LUCRARE DE ABSOLVIRE A MODULULUI PEDAGOGIC

“PROFESORUL – MODEL ÎN FORMAREA

PERSONALITĂŢII ADOLESCENTULUI”

ABSOLVENT : VOICU ALEXANDRU IONUT

PROFESOR INDRUMATOR : CIOBANU OLGA

PLANUL LUCRĂRII

1.INTRODUCERE: PROFESIA DE PROFESOR2.ROLURILE PROFESORULUI:-ROLUL DE ORGANIZATOR;-PLANIFICAREA;-COORDONAREA;-MEDIATOR ŞI CONSILIER;-FACILITATOR;- CONTROLUL ŞI ÎNDRUMAREA;-EVALUATOR;-NEGOCIATOR.3.COMPETENŢELE PROFESORULUI MODERN:-COMPETENŢA COMUNICATIVĂ;-COMPETENŢA INFORMAŢIONALĂ;-COMPETENŢA INSTRUMENTALĂ;-COMPETENŢA DECIZIONALĂ;-COMPETENŢA APRECIATIVĂ;-COMPETENŢA CULTURALĂ;-COMPETENŢA PSIHOPEDAGOGICĂ;-COMPETENŢA PSIHO-AFECTIVĂ ŞI DE COMUNICARE,-COMPETENŢA MORALĂ;-COMPETENŢA MANAGERIALĂ.3. INTERACŢIUNEA PROFESOR -ELEV-RELAŢIILE SPECIFICE ÎNTRE PROFESOR-ELEV

4. CERCETARE

1.INTRODUCERE : PROFESIA DE PROFESOR

Trăind sub semnul răbdării,dascălul,învăţătorul,apostolul sau ce nume va mai purta ,va avea puterea divină de -a modela suflete,de-a da speranţe,de-a întrezării cărări. Putem cu uşurinţă să frângem mlădiţe sau să le facem loc spre soare. E grea sarcina ce ne apasă pe umeri şi atunci ,apăsaţi de povara vremurilor ,ne întrebăm dacă meseria de dascăl e binecuvântare sau blestem. E greu să luminăm minţi şi să umblăm pe întortocheatele cărări ale sufletului ,cu atât mai mult că trăim în plin modernism. Înlocuim tabla cu laptopul,creta cu sticul , dar resursele umane sunt tot mai greu de înţeles. Tot mai mulţi elevi bat la uşa cabinetelor de psihologie din şcoli şi se plâng că nu sunt înţeleşi de profesori sau de proprii părinţi. Şi cum ar putea fi înţeleşi când părinţii iau drumul străinătăţii,şi ceea ce ar fi trebuit să devină mediul familial,devine un mare gol sau educaţie de la distanţă şi sunt lăsaţi în grija vecinilor . Şi ne întrebăm care sunt modelele copilului?Poate profesorul , pe care-l vede zilnic, ar trebui să devină adevăratul model al elevului. În ochii lor putem fi îngeri sau căpcăuni , după cum ne manifestăm:zâmbim şi încurajăm sau, aruncăm cu veninul nervilor şi îngheţăm priviri. Nu cu teroare corectăm comportamente , nu învăţăm cu frică şi nu educăm din ură. Cine alege meseria de dascăl trebuie să înveţe să iubească, să ierte,şi mai ales să aştepte. Să nu ne pierdem speranţa că în fiecare zi va fi măcar un copil care ne va mulţumi pentru învăţăturile date. Să fim mereu atenţi cu ei,să-i acceptăm aşa cum sunt:mai timizi,mai energici,mai nerăbdători.Ca să le devii prieten ţine seama de următoarele sfaturi:

-Există mai multe moduri de a preda o lecţie : alege-l pe cel mai uşor de reţinut pentru elev!

-Nu uita niciodată cum e să fii elev!

-Plictiseala şi monotonia sunt boli care alungă ambiţia şi imaginaţia.

-Măsoară cu aceeaşi unitate pentru toţi , pentru a fi demn întotdeauna!

-Fii apropiat de copii , împreună formăm o echipă!

-Fiecare copil are o calitate ,de aceea e deosebit!

-Fii imprevizibil ca să nu plictiseşti niciodată!

-Sinteza de la finalul orei este mai importantă decât toată predarea :să fie scurtă!

-Fii ca un părinte şi copiii te vor iubi : indulgent la primele greşeli , sever la următoarea , sincer întotdeauna!

Profesia de profesor presupune, înainte de toate, dăruire, muncă şi responsabilitate, deoarece "un educator are efect asupra eternităţii; nu se poate spune niciodatăunde se opreşte influenţa sa" (Cugetare americana).

CAPITOLUL I : ROLURILE PROFESORULUI

În practica zilnică un cadru didactic joacă mai multe roluri ca:

a) Rolul de organizator al mediului şcolar şi al activităţii de învăţare.

Mediul în care elevii îşi desfăşoară activitatea reprezintă factorii fizici, fac referire directă la aspectul clasei. Acesta dezvăluie foarte multe aspecte referitoare nu numai la opţiunea estetică promovtă de învăţător ci reflectă şi viziunea pedagogică a celor care iniţiază demersul pedagogic într-un asemenea cadru spaţial clar delimitat.

Pentru a identifica câteva dintre aspectele ascunse ale clasei ca mediu în care învaţă copiii, vă propun să reflectăm asupra modului în care dumneavoastră , dar mai ales copiii percep clasa. ( insert- discuţie liberă)

Când vorbim de rolul de organizator al activităţii de învăţare, mă refer la modalitatea în care îşi gestionează timpul astfel încât toate obiectivele propuse să fie atinse.

