 215).5.2. Orcanele de constatare prevazute n nil. 214 C. pr. pcn.Sunt organe de constatare, potrivit ari 2J4 C. pr. pcn.: organele inspectiilor de stat, alte organe de stat, precum si ale unitatilor la care se refera art. 145 Cod penal,pentru infractiunile care constituie ncalcari ale dispozitiilor si obligatiilor a caror respectare o controleaza potrivit

legii;" organele de control si cele de conducere ale administratiei publice, ale altor unitati la care se refera art. 145 Codpenal, pentru infractiunile savrsite n legatura cu serviciul de cei aflati n subordine ori sub controlul lor; ofiterii si subofiterii din cadrul Jandarmeriei Romne pentru infractiunile constatate pe timpul executariimisiunilor specifice (reglementare introdusa prin Legea nr. 281/2003).186Organele de constatare sunt obligate sa procedeze la luarea de declaratii de la faptuitor si de la martorii care au fost defata la savrsirea unei infractiuni si sa ntocmeasca proccs-vcrbal despre mprejurarile concrete ale savrsirii acesteia.De asemenea, organele aratate mai sus au dreptul sa retina corpurile delicte, sa procedeze la evaluarea pagubelor,precum si sa efectueze orice alte acte, cnd legea prevede aceasta.


11/67

Actele ncheiate se nainteaza procurorului n cel mult 3 zile de la descoperirea faptei ce constituie infractiune, afarade cazul cnd legea dispune altfel187.n caz de infractiuni flagrante, aceleasi organe au obligatia sa nainteze de ndata procurorului pe faptuitor, mpreunacu lucrarile efectuate si cu mijloacele materiale de proba.Procesele-verbale ncheiate de accsle organe constituie mijloace de proba.Spre exemplificare, prin lege s-au conferit atributii cu privire la constatarea anumitor infractiuni:

Inspectoratului de politie sanitara si medicina preventiva (n domeniul sanitar)11"1;" organele de control ale Curtii de Conturi, n legatura cu modul de formare, de administrare si de gestionare aresurselor financiare ale statului si ale sectorului public, precum si cu privire la modul de gestionare a patrimoniuluipublic si privat al statului si al unitatilor administrati v-tcritorialc"*9; Inspectoratul de protectie a muncii (n domeniul exercitarii controlului modului n care se respecta legislatia deprotectie a muncii) ;" Organele de control ale Oficiului pentru Protectia Consumatorilor'91; Oficiul Romn pentru Drepturile de Autor (n domeniul controlului aplicarii legislatiei cu privire la drepturilede autor si drepturile conexe)1'"'"';Apreciem ca, de lege ferenda, se impune modificarea art. 214 C. pr. pen. prin introducerea dispozitiei conform careiaau calitatea de organe de constatare si ofiterii si agentii de politie, altii dect cei care fac parte din politia judiciara. Inacest sens, potrivit art. III pct. 4 din Legea nr. 281/2003, lucratorii de politie care nu fac parte din politia judiciara sunt

obligati sa efectueze orice act de constatare a infractiunilor, ncunostintnd despre aceasta, de ndata, organul deurmarire penala competent.5.3. Acte ncheiate de comandantii de nave si aeronave si de agentii politiei de frontiera (art. 215 C.pr. pcn.)Cu referire la infractiunile comise pe nave si aeronave, pe timpul ct navele si aeronavele se afla n afara porturilorsau aeroporturilor, precum si infractiunile de frontiera, legiuitorul a reglementat, n sarcina comandantilor de nave siaeronave si a agentilor politei de frontiera, aceleasi atributii privind constatarea respectivelor fapte penale ca si ncazul organelor prevazute n art. 214 C. pr. pcn., suplimentnd sfera competentei cu urmatoarele atributii: posibilitatea efectuarii de perchezitii corporale asupra faptuitorului; posibilitatea verificarii lucrurilor pe care faptuitorul le are cu sine; organele de mai sus pot proceda la prinderea faptuitorului, n care caz l predau de ndata procurorului sauorganului de cercetare penala, mpreuna cu lucrarile efectuate si cu mijloacele materiale de proba, n celelalte cazuri,lucrarile efectuate se nainteaza organului de cercetare penala competent, n cel mult 5 zile de Ia prima constatare

efectuata, mpreuna cu mijloacele materiale de proba.

Confiscarea speciala

Reglementata prin dispozitiile art. 118 C. pen., confiscarea speciala este conditionata de starea de pericol pe care oprezinta anumite lucruri (periculozitate obiectiva) enumerate generic, dar limitativ, n textul mentionat:a) lucrurile produse prin fapta prevazuta de legea penala;b) lucrurile care au servit sau care au fost destinate sa serveasca la savrsirea unei infractiuni, daca sunt aleinfractorului;c) lucrurile care au fost date pentru a determina savrsirea unei infractiuni sau pentru a rasplati pe infractor;d) lucrurile dobndite n mod vadit prin savrsirea infractiunii, daca nu sunt restituite persoanei vatamate si nmasura n care nu servesc la despagubirea acesteia;e) lucrurile detinute n contra dispozitiilor legale.

Din momentul caracterizarii si ncadrarii unui lucru n vreuna din categoriile enumerate, confiscarea speciala devineobligatorie, indiferent daca se ajunge sau nu la condamnarea faptuitorului.Pentru luarea acestei masuri trebuiesc ndeplinite urmatoarele conditii:a) faptuitorul sa fi savrsit o fapta prevazuta de legea penala sau, dupa caz, o infractiune;b) prin savrsirea faptei sa se fi dat n vileag o stare de pericol a faptuitorului care poate constitui n viitor sursasavrsirii unor noi fapte prevazute de legea penala;c) combaterea starii do pericol sa nu fie posibila dect prin luarea masurii de siguranta a confiscarii speciale.Instanta este obligata sa arate n dispozitivul hotarrii lucrurile supuse confiscarii, care, dupa caz, vor fi predateorganelor n drept a le prelua sau valorifica sau vor fi distruse (cnd s-a dispus aceasta).