Concluzionăm că un învăţător interesat de organizarea activităţii de învăţare este veşnic inventator de sarcini de învăţare stimulative şi iniţiază activităţi care fac obiectul interesului şcolarilor săi.

b) Planificarea - nu se referă la întocmirea unei planificări calendaristice, ci în ea se regăsesc:

- stabilirea obiectivelor prioritare;

- alegerea resurselor necesare atingerii obiectivelor;

- principalele acţiuni de întreprins în scopul realizarii activităţii propuse;

-stabilirea şi eşalonarea în timp a responsabilităţilor pentru cadrul didactic dar şi pentru elevi.

Cea mai importantă problemă a planificării o constituie corelaţia optimă dintre obiective- resurse –timp.

c) Coordonarea – se realizează în procesul didactic nemijlocit şi vizează sincronizarea obiectivelor individuale cu cele din plan ( obiectivele comune) , evitându-se risipa şi suprapunerile. La nivelul managementului clasei de elevi, cadrul didactic trebuie să manifeste interes faţă de organizare, întrucât aceasta favorizează şi focalizarea pe obiectivele prioritare în limitele unei unităţi de cerinţe , de acţiune grupală şi instituţională, cu specificarea clară şi precisă a termenelor şi a responsabilităţilor pe intervale de timp controlabile.

d) Mediator şi consilier - cadrul didactic, din perspective managementului clasei de elevi trebuie să desfăşoare şi o adevărată activitate de consiliere. Profesorul trebuie să fie accesibil, înţelegător, pregătit din punct de vedere psihologic, interesat de cauza elevului.

Consilierea / medierea reprezintă relaţii speciale , dezvoltate între cadrul didactic şi persoana ( elevul) în nevoie, cu scopul declarat de a-l ajuta.

Principalele faze ale consilierii , care respectă exigenţele psiho-pedagogice , sunt:

clasificarea – faza primară în care cadrul didactic intră în contact cu elevul ( e abordat de acesta sau profesorul provoacă procesul de consiliere). În această fază se va urmări iniţierea unei relaţii de încredere, confidenţialitatea, ascultarea activă, alegerea limbajului de comunicare folosit.

Formularea- prevede un mod de gândire asupra situaţiei. Cadrul didactic trebuie să înţeleagă situaţia elevului, analizând-o cu detaşare, încercând pe cât posibil să nu se implice emoţional cu scopul diagnosticării corecte a situaţiei.

Intervenţia – în care cadrul didactic începe procesul de consiliere/ mediere a conflictului;

Încheierea- faza finală a consilierii/ medierii în criză , când cadrul didactic şi elevul pot constata finalizarea şi reluarea relaţiilor normale professor- elev sau elev-elev.

e)Facilitator (specific învăţării bazate pe proiect) -îndrumă un elev / grup de elevi să :

Să identifice probleme ce trebuie rezolvate ;

Să initiaze o modalitate convenabila de rezolvare;

Să propuna actiuni pentru desfasurarea modalitatii;

Să implementeaze un plan de actiune;

Să evalueze produsul obţinut , din perspectiva planului propus

Exemplu: Proiectul ,,De la sămânţă la floare’’ ( proiect de cercetare) Durata : 1 lună

Scopul: să observe evoluţia de la sămânţă până la maturitate a diferitelor plante (cereale, fasole, flori, pomi fructiferi)

1) identificarea problemelor ce trebuie rezolvate - ex: formarea grupelor de lucru

2) modalitatea convenabilă de rezolvare: prin bileţele, pe prietenii, în funcţie de aptitudini

3) Actiuni: echipa de cercetători- observă, echipa de desenatori- transpun în imagine observaţiile; echipa mass-media- redactează ştiri despre evoluţia periodică a plantelor şi le afişează la panoul ,,Ştirea zilei’’, arhivarii- realizează portofoliul proiectului.

4 Implementarea planului de acţiune- observaţii, notări zilnice.

5) Evaluarea potofoliilor.

f) Controlul şi îndrumarea

Din punctul de vedere al managementului clasei de elevi , cunoaşterea stadiului în care se află activitatea de realizare a obiectivelor propuse, precum şi identificarea nivelului de performanţă reprezintă caracteristicile esenţiale ale procesului de control.

Cadrul didactic are rolul în :

- luarea deciziilor

- supraveghere( a funcţionării procesului)

- prevenirea situaţiilor de criză educaţională

- corectează şi perfectionează

-Regizorul acţiunilor elevilor

Controlul presupune conlucrare, schimb de idei si opinii in interesul optimizării procesului educaţional.

g) Evaluator

Evaluarea nu trebuie sa reprezinte neapărat un moment distinct la finalul unei acţiuni.

Forme alternative de evaluare:

Expunerea lucrărilor realizate;

Discutii elev-elev/ elevi- cadru didactic;

Aprecieri bazate pe criterii stabilite de elevi si profesori

Analiza contributiei individuale si colective in raport cu ceea ce si-au propus

Portofolii personale/ colective

Prezentarea rezultatelor

h) Negociator ( ,,a vinde marfa’’)

Zi de zi suntem expuşi negocierii. Trebuie să facem faţă tuturor situaţiilor, iar dorinţa noastră firească este să ne rezolvăm problemele pe cât posibil în favoarea noastră.

Negocierea este un instrument de supravieţuire socială,o calitate pe care cadrul didactic trebuie să o cultive şi elevilor,care presupune discuţii în urma cărora ambele părţi participante la negociere să aibă căştig de cauză şi nu în ultimul caz o modalitate de a determina părinţii să devină responsabili, să sprijine şi să se implice în activitatea şcolară.

CAPITOLUL II : COMPETENŢELE PROFESORULUI MODERN

Noul profesionalism presupune adoptarea de către cadrele didactice a unor noi roluri, cum ar fi cel de facilitator al învăţării, de co-participant la procesul învăţării, dar şi reanalizarea rolurilor tradiţionale ale cadrelor didactice, cum ar fi cel de consiliere (acest rol capătă noi dimensiuni generate de specificul elevilor din zilele noastre.) În general, profesiunea didactică este asocită cu câteva categorii fundamentale de roluri, acceptate de majoritatea sistemelor de formare a profesorilor: proiectare, mangementul şi organizarea activităţilor de învăţare, consiliere psiho-educţională, managementul clasei de elevi, comunicare cu elevii, părinţii şi colegii , dezvoltare profesională de-a lungul vieţii, participare la perfecţionarea procesului educaţional şi a inovaţiilor din şcoală, oferirea de servicii educaţionale pentru comunitate etc.

Imaginea actuală a rolurilor şi competenţelor specifice este foarte dinamică ”înăuntrul valorilor constante”. Schimbările au loc în conţinutul şi ierarhia noilor roluri.

De exemplu, transmiterea de cunoştinţe rămâne una din funcţiile predării, dar pe un loc secund faţă de „organizarea şi managementul situaţiilor de învăţare”. Participarea alături de conducerea şcolii la proiectarea curriculumului (modelul şcolii bazat pe dezvoltarea curriculră) constituie un nou rol asumat de profesor. (Potolea, 2003, p.236)

Câmpuri de competenţe " de dobândit de către noul profesor.

• Competenţe legate de organizarea clasei:

– sarcini legate de organizarea orarului,

– amenajarea şi folosirea spaţiului,

– alegerea activităţilor,

– exploatarea unei varietăţi de resurse,

– adaptarea la climatul din clasă.

• Competenţe legate de organizarea clasei:

– sarcini legate de organizarea orarului,

– amenajarea şi folosirea spaţiului,

– alegerea activităţilor,

– exploatarea unei varietăţi de resurse,

– adaptarea la climatul din clasă.

• Competente identificate în raport cu elevii si particularităţile lor.  Acestea se referă la sarcini legate de :

– comunicare,

– cunoaşterea şi observarea tipurilor de dificultăţi de învăţare şi posibile remedii,

– cunoaşterea şi observarea stilurilor de învăţare,

– diferenţierea în învăţare,

– încurajarea constantă a implicării elevilor,

– personalizarea şi individualizarea diferitelor sarcini şi activităţi,

– însuşirea unei evaluări pozitive care să permită îmbunătăţirea cunoştinţelor elevilor.

• Competenţe legate de disciplinele predate:

– temeinică însuşire a cunoştinţelor de disciplină,

– capacitatea de a integra aceste cunoştinţe cu cele de predare plecând de la cunoştinţele şi experienţele elevilor,

– planificarea conţinuturilor de predare prin interdisciplinaritate,

– cunoaşterea aprofundată a programelor impuse de Ministerul Educaţiei pentru a putea face referinţă la temele abordate şi nevoile elevilor.

• Competenţe cerute în raport cu societatea. Acestea sunt la rândul lor de mai multe tipuri în funcţie de interacţiunea cadrului didactic cu mediul. Sunt necesare stabilirea unor:

– comunicări informative cu părinţii,

– discuţii legate de implicaţiile sociale şi profesionale cu colegii,

– demersuri pentru cercetare, inovare şi formare în legatură cu centre universitare sau de alt tip.

• Competenţe inerente persoanei.Acestea sunt cele mai importante din întregul proces şi sunt legate de necesitatea de a reveni asupra faptelor şi luărilor de decizii şi de a le re-analiza în mod calculat

ASTFEL:

1.Profesorul înţelege conceptele de bază, instrumentele de chestionare şi structurile disciplinei pe care o predă şi poate crea experienţe de învăţare care fac aceste aspecte ale disciplinei uşor de înţeles pentru elevi

2. Profesorul înţelege cum elevii învaţă cum îşi pot dezvolta şi fructifica oportunităţile de învăţare care susţin dezvoltarea lor intelectuală, socială şi personală.

3. Profesorul înţelege că elevii sunt diferiţi prin abordările lor, faţă de procesul de învăţare şi creează oportunităţi educaţionale care sunt adaptate acestora.

4. Profesorul înţelege şi foloseşte o varietate de strategii educative pentru a încuraja dezvoltarea gândirii critice, a capacităţii de a rezolva probleme şi a competenţelor elevilor..

5. Profesorul dispune de capacitatea de a înţelege motivaţia şi comportamentul individual şi de grup, în scopul creării unui mediu de învăţare care încurajează interacţiunile sociale pozitive, implicarea activă în procesul de învăţare şi propria motivaţie.

6. Profesorul foloseşte cunoaşterea tehnicilor de comunicare verbală, nonverbală şi mijloacele media pentru a stimula investigarea, colaborarea şi interacţiunea activă la nivelul clasei

7.Profesorul îşi planifică procesul educativ bazat pe cunoaşterea materiei, a elevilor, a comunităţii şi a obiectivelor curriculare.

8. Profesorul înţelege şi foloseşte strategiile de evaluare formală şi informală pentru evaluarea şi asigurarea unei continue dezvoltări intelectuale, sociale şi fizice a celor implicaţi în procesul de învăţare.

9. Profesorul este un practician critic care evaluează în mod neîncetat efectele alegerilor şi acţiunile sale asupra celorlalţi (elevi, părinţi, profesori) şi caută într-un mod activ oportunităţi pentru dezvoltarea propriei eficienţe profesionale.