12/67

Masura confiscarii speciale poate fi luata si de.procuror prin ordonanta atunci cnd procurorul dispune scoaterea desub urmarire penala ori ncetarea urmaririi penale n baza art. 245 lit. b) C. proc. pen.Executarea masurii confiscarii speciale se face n baza prevederilor din art. 439 C. proc. pen. care arata ca masura desiguranta a confiscarii speciale luata prin ordonanta sau hotarre se executa astfel:a) lucrurile confiscate se predau organelor n drept a prelua sau valorifica potrivit dispozitiilor legii;b) cnd s-a dispus distrugerea lucrurilor confiscate aceasta se face n prezenta, dupa caz, a procurorului sau

judecatorului, ntocmindu-se un pro-ces-verbal care se depune la dosarul cauzei.Confiscarea speciala dispusa de procuror n faza de urmarire penala are caracter executoriu daca procesul penal nuajunge n fata instantelor de judecata, astfel confiscarea are caracter provizoriu urmnd sa fie confirmata de instanta.Confiscarea speciala este o masura cu caracter patrimonial.Spre deosebire de celelalte masuri de siguranta, aceasta masura este definitiva si irevocabila.Constatarile medico-legale

Constatarile medico-legale2.1. Notiunea si importanta constatarilor medico-IcgalcPentru rezolvarea cauzelor cu privire la unele infractiuni ndreptatempotriva persoanei (infractiuni contra vietii, integritatii corporale si sanatatii), organele judiciare penale au nevoiede cunostintele unor specialisti care sa lamureasca anumite aspecte legate de savrsirea faptei.Cazurile n care se dispune efectuarea constatarilor medico-legalc sunt prevazute n art. 1 14 C. pr. pen.: " n caz de

moarte violenta;" n caz de moarte a carei cauza nu se cunoaste sau este suspecta; cnd este necesara o examinare corporala anvinuitului ori a persoanei vatamate, pentru a se constata daca pe corpul acestora exista urmele infractiunii.Constatarile mcdico-lcgale, ca si constatarile tehnico-stiintifice, trebuie efectuate ntr-un moment apropiat de cel alsavrsirii infractiunii, dispunndu-se, de regula, numai n faza de urmarire penala. Prin exceptie, exhumarea se poaleface att n timpul urmaririi penale, ct si n timpul judecatii si chiar dupa ramnerea definitiva a hotarriijudecatoresti''. De asemenea, constatarile mcdico-legale pol fi refacute sau completate, potrivit art. 115 alin. 2 C. pr.pcn., n timpul fazei de judecata, daca instanta apreciaza ca raportul medico-lcgal nu este complet sau concluziileacestuia nu sunt precise.Importanta acestui mijloc de proba consta n faptul ca furnizeaza informatii necesare, uneori indispensabile ncadrariijuridice a faptei (spre exemplu, ncadrarea faptei la lovire sau alte violente sau la vatamare corporala se face n raportde durata ngrijirilor medicale, stabilita n urma constatarii medico-lcgalc).

Constatarile medico-lcgale se efectueaza de catre medici care functioneaza n cadrul institutelor si serviciilor medico-legalc organizate prin Ordonanta Guvernului nr. 1/2000 .2.2. Procedura de efectuare a constatarilor medico-lcgalcConstatarile medico-lcgale se pot dispune prin rezolutie de catre organele de cercetare penala sau de catre procuror.Exhumarea n vederea constatarii cauzelor mortii se face numai cu ncuviintarea procurorului (art. 114 alin. 2 C. pr.pcn.).Constatarea mcdico-legala se efectueaza asupra persoanelor sau cadavrelor indicate de organele de urmarire penala.Modul de efectuare si concluziile constatarii medico-lcgale se consemneaza ntr-un raport scris (art. 115 C. pr. pcn.).Organul de urmarire penala sau instanta de judecata, din oficiu sau la cererea partilor, poate aprecia ca raportulmedico-lcgal nu este complet sau concluziile acestuia nu sunt precise si poate dispune refacerea sau completareaconstatarii sau efectuarea unei expertize.Daca refacerea sau completarea constatarii medico-lcgale este dispusa de instanta de judecata, raportul se trimiteprocurorului pentru a lua masuri n vederea completarii sau refacerii lui.

2.3. Valoarea probatoric a constatarilor medico-lcgaleCa si constatarile tehnico-stiintifice, constatarile medico-legalc au o forta de dovada egala cu a celorlalte mijloace deproba, fiind apreciate prin coroborare cu ansamblul probelor administrate n cauza.

Constatarile tehnico-stiintifice

Constatarile tehnico-stiintifice1.1. Notiunea si importanta constatarilor tchnico-stiintificc


13/67

In unele cauze penale, constatarea anumitor fapte si mprejurari legate de savrsirea infractiunii necesita cunostinte despecialitate, situatie n care organul judiciar dispune efectuarea unei expertize sau, n cazuri urgente, a unei constataritehnico-stiintifice.In art. 112 C. pr. pcn. se prevede ca organul de urmarire penala dispune, din oficiu sau la cerere, efectuarea uneiconstatari tehnico-stiintifice atunci cnd exista pericol de disparitie a unor mijloace de proba sau de schimbare a unorsituatii de fapt si este necesara lamurirea urgenta a unor fapte sau mprejurari ale cauzei.

Constatarea tehnico-stiintifca se efectueaza, de regula, de catre specialisti sau tehnicieni care functioneaza n cadrulori pe lnga institutia de care apartine organul de urmarire penala sau chiar n cadrul altor institutii.Dispunerea efectuarii constatarilor tehnico-stiintifice este ntlnita, n mod frecvent, n caztil accidentelor de circulatiepentru a se stabili pozitia autovehiculelor, aderenta partii carosabile, conditiile de vizibilitate ele. Deasemenea, sunt necesare constatari ichnico-sliintificc si n cazul infractiunilor contra protectiei muncii."1.2. Procedura (Ic efectuare a constatarilor tclinico-stiintificeConstatarea tchuico-sliiniillca trebuie sa se faca ntr-un moment foarte apropiat de cel al savrsirii infractiunii,deoarece numai n acest fel ea poate surprinde aspecte cu relevanta deosebita n rezolvarea cauzei. De aceea,constatarea tchnico-sliinlilca se dispune numai n timpul urmaririi penale, iar n faza de judecata se poale dispunerefacerea sau completarea ci, potrivit art. 1J5 alin. 2 C. pr. pcn.Constatarea tehnico-stiintifica se dispune de catre organul de urmarire penala, din oficiu sau la cererea partilor,prin rezolutie si, potrivit art. 113 alin. 1 C. pr. pcn., aceasta cuprinde:

obiectul constatarii;* ntrebarile la care urmeaza sa raspunda specialistul sau tehnicianul; termenul de efectuare a lucrarii.Organul de urmarire penala comunica specialistului sau tehnicianului datele cunoscute si i pune la dispozitiematerialele n cauza, asupra carora urmeaza a se face constatarea. Specialistul sau tehnicianul poate solicitacompletarea datelor si a materialelor, daca socoteste ca cele comunicate sau puse la dispozitie sunt insuficiente pentrua ajunge la o concluzie (art. 1 13 alin. 2 si 3 C. pr. pen.).Specialistii care efectueaza constatarea au atributii limitate la rezolvarea problemelor de stricta specialitate, neputndsa-si nsuseasca sau sa li se delege atributii de organ de urmarire penala sau de organ de control.Operatiile si concluziile constatarii tchnico-stiintificc se consemneaza ntr-un raport (art. 115 C. pr. pen.).Organul de urmarire penala sau instanta de judecata, din oficiu sau la cererea oricareia dintre parti, daca apreciaza caraportul tehnico-stiintific nu este complet sau concluziile acestuia nu sunt precise, dispune refacerea sau completarea

constatarii tchnico-stiintificc ori efectuarea unei expertize.n cazurile n care refacerea sau completarea constatarii tchnico-stiintificc este dispusa de catre instanta dejudecata,iraporlul se trimite procurorului, pentru ca acesta sa ia masuri n vederea completarii sau refacerii lui.1.3. Valoarea probatoric a constatarilor tchnico-stiintificcIn concordanta cu principiul liberei aprecieri a probelor, constatarile tchnico-stiintificc nu au o forta probantaprivilegiata fata de celelalte mijloace de proba.ntruct aceste acte procedurale sunt efectuate de specialisti, dnd dovada de obiectivitate stiintifica, ele produc, deregula, o mai mare ncredere. Totusi, este posibil ca aceste mijloace de proba sa nu reflecte realitatea, fie datoritaincompetentei specialistului, fie datorita altor cauze; de aceea, ele fac dovada n procesul penal prin coroborare cucelelalte probe administrate.

Declaratiile invinuitului sau ale inculpatului

Declaratiile invinuitului sau ale inculpatului1.1. Notiunea si importanta declaratiilor nvinuitului sau ale inculpatuluiAvnd n vedere faptul ca nvinuitul sau inculpatul este persoana care cunoaste cel mai bine mprejurarile n care afost savrsita fapta, declaratiile sale prezinla o mare nsemnatate n aflarea adevarului, fiind prevazute, ca mijloc deproba, n art. 64 alin. 1 C. pr. pcn.Declaratiile nvinuitului sau ale inculpatului pot fi clasificate ri extrajudiciare si judiciare.'Declaratia extrajudiciara este cea facuta n afara procesului penal, caz n care continutul ci ajunge la cunostintaorganului judiciar prin alte mijloace de proba (spre exemplu, o scrisoare, declaratia unui martor caruia nvinuitul sau


14/67

inculpatul i s-a confesat, sau nscrisul n care s-a consemnat declaratia'data de nvinuit sau inculpat n cadrul uneianchete administrative).Declaratia este judiciara atunci cnd este facuta n cadrul procesului penal, n fata organelor judiciare, cu respectareaprocedurii legale, constituind prin ea nsasi mijloc de proba.Aceste declaratii pot li privite, pe de o parte, ca mijloc de proba cu valente informative necesare aflarii adevarului, iarpe de alta parte, ca o modalitate de exercitare a dreptului la aparare al nvinuitului sau inculpatului.

Codul de procedura penala instituie obligatia pentru organele judiciare de a-1 asculia pe nvinuit sau inculpat n celemai importante momente ale desfasurarii procesului. Astfel, n faza de urmarire penala, nvinuitul sau inculpatul esteascultat la nceputul urmaririi penale (art. 70 alin. 3 C. pr. pcn.) si la sfrsitul urmaririi penale (art. 255 C. pr. pcn.), cuocazia luarii masurii arestarii preventive (art. 233 si 236 C. pr. pen.), n cazul continuarii cercetarii dupa punerea nmiscare a actiunii penale (art. 237 C. pr. pen.) si la prezentarea materialului de urmarire penala (art 250 si 257 C. pr.pen.).In faza de judecata, inculpatul este. ascultat ori de cte ori este necesar (art. 323-325 C. pr. pcn., art. 377 alin. 4 C. pr.pcn., ari. 38513 alin. 3 C. pr. pcn. ctc).De asemenea, pentru solutionarea unei cereri de liberare provizorie, indiferent de faza procesuala n care se afla.nvinuitul sau inculpatul va (1 .ascultat de instanta de judecata (art. I60s'' alin. 1 C. pr. pen.).Obligatia ascultarii nvinuitului sau inculpatului nceteaza atunci cnd acesta este disparut, se sustrage de la cercetaresau nu locuieste n tara (art. 237 alin. 4 C. pr. pcn.) ori cnd inculpatul nu se prezinta la judecata, desi a fost legal citat

(art. 291 alin. 2 C. pr. pen.).n timp ce organele judiciare au sarcina de a-1 asculta pe nvinuit sau inculpat, acesta nu poate fi obligat sa deadeclaratii, darea declaratiilor reprezentnd un drept al sau si nu o obligatie (nemo lenetiir edcrc contra se). In acestsens, n art. 70 alin. 2 C. pr. pcn. (asa cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003) se prevede expres obligatiaorganului judiciar de a aduce la cunostinta nvinuitului sau inculpatului dreptul de a nu face nici o declaratie".