10. Profesorul întreţine relaţii de prietenie/colaborare cu colegii de şcoală, părinţii şi instituţiile din comunitate pentru susţinerea procesului de învăţare şi a bunăstării elevilor

CAPITOLUL III : RELAŢIA PROFESOR –ELEV

Relaţia profesor-elev a constituit un obiect de reflecţie pentru teoreticienii tuturor timpurilor. Ea reprezintă o ,,sinteză a relaţiilor interpersonale” pe fundalul cărora se nasc şi se dezvoltă atât virtuţile şi viciile. Faptele bune se ivesc şi depind de destinatar, sunt generate de acesta; ,,Ceea ce fac încerc să fac pe placul semenului meu. Dacă el ar gândi cel puţin la fel înţelegerea ar deveni plenară, ar putea să apară toleranţa reciprocă. În contextul favorabil situaţiilor, apar şi se dezvoltă viciile cotidiene. Ele sunt generate de natura relaţiilor interumane şi amplifică dacă nu sunt sesizate şi corectate la timp prin educaţie”. ,,Omul este rodul educaţiei pe care o primeşte” (Helveţius)

Copilul, preadolescentul, adolescentul şi tânărul au avut şi au nevoie de când este lumea de educaţie. Aceasta este o trebuinţă ce se impune a fi satisfăcută în raport cu vârsta şi particularităţile fizice şi psihice ale elevului (educatului), rolul de educator revenind profesorului în general şi dirigintelui în mod special. Um om educat este şi un om disciplinat, disciplina fiind o condiţie de baza a muncii şcolare. Marele pedagog Comenius spunea că ,,Şcoala fără disciplină este ca o moară fără apă”, disciplina se formează prin educaţia în ceea ce priveşte ordinea, punctualitatea, pregătirea zilnică a lecţiilor, respectarea regulamentului şcolar şi a dispoziţiilor şcolare. O mare influenţă asupra elevilor o are exemplul pe care îl dă educatorul. Ţinuta, corectitudinea, dreptatea şi ataşamentul faţă de copii determină disciplina lor. Totuşi, uneori se întâmplă abateri de la disciplina şcolară, devieri de la comportament. În aceste cazuri trebuie cunoscute mai întâi cauzele acestir stări de lucruri. Acestea pot fi cauze de natură organică, familială sau şcolară. Dirigintele este acela care trebuie să cunoască situaţia şi să treacă la remedieri psiho-pedagogice. Ca şi medicul, un profesor-diriginte bun vindecă ,,răul” pornind de la tratarea cauzei care l-a produs. Aşadar, primul pas al educatorului este cunoaşterea elevilor, a temperamentului, caracterului şi personalităţii lor. Acestea se pot realiza printr-o bună pregătire psihopedagogică şi cu mult tact.

Tactul pedagogic se relevă pe fondul interacţiunii profesor-elev şi reprezintă, după opinia unor autori, contactul dintre educator şi universul lăuntric al copilului şi adolescentului, apropierea sinceră faţă de acesta. Este arta de a pătrunde şi desluşi conştiinţa individuală, de a prevedea reacţia posibilă a celui pe care îl educăm, respectând în acelaşi timp simţul măsurii. Naturaleţea comportării profesorului, prietenia neexagerată, seriozitatea fără a genera încordare, faptul de a se impune fără a se enerva, axigenţa fără a cădea în pedanterie, sunt doar câteva trăsături definitorii ale tactului pedagogic. Educatorul trebuie să aibă o conduită echilibrată, nici prea indiferentă, nici prea agasantă. Sunt cunoscute trei tipuri de profesori: tipul autoritar, tipul democratic şi tipul indiferent, liberal.

Tipul autoritar îşi impune voinţa şi părerile ignorând personalitatea elevului, favorizând reacţii de mascare afectivă, de ezitare, şovăială, instabilitate, introvertire, emotivitate spontană, teamă, lipsă de iniţiativă şi neîncredere. Copii reacţionează agresiv la acest tip. Este un tip negativ.

Tipul democratic, dimpotrivă, ea măsuri împreună cu elevii pe baza încrederii reciproce. Nu se exclude exigenţa. Este un tip pozitiv.

Tipul indiferent . Liberal lasă lucrurile să curgă, să meargă de la sine, manifestă apatie. ,,şi-a greşit cariera”

Tipurile de profesori determină tipurile de relaţii:

Relaţiile de tip autocratic. Profesorul dispune, elevul se supune. Educaţia are un caracter dogmatic.

Relaţia de tip liber. Educaţia se desfăşoară conform naturii copilului, care conţine în sine tendinţa de a se dezvolta spre bine. Profesorul crează condiţii pentru dezvoltarea liberă a personalităţii elevului.

Relaţia non-directivă se caracterizează prin atitudinea de acceptare a profesorului. Profesorul se abţine de la orice blocare, intervenţie, pentru ca elevul să se poată autodescoperi, să-şi cunoască interesele, motivele, aspiraţiile.

Relaţia democratică este o relaţie de colaborare, de cooperare. Elevul este îndrumat, ajutat. Această relaţie se bazează pe principiul responsabilităţii.

Strâns legat de relaţia profesor-elev este conceptul de stil educaţional. S-au stabilit trei tipuri de profesori din punct de vedere al stilului educaţional:

1. Profesori impulsivi, spontani, concentraţi pe natura ideii, nu pe relaţie,2. Pofesori autocontrolaţi, sistematici. Obţin rezultate bune cu toate tipurile de elevi,

inclusiv cu ostilii,3. Profesori cu sentimentul de nesiguranţă.

Stilul de lucru al profesorului, natura relaţiilor, atitudinea şi comportamentul elevilor generează un climat sau altul în clasa de elevi: clmatul anarhic, climatul rebel sau climatul competitiv şi de cooperare.

Climatul anarhic. Unii elevi, care dispun de forţă şi de un temperament impulsiv, crează în clasă o atmosferă de teroare. Acest tip de climat apare atunci când profesorul nu fixează împreună cu elevii anumite norme de muncă, le acordă prea mare încredere, nu-i sprijină şi nu-i controlează în activităţile zilnice. Stilul de conducere nu inspiră încredere.

Climatul reprimant apare atunci când profesorul este autoritar. Nu permite nici un fel de sugestie. Elevii lucrează de frică şi sunt disciplinaţi numai când sunt sub supraveghere. Ei îşi pierd iniţiativa şi aşteaptă numai ordine de la conducători.

Climatul rebel se instalează atunci când profesorul sau dirigintele generează, printr-o manieră nepedagogică, opoziţie din partea elevilor. Membrii grupului simt repulsie pentru profesor şi caută cu orice preţ să-l pună în situaţii dificile. De exemplu, în timpul lectiei unii elevi tuşesc ostentativ, fac diferite zgomote determinând profesorul fără experienţă să adreseze expresii jignitoare care să provoace râsul, să întrerupă lecţia şi să înceapă ancheta pentru descoperirea vinovaţilor. Deseori ancheta se soldează cu eşec, clasa fiind solidară în a nu-i deconspira pe cei vinovaţi. Profesorul nu are altceva mai bun de făcut decât să ameninţe cu pedepse care nu-i impresionează pe elevi. Autoritatea este pierdută şi foarte greu se recâştigă. Reprimarea ca metodă de menţinere a disciplinei are drept rezultat întărirea spiritului de rezistenţă al clasei. Recurgerea la pedeapsă, la critică, la ridiculizare, la lucrări de penalizare poate duce la eşec. Educaţia nu este pur corectivă.

Comunicarea este aptitudinea care nu trebuie să lipsească unui educator: comunicarea verbală, nonverbală şi afectivă, capacitatea de a ,,citi” conduita neverbală a elevilor ţine de ceea ce se numeşte ,,empatie”, definită ca aptitudine specifică didactică de a te transpune în psihologia copilului, de a desprinde intuitiv atitudinile şi gesturile sale. O asemenea capacitate se dobândeşte o dată cu experienţa contactelor interumane. În cazul profesorului, ca în cazul oricărei alte persoane, comunicativitatea este influienţată de fire. Particularităţile şi diferenţierile comunicării la intravertit faţă de extravertit sunt cunoscute. Se inpune, deci, un exerciţiu foarte intens de mascare şi compensare a particularităţilor generate de fire. Lipsa unei educaţii adecvate bazate pe aceste exerciţii reduce considerabil calitatea repertoriului de comunicare al profesorului. Fondul repertoriului de comunicare este determinat în mare măsură şi de o sumă de trăsături personale cum sunt: aptitudinea verbală, spiritul de observaţie, tonusul de activitate, expresivitatea mimicii şi a gesticii, dinamismul şi agilitatea, spontaneitatea şi simţul umorului.

Calitatea comunicării verbale a profesorului este de cea mai mare importanţă pentru transmiterea corectă, clară, cursivă, inteligibilă şi sugestivă a informaţiei şi a mesajului educativ. Ea este condiţionată de bogaţia vocabularului profesorului, de calitatea exprimării, de ritmul ritmul şi cursivitatea vorbirii dar şi de timbrul şi tonul vocii. Plasticitatea comunicării verbale îi aduce profesorului avantajul de a se face mai uşor înţeles şi de a captiva cu mai multă uşurinţă şi în mai mare măsură atenţia şi interesul elevilor. Înlocuirea plasticităţii comunicării cu ,,pitorescul” vocabularului riscă să reducă mesajul educativ. Rolul aptitudinii verbale în acest tip de comunicare este hotărâtor. Valoarea ei este amplificată de existenţa unor calităţi cum cunt: subtilitatea şi rafinamentul exprimării, capacitatea de persuasiune verbală şi gradul cât mai înalt al limbajului elevat. Lipsa aptitudinii verbale dă loc vorbirii inexpresive, forţate, tărăgănate, sau, dimpotrivă, prea rapide, în ritmuri inegale care oboseşte pe elevi. De fapt, profesorului i se cere să fie un mânuitor abil al cuvântului rostit, al dialogului. O imagine a acestei cerinţe o dă modul în care el este în măsură să folosească simplul cuvând DA, prin care poate să exprime nu numai

afirmaţia, ci şi interogaţia, îndoiala, constatarea, îndemnul, încurajarea, satisfacţia, regretul chiar nemulţumirea, ironia, în funcţie de intonaţia pe care este capabil să i-o dea, de însoţirea lui cu elemente de mimică şi priceperea de a-l plasa în contextul de comunicare.

Sărăcia repertoriului de comunicare verbală împietează asupra calităţii şi eficienţei actului instructiv-educativ şi este demascată de sărăcia vocabularului, de agramatisme, de stereotipii, de ticuri verbale, sintagme şi cuvinte parazite (deci, înţeles, mărog, nu-i aşa, bun, etc) care fie că fac deliciul elevilor botezându-i pe profesori cu ele, fie că le determină dezagrearea şi sila.

Comunicarea verbală este completată de comunicarea nonverbală: mimica, privirea, zâmbetul, gesturile, poziţia corpului, care aduc un plus de expresivitate comportamentului comunicativ al profesorului. Dar şi comunicarea nonverbală este ameninţată uneori de repetare, stereotipie, ticuri gesticulare, care perturbă actul cominicării.

Comunicarea afectivă include exteriorizarea stărilor şi trăirilor afective ale profesorului în relaţie cu ceea ce comunică şi în relaţie cu manifestarea elevilor. Comunicarea afectivă nu înseamnă căderea în familiarism şi lipsă de exigenţă, ,,coborârea” la nivelul elevului, ci menţinerea unei detaşări în măsură să asigure detaşarea necesară. Aceasta se poate face corect numai dacă intervine autocenzura profesorului. Autocenzura afectivă mai este necesară şi pentru mascarea, stăpânirea şi chiar depăşirea stărilor afective ale profesorului cauzate de factori personali, exteriori şcolii, astfel ca ele să nu influenţeze negativ relaţiile cu elevii, să nu producă teamă, reţinere şi îndepărtarea acestora de profesorul indispus, supărat, nemulţumit.