Efectuarea urmaririi penale

1. Sesizarea organelor de urmarire pcnala(art. 221-227 C. pr. pcn.)Modurile de sesizare a organelor de judecata sunt variate, clasificarea lor facndu-se n raport de urmatoarele criterii:"'a) n raport cu sursa de informare: moduri de sesizare externe (plngerea, denuntul);

moduri de sesizare interne (sesizarea din oficiu);b) n raport de organul de urmarire sesizat: moduri de sesizare primare, n situatia n care ncunostintarca despre savrsirea unei infractiuni a ajuns pentruprima data n fata unui organ de urmarire penala (de exemplu, plngerea, denuntul, sesizarea din oficiu); moduri de sesizare complementare - n situatia n care cauza a trecut anterior n fata unui alt organ deurmarire penala ( de exemplu, n cazul n care un organ de urmarire penala si declina competenta n favoarea altuiorgan potrivit art. 210 alin. 2 C. pr. pen.);c) n raport de efectele pe care le produc: moduri de sesizare generale (plngerea, denuntul, sesizarea din oficiu), care produc efectul de a ncunostintaorganul de urmarire penala, nefiind indispensabile pentru nceperea urmaririi penale deoarece pot 11 nlocuite;D moduri de sesizare speciale (plngerea prealabila, sesizarea si autorizarea organului competent, manifestareadorintei guvernului strain), care produc efectul de a ncunostinta organul de urmarire penala, dar, spre deosebire de

cele generale, sunt indispensabile pentru nceperea urmaririi penale, neputnd a fi nlocuite, n cele ce urmeaza,modurile de sesizare a organelor de urmarire penala vor fi analizate n raport de efectele produse, ca moduri desesizare generale si speciale.1.2. Modurile generale de sesizare a organelor de urmarire penala1.2.1. PlngereaPotrivit art. 222 alin. 1 C. pr. pcn., plngerea este "mcunostinlarea facuta de o persoana fizica sau de o persoanajuridica, referitoare la o vatamare ce i s-a cauzat prin infractiune.Rezulta ca plngerea constituie un mod general de sesizare a organului de urmarire penala, care nu poate ficonfundata cu plngerea prealabila, mod special de sesizare. Astfel, n timp ce plngerea poate 11 suplinita printr-un


15/67

denunt sau sesizare din oficiu, plngerea prealabila nu poate fi nlocuita cu nici un mod de sesizare, deoarececonstituie, n acelasi timp, o conditie de pedepsibilitate si proccdibilitatc."16n ceea ce priveste continutul sau, potrivit art. 222 alin. 2 C. pr. pen., plngerea trebuie sa cuprinda: numele, prenumele, calitatea si domiciliul petitionarului; descrierea faptei care formeaza obiectul plngerii; indicarea faptuitorului, daca este cunoscut;

indicarea mijloacelor de proba;n ceea ce priveste forina sa, plngerea poate fi facuta: n scris, situatie n care ca trebuie semnata de petitionar; lipsa semnaturii nu va putea mpiedica organul deurmarire sa tina scama de ea, putnd sa o considere fie denunt anonim, 11c o sesizare din oficiu; oral, situatie n care se consemneaza ntr-un proccs-vcrbal de organul care o primeste.Privitor la persoanele care pot face plngere, legea a reglementaturmatoarele categorii: ,a) personal, de catre cel caruia i s-a aauzat o vatamare prin infractiune; plngerea ntocmita de o persoana cucapacitate de exercitiu restrnsa (minor ntre 14 si 18 ani), va fi ncuviintata de catre persoanele prevazute de legeacivila (parinte, tutore, curator);/;) prin mandatar, mandatul trebuie sa fie special, iar procura ramne atasata plngerii;c) prin substituiti procesuali (unul dintre soti pentru celalalt sot sau de catre copilul major pentru 'parinti);

persoana vatamata poate sa declare ca rw si nsuseste plngerea, situatie n care nscrisul respectiv nu poate fi luat nconsiderare ca fiind plngere, dar, n opinia noastra, prezinta toate clementele pentru a putea fi apreciat ca fiind undenunt;d) prin reprezentanti legali, pentru persoanele lipsite de capacitate de exercitiu (minorul care nu a mplinit 14 anisi persoana pusa sub interdictie);Plngerea este facultativa. Exceptia de la acesta regula o constituie dispozitiile art. 221 alin. 4 C. pr. pen., care prevadca n situatia n care, prin savrsirea unei infractiuni s-a produs o paguba uncia din unitatile la care se refera art. 145Cod pcnal/art. 159 Noul Cod penal, unitatea pagubita arc urmatoarele obligatii: " sa sesizeze de ndata organul deurmarire penala; " sa prezinte situatii explicative cu privire la ntinderea pagubei; sa prezinte date cu privire la faptele prin care paguba a fost pricinuita; sa se constituie parte civila.Plngerea trebuie sa se refere la fapte reale, deoarece nvinuirea mincinoasa facuta prin plngere, cu privire la

savrsirea unei infractiuni, este considerata infractiune de denuntare calomnioasa (art. 259 Cod pcnal/art. 334 NoulCod penal).1.2.2. DenuntulPotrivit art. 223 alin. 1 C. pr. pcn., denuntul este tncunostintarea facuta de calre o persoana fizica sau persoanajuridica despre savrsirea unei infractiuni.Distinctia fata de plngere consta n aceea ca prin denunt se aduce la cunostinta organului de urmarire penalasavrsirea unei infractiuni n dauna altor persoane, ncllind necesar ca cel care face denuntul sa fi fost prejudiciat prininfractiunea sesizata.Reglementarea denuntului asigura participarea cetatenilor la combaterea infractiunilor, prin atragerea acestora lasesizarea organelor de urmarire penala despre infractiunile de a caror savrsire au luat cunostinta si despre cei care le-au comis.Sub aspectul continutului, art. 223 alin. 2 C. pr. pen prevede ca denuntul trebuie sa contina aceleasi date ca si

plngerea.n ceea ce priveste forma sub care trebuie ntocmit, art. 223 alin. 3 C. pr. pen. prevede ca denuntul poate fifacut: n scris, situatia n care, similar plngerii, este necesara semnatura denuntatorului; denuntul nesemnat esteconsiderat o simpla informare n baza careia, dupa o prealabila verificare a veridicitatii sale, organul de urmarirepenala se poate sesiza din oficiu; oral, situatie n care se consemneaza ntr-un proces-verbal de catre organul n fata caruia a fost tacut.Privitor la persoanele care pot sesiza organul de urmarire penala printr-un denunt, acesta poale fi facut de catre oricepersoana. Spre deosebire de plngere, care nu poate fi facuta dect de catre o persoana care are capacitate deplina de