Aşadar, sarcina profesorului şi a dirigintelui nu este una simplă. Pe lângă aceste aptitudini psihopedagogice speciale, profesorul trebuie să aibă o cultură generală şi să stăpânească materia pe care o predă. ,,Cartea-n cap, nu capu-n carte”. Un profesor cu capul în carte este o altă sursă de deteriorare a disciplinei elevilor. Nepregătirea pentru lecţie, ignorarea predării metodice, subiectivismul, ţinuta necorespunzătoare, vocabularul colorat, toate acestea sunt sancţionate de elevi. Pe profesor îl privesc continuu 50-60 de ochi. El trebuie să încurajeze zelul, să-l atragă pe cel distrat, să-l trezească pe visător fără a-i distruge visul, să-l rşineze pe înfumurat, întotdeauna cu multă solicitudine, să-i arate grăbitului că ,,graba strică treaba”, să-l facă pe fiecare să înţeleagă nevoia muncii, a efortului perpetuu, acum şi mâine când vor intra în viaţă.

,,Fereşte-te – zicea Tudor Vianu – de tonul şi mijloacele captaţiunii. Ai nevoie de consensul unor spirite critice, de acordul cu ei şi cu tine al unor oameni dacă nu formaţi dar cu certitudine în formare. În tot ceea ce faci nu căuta să fii admirat, ci crezut. Elevii tăi caută în tine omul, care e mai presus de orice. Străduieşte-te să-i convingi prin fapte că ei au în faţa lor un om de bună credinţă, pe cineva care le vrea doar binele şi nimic mult”. Cuvintele aceluiaşi mare dascăl sună în continuare ca un avertisment: ,,Nu fi posac, măreţ sau nestatornic, sâcâitor şi pedant, dar nici nu încerca să placi oferind un spectacol, măgulind, vânând popularitatea, minţind pe jumătate sau în întregime. Dacă poţi să-ţi amintaşti ce au însemnat profesorii tăi pentru tine, diriginţi sau nu, asumă-ţi răspunderea să nu-i dezamăgeşti nici acum prin ceea ce le spui şi le arăţi şi nici mai

târziu când se vor gândi la toate şi te vor privi retrospectiv. Da, fiindcă printre ei se află, se vor fi aflând oameni virtuali la care gândeşti şi tu, mai buni ca tine, cu un spirit mai ascuţit, cu o inimă mai caldă, în stare să facă ceea ce tu ai visat fără să poţi duce până la capăt. Dacă cel puţin o clipă crezi că printre ei se află şi numai unul care ar putea continua gândurile şi visurile tale mâine, pregăteşte-te temeinic, organizează-ţi munca, desfăşoar-o cum poţi tu mai bine, deoarece nimeni nu-ţi cere imposibilul, tu trebuie să-ţi ceri atâta cât poţi şi vei izbândi”.

CAPITOLUL IV : CERCETARE

Motto: “Plăcerea de a avea şi de a educa copii constă în faptul că din ei pot creşte oameni de valoare.”

A. Einstein

1.TEMA:PROFESORUL CONTEMPORAN REPREZINTA UN MODEL PENTRU

ADOLESCENTII IN FORMARE.

2. OBIECTIVELE PROIECTULUI DE CERCETARE: a) Identificarea atitudinii pe care părinţii o manifestă faţă de activitatea profesorilor şi

faţă de şcoală.b) Stabilirea corelaţiilor dintre atitudinile părinţilor faţă de profesori ,faţă de şcoală şi

atitutinea elevilor fata de profesori,şcoală şi performanţele obţinute de aceştia în activitatea şcolară.

3. IPOTEZA CERCETĂRII:Presupunem că profesorul contemporan reprezintă un model în crearea personalitatii

elevilor şi influenţează în mod pozitiv rezultatele acestora la învăţătură.

4. DESCRIEREA EŞANTIONULUI:- 23 de elevi din clasa a XII -a de la Colegiul Economic “Maria Teiuleanu” Pitesti Jud.

Arges - 23 de părinţi ai elevilor, din clasa a XII -a de la Colegiul Economic “Maria Teiuleanu”

Pitesti Jud. Arges , cu vârste cuprinse între 45 – 50 de ani, care au, în cea mai mare parte, studii medii şi locuiesc în mediul urban.

5. STABILIREA METODOLOGIEI CERCETĂRII:

a) instrumente de cercetare:

- CHESTIONAR PENTRU PĂRINŢI- CHESTIONAR PENTRU ELEVI

Chestionarul este un instrument cu ajutorul căruia se înregistrează opinii, atitudini, interese, situaţii, fapte, etc. altfel spus, este un ansamblu de întrebări la care subiectul răspunde în scris.

Elaborarea unui chestionar trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:- întrebările trebuie să respecte tematica propusă;- prima (primele) întrebare este de familiarizare cu modul de completare a

chestionarului;

- întrebările trebuie să fie clare, corecte din punct de vedere gramatical, să nu inducă răspunsul, să nu presupună mai multe răspunsuri.

În chestionar se pot folosi întrebări cu răspunsuri închise (da/nu), cu răspunsuri deschise (libere) sau în evantai (se prezintă mai multe răspunsuri din care subiectul alege unul sau două).

În realizarea acestui proiect de cercetare educaţională am folosit drept instrument de cercetare, un chestionar adresat părinţilor pentru a observa care este atitudinea lor faţă de şcoală şi de profesori şi un alt chestionar adresat elevilor ,avâand drept scop infirmarea sau confirmarea ipotezei ca profesorul reprezintă un model în crearea personalităţii elevilor.

b) analiza şi interpretarea rezultatelor:

Chestionarul adresat părinţilor conţine 7 întrebări legate de: timpul acordat adolescentului în fiecare zi, persoana care se ocupă mai mult de educaţia adolescentului în afara şcolii, spaţiul adecvat pregătirii temelor, verificarea temelor, mijloacele de comunicare cu şcoala folosite, resursele materiale ale şcolii şi importanţa acestora la formarea personalităţii adolescentului, implicarea în sprijinirea activităţilor şcolii.