16/67

exercitiu (iar n cazul n care este ntocmita de o persoana cu capacitate de exercitiu restrnsa, trebuie ncuviintata decatre reprezentantul legal), denuntul poate fi facut si de o persoana lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitatede exercitiu restrnsa.21" De asemenea, se considera denunt nstiintarea organelor de urmarire penala despresavrsirea unei infractiuni, facuta de catre o unitate prejudiciata care nu are personalitate juridica."Legea nu mai procedeaza la limitarea persoanelor care pot denunta, avnd n vedere ca este vorba de un interesgeneral, acela de a fi aduse Ia cunostinta organelor de urmarire penala faptele penale prevazute de lege."0

n anumite situatii, denuntul poate fi facut chiar de catre persoana care a savrsit infractiunea. n acest caz vorbim deautodenunt. Reprezentnd o recunoastere din proprie initiativa,, a faptei savrsite, autodenuntul poate constitui ocircumstanta atenuanta, acordata faptuitorului (de exemplu, potrivit art. 259 alin. 3 Cod penal/ari. 334 alin. 3 NoulCod penal, daca cel care a savrsit fapta declara mai nainte de punerea n miscare a actiunii penale fata de persoana ncontra careia s-a facut denuntul sau plngerea, ori mpotriva careia s-au produs probele, ca denuntul, plngerea sauprobele sunt mincinoase, pedeapsa se reduce potrivit art. 76 Cod penal/art. 92 Noul Cod penal). n alte situatii, legeaprevede ca autodenuntul determina nlaturarea raspunderii penale (de exemplu, potrivit art. 255 alin. 3 Cod penal/art.309 alin. 5 Noul Cod penal, mituitorul nu se pedepseste daca denunta fapta mai nainte ca organul de urmarire penalasa fi fost sesizat pentru acea infractiune).Ca si plngerea, denuntul este facultativ, putnd fi facut de orice persoana particulara sau orice unitate dintre cele lacare se refera art. 145 Cod penal/art. 159 Noul Cod penal, fara ca acestea sa aiba vreo obligatie legala n acestsens.221

n anumite cazuri, nsa, denuntul devine o obligatie a acelora care au luat cunostinta despre savrsirea unei infractiuni.Astfel, potrivit art. 263 Cod penal/art. 339 Noul Cod penal, omisiunea de a denunta de ndata savrsirea anumitorinfractiuni se pedepseste.1.2.3. Sesizarea din oficiuSesizarea din oficiu, modalitate de sesizare interna, consta n posibilitatea (dreptul si obligatia) organului de urmarirepenala de a se autosesiza, ori de cte ori afla, pe alta cale dect prin denunt sau plngere, ca s-a savrsit o infractiune.Sesizarea clin oficiu se realizeaza, de regula, n urmatoarele situatii: constatarea unor infractiuni flagrante, n care situatie organul deurmarire penala ncheie un proces-verbal ce constituie actul de ncepere din oficiu a urmaririi penale;

prin denunturi anonime, scrise sau verbale (telefonice); n aceasta situatie se impune ca cercetarile cu privireIa faptele semnalate sa fie ntreprinse cu multa operativitate, discretie si atentie, deoarece s-ar putea ca ele sa nu fieveridice;

prin mijloace de informare n masa (presa scrisa si vorbita); zvonul public ( constatarea unor infrac(iiini de catre alte organe dect cele de urmarire penala

1.3. Modurile speciale de sesizare a organelor de urmarire penalan anumite situatii nu este suficient ca organul de urmarire penala sa ia cunostinta de savrsirea infractiunii prin unuldin modurile generale de sesizare (plngere, denunt sau sesizare din oficiu). n acest sens, potrivit art. 221 alin. 2 C.pr. pcn., cnd actiunea penala se pune n miscare numai la plngerea prealabila ori la sesizarea sau cu autorizareaorganului prevazut de lege, urmarirea lenaia nu poate ncepe n lipsa acestora. De asemenea, potrivit art. 221 alin. 3 C.pr. pcn., urmarirea penala nu poate ncepe fara exprimarea dorintei guvernului strain n cazul infractiunii prevazute nart. 171 Cod penalDin analiza normelor legale, rezulta urmatoarele moduri speciale de sesizare a organelor de urmarire penala:

a) plngerea prealabila - ca ncunostintarc facuta de catre persoana vatamata printr-una din infractiunile pentru carelegea penala cerc o asemenea plngere penlru punerea n miscare a actiunii penale, prin care si exprima vointa de a fitras la raspundere penala faptuitorul.n functie de natura infractiunii sau, uneori, de calitatea subiectului activ al infractiunii, plngereaprealabila se poate adresa urmatoarelor categorii de organe judiciare" 111111.direct instantei dejudecata, pentru lovire sau alte violente (art. 180 Cod penal/ art. 1S5 Noul Cod penal), vataihare corporala din culpa(art. 184 alin. 1 Cod pcnal/art. 189 Noul Cod penal), amenintare Cod pcnal/art. 210 Noul Cod penal), insulta (art. 209Cod penal/ Noul Cod penal nu mai cuprinde aceasta infractiune), calomnie (art. 206 Cod pcnal/art. 225 Noul Codpenal) ctc; organului de cercetare penala sau procurorului, penlru vatamare corporala (ari. 181 Cod pcnal/art. 186


17/67

Noul Cod penal), vatamare corporala clin culpa (art. 1S4 alin. 3 Cod pcnal/art. 189 Noul Cod penal), violarea dedomiciliu (art. 192 alin. 1 Cod penal/ari. 208 Noul Cod penal), violarea secretului corespondentei (art. 195 Codpcnal/art. 212 Noul Cod penal), ctc.22222222organului competent sa efectueze urmarirea penala, cnd plngerea prealabila este ndreptata contra unuijudecator, procuror, notar public, militar, judecator si controlor financiar de la Camera de conturi judeteana, controlorfinanciar de la Curtea de Conturi sau contra uncia din persoanele aratate n art. 29 pcl. C. pr. pen.223

333333 b) sesizarea organului prevazut de lege, cum ar fi: sesizarea comandantului pentru infractiuni comise demilitari sau de civili n legatura cu obligatiile militare; este vorba despre infractiuni contra ordinii si disciplineimilitare (art. 331-336 Cod penal/art. 485-490 Noul Cod penal), sustragerea de la serviciul militar (art. 348 Codpenal/art. ), sustragerea de la recrutare (art. 353 Cod pcnal/art. 508 Noul Cod penal), neprezentarea Ia ncorporare sauconcentrare (art. 354 C. pen./art. 509 Noul Cod penal);444444sesizarea organelor competente ale cailor ferate, pentru unele infractiuni contra sigurantei circulatiei pe caileferate, cum ar fi nendcplinirea ndatoririlor de serviciu sau ndeplinirea lor defectuoasa, din culpa (art. 273 alin. 1Cod penal/art. 374 alin. 1 Noul Cod penal), nendcplinirea cu .stiinta a ndatoririlor de serviciu sau ndeplinirea lordefectuoasa (art. 274 alin. 1 Cod pcnal/art. 375 alin. 1 Noul Cod penal) si parasirea postului si prezenta la serviciu nstare de ebrietate (art. 275 alin. 1 si 2 Cod penal/art. 376 alin. 1 si 2 Noul Cod penal);555555cererea Camerei Deputatilor, Senatului .si Presedintelui Romniei, pentru infractiuni savrsite n exercitiulfunctiei de catre membrii Guvernului22'1 (art. 109 alin. 2 din Constitutia Romniei); hotarrea Camerei Deputatilor si

Senatului de a pune sub acuzare Presedintelui Romniei pentru nalta tradare, cu votul a cel putin doua treimi dinnumarul deputatilor si senatorilor, n sedinta comuna (art. 96 alin. 1 din Constitutia Romniei); sesizareacomandantului, a proprietarului ori a operatorului navei, dupa caz, pentru unele infractiuni prevazute n Legea nr.191/2003 privind infractiunile la regimul transportului naval, cum ar fi refuzul de a executa un ordin cu privire landatoririle de serviciu privind siguranta navigatiei si a navei (art. 23 alin. 1), lovirea superiorului de catre inferior (art.23 alin. 2), etc; c) autorizarea organului prevazut de lege, cum ar fi: autorizarea prealabila a procurorului general alParchetului de pe lnga nalta Curte de Casatie si Justitie, pentru infractiunile savrsite n afara teritoriului tarii contrastatului romn sau contra vietii unui cetatean romn ori prin care s-a adus o vatamare grava integritatii corporale sausanatatii unui cetatean romn, cnd sunt savrsite de catre un cetatean strain sau de o persoana fara cetatenie care nudomiciliaza pe teritoriul tarii (art. 5 Cod penal/art. 12 Noul Cod penal);225 aprobarea procurorului general a! parchetului de pe lnga curtea de apel n a curei circumscriptie s-au savrsit faptelepenale savrsite n exercitarea profesiei sau n legatura cu aceasta de catre avocati (art. 371 din Legea nr. 51/1995

privind organizarea si exercitarea profesiei de avocat)d) exprimarea dorintei guvernului strain pentru infractiuni contra vietii, integrantii corporale, sanatatii, libertatii saudemnitatii savrsite mpotriva unui reprezentant al statului respectiv; urmarirea penala va ncepe chiar si n lipsadorintei guvernului strain, nsa nu vor mai fi aplicabile dispozitiile art. 171 alin. 1 Cod penal, n ceea ce privesteaplicarea.sporului de pedeapsa, ci vor fi aplicate dispozitiile de drept comun corespunzatoare faptei savrsite deinculpat.226In ce priveste forma sesizarii speciale, art. 225 C. pr. pen. prevede ca aceasta trebuie facuta n scris si semnata de catreorganul competent. Sub aspectul continutului, sesizarea speciala va cuprinde aceleasi elemente ca si n cazul plngeriisau denuntului (numele, prenumele, calitatea si domiciliul petitionarului, sediul organului care face sesizarea,descrierea faptei, indicarea faptuitorului, daca este cunoscut si a mijloacelor de proba).2272. Desfasurarea urmaririi penale (art. 228-238 C. pr. pen.) 2.1. nceperea urmaririi penalenceperea urmaririi penale este un moment procesual cu semnificatii deosebite. Pe de o parte, nceperea urmaririi

penale constituie momentul initial al procesului penal,251 iar, pe de alta parte, ea implica drepturi si obligatii specificeatt pentru organele de urmarire penala, ct si pentru ceilalti participanti n proces.252 Dupa cum am mentionatanterior, ca trebuie sa fie precedata de o sesizare.Modalitatile nceperii urmaririi penale, ct si masurile ce se impun a fi luate cu aceasta ocazie sunt prevazute ncuprinsul art. 228 C. pr. pen. n baza acestor dispozitii legale, organul de urmarire penala, sesizat prin plngere saudenunt, dispune prin rezolutie, nceperea urmaririi penale, daca din cuprinsul actului de sesizare sau al actelorpremergatoare efectuate nu rezulta vreunul din cazurile de mpiedicare a punerii n miscare a actiunii penale prevazuten art. 10 C. pr. pcn., cu exceptia celui de la lit. b1.Din cele aratate mai sus rezulta ca pentru nceperea urmaririi penale este necesara ndeplinirea urmatoarelor conditii:


18/67

a) savrsirea unei fapte prevazute de legea penala;b) existenta unei sesizari a organului de urmarire penala care sa cuprinda un minim de date sau informatii, pebaza carora sa se poata dispune nceperea urmaririi penale. n cazul n care sesizarea nu contine acest miniminformational, se va proceda la efectuarea actelor premergatoare;c) inexistenta vreunuia din cazurile de mpiedicare a nceperii urmaririi penale prevazute n art. 10 C. pr. pen., cuexceptia celui prevazut Ia lit. b1.253

nceperea urmaririi penale se poate dispune de procuror sau de organul de cercetare penala prin urmatoarele acte: rezolutia de ncepere a urmaririi penale, potrivit ari. 228 alin. ] C. pr. pen., n cazul sesizarii prin plngeresau denunt, care este un act simplu, att n forma ct si n continut, cuprinznd doar temeiul legal, dispozitia dencepere a urmaririi penale, ncadrarea juridica, numele si prenumele faptuitorului (daca acesta este cunoscut) sisemnatura organului de urmarire penala;254 procesul-verbal de ncepere a urmaririi penale, potrivit art. 228 alin. 3 C. pr. pen., n cazul sesizarii dinoficiu, act complex n comparatie cu rezolutia, care va cuprinde, n afara dispozitiilor prevazute n art. 91 C. pr. pen.,ncadrarea juridica a faptei, precum si dispozitia de ncepere a urmaririi penale; ordonanta prin care procurorul solutioneaza un conflict de competenta, dispunnd totodata sinceperea urmaririi penale.255

In ipoteza n care s-a dispus nceperea urmaririi penale de catre organul de cercetare penala, rezolutia ori procesul-verbal vor fi stipuse confirmarii motivate a procurorului care exercita supravegherea activitatii de cercetare penala n

termen de cel mult 48 de orc de la data nceperii urmaririi penale.Daca din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergatoare efectuate dupa primirea plngerii sau denuntuluirezulta vreunul din cazurile de mpiedicare a punerii n miscare a actiunii penale prevazute n art. 10 C. pr. pen., seprocedeaza fie n vederea dispunerii ncnccpcrii urmaririi penale, fie la nceperea urmaririi penale, urmata, daca cslecazul, de scoaterea de sub urmarire penala.Aceasta reglementare diferita are drept criteriu incidenta cazurilor de mpiedicare a punerii n miscare a actiuniipenale, dupa cum urmeaza:a) daca se constata existenta vreunuia din cazurile prevazute la art.10 C. pr. pen., cu exceptia celor de la lit. b' si lit. i : organul de cercetare penala nainteaza procurorului actele ncheiate cu propunerea de a nu se ncepe urmarireapenala;-" daca procurorul este de acord cu propunerea de a nu se ncepe urmarirea penala, o confirma prin rezolutie motivata;

copie de pe rezolutie se comunica persoanei care a facut sesizarea, precum si, dupa caz, persoanei fata de care s-auefectuat acte premergatoare (art. 228 alin. 6 C. pr. pcn.)25''; daca ulterior se constata ca nu a existat sau ca a disparut mprejurarea pe care se ntemeia propunerea de a nuse ncepe urmarirea penala, procurorul infirma rezolutia si restituie actele organului de cercetare penala, dispunndnceperea urmaririi penale; daca procurorul constata ca n cauza nu este incident vreunul din cazurile prevazute n art. 10 C. pr. pcn., cuexceptia lit. b1 i si i', restituie actele organului de cercetare penala, fie pentru completarea actelor premergatoare, fiepentru nceperea urmaririi penale.b) daca se constata existenta cazului prevazut n art. 10 lit. b C. pr. pcn.: organul de cercetare penala dispune nceperea urmaririi penale;" organul de cercetare penala nainteaza dosarul procurorului cu propunerea de a dispune scoaterea de sub urmarirepenala;

daca procurorul este de acord cu propunerea, dispune prin ordonanta scoaterea de sub urmarire penala sinstiinteaza despre aceasta, cnd este cazul, persoana care a facut sesizarea; daca procurorul constata ca n cauza nu este incident cazul prevazut la art. 10 lit. b1 C. pr. pen. restituiedosarul organului de cercetare penala, care are obligatia de a continua urmarirea penala, procednd Ia efectuareaacesteia, potrivit legii si tinnd seama de mprejurarile speciale ale fiecarei cauze.c) daca se constata existenta cazului prevazut n art. 10 lit. i C. pr. pen.,singurul organ judiciar penal competent adispune o solutie corespunzatoare este instanta de judecata. Ca atare, dosarul este necesar a ajunge n fata instantei dejudecata pentru ca aceasta sa dipuna ncetarea procesului penal si nlocuirea raspunderii penale.


19/67

d) avnd caracter particular, daca se constata existenta cazului prevazut n art. 10 lit. i' C. pr. pen., apreciem caorganul de cercetare penala va propune procurorului nenceperea urmaririi penaleDin analiza celor afirmate anterior, se impun a fi facute unele observatii.Astfel, n situatia n care este incident cazul prevazut n art. 10 lit. b1 C. pr. pen., se va dispune nceperea urmaririi

penale. Aceasta derogare decurge din necesitatea ca aprecierea gradului concret de pericol social sa se faca n bazaunor dovezi temeinice, strnse si administrate n conditiile stricte ale largilor garantii procesuale oferite de o urmarire

penala aflata n curs si nu n cadrul unor activitati extraprocesuale.257 Si n acest caz, procurorul este singurul careledreptul de a aprecia si hotar daca fapta are sau nu gradul de pericol social al unei infractiuni, pentru ca apoi sadispuna scoaterea de sub urmarire penala si aplicarea unei sanctiuni administrative sau continuarea cercetarii penale.Din momentul nceperii urmaririi penale, faptuitorul primeste calitatea de nvinuit. Astfel, potrivit art. 229 C.pr. pen., persoana fata de care se efectueaza urmarirea penala se numeste nvinuit ct timp nu a fost pusa n miscareactiunea penala mpotriva sa.nvinuitul este subiect procesual, dar nu este parte n proces. Dupa ce va fi pus subinculpare, prin punerea n miscare a actiunii penale devine parte n proces si poarta denumirea de inculpat.n calitatea sa de subiect procesual, nvinuitul are anumite drepturi si obligatii procesuale, potrivit carora, va aveadreptul sa dea declaratii, sa aiba un aparator, sa dovedeasca lipsa de temeinicie a probelor n acuzare, dar, n acelasitimp, are obligatia de a suporta anumite masuri ce rezulta din continutul normelor procesual penale.2.2. Efectuarea urmaririi penale2.2.1. Consideratii preliminare