Chestionarul adresat adolescenţilor conţine 18 întrebări în legătură cu: timpul petrecut cu părinţii în fiecare zi, programul zilnic şi de odihnă, persoana care se ocupă mai mult de educaţia sa, în afara şcolii, spaţiul adecvat pregătirii temelor şi verificarea acestora, mijloacele de comunicare cu şcoala, gradul de mulţumire al părinţilor datorită rezultatelor şcolare, resursele material ale şcolii şi importanţa acestora, implicarea familiei în sprijinirea activităţilor desfăşurate în cadrul şcolii, părerea lor personal despre profesori,despre metodele folosite de aceştia în predare-evaluare,despre relatia de comunicare professor-elev şi nu în ultimul rând despre cum şi-ar dori să fie profesorul ideal.

În urma completării acestui chestionar, am ajuns la următoarea concluzie: atât atitudinea părinţilor, cât şi a elevilor este, în proporţie de 91,3%, una de ordin pozitiv, iar copiii obţin rezultate bune şi foarte bune.

Cea mai mare parte a părinţilor şi elevilor chestionaţi realizează semnificaţia şcolii pentru viitorul lor şi consideră profesorul ca fiind pionul principal în formarea personalităţii elevului..

Astfel, 91,3% dintre părinţi pun în prim plan importanţa şcolii, în timp ce restul, adică 8,7%, nu acordă importanţa cuvenită şcolii din diverse motive, deci atitudinea lor este una negativă faţă de şcoală.

În familiile unde părinţii sunt interesaţi de şcoală, există un climat social favorabil, raporturi normale cu copiii, de preocupare pentru îndrumarea şi controlul acestora. Părinţii sunt interesaţi de situaţia şcolară a copiilor şi de viitorul lor, discută frecvent cu învăţătoarea şi cu profesorii de la clasă (profesorul de limba franceză, profesorul de educaţie fizică şi profesorul de religie).De asemenea, aceştia se implică în sprijinirea activităţilor din liceul nostru prin ajutor financiar, material şi prin participarea la activităţi gospodăreşti.

Răsplata pentru acest efort vine odată cu rezultatele obţinute de către copiii lor care obţin rezultate “FOARTE BUNE” şi “BUNE” la toate disciplinele, participă la concursuri şi olimpiade unde se evidenţiază obţinând premii, sunt activi şi interesaţi.

Procentul de 8,7% din totalul părinţilor chestionaţi este reprezentat de doi părinţi ai căror copii nu obţin rezultate lăudabile la şcoală, iar ei sunt indiferenţi şi nu se implică în activitatea şcolară. Aceşti părinţi nu au un loc de muncă stabil, veniturile materiale fiind, astfel, insuficiente. Nu ţin legătura cu şcoala, nu participă la şedinţele cu părinţii, nu participă la activităţile

desfăşurate de şcoală decât foarte rar, iar acasă nu-şi supraveghează sau controlează copiii (Fig. 1,Fig. 2, Fig. 3 şi Fig. 4).

Aşadar, atitudinea părinţilor faţă de şcoală influenţează rezultatele la învăţătură ale copiilor; cu cât copiii sunt ajutaţi, spijiniţi, îndrumaţi şi supravegheaţi îndeaproape de părinţi în procesul instructiv-educativ, cu atât obţin rezultate bune şi foarte bune la activităţile şcolare şi extraşcolare.

Fig. 1

Fig.2

PĂRINŢI ELEVI0%

10%

20%

30%

40%

50%

60%

70%

80%

90%

100%

ATITUDINE NEGATIVĂATITUDINE POZITIVĂ

Fig. 3

NUMĂRULRESPONDENŢILOR

ATITUDINEPOZITIVĂ

ATITUDINENEGATIVĂ

PĂRINŢI – 23 21 2ELEVI – 23 21 2 Fig. 4

6. CONCLUZII:

Acest proiect de cercetare educaţională a avut ca obiective identificarea atitudinii pe care părinţii o manifestă faţă de activitatea şcolară şi stabilirea unor corelaţii între atitudinile părinţilor faţă de şcoală , rezultatele şcolare ale adolescenţilor şi faptul că profesorul reprezintă un model în crearea personalităţii adolescentului.

În identificarea atitudinii pe care părinţii o manifestă faţă de activitatea şcolară, de un real folos mi-a fost chestionarul adresat părinţilor. Interpretând răspunsurile date de părinţi, am ajuns la concluzia că, cu cât părinţii pun un accent mai mare pe valoarea educaţiei, cu atât rezultatele la învăţătură ale copiilor sunt mai bune.

Aşadar, şcoala şi familia sunt cei doi piloni de rezistenţă ai educaţiei, iar între aceştia şi mediul extraşcolar sau extrafamilial pendulează copilul, obiect şi subiect al educaţiei.

Influenţele educative pe care familia le exercită asupra copiilor se pot manifesta, fie direct – prin acţiuni mai mult sau mai puţin dirijate, fie indirect – prin metodele de conduită oferite de către membrii familiei, precum şi prin climatul psihosocial existent în familie. Modelele de conduită oferite de părinţi – pe care copiii le preiau prin imitaţie şi învăţare – precum şi climatul socio-afectiv în care se exercită influenţele educaţionale (“cei şapte ani de acasă”), constituie primul model social cu o influenţă hotărâtoare asupre copiilor privind formarea concepţiei lor despre viaţă, a modului de comportare şi relaţionare în raport cu diferite norme şi valori sociale. Este recunoscut faptul că strategiile educative la care se face apel în familie, mai mult sau mai puţin conşientizate, determină în mare măsură dezvoltarea personalităţii, precum şi rezultatele şcolare ale copiilor, comportamentul lor socio-moral. În concluzie în urma cercetării făcute rezulta ca profesorul reprezintă un model în crearea personalităţii elevului.