Urmarirea penala, lund n considerare criteriul cunoasterii identitatii faptuitorului, se poate desfasura: in rem, cnd nu se cunoaste persoana faptuitorului, caz n care se efectueaza acte de urmarire penala pentrulamurirea mprejurarilor n caro s-a savrsit infractiunea si pentru a descoperi identitatea persoanei care a savrsitfapta; in rem si in personam, cnd se cunoaste persoana faptuitorului.Urmarirea penala, n cazul n care se arc n vedere calitatea procesuala pe care o poate dobndi faptuitorul n timpulacestei faze a procesului penal, se poate desfasura: numai fata de nvinuit, n cauzele penale mai simple si daca nu este necesara privarea de libertate a nvinuitului pe odurata mai mare de 10 (zece) zile; n aceasta ipoteza, la finalizarea urmaririi penale se va dispune punerea n miscare aactiunii penale si trimiterea nvinuitului n judecata n calitate de inculpat;"'y fata de inculpat, n cauzele penale mai complexe, cnd existaprobe temeinice ca faptuitorul poate finvinovatit de savrsirea infractiunii, ceea ce determina punerea n miscare a actiunii penale,precum si posibilitatea

privarii de libertate a inculpatului pe odurata mai mare de 10 (zece) zile.2.2.2. Efectuarea urmaririi penale fata de nvinuitPotrivit art. 229 C. pr. pen., nvinuitul este persoana fata de care se efectueaza urmarirea penala, att timp nu a fostpusa n miscare actiunea penala mpotriva sa.Efectuarea urmaririi penale fata de nvinuit sc caracterizeaza prin urmatoarele: cauzele instrumentate nu sunt complexe; participarea persoanelor interesate, nvinuitul si persoana-vatamata, fara a avea calitatea de parti n procesul penalsi avnd drepturi procesuale mai restrnse; interventia redusa a procurorului n activitatea organului decercetare penala.In acest sens, organul de cercetare penala poate asculta nvinuitul, persoana vatamata, martorii, poate dispuneconstatari tehnico-sliintifice sau mcdico-lcgalc, poate proceda la ridicarea de obiecte sau nscrisuri ce pot servi ca

mijloace de proba n procesul penal.In cazul n care sunt probe sau indicii temeinice ca nvinuitul a savrsit fapta, organul de cercetare penala poate luamasura retinerii nvinuitului. n aceasta ipoteza, conform art. 143 alin. 1 teza a Ii-a C. pr. pen., organul de cercetarepenala l va ncunostinta de ndata pe procurorul de supraveghere.Sunt nsa situatii n care organul de cercetare penala este nevoit sa solicite procurorului autorizarea anumitor activitatide ancheta penala, deoarece o scrie ntreaga de acte de dispozitie procesuala nu sunt reglementate ca facnd parte dinsfera atributiilor functionale ale organelor de cercetare penala. n acest sens, daca organul de cercetare penalaconsidera ca exista n dosar probe sau indicii temeinice din care rezulta necesitatea privarii de libertate a nvinuituluisau inculpatului va propune procurorului luarea masurii arestarii preventive, acesta. Ia rndul sau, urmnd a sesiza


20/67

instanta competenta. De asemenea, procedura este similara pentru efectuarea unei interceptari si nregistrari,efectuarea unei perchezitii domiciliare, retinerea si predarea corespondentei ctc.n situatiile n care urmarirea penala este efectuata de catre procuror, ntreaga activitate de strngere a probelor esterealizata, n principiu, de catre acesta. Exceptie fac situatiile n care procurorul dispune organului de cercetare penala,prin institutia delegarii, efectuarea urpr acte procedurale, potrivit art. 217 alin. final C. pr. pen.n cazul n care organul de cercetare penala constata fapte noi n sarcina nvinuitului ori mprejurari noi care pot duce

la schimbarea ncadrarii juridice a faptei pentru care s-a dispus nceperea urmaririi penale sau date cu privire laparticiparea si a unei alte persoane la savrsirea aceleiasi fapte, este obligat sa faca procurorului propuneri pentruextinderea cercetarilor penale sau schimbarea ncadrarii juridice.Propunerile se nainteaza n termen de 3 zile, procurorul fiind obligat a dispune n 5 zile de la sesizare.Daca infractiunea care formeaza obiceiul cauzei este n competenta de urmarire penala a procurorului acesta vadispune din oficiu extinderea cercetarilor penale ori schimbarea ncadrarii juridice.2.2.3. Punerea n miscare a actiunii penalen cazul n care organul de cercetare penala considera ca sunt temeiuri pentru punerea n miscare a actiunii penale2'"0ntocmeste un referat cu propuneri n acest sens, pe care l nainteaza procurorului. Acesta, dupa examinareadosarului, va dispune:a) punerea n miscare a actiunii penale, prin ordonanta; ordonanta, potrivit art. 235 alin. 3 C. pr. pen., vacuprinde, pe lnga mentiunile prevazute n art. 203 C. pr. pen., date cu privire Ia persoana inculpatului, fapta pentru

care este nvinuit si ncadrarea juridica a acesteia; n aceasta situatia, ordonanta este un act de inculpare, n baza caruianvinuitulcapata calitatea de inculpat, devenind parte n proces; de asemenea, prin ordonanta se fixeaza si modalitatea decontinuare a urmaririi penale, respectiv urmarire cu actiune penala pusa n miscare;b) infirmarea propunerii organului de cercetare penala, prin rezolutie, situatie n care va proceda la: restituirea dosarului organului de cercetare penala, daca considera necesara continuarea cercetarii penale; organul decercetare penala este obligat sa continue cercetarea penala, respectnd si dispozitiile procurorului;* clasarea, scoaterea de sub urmarire sau ncetarea urmaririi penale, potrivit art. 262 pct.2 lit. a C. pr. pen., orisuspendarea urmaririi penale, potrivit art. 262 pct. 2 lit. b C. pr. pen.2.2.4. Efectuarea urmaririi penale fata de inculpatPersoana mpotriva careia s-a pus n miscare actiunea penala este partea n procesul penal si se numeste inculpat.n cazul n care faptuitorul primeste calitatea de incul

drept procesual penal2

Documents