BIBLIOGRAFIE:

1. INIŢIATIVE DIDACTICE – Revistă naţională de articole, studii şi lucrări ştiinţifice, Ed. Delta Cart Educaţional, Anul IV, Nr. 63, Iunie 2010

2. JOIŢA, E., VLAD, M., ILIE, V., FRĂSINEANU, E. – Pedagogie şi elemente de psihologie şcolară, Ed. Arves, 2003

3. PĂIŞI-LĂZĂRESCU, M. – Metodologia cercetării ştiinţifice în învăţământul primar şi preşcolar, Ed. Paralela 45, 2011

4. ŞOITU, L. – Pedagogia comunicării, Institutul European, Iaşi, 2001

5. VRĂŞMAŞ, E. – Consilierea şi educaţia părinţilor, Ed. Aramis, Bucureşti, 2001

Chestionar pentru părinţi

1. Aţi luat cunoştinţă de prevederile regulamentul de ordine interioara al Colegiului Economic Maria Teiuleanu?a)Da;

b) Nu.

2. Consideraţi că în incinta şcolii este asigurata securitatea elevilor pe perioada desfăşurării activităţii didactice şi de instruire practică?a) Este asigurată;b) Este asigurată parţial;c) Nu este asigurată.

3. Aţi fost consultaţi pentru alegerea disciplinele opţionale pentru acest an şcolar?a)Da;

b) Nu;

4. Cum apreciaţi activitatea didactica desfăşurată la Colegiului Economic Maria Teiuleanu?a) Foarte bună;b) Bună;c) Satisfăcătoare;d) Nesatisfăcătoare.

5. Consideraţi că fiul/fiica dv. a fost evaluat corect de către profesori?a)Da;

b) Nu.

6. Apreciaţi colaborarea cu profesorul diriginte ca fiind :a) Foarte bună;b) Bună;c) Satisfăcătoare;d) Nesatisfăcătoare.

7. Vă rugăm să formulaţi câteva sugestii pentru îmbunătăţirea activităţi la Colegiului Economic Maria Teiuleanu?

............................................................................................................................................................

............................................................................................................................................................

............................................................................................................................................................

....................................

- Chestionar pentru elevi

1. Ai fost încurajat de profesor/diriginte să-ţi descoperi punctele tari şi cele slabe la învăţarea unei discipline?

a) dab) nu

2. Dacă „da”, atunci prezintă despre ce disciplină/discipline este vorba.

............................................................................................................................................................

............................................................................................................................................................

3. Notarea ta a fost clară şi obiectivă (nu s-au făcut diferenţe de sex, religie, situaţia materială a părinţilor, poziţia lor socială în oraş/sat, meseria părinţilor, etnie) în acest semestru?

a) da b) nu

4. Dacă „nu” (notarea nu a fost obiectivă), atunci prezintă motivele.

............................................................................................................................................................

............................................................................................................................................................

............................................................................................................................................................

5.Ai avut posibilitatea la „a doua şansă” de a fi evaluat, dacă ai luat o notă mai mică de 5?

a) dab) nu

6. Dacă da, la ce disciplină ?

............................................................................................................................................................

............................................................................................................................................................

............................................................................................................................................................

7. Realizează un clasament în ordine descrescătoare al metodelor de evaluare care ţi-au plăcut cel mai mult, acestea fiind: referatul, chestionare orală, testele (verificarea la începutul şi la sfârşitul unei discipline), verificarea prin lucrări practice, lucrarea de control, verificarea prin portofoliu, eseul.

............................................................................................................................................................

............................................................................................................................................................

............................................................................................................................................................

............................................................................................................................................................

8. Prezintă din punctul tău de vedere ce ar trebui să facă profesorii la clasă pentru a îmbunătăţi activitatea de evaluare

............................................................................................................................................................

............................................................................................................................................................

............................................................................................................................................................

9. Faptul că eşti elev al acestei şcoli:

- te face să ai un sentiment de mândrie;

- nu te face neapărat mândru, dar îţi place;

- îţi este indiferent;

- îţi displace.

10. Care dintre următoarele situaţii ţi-au creat un sentiment de mândrie faţă de climatul şi activitatea şcolii:

- participarea la competiţii şi concursuri şcolare;

- implicarea în deciziile şcolii;

- alte situaţii:

11. Cum consideri comunicarea între elevi la nivelul clasei tale: - foarte bună;

- bună;

- satisfăcătoare;

- inexistentă.

12 Ce părere ai despre comunicarea profesor-elev în cadrul şcolii tale:

- toţi profesorii comunică bine cu elevii;

- majoritatea nu comunică cu elevii;

- niciun profesor nu comunică cu elevii.

13. După părerea ta, un profesor trebuie să aibă următoarele calităţi:

- bună pregătire de specialitate;

- capacitate de a explica pe înţelesul tuturor elevilor din clasă;

- o fire echilibrată

- severitate;

- autoritate;

- spirit organizatoric;

- umor;

- indulgenţă;

- punctualitate;

- ţinută îngrijită;

- dragoste şi înţelegere faţă de copil;

- altele:

14 După părerea ta există profesori-model la nivelul şcolii?

15. Ce discipline predau aceşti profesori?

16. Ce vă nemulţumeşte cel mai mult la nivelul colectivului de profesori ai clasei:

- faptul că vă tratează cu superioritate;

- faptul că fac discriminări între elevi;

- faptul că nu vă oferă ocazia să vă exprimaţi liber;

- faptul că vorbesc urât cu elevii;

- faptul că întârzie la ore;

- faptul că nu se impun la ore;

- faptul că e mereu nervos/încruntat.

17. Aţi fost solicitaţi să vă autoevaluaţi la orele de curs, la diferite teste? Dacă da, precizaţi disciplinele la care s-a realizat acest proces.

18. Ce propuneri aveţi pentru a îmbunătăţi relaţia profesor-elev la nivelul şcolii